h1

Înmormîntarea

Iulie 14, 2007

Andreas Schoger, student la teologie şi apropiat al fratelui Niculiţă, ne spune următoarele:

„A fost ca-n ceruri!

Cel mai emoţionant moment a fost acela în care au fost chemaţi în faţă cei care au făcut parte din lotul de puşcăriaşi denumit „Pantalonii Scurţi”. Aşa erau numiţi cei care au fost arestaţi în pantaloni scurţi, în timpul verii. Aşa au rămas îmbrăcaţi pînă a venit iarna, în hainele în care au fost arestaţi. Iarna cîntau şi ceilalţi deţinuţi politici se mirau de bucuria care se răspîndea din fiinţele lor.

Fratele Tudose şi fratele Valeriu, care au făcut parte din acelaşi lot cu fratele Moldoveanu, povesteau că foamea era crunta acolo, dar bucuria era şi mai mare. Un smoc de iarbă era o sărbătoare, dar atunci cînd începeau să cînte se rugau Domnului să le mai ia din bucurie, pentru că nu o mai puteau îndura.

În timpul slujbei de înmormîntare au vorbit fraţi din România şi din afara ţării, dar fratele Găină s-a remarcat prin simplitatea mesajului despre felul în care îi pregăteşte Dumnezeu pe sfinţi pentru veşnicie. Sfinţii sînt aceia care lasă în urmă binecuvîntarea şi mireasma sfinţeniei cu roadă.

Au fost mai multe asemănări între fratele Niculiţă şi Domnul Isus, aşa cum trebuie să fie pentru fiecare dintre noi, dar au mai fost două pe care azi le-au remarcat cîţiva: fratele n-a avut o casă a lui, a stat în chirie, şi n-a fost înmormîntat în mormîntul lui. Şi-a luat cu împrumut mormîntul. Numai pentru o vreme.

S-au cîntat multe dintre cîntările fratelui împreună cu toţi cei care au umplut sala bisericii, dar toată sala a fost în lacrimi cînd s-a cîntat una dintre cîntările preferate ale fratelui Niculiţă, era cîntarea prin care îşi începea timpul de părtăşie cu Domnul: Te laud dis de dimineaţă, te laud, Doamne, te laud.

Sora Lena a dat dovadă de o tărie demnă de un credincios care şi-a pus nădejdea în Domnul.

În cei 60 de ani de căsnicie nu s-au certat niciodată.”

Serviciul de înmormîntare a fost condus de fratele Beniamin Poplăcean care a vorbit şi la groapă.

Cultul a fost reprezentat de fratele Ionel Tutac, secretarul general al cultului, care, alături de alţi reprezentaţi ai cultului Penticostal, ai cultului Creştin după Evanghelie şi ai Oastei Domnului au adus mesaje de mîngîiere pentru familie şi pentru adunare.

Un moment deosebit a fost acela în care fratele Tudose, prieten vechi şi camarad de puşcărie, l-a văzut pe fratele Moldoveanu în sicriu. În tăcere i-a cuprins mîinile şi l-a binecuvîntat pe Dumnezeu pentru darurile pe care le-a lăsat prin fratele Moldoveanu: 8000 de cîntări, 50 de cărţi scrise şi alte 50 pentru tipar.

Fratele Niculiţă a fost înmormîntat aproape de locul în care îşi doarme somnul de o vreme fratele Trifa, la numai 50 de metri depărtare.

Vom reveni cu alte detalii, fotografii şi fişiere audio.

Dumnezeu să fie slăvit pentru lucrarea Sa!

Update: Sperăm ca mîine dimineaţa la ora 7.00 pe TVR 1 să putem urmări un reportaj realizat de Cristi Ţepeş.

Anunțuri

9 comentarii

  1. Am fost martor la intreaga sarbatoare, si pot sa spun ca, desi nu l-am cunoscut personal pe fratele Niculita, evanimentul acesta a afirmat mai mult ca orice impactul Sau in viata atator oameni. Fratii au venit cu sutele, din intreaga tara si de peste hotare pentru a participa, asa incat se oprea lumea pe strada sa intrebe daca „mortul era foarte tanar, sau de ce s-au adunat atatia oameni…?”.
    Cel mai pretios lucru a fost marturia acestui copil al lui Dumnezeu care a alergat o viata intreaga cu Domnul, si a sfarsit aici doar pentru a trece intr-o vesnicie cu Cel despre care a cantat si pentru care a trait.
    Domnul sa ne tina si pe noi credinciosi pana la moarte!


  2. Da, mortul a rămas tînăr pînă la moarte! Un suflet foarte viu.


  3. Am primit cu ceva vreme in urma o poza cu fratele Moldoveanu si o tin in Biblie alaturi de cele ale familiei mele insa intotdeauna poza dansului m-a facut sa imi amintesc ce inseamna sa il iubesti pe Domnul cu adevarat. Multi dintre noi cei tineri habar nu au cine este el sau ce vremuri a trait sau altii stiu insa raman reci si neatinsi… Ca tanar al generatiei mele de multe ori ma intreb: daca as fi trait perioada comunismului, ce fel de crestin as fi fost sau… crestinul care sunt azi, ar fi rezistat in acele timpuri? Mi se pare ca atat de usor ne spunem azi crestini sau pocaiti insa oare am mai spune-o cu atata usurinta si seninatate daca am trai din nou acum in contextul fostului regim comunist? Am mai fi noi la fel de crestini?


  4. cum de a fost ingropat la baptisti? paraca ziceati ca in mod sigur baptistii nu vor incerca sa si-l atribuie. asa cum incearca mai nou ortodocsii cu fratele Wurbrand. fratele Moldoveanu nu era botezat la baptisti, asa-i?


  5. Pentru Mircea – Nu a fost ingropat la baptisti. Serviciul de inmormantare a fost in biserica baptista, dar a fost ingropat in cimitirul municipal.


  6. intamplator, in sectiunea ortodocsa din cimitirul municipal.


  7. multumesc de precizari. 🙂
    nu pot decat sa fiu uimit si bucuros de modul in care le „potriveste” Domnul pe toate.


  8. […] aici, aici , aici, aici şi […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: