h1

La doi ani… în braţele lui Dumnezeu

Iulie 25, 2007

În faţa lui Dumnezeu, aşa…. faţă către faţă şi de-aproape, îţi doreşti să ajungi cît mai tîrziu. Pentru că aruncarea spre braţele Lui este primejdioasă, înfricoşătoare şi dureroasă.

Un copilaş pentru care ne-am rugat cu două zile în urmă, Hadasa, de nici doi ani, a ajuns drept în braţele lui Dumnezeu (ca unul care am înmormîntat un copil, iertaţi-mă că aşa cred…).

Devreme pentru noi, la timp pentru El, dar cine îl întreabă acum pe El? Întrebaţi-i pe părinţi dacă-i devreme sau tîrziu…

Marius şi Alina sînt părinţi, au ţinut pînă ieri patru copii în braţe. Acum mai ţin doar trei. Unul este în braţele Domnului.

Vineri, 27 iulie va fi o zi grea pentru ei. Vă puteţi ruga să îi ţină Domnul şi pe ei de subţiori să nu se prăbuşească sub durere?

Vineri este pentru lumea creştină zi de post. Rugaţi-vă pentru Marius, slujitor al lui Dumnezeu în Timişoara şi pentru soţia lui şi pentru fraţiorii Hadasei care se vor repezi spre sicriaş să o ţină din nou în braţe pe surioara lor.

Rugaţi-vă pentru adulţi, să le vorbim în aşa fel acestor copii încît să înţeleagă cum Hadasa este în braţele lui Dumnezeu deşi stă în cutia aia de lemn în faţa lor.

Ca pastor, am stat lîngă două sicrie: pe unul scria „9 luni”, pe celălalt, „1 zi”. Pentru al nostru au fost doar 8 săptămîni….

Nu există cuvinte la înmormîntările copiilor. Puteţi încerca… dar va fi greu…..

13 comentarii

  1. Dumnezeu sa o odihneasca.
    Poate nu este locul potyrivit insa m-ar interesa pe ce baza pot sustine baptistii, care resping vehement botezul pruncilor, mantuirea acestora, can\d mor la varste asa de fragede? Ca botezati nu au fost, „decizii personale” nu au luat, ‘varsta responsabilitatii” nu au ajuns-o etc.
    Si apoi, dupa ce vor fi raspuns afirmativ la intrebarea daca dumnezeu poate mantui si prunci de doua luni sau de doi ani, la aceste intrebari, i-as mai intreba daca exista intr-adevar pricini intemeiate de a respinge botezul pruncilor.


  2. Stimate CNI, a mai fost discutia asta pe Blog si o rog pe Alina sa va trimita pe adresa personala eseurile despre acest subiect.

    Imi trebuie ceva timp să identific exact postul în dreptul căruia s-a discutat acest subiect.

    Din respect pentru durerea parintilor nu as dori sa pornim dezbaterea in dreptul acestui anunt, dar putem reveni asupra subiectului imediat ce trece perioada in care dorim sa fim alaturi de cei doi tineri care trec prin aceasta imprejurare.


  3. Continuam sa ne rugam pentru Marius si Alina. Nu este usor dar stim ca Dumnezeu are har suficient si pentru aceasta incercare. Mangaierea Domnului sa fie peste ei toti.


  4. Ne rugăm şi noi pentru Marius şi Alina…!


  5. Dumnezeu sa aiba grija atat de Hadasa cat si de cei pe care i-a lasat in urma…:(


  6. Dumnezeu sa ofere mingiiere familiei Birgean! Multumim Lui pentru harul pe care il ofera fiintelor create de El si aflate sub stapinirea Sa, har oferit si Hadasei.


  7. Am fost in seara asta la priveghi…
    In situatii din acestea cuvintele suna a chimval, a tinichea si orice gest schitat pare total anapoda. In loc sa incurajez, am ajuns sa fiu incurajat! Am ajuns sa fiu incurajat de linistea parintilor (Marius si Alina), am fost incurajat de mesajul ce a fost transmis!
    „Dumnezeu da umeri puternici, celor ce le da poveri mari de dus…”
    „Avem un Dumnezeu care este prea Intelept ca sa greseasca si un Dumnezeu prea Bun ca sa faca vreun rau…”
    Romani 8.28
    etc.

    Dumnezeu sa binecuvinteze familia Birgean!


  8. draga Onzi, stiu sentimentul acela, încerci să spui ceva, în inimă ai plin, dar în gură sună gol.
    mă bucur într-un fel că nu sînt acolo, că n-aş putea spune nimic. Povara cade pe voi.
    Oamenii cred că noi sîntem nişte nesimţiţi de meseriaşi în ale vorbelor şi la orice ocazie trebuie să ne vină ceva pe buze să le spunem, priveghiuri, botezuri, înmormîntări etc.
    Boala de inimă este boala profesională pentru pastori, dacă nu se nesimţesc. N-ai cum să rezişti neatins la întîmplări din astea.
    Condoleanţe pentru Marius si Alina, compătimire pentru voi care sînteţi acolo aproape de suferinţa asta greu de purtat.


  9. Pentru C.N.I,
    Am un material in limba engleza.
    Adresa mea este: maionescu@dcibv.ro


  10. Am fost si eu la priveghiul de joi seara si la inmormantarea Hadasei si pot marturisi cu toata indrazneala ca a fost un mare har pentru mine sa fiu acolo.Una din intrebarile care mi-am pus-o a fost: De ce a dat Dumnezeu viata unei fetite numai pentru 1 ani si 7 luni si apoi sa o ia la El? A meritat investitia? Raspunsul pe care l-am primit la priveghi si la inmormantare a fost acesta: a meritat investitia lui Dumnezeu in aceasta fetita numai gandindu-ne la ceea ce a fost la aceste doua servicii. Una din afirmatiile care s-a facut la inmormantare a fost urmatoarea: „Hadasa a fost o mare binecuvantare”, da a fost o mare binecuvantare pentru toti cei care au fost la inmormantarea ei. Cantarile de lauda, poeziile si mesajele din Cuvantul lui Dumnezeu si mai ales atitudinea familiei Biergean au aratat inca odata diferenta dintre cei credinciosi si cei necredinciosi, dintre cei ce ii slujesc lui Dumnezeu si cei ce nu ii slujesc. A fost o adevarata sarbatoare, sarbatoarea plecarii si primirii Hadasei in glorie de catre Tatal Gloriei. Plecarea Hadasei a facut pe toti cei ce au participat la inmormantarea ei sa se gandeasca mai mult la cer si sa doreasca mai mult venirea Imparatiei lui Dumnezeu. Eu ii multumesc lui Dumnezeu ca mi-a dat harul sa fiu acolo si cred ca toti cei ce au fost acolo pot sa spuna acelasi lucru. Sa ne rugam ca Domnul sa lucreze la inima celor care nu-l cunosc pe Dumnezeu si au fost acolo.


  11. Va multumim, frate Ilie, pentru relatarea aceasta. Dumnezeu să îi mîngîie pe părinţi!


  12. Dorim sa atasam o meditatie a fetitei noastre,Rebeca de 11 ani:
    Zambet nu mai este. Tacerea si nelinistea au cuprins casa Birgean. Desy e la spital.Are o infectie. Nu v-ati dori sa o vedeti. Eu am vazut-o. Da… prietena mea buna era acoperita de tot felul de fire lipite de corpul ei fraged,plapand.Ii trebuie un aparat pentru a respira.E infiorator. Intr-un an si 7 luni am trait atatea… cand s-a nascut,cand a inceput sa gesticuleze,cand stateam cu ea singura acasa, cand ii placea doar la mine in brate… imi amintesc… infricosator pentru oameni. Dar Dumnezeu este in control.Mi-e greu sa cred ca moartea va pustii si familia noastra… Dar moartea poate fi si o zana a pacii, nu doar un calau,depinde cum o privesti… Cred ca multi o vor invidia pe DEsy daca va pleca acasa.
    Poate Domnul mai vrea un ingeras la El
    De fapt, ce e viata? Totul depinde de niste vene si firisoare din tine? Viata e un mare examen. pe unii insa Dumnezeu ii lasa sa-si scrie doar numele pe foaia de examen. Domnul stie!


  13. […] mulţumesc Alinei Birgean, o mamă care a trecut prin iadul naşterii şi apoi al pierderii unui copil cu sindrom Down pentru […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: