h1

„…Dumnezeu… pupa-I-aş tălpili”

Iulie 25, 2007

Vara mea, Lucica, este o femeie dintr-un material care nu se mai fabrică. Este diferenţă de vîrstă între noi, dar ne înţelegem ca fraţii, nu ca verişorii. Este bunică nu de multă vreme. Cu necazurile ei de bunică.

Zilele trecute am vizitat-o şi am stat pe buturuga din ocolul ei. Mi-a povestit de toate, cum facem de obicei. Are un limbaj colorat, straşnic, dulce.

„Ehe, Dumnezeu l-a făcut să meargă, pupa-I-aş tălpili…”

Este vorba de nepoţelul Paul care merge. O dulceaţă de copil. N-am văzut copil mai vesel ca el, dar nici care să dovedească mai multă ambiţie. A mers foarte greu, după mai multe operaţii, dar acum zburdă.

La început n-am înţeles ale cui tălpi vrea să le pupe Lucica. Ale nepoţelului care merge? Am înţeles. Ale lui Dumnezeu care l-a făcut să meargă. Asta-i sigur pentru că am mai auzit vorba asta în familia noastră: „Dumnezeu, pupa-I-aş tălpili…”

Iată tălpile Domnului de pupat.

detaliu-mantegna-isus.jpg

Ştie Lucica ce ştie…. Scumpă verişoară!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: