h1

Sînt pentru contra-bass

Iulie 23, 2007

Eu sînt contra. Sînt contra bass-ului în anumite momente. Am cîntat chitară bass destul de multă vreme, dar sînt bucăţi la care sînt contra basss-ului amplificat prin staţie. Adică sînt pro-contrabass. 🙂

Uite-l. Contrabass-ul pierdut, pe care nu îl mai vedem în proximităţile noastre.

Compoziţia lui Mancini. A mai compus o bucată foarte cunoscută. 🙂

Dragilor, dragi!

Am bănuit eu că se încing spiritele cînd discutăm despre muzică, dar nu aşa din prima! 🙂

Am făcut cîteva observaţii şi deja am început să discutăm despre CE ÎMI PLACE ŞI CE NU ÎMI PLACE MIE!

Expedierea fanfarei doar la înmormîntări şi prejudecata sonoră împotriva sound-ului de mandoline nu face bine unei discuţii „la cald” despre muzică, dar cu sînge rece.

Prea des cînd discutăm despre muzică discutăm din acest punct de vedere: asta-mi place mie, deci asta este bun.

Sau: am văzut eu fanfare şi coruri proaste sau trupe de închinare proaste şi atunci totul este prost.

Putem obiectiva puţin discuţia?

Am început prin cîteva observaţii despre EFECTELE dispariţiei orchestrelor şi fanfarelor din biserici. Dispariţia „notiştilor”, apariţia urechiştior. Apoi am discutat despre tradiţiile noastre, bune sau rele. Merită să aruncăm şi copilul odată cu apa din albie?

Că sînt fanfare şi coruri şi bune (cîteva) şi mai puţin bune, că sînt şi trupe de P&W mai puţin bune şi bune (puţine). Admit.

Nu despre asta este vorba. Ajunge să punem mîna pe instrumente şi iasă muzică de toate soiurile. Chiar şi un muzician bun poate cînta la un moment dat muzică proastă. Depinde ce înţelegem prin muzician bun. Un tehnician foarte bun? Un tip cu mare viteză la deşte? Mood-ul?

Există muzicieni buni şi muzicieni slabi.

Există muzică bună şi muzică proastă.

Care sînt criteriile după care facem deosebirea între unii şi alţii?

După ureche? 🙂

13 comentarii

  1. No, mie-mi place şi fanfara şi orchestra de mandoline şi Graham Kendrick şi jazz-ul, precum şi multe altele. Observaţiile pe care le-am făcut nu au legătură cu ce-mi place mie.

    De asemenea cred că prin schimbarea unei tradiţii muzicale cu alta nu se aruncă şi copilul odată cu apa din albie. Este o exagerare.

    Nu vreau să fiu demolator al discuţiei, dar aceasta nu se ‘obiectivează’ discutând despre efecte precum ‘dispariţia notiştilor’ (şi ce dacă?….), nici despre muzicieni buni şl mai puţin buni…

    Dacă discuţia în cauză se vrea obiectivizată, atunci ea trebuie mutată de pe arealul ‘formei’ pe acela al ‘funcţiei’.

    Am observat că se consumă energii fenomenale în lupta pentru conservarea unor forme, care odinioară împlineau în mod excelent funcţii importante, dar în ziua de azi sunt străine generaţiei actuale, care nu mai e nici ‘MTV generation’, nici ‘X generation’ ci este ‘Internet generation’ şi mă refer aici la fiul meu şi la cei de seama lui.

    A-i condamna pe aceşti tineri la o formă muzicală arhaică, care a funcţionat excelent în bisericile româneşti pre-1989, aflate într-o stare de izolaţie aproape ‘adiabatică’ faţă de exterior, (şi când mă refer la exterior nu mă refer neapărat la Occident), formă care azi nu mai împlineşte funcţia decât celor aflaţi în biserică de 20+ ani, mi se pare nu numai o dovadă de egoism ci şi o lipsă de perspectivă biblică.

    Deci dacă e vorba de obiectivizarea discuţiei, hai să lăsăm notiştii să doarmă în pace şi să discutăm care este funcţia pe care trebuie să o împlinească muzica în biserică şi abia apoi să încercăm să vedem ce muzică e mai potrivită pentru aşa ceva. Asta dacă avem curaj să discutăm.

    PS: „Tradiţia este credinţa vie a celor morţi în timp ce tradiţionalismul este credinţa moartă a celor vii.” Na că am zis-o şi pe asta!


  2. Mihai,
    păi nu asta este întrebarea mea? Cum identifici un muzician bun? Notist, urechist? bun tehnician, bun interpret? Şi una şi alta?

    Cum identifici muzica bună?
    Cine vorbeşte de conservarea formelor în dauna funcţiei aici?

    Şi, pentru că ai adus vorba de MTV, X, internet generations cine se adaptează cui? Oare n-ar trebui expuşi aceşti tineri la o varietate de experienţe, inclusiv experienţe muzicale?

    Noi vizitam lumea lor, uite, si eu si tu sintem „on line”, ei de ce să nu ne viziteze lumea noastră?

    Hai sa ne intilnnim la mijloc. Unde-i mijlocul? Asta este alta discutie.


  3. Sincer, nu cred că are sens să expui tinerii de azi la o varietate de experienţe muzicale, la fel cum nu ar avea sens să expui peştii din acvariu la diferite tipuri de apă (termală, sulfuroasă, de mare, etc…) fiindcă ori vor muri, ori le va merge foarte rău.

    Bine zici că noi ‘vizităm’ dar eea ce ‘vizităm’ noi nu este lumea lor. Mediul internet este ocupat şi de Amishi, şi de Menoniţi, şi de Hutteriţi… dar ei nu fac parte din lumea fiului meu.

    Dacă ai vrea să vizitezi lumea celor din generaţia Internet, i-ai provoca la studiu biblic în grup pe mess, la discuţii lipsite de formalism (tot pe mess) pe teme de actualitate pentru ei, ai vorbi frumos despre muzica lor, etc, şi în lumea reală i-ai invita pentru un meci de fotbal…

    Nu cred că problema se pune să ne întâlnim la jumătate de drum – nu se va întâmpla niciodată. Cred că cei maturi trebuie să facă tot drumul, pentru a câştiga pe ceilalţi – cred că asta este responsabilitatea noastră. Şi câştigarea trebuie făcută pentru Hristos, nu pentru mandoline, etc.

    Apropos, ştii că pe vremea copilăriei mele, în biserica unde am crescut, muzica fr.Moldoveanu era considerată nepotrivită? Nu era la fel de bună precum imnurile vechi…


  4. Draga Mihai, cînd spun varietate, mă refer la chestii „bune de mîncat”. Eu sînt un aventurier culinar. Dacă mă duc în Japonia, nu voi culege găinaţ de porumbel de pe maşini, mă duc la sushi. Cine ştie, cunoaşte :). De sushi vorbesc.

    Cred că pot vorbi despre muzica lor pentru că nu numai o ascult, dar o şi cînt şi chiar compun. Pentru asta mi-am tras destule şi am plătit preţul afuriseniilor.

    Nu cred că ai văzut pe acest blog muzică care să te ducă cu gîndul la „urechi astupate”. Nu?

    Studiu biblic prefer „face to face” şi să ştii că vin. Măcar studiul biblic „să îl facem pe viu”, nu?

    despre muzica lor vorbesc, dar nu mă simt obligat să vorbesc de bine cînd nu este de bine.

    Se poate să ne întîlnim la jumătate de drum, dacă ştim „să ne ademenim” unii pe alţii. Aşa, ca pescarii.

    cu drag,


  5. Henri Mancini a compus muzica de la Pantera Roz. Este bucata cu cele mai multe prelucrări, improvizaţii, orchestraţii, după Yesterday-ul lui Paul McCarthey.


  6. Nu ştiu cum se face că tocmai aventurierii culinari trebuie să ţină dietă! 🙂 Vai nouă!

    Ştiam că ştii răsunsurile, tocmai de aceea într-un post anterior am zis că lansezi fitile 🙂 Nu mă miră ce spui acum despre muzica lor.

    Ştiu că e preferabil studiul biblic ‘face to face’ dar mă gândesc că s-ar putea ca ei să aprecieze foarte mult dacă cineva ar fi dispus să facă tot drumul înspre ei, să intre acolo unde nimeni n-a intrat până acum… Mă mai gândesc că pe mess s-ar putea să participe mai dezinhibat decât în realitate şi viteza lor de reacţie ar fi ridicată. Eu zic că merită încercarea.

    Să-ţi trăiască şi ţie fiica! Nu generalizez când vorbesc de ‘generaţia Internet’ – ştiu că sunt destule excepţii – însă ele confirmă regula. Fiica ta se prea poate să-şi dorească o mandolină, dar colegii de şcoală ai fiului meu, pe care s-a străduit din răsputeri să-i aducă la întâlnirea de tineret, cu siguranţă că nu vor să audă de mandolină.

    Legat de pastorul cu ping-pong… am toată încreserea că este aşa cum spui. Nu ştiu de ce, totuşi nu îmi vine să-l condamn pe tânărul cu pricina. Nu că aş vrea să se generalizeze treaba asta. Doamne fereşte! Totuşi tinereţea este o perioadă dificilă. Eu mă mir că i-am supravieţuit 🙂 Poate de aceea tind să fiu mai îngăduitor cu alţii. Poate că aş prefera să-l ştiu pe fiul meu jucând pung-pong în subsolul bisericii în timul slujbei, decât să-l ştiu în cine ştie ce zone de ‘perdanie’. Numai tată să nu fii. Doamne Ajuta!

    Legat de misiunea cu tinerii în Oltenia… sper că nu ai luat în nume personal referirile mele cu privire la dificultăţile în ce priveşte ucenicizarea şi formarea caracterului. Nu a fost nici o intenţie, ci remarca a fost făcută la general. Mă bucur de experienţele voastre, dar din păcate nici ele nu pot fi generalizate, chiar dacă nu sunt unice.

    cu prietenie,
    M.

    PS Persoanele din staff-ul UEO au voie să discute despre ‘Yesterday’? După ce mai scria câte unul pe net, aş fi jurat că nu! Oricum, mie îm place mai mult Yellow Submarine 🙂


  7. Da,dificil subiect muzica, supralicitat subiect. Vin cu capul plecat pentru cateva nuantari. Dupa ce azi am vizitat un muzeu Antonio Vivaldi cu toate instrumentele epocii in care a scris si cantat marele pre-clasic, dupa ce am vazut aroma dulce de vechi nobil al mandolelor si mandolinelor de toate formele si soundu-urile (sic! -mie!) tin sa adaug ca nu sound-ul mandolinei (si toate variantele ei) in sine e suparator – traiasca muzica medievala – dar felul in care „orchestra de mandoline” a reusit sa prozaicizeze instrumentul ma face sa reactionez. Instrumentele ce compun „fanfara de biserica” sunt excelente. Eu insumi cant la trompete (mai exact cantam. acum mi-am pierdut „buza”). Dar sunt putine fanfare care stiu sa cante un repertoriu de tipul „Salvation Army”, care deschid gustul pentru alamuri. Majoritatea fanfarelor au facut intocmai ca „orchestra”, iar repertoriul e creat de cativa notisti care stiu sa armonizeze modest „cantarile evangheliei”, eventual sau mai invioreze membrii cu cate un mars la iesirea din cladirea bisericii. Putine „brass band-uri” (da, patratosule, suna mult mai bine) bine inchegate in bisericile noastre. Realitatea concreta a ceea ce inseamna fanfara si mandolina la noi in ograda baptista (prefer sa nu ma refer la formatiile muzicale penticostale) m-a facut sa fiu prea categoric anti-. Iertare! Pana una-alta, ma duc sa mai ascult un pic „Songs from the Labyrinth” (vezi http://gandurar.wordpress.com/2007/05/12/gordon-matthew-thomas-sumner-aka-sting-songs-from-the-labyrinth-2006/


  8. Na, ca să te saturi de fanfară 🙂

    merită, realmente

    da, toccata si fuga in D m?

    uite cum se aude „motorul de avion”

    ce perfecţiune la staccato!!!


  9. gindurarule,

    tocmai asta este ca un instrument ca violoncelul, oboiul, clarinetul iti deschid o lume cu totul noua.
    Iti spun ca unul care stiu sa cint la cele populare si foarte populare: chitara acustica, chitara electrica, chitara bass si saxofon alto.
    Vreau sa invat la violoncel pentru vreo citiva ani.
    Da, nu numai in bisericile noastre s-a degradat ideea de orchestra. Sa vezi la Filarmonica dintr-un oras pe care il stiu foarte bine cum au venit suflatorii beti si au facut concertul de ris…
    Se intimpla si la case mai mari.

    Avem o fanfara pe la Delureni. Copiii aia fac o treaba excelenta.
    sper sa fac rost de o inregistrare cu ei. Merita!

    Problema cu Pat Metheny este ca are citeva motive care se repeta, obsesiv, dupa mine, citeva „prinderi” preferate si devine obositor dupa o perioada de ascultare.
    Nu la fel se intimpla cu Sting care pare ca are tot timpul resurse noi.
    Sa ii vedem evolutia.
    Ai dreptate cu Norah, pare si dinsa epuizata.


  10. Draga Mihai,

    nu tin dieta, alerg de dau afara tot din mine si face bine si la inima.
    legat de studiul biblic, am o corespondenta inchisa, privata cu mai multi tineri, e preferabil asa, pentru ca prin mess se pierde discutia uneori in paranteze.
    Vorbesti de dezinhibare. Nu cred ca este cazul sa fie inhibati, numai atit cit trebuie…
    Ca sa devii un bun pedagog trebuie din cind in cind sa te intrebi … eu cui inspir respect, teama buna si pe cine inhib.
    Orice proces pedagogic, spuneau evreii, incepe cu o mare frustrare. Uneori este necesară distanţarea, în alte cazuri, apropierea.

    Despre colegii fiului tău. N-ai idee cît de curioşi sînt să vadă ALTCEVA. Sînt sătui de jocuri video, de muzică, de dvd-uri, de mess-uri.
    încearcă să îi duci la un paintball ÎN PĂDURE, la o cursă călare, la un mountain bike, la un dormit în corturi pentru vreo trei zile, la un drum de supravieţuire,
    eu cu fiul meu ne luptăm. Preferă să ne luptăm „în beţe” decît să se joace pe computer.

    Generaţia internet începe să prefere viaţa reală.
    Eu aş prefera să îl văd pe fiul meu ori rece, ori în clocot. Nu ştiu dacă aş fi încîntat să îl văd într-o baptistotecă în care i se deformează tot ce ştie despre biserică şi părtăşia creştină.

    Misiunea a mers foarte bine, a fost una dintre cele mai reuşite. Dumnezeu a fost cu noi şi de data asta.
    Ba da, aceste lucruri pot fi replicabile, duplicabile. Trimiteţi fiul încoace.
    Pînă acum Countryside şi Fabrica de bărbaţi n-au dat rebuturi 🙂


  11. wow!… păi luna trecută păreai că te-ai apucat de dietă! Să înţeleg că acum primeşti invitaţie la ribs, hot wings şi alte lucruri ‘interzise’?

    Fiul meu nu se mai joacă pe computer decât accidental… dar are preocupări destul de focalizate: învaţă html, php… e activ pe forumuri (azi a facut postul nr.1000 pe un forum…). Ii place la paintball, fotbal, mountain bike, etc, dar astea sunt activităţi ocazionale în timp ce computerul şi, mai ales internetul, sunt parte integrantă a vieţii şi chiar dacă relaţionează ‘live’ cu colegii la şcoală şi în afara orelor, totuşi relaţionează cu ei destul de mult şi virtual. În mod categoric respinge ideea că el şi ai lui ar fi sătui de mess… Cam cum sunt eu sătul de ribs -)

    Interesant termenul de baptistotecă! Să-l patentezi!


  12. da, maninc in continuare cu capul, nu cu pintecele, asta este dieta,
    sa gindesti inainte de a minca,
    nu la intimplare Dumnezeu ne-a pus gura in cap si nu la subtiori sau in alta parte, ca era mai simplu, mai la inde-mînă 🙂 . Putea sa ne faca o gaaura in dreptul stomacului , sa basculam ca intr-un buzunar ca la canguri, era mai scurt si traiectul, ce atitea complicatii cu esofagul si altele …

    Dar ne-a pus gura in cap ca sa gindim ce mincam.

    Felicitari pentru onorabilele ocupatii ale fiului tau. Cred ca si el stie ca se poate crea dependenta de mess, nu? BAnuiesc ca nu este cazul aici. Una este placerea, alta este nevoia. Una este degustarea, alta este saturatia, dar cuplata cu sevrajul.

    Sint eu original 🙂 , dar nu cred ca imi apartine termenul „baptistoteca” , trebuie sa ma ginesc pe unde l-am auzit,


  13. Cum sa ascultam muzica? – 10 prescriptii de baza – George Balan (din ghidul Humanitas, 1998)

    1. Dedica muzicii timpul tau cel mai bun, nu clipele de oboseala. Iar ea te va rasplati cu tot ce are mai bun.

    2. Non multa sed multum: nu asculta prea mult dintr-o data. Intensitatea, nu durata ascultarii, e importanta.

    3. Nulla dies sine musica: transforma ascultarea muzicii intr-o igiena a sufletului. Numai perseverenta te va duce la intelegere.

    4. Repetitio est mater studiorum: asculta de nenumarate ori aceeasi compozitie. Cu fiecare reluare vei intelege un pic mai mult.

    5. Dupa ce ti-ai facut o impresie globala asupra compozitiei, reascult-o fragment cu fragment. Ii vei intelege asa atit detaliile, cit si arhitectura.

    6. Asculta «creator»: fii mereu constient de calitatea inteligentei umane aflate la originea inregistrarii pe care o asculti si incearca s-o egalezi in actul ascultarii.

    7. Daruieste-te complet muzicii cind asculti; reprima orice gind nemuzical.

    8. Restringe-ti, pentru o vreme, cimpul ascultarii la un singur compozitor sau la un anumit gen muzical caracteristic lui (de pilda simfoniile lui Brahms sau cvartetele lui Beethoven). Iti vei fortifica astfel puterea de concentrare.

    9. Nu folosi un disc microsion obisnuit, ci un CD sau o caseta (pe care poate fi inregistrat orice gen de disc). Instrumentele de buna calitate iti usureaza cercetarea.

    10. Cind modul descris de-a asculta muzica a devenit obisnuinta, incearca sa integrezi frecventarea muzicii in conceptia ta despre viata. Aceasta perspectiva mai larga te va conduce la descoperiri nebanuite.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: