Eu sînt contra. Sînt contra bass-ului în anumite momente. Am cîntat chitară bass destul de multă vreme, dar sînt bucăţi la care sînt contra basss-ului amplificat prin staţie. Adică sînt pro-contrabass. 🙂
Uite-l. Contrabass-ul pierdut, pe care nu îl mai vedem în proximităţile noastre.
Compoziţia lui Mancini. A mai compus o bucată foarte cunoscută. 🙂
Dragilor, dragi!
Am bănuit eu că se încing spiritele cînd discutăm despre muzică, dar nu aşa din prima! 🙂
Am făcut cîteva observaţii şi deja am început să discutăm despre CE ÎMI PLACE ŞI CE NU ÎMI PLACE MIE!
Expedierea fanfarei doar la înmormîntări şi prejudecata sonoră împotriva sound-ului de mandoline nu face bine unei discuţii „la cald” despre muzică, dar cu sînge rece.
Prea des cînd discutăm despre muzică discutăm din acest punct de vedere: asta-mi place mie, deci asta este bun.
Sau: am văzut eu fanfare şi coruri proaste sau trupe de închinare proaste şi atunci totul este prost.
Putem obiectiva puţin discuţia?
Am început prin cîteva observaţii despre EFECTELE dispariţiei orchestrelor şi fanfarelor din biserici. Dispariţia „notiştilor”, apariţia urechiştior. Apoi am discutat despre tradiţiile noastre, bune sau rele. Merită să aruncăm şi copilul odată cu apa din albie?
Că sînt fanfare şi coruri şi bune (cîteva) şi mai puţin bune, că sînt şi trupe de P&W mai puţin bune şi bune (puţine). Admit.
Nu despre asta este vorba. Ajunge să punem mîna pe instrumente şi iasă muzică de toate soiurile. Chiar şi un muzician bun poate cînta la un moment dat muzică proastă. Depinde ce înţelegem prin muzician bun. Un tehnician foarte bun? Un tip cu mare viteză la deşte? Mood-ul?
Există muzicieni buni şi muzicieni slabi.
Există muzică bună şi muzică proastă.
Care sînt criteriile după care facem deosebirea între unii şi alţii?
După ureche? 🙂
La patratosu 