h1

Axiomele „zilei de ieri”

Iulie 10, 2007

Acestea axiome sînt axiome pentru că sînt valabile ieri, azi şi atît timp cît va fi pămîntul:

1. ziua de ieri s-a dus.

2. ziua de ieri nu se mai întoarce.

3. ziua de ieri nu este duplicabilă.

4. ziua de ieri este la fel de lungă ca cea de-alaltăieri.

5. ziua de ieri va oferi întotdeauna cel puţin un motiv de regret.

6. ziua de ieri nu este ziua de azi şi nici cea de mîine.

7. ziua de azi va deveni ziua de ieri.

Corolar: Carpe Diem!

notă:

traducerea exactă a expresiei „carpe diem” nu este „bucură-te de momentul de acum” ci „culege ziua” ca pe un fruct, ca pe firul de floare.

zisa îi aparţine lui Horatiu, este din Ode 1:11 şi întreaga frază sună cam aşa:

dum loquimur, fugerit invida aetas: carpe diem quam minimum credula postero.

„chiar şi acum cînd vorbim, vremea invidioasă fuge (de noi): culege ziua căci prea puţin te poţi încrede în ceea ce urmează”

(traducere aprox. 🙂 fără dicţionar)

6 comentarii

  1. Fain. Hedonism crestinesc à la J. Piper.


  2. Nici gînd, nici gînd, Alina,
    este mai degrabă în spiriul Eclesiastului!
    Ideea este să ai grijă ce faci cu ziua de azi, nu să te distrezi azi.
    Să o culegi ca pe o floare preţioasă, nu ca pe un lemn de făcut mici la grătar.

    Nu, creştinismul n-are hedonism în sensul „bucuraţi-vă de natură, de soare, de mare” în genul „fratello sole, sorella luna”, ci „bucuraţi-vă şi iarăşi zic, bucuraţi-vă” în sensul unei bucurii care vine de dincolo de acest veac, o bucurie escatologică.

    Noi terbuie să avem grijă ce facem cu azi, că bucuria vine întotdeauna dinspre mîine!


  3. De acord că acel „carpe diem” original emană pesimismul Eclesiatului.
    Cu Dumnezeu, însă, pot să mă bucur de azi pentru că pot să mă încred deplin în ceea ce urmează.

    De ce să nu ne bucurăm, cu mulţumiri, de ce avem azi, aştepînd, în acelaşi timp, un cer şi un pămînt nou?


  4. „4. ziua de ieri este la fel de lungă ca cea de-alaltăieri.”: masurata in timp? masurata in intensitate? gramatical?
    ->
    „3. ziua de ieri nu este duplicabilă.” atunci, axioma aceasta nu mai este valabila.

    da, fiecare zi isi are sfarsitul ei, la fel cea de ieri cu cea de-alaltaieri, si cu cea de azi.


  5. DAni,
    1. măsurată în timp, toate zilele sînt de 24 de ore, fix exact.
    2. ziua de ieri nu este duplicabilă, nu se poate copia vremea, mood-ul, etc.
    la fel cu două nuiele de salcie, sînt de aceeaşi dimensiune, dar fiecare este diferită.

    da, asta ar putea completa axiomele, fiecare zi are sfîrşitul ei şi la sfîrşit trebuie să ne găsească fără mînie, „să nu apună soarele peste mînia voastră”

    ieri n-ai ştiut că vei avea mîine, dar azi ştii cum a fost ieri.


  6. […] tata, as vrea sa imi traiesc viata clipa de clipa. Via Emanuela Petrişor Şi tot în temă AICI şi AICI 0.000000 0.000000 Rate this: Share this:PrintEmailLike this:LikeBe the first to like […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: