h1

M-am căsătorit pe 13, sîmbăta! Am avut ghinion…

Iulie 17, 2007

Acest post a fost amînat datorită evenimentelor din ultimele zile. Se cerea să fim mai puţin sprinţari şi jucăuşi.

Nu ştiu cum un post programat pe 18 iulie mi-a ieşit la iveală. De două zile am semnale din partea mai multor bloggări că ne sînt atacate blogurile. Să ne fie de bine asta este.

Revin.

Deci:

Ne-am căsătorit într-o zi cu ghinion! 13 iulie, sîmbăta! După-amiaza! Trei ceasuri rele! Mîţă neagră! Rochie albă!

neriah-in-rochie-de-mireasa.jpg

Da, într-adevăr! N-a mers apa toată ziua în ziua aia!

Toată lumea mergea pe rînd la baie şi unul dintre băieţi şi-a dat cu stuchit în păr ca să-i stea!

A fost cald, foarte cald!

Dar aşa de frumos….!!!

N-am făcut nimic pentru pregătirea nunţii noastre. Prietenii au făcut-o! La ce-s buni prietenii mirelui dacă nu pregătesc nunta? Toată Biblia vorbeşte de prietenul mirelui. Mie mi-a făcut nunta prietenul cel mai bun. S-a spetit săracu la cărat sucuri şi la făcut sandwich-uri. Prietenul cel mai bun şi cu verişorul preferat. Aproape de finalul nunţii au vrut să profite de favoarea asta, voiau să-mi dea sfaturi absolut necesare…

Am anunţat-o pe mama că facem nuntă! Cu ceva timp înainte, se înţelege! Nu i-am spus data ca să fie surpriză!

Am cerut mîna de la socrii. Nu le-am spus data. Ca să fie surpriză!

Aşa a şi fost! Cînd le-am spus data mai era o săptămînă!

Socrul mă întreba: „Şi nu tăiam viţelul, porcul?”, „Nu, tată, ia-o pe mama, ia sacoşa, urcă-te-n tren şi vino repede şi fără griji! Nu te stresa deloc. Oricum n-ai mai văzut nunta de-asta. Nici eu şi nici alţii! Curaj!”

Curajos om!

Am făcut nunta ca toate celelalte lucruri în viaţă, cu totul sărită de pe fixul pe care-l fixaseră alţii şi pentru noi: „Cum? Fără sarmale? nuntă fără supă? Fără vin? Fără cutare? Şi prăjturile?”.

Am făcut bufet suedez cînd puţini ştiau să ajungă cu maşina pînă în Suedia.

Ce supă, ce masă, ce sarmale, ce tot felul de sucuri!!!!

Liturghia a fost centrală. Cel mai scump ne-au costat taxiurile şi pozele, nu masa.

Cel mai important moment a fost cînd am spus fiecare dintre noi cum ne-a găsit Dumnezeu şi ne-a mîntuit! Nici la nunta mea n-am tăcut! 🙂 Eu eram obişnuit oricum, dar Natalia a vorbit prima oară în public la nunta ei! Am vorbit amîndoi, ne-am mărturisit mîntuirea şi am cîntat amîndoi.

Apoi am primit binecuvîntarea!

Şi-am fugit!

I-am lăsat la masă pe toţi, să numere banii, „să tragă confuziile”.

Discuţii?

Da, au fost!

Ce nuntă mai e şi asta?

Ca apoi, după ce a venit marea cădere financiară din 1991-1992, mai mulţi să ne urmeze exemplul.

Ne întrebaţi dacă am avut ghinion în căsnicie pentru că ne-am căsătorit în 13 şi sîmbăta? Da, am avut un singur ghinion şi mai ales în primii ani: „Ghinion Iliescu!”

Noroc c-a trecut! În rest… Dumnezeu cu mila! Avem 16 ani de căsnicie şi pot să cînt cu Italienii: Mi Sono Innamorato Di Mia Moglie (Gianni Nazzaro, San Remo 1983)

PS. De ce seamănă atît de mult oare melodia lui Gianni Nazzaro cu asta a lui Ducu? ESte ca şi Opelul Vivaro şi cu REnault TRaffic

Foto: în fotografie este fetiţa noastră pe la vîrsta de 5 ani, în curtea casei în care a crescut soţia mea. S-a jucat îmbrăcîndu-se în mireasă. Acum este domnişoară, nu mai este fetiţă. Şi dacă ne urmează exemplul cam în 5 ani s-ar putea să i se împlinească joaca.

PS

acest post a fost amînat dincolo de 13 iulie din pricina „privegherii” pe care am fost datori să o facem de la distanţă fratelui Moldoveanu

Anunțuri

4 comentarii

  1. Nu doar seamănă, e un cover în toată regula. Mai rămâne să demostrăm că Ducu a compus piesa înainte de ’83 😉


  2. e „cover” ca să nu spunem plagiat? 🙂


  3. acum am inteles eu de ce am vrut sa va chem sa ne cununati. 🙂
    probabil erati singurul pastor baptist care ar fi acceptat sa oficieze o nunta atat de „sarita de pe fix”, ca cea pe care ne-am dorit-o noi. pana la urma nu v-am mai chemat ca mi-au zis „inteleptii” ca nu ar fi intelept. 🙂 pe vremea aceea ascultam ce imi ziceau „inteleptii” ca nu prea stiam „cu ce se mananca baptismul”:)
    nici nu ne-am mai casatorit in iulie, cum planuisem , ci in februarie astfel ca ni i-am ridicat in cap pe multi. 🙂 dar tot „sarita de pe fix” a ramas, probabil nu atat de „sarita” cat ar fi fost in iulie.:)
    n-a fost nici „pocaiasca”, nici „lumeasca”, a fost „vie”. A fost „nunta noastra” inaintea lui Dumnezeu si a oamenilor. si am fost fericiti.
    „Inteleptii” au zis ca a fost „ca-n viata”. 🙂

    Discutii? au fost… la o saptamana dupa nunta, am participat la adunarea generala si ne-am trezit dati de exemplu: „asa nu”. norocul nostru a fost ca nu s-au spus nume si nu ne prea stiau multi…:)

    mi-a trezit amintiri frumoase cu „povestea nuntii”.:)


  4. Si noi tot pe 13 ne-am casatorit. A fost august si nu iulie, ce-i drept… dar a fost 13!
    Interesant a fost ca era ceva post pe atunci la ortodocsi… Ne-a „binecuvantat” un calugar cu ceva blesteme…
    Dumnezeu sa-l ierte!(cat mai e in viata)



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: