Medalion Niculiţă Moldoveanu la RVE Sibiu

Click AICI

de ce Loganul e pe invers?

Azi am văzut un Logan.

M-am uitat o dată şi încă o dată prin geamuri.

Mă imaginez din nou la bord. Am testat-o şi eu atunci cînd a fost cu testele. Mi-au rămas pe tălpi protecţiile din cauciuc de la frînă şi ambreiaj. Erau chele pedalele. Maşina aia avea numai 5000 de km.

Asta e! Lucru trainic, românesc.

Altceva m-a uimit acum. Cel care a proiectat bordul la Logan n-a condus în viaţa lui la drum lung. Aşa mi se pare mie.

Anul ăsta am împlinit cam 500.000 de km de condus pe drumurile patriei şi nu numai şi ştiu ce înseamnă să ai comenzile la îndemînă. Să nu trebuiască să cauţi pe sub bord întrerupătoarele de avarie, cele de încălzire, aer condiţionat şi aşa mai departe.

Pentru a facilita accesul la acestea orice maşină decentă şi inteligent făcută are bordul înclinat în faţă. Adică partea de jos este mai în spate, partea de sus este înspre parbriz.

Iată.

Cum este la maşina noastră, mîndria ţării? Taman invers.

Uite:

Nu-i aşa că este interesant?

Să ascunzi toate butoanele. Ce faci, te apleci să cauţi după ele?

Este adevărat că după primele două mii de km te obişnuieşti cu maşina ta. Dar ce faci cînd schimbi, ca în cazul meu, o maşină bine făcută, să spunem un Opel Astra G 🙂 , cu un Logan şi ai de făcut doar 300 de km cu el?

Tot timpul caut pe sub bord, în loc să arunc o privire pe tabloul înclinat al panoului şi gata, să acţionez.

De ce sîntem tot timpul pe invers oare? Istoria ne prinde în contratimp, parcă sîntem tot timpul ori în spate, ori prea în faţă, ca în jocul ăla cu „Corul maimuţelor”, cînd toată lumea tace, noi strigăm. Cînd toţi fac maşini cu linii ondulate, curbe, noi producem o chestie pătrăţoasă 🙂 (ar trebui să îmi placă, nu?) , colţuroasă, ridicată de spate, care încalcă toate regulile aerodinamicii.

Parcă a fost prinsă între două tiruri, faţă-spate pe Autostrada bucureşti piteşti, că pare prea scurtă pentru înălţimea ei şi apoi, după ce a ajuns în Bucureşti a fost prinsă puţin între două tramvaie.

Break-ul. Sugerez firmelor de pompe funebre să le achizioneze cu prioritate. Este primul gînd care îmi trece prin cap: un dric excelent. Încape orice fel de sicriu, şi alea late şi alea mai lungi. Cu tot cu bocitoare. (Echipa de basket încape numai în reclame 🙂 )

Cu adevărat maşina asta este proiectată de la interior spre exterior, iar interiorul a fost început de la portbagaj: să încapă porcul de crăciun acolo şi plasele cu legume de la bieţii părinţi care locuiesc la ţară. Cînd nu se mai poate închide, să fie uşor de legat cu sîrmă.

Dacă se strică arcurile alea, se pot înlocui cu arcurile de la poarta dinspre grajd, arcurile alea în care prinzi materialul de la valize.

Ce să-i faci? Maşina asta nu-i deşteaptă (ce să-i faci, nu toate tre să aibe 12 computere pe ele), dar măcar îi urîtă. 🙂