Chiar, cine mă caută din Japonia?
Noul sitometru pe care l-am descoperit, îmi arată cam de pe unde e lumea care se pătrăţeşte căutînd pe ici pe colo 😉 . Mare mi-a fost supriza să dau peste Tokio de vreo două ori săptămîna asta.
Cred că cineva de-acolo caută katana, tatami etc. şi hop, îi sare site-ul ăsta. Dă peste o limbă care este pentru el sau ea aşa cum este japoneza pentru noi.
Oricum, ne înţelegem bine, tatami, katana, bushido, sushi, hos, adică, „spaţiu de luptă”, „sabie de samurai”, onor’ codul luptătorului”, „peşte crud cu orez în foaie de alge” şi „să ne trăieşti, frăţioare!”
Te salută Sică din Ploieştiu lui CAragiale!*
Sayonara!
şi Arigato pentru că m-ai căutat.
Arigato gozaimasu, dacă mai revii!
*(Şi dacă îl traduceţi pe Caragiale oricum nu înţeleţi nimic, că n-aveţi cum, n-aveţi mentalitatea, aşa cum nici noi nu înţelegem bushido-ul vostru. Putem să vă traducem cuvintele, dar situaţiile? Îl puteţi voi pricepe pe Caţavencu-SAn şi pe Agamiţă Dandanache-san? Fugi d-acilea! )
PS.
Şi toate punctuleţele astea care reprezintă ultimele 100 de căutări sînt oameni sau computere?