Ce-are cu Dumnezeu, fraţilor?

El i-a luat banii pentru botez? El l-a înşelat?? El a poruncit să fie botezat la vîrsta la care nu deosebea binele şi răul? Da semnătura partenerului pe contract unde este? La cîteva săptămîni de zile, Mirciulică a semnat „contractul cu Dumnezeu”?

Doamne, mare este grădina Ta şi bine faci că nu te mînii cum ar trebui?

Iată întîmplarea: un deţinut L-a dat în judecată pe Dumnezeu însuşi, Creatorul cerului şi al pămîntului, al tuturor văzutelor şi nevăzutelor. Dosarul s-a clasat pentru că nu s-a găsit adresa şi nici numărul de telefon al împricinatului. 🙂 🙂

Sînteţi siguri că în puşcărie trebuie să stea omul ăla?

Sînteţi siguri că pe scaunul tribunaluiui trebuie să stea completul care a luat o astfel de decizie?

Multe ne lipsesc nouă ca neam, dar o ţîră de nebunie şi o grămadă de haz ne dăruiesc atîta farmec!

Ce bine că dosarul lui Dumnezeu a fost clasat! Ufff, pe lîngă ce-am trecut! Ditamai scandalul!

De ce fac de toate? Pen’că’s egoist!

De ce fac de toate şi nu mă ţin numai de un lucru? Un prieten m-a luat la rost. Ce-i cu amestecul ăstaîn viaţa mea? De toate!!!

„N-o sa devii specialist în nimic, n-o să fii în top 10 ai celor mai cunoscuţi specialişti din România în (pastristică?, literatură religioasă veche?, hermenutică?, exegeză? etc.)…. Nu-ţi dai seama? Ţi se duce viaţa! S-a dus epoca poligloţilor! Este trecută perioada lui homo universalis, ce te crezi ca Aristotel să scrii şi despre natură şi despre logos sau ca Augustin să scrii şi De musica şi Confessiones? Bagă-ţi minţile…într-un singur lucru şi gata!”

Pentru că sînt egoist. De-aia. Eu zic că egoist în sensul cel bun al cuvîntului. Domnul a spu: „iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”. Adică îmi place de mine şi nu vreau să mă sacrific pentru ceea ce nu îmi place să fac. Le spuneam studenţilor: „Norocul meu este că fac ce-mi place şi mai sînt şi plătit bine pentru asta!” Dacă nu mă pot accepta pe mine şi dacă nu sînt împăcat cu mine, cum îi voi putea iubi pe alţii şi cum mă voi fi în pace cu ei?

Fac de toate tocmai pentru că mi se duce viaţa. De aia şi nu vreau să mi-o petrec doar între tastatură şi cărţi, doar între greacă şi latină şi şcoli de vară şi cursuri.

Fac de toate pentru că nu prea am cunoscut hiperspecialişti foarte fericiţi. Au cărţi, dar n-au copii. Au titlu, dar n-au familie. Vorbesc într-o limbă pe care nu o mai înţelege nimeni şi devin mizantropi.

Mă bag în toate pentru că nu sînt generos. Nu vreau să ofer lumii marea contribuţie, fenomenală, pentru care să primesc Premiul Nobel, marele savant în… (spun şi eu că „nu vreau” ca vulpea cu strugurii 🙂 )

Vreau să mă bucur de viaţă cît mai mult şi adînc posibil, dar şi cît mai larg posibil. Sînt un degustător înrăit. Vreau de toate şi cît mai mult!

Dumnezeu, familie, biserică, chitară clasică, psalmi, chitară bass, exegeza în Greacă, clarinet, limba latină clasică, saxofon alto, parapante, Augustin, arme de tir, retorica clasică, călărie, kendo, hermenutică, shotokan-fudokan, teologie, katana, maşini, istoria literaturii creştine, fotografie artistică, politică eclesială, călătorii lungi, scris beletristică, drumeţii, citit de toate, ceaiuri, blog, …. şi altele, uitaţi-vă pe blog. O împrăştiere cît toate zilele (ale mele zile!)

La ce sînt cel mai bun? Cel mai specialist? La a fi profesor sau păstor sau vice sau conf. sau mai ştiu eu ce?

Nu, cred că aş dori să devin cel mai mare specilalist la A FI… la a fi pur şi simplu.

Nu este greu să im-personezi o funcţie (nu-i rău la 36 ani conf. nu?). E greu să fiinţezi aşa cum trebuie să fiinţezi. Asta-i greu.

Funcţiile şi rolurile sociale vin de la sine, vin pe deasupra, ca un fel de bonus. tot ce trebuie să faci este să munceşti. Dar munca, chiar munca perseverentă şi pasionată nu îţi aduce mari satisfacţii în sine.   Mai trebuie să fie şi altceva peste.
La bătrîneţe m-am pus ca obiectiv să mă pensionez ca sfînt. Nici mai mult nici mai puţin decît SFÎNT.

Nu ştiu dacă o să-mi crească aura în jurul capului, dar ştiinţa care mă interesează cel mai tare este ştiinţa de a deveni SFÎNT. În asta nu vreau să devin doar conf. sau prof. sau docent., academician vreau.

Luaţi-mă cu răbdare, sînt începător!

Sîntem tari, fraţilor, sîntem pe locul III în luuuume!!!!!!

Naţie curioasă, naţie potentă. Bravos popor! Sînt mîndru de tine!

Se pare că imnul naţional în sfîrşit şi-a făcut efectul. Românii s-au deşteptat, mai ales ei,  băieţii. Feciorii noştri, ca brazii.

Ţărişoara noastră mică, dar cu mare potenţial, a ajuns pe locul al III-lea (LOCUL TREI, DA?) în lume (mondial, toate continentele, toate ţările) la căutări (vezi articolul). După Bolivia şi Chile. Toţi sîntem de neam latin, cu sîngele fierbinte şi un pic amestecat.  V-am spus eu că ne-au pus ceva în sînge?

Aşa ne spune Cotidianul din data de 21 iunie.

E bine totuşi că tot mai este un pic de speranţă.

Ceea ce sesizează cotidianul este faptul că românii n-au căutat cuvîntul secs (bad! rău!), ci numai ixixix, ceea ce mai poate fi vreo firmă de garduri antizăpadă, sau vreun model de croşetat, vreun şir matematic sau vreo ecuaţie (că oricum românii sînt cei mai buni la Balcaniadele de matematică şi la Olimpiade) sau alte lucruri de genul ăsta. Nu?

La un neam dus la biserică, creştin de 2000 de ani şi educat cu sfinţi ca Ştefan cel Mare şi cu modele morale ca Eminescu (fără Povestea poveştilor de Creangă, că nu-i în manuale), cu bancuri porcoase şi cu înjurători scabroase, nici nu te poţi aştepta la altceva.

Nu-i aşa că avem motive de mîndrie să ştim că dintre cei 28.528 utilizatori care accesează pagini murdare (am evitat cuvîntul din articol ca să nu apar pe google cu asta 🙂 ) în fiecare secundă pe plan mondial (asta bănuiesc că este o medie) o mare parte sînt conaţionalii noştri?  Bolivieni, Chilieni şi apoi, argintul, Româniiiiaaaaa!. Ce păcat că pe podium se cîntă numai imnul Boliviei! Ei, aurul, noi, bronzul.

Măcar la un lucru sîntem şi noi în topuri. Lumea a auzit de gimnastică, de Nadia, de fotbal, de Hagi, de istoria noastră, dri Dracula, de natura noastră, de bucătăria românească (mici şi sarmale), de ce n-ar auzi şi de vajnicii şi vîrtoşii români care caută să se educe, să înveţe, să se deştepte, să se scoale din mlaştina necunoaşterii.

Unde ne sînt gîndurile, fraţi români?

Ce închipuiri ne fac mai deştepţi?

X-urile, nu PX-urile, nici ChiRho-urile, nici IC XC (că oricum nu prea ştim ce înseamnă deşi sînt pe crucile de pe la toate răscrucile) ci de trei ori X-urile lor. neamul nostru ştie ce-i cu X-urile.

Să ne fie de bine şi spre deşteptare şi să ne dispară coşurile! Ura, trăiască şi înflorească!

(Ce ruşine!!!!!!!!!!)