h1

„Pune-ţi, dragă, cerceii şi … gîndeşte!”

Iulie 27, 2007

Înainte de admiteri mi-a relatat cineva următoarea discuţie.

Interesantă!

Personajele: un adult, telectual, şi o adolescentă.

„- Ce faci, dragă, unde dai?

– La Emanuel, la universitate…

– Da, da de ce? De ce te duci acolo, să ştii că ăia nu te lasă să gîndeşti.

– Cum aşa?

(Aici vine răspunsul rezultat în urma unei analize foarte adînci şi largi şi foarte înalte)

– Acolo nu te lasă să porţi cercei!”

🙂

Nu- aşa că este interesant?

(Notă pentru cei care nu cunosc ethos-ul tradiţional baptist (pocăiţi): în bisericile noastre femeile nu poartă/nu purtau podoabe de aur şi argint şi altele ca acestea ca o consecinţă a interpretării textului de care nu ne vom ocupa acum:

1 Petru 3:3 Podoaba voastră să nu fie podoaba de afară, care stă în împletitura părului, în purtarea de scule din aur sau în îmbrăcarea hainelor,
4 ci să fie omul ascuns al inimii, în curăţia nepieritoare a unui duh blând şi liniştit, care este de mare preţ înaintea lui Dumnezeu.
5 Astfel se împodobeau odinioară sfintele femei, care nădăjduiau în Dumnezeu şi erau supuse bărbaţilor lor;
6 ca Sara, care asculta pe Avraam, şi-l numea „domnul ei”. Fiicele ei v-aţi făcut voi, dacă faceţi binele fără să vă temeţi de ceva
.

Pocăitele se remarcau prin faptul că nu erau machiate, nu purtau coafuri foarte pretenţioase şi haine foarte scurte sau strîmte, adică, în general şi de obicei se acopereau cînd se îmbrăcau 🙂 şi ştiau o chestie foarte simplă, mai ales nevestele, „la ce nu este de vînzare nu faci reclamă”.

Veţi spune: „alt text care nu duce nicăieri”, „alt text enervant”, „iar bagă fitile” etc. 🙂

Se poate discuta mult şi bine între partidele pro-cercei-machiaj şi anti-cercei-machiaj etc. Nu acesta este punctul focal al discuţiei relatate, ci faptul că destuparea minţii a ajuns să fie judecată după urechi şi de ce anume atîrnă în ele, nu de ce se întîmplă între ele.

sursa-buyiq-dot-com.jpg

Cine poartă cercei, logic, gîndeşte, are creierul „nespălat”, are libertate. E destupată-destupat (că nu mai contează)

Cine n-are, este spălat pe creier. Booooon!

Ca şi cum toată deşteptăciunea şi creierul ar sta în cele două mărgeluşe de lîngă lobul urechii, … dacă-i aşa, atunci „pune-ţi, dragă, cerceii în urechi ca să te faci deşteaptă!” Acu arăţi şi tu „ca lumea”. E bine? Ok. „Aşa fată frumoasă a avut mama, dar acuma-i şi deşteaptă! Numa proastele şi ţărăncile mai umblă aşa….nefiritisite”

Să fim serioşi!

Nici pocăinţa nu stă în lipsa podoabelor, dar nici emanciparea în prezenţa lor. Discuţie lungă şi complicată oricum.

Dar nu-i aşa c-a fost tare telectualul nostru?

Ps.

Vedeţi care este sursa pentru foto? Ironic, nu? Buy IQ!!!!!! http://www.buyIQ.com.

în traducere liberă – http://www.cumpără-ţi deştepciune.com

Ha, ha, ha, e super-ultra-hiper-tare, nu?!?!

Anunțuri

137 comentarii

  1. Cred că deşteptăciunea nu trebuie să stea în bobitzele de la urechi ci în modul de exegeză al Scripturii.

    Oare pasajul de la 1 Petru a fost scris cu scopul de a ‘norma’ o rânduială, privind modul cum să se îmbrace femeia?

    Eu unul cred că a fost scris pentru a învăţa pe femeia creştică cum să câştige pentru Hristos pe soţul necreştin. Dovada constă în exemplul oferit: Sara.

    E corect să deturnezi sensul unui pasaj pentru a învăţa cu totul altceva? Sau e deştept să faci una ca asta?


  2. un alt pasaj interesant (ce dur poate sa fie Dumnezeu) despre podoabe este Isaia 3:16-26 (…sau nu avem de invatat nimic nici din pasajul asta?…)
    este interesanta foosirea termenului „kosmos” de catre apostol pentru „podoaba”; filologii sa-si dea un pic cu parerea


  3. si in loc de mireasma, va fi putoare…


  4. ce am scris mai sus este continuarea titlului


  5. Pai, bagi fitile, Mihai 😉 Glumesc, frate!

    Tu ce spui? De ce a fost scris textul ăla?

    N-am nimic cu cerceii şi cu machiajele, ştiu că spunînd asta o să-mi ridic o gramadă de lume în cap.

    Cînd m-au întrebat tinerele de la biserică de la Aleşd dacă pot să se machieze şi să îşi pună cercei în urechi le-am spus DA!!!! Sigur!

    Pot să îşi pună cercei cît vor de mari şi cît vor de mulţi.
    Pot să îşi pună cercei care să le atîrne nu numai pe umeri, ci să le treacă şi pe sub braţ.
    Pot să îşi dea cu make-up de să-l cureţe seara ca pe margarină de pe faţă.

    CU O SINGURĂ CONDIŢIE!
    Să trăiască la fel ca „sora Dana!”

    Au înţeles imediat despre ce este vorba!

    A fost o fază care merita filmată.

    Poate în zilele următoare un post despre cine este „sora Dana” şi cam ce face dînsa.


  6. O întîmplare faină!

    Am făcut de cîteva ori inundaţii.
    Într-una dintre cele 11 locaţii în care ne-am mutat în primii 10 ani de casnicie, am făcut-o grasă de tot.

    Disperaţi, am păşit prin apă şi ne-am dus să anunţăm vecinii din apartamentele de la etajele inferioare ca să îşi scoată siguranţele, să oprească curentul. Apa deja curgea prin tuburile prin care erau trase firele de curent.

    Am coborît, am bătut la uşă. Ora 6.30 dimineaţa. Mi-a deschis sora mai mare a vecinei noastre foarte drăguţe şi simpatice, o domnişoară, secretară-directoare-avocată-notăriţă, nu prea ştiu ce era dînsa, dar era tot timpul la patru ace.

    Aşa deci, ne-a deschis sora dînsei mai mare… cu vreo 10 ani, cu cafeaua în mînă şi bigudiurile-n cap.

    BA NU!!!! după voce era chiar domnişoara cu pricina, dar n-am recunoscut-o „fără accesorii”.

    Situaţia a fost mai penibilă cu cît şi ea şi-a dat seama că noi ne-am dat seama … etc.

    Era ALTĂ persoană, fără coada ochilor, fără fondul de ten pus din belşug, fără genele false, fără o grămăjoară mică de chestiuţe care o făceau să arate ca la ora 8.00 în lift.

    A fost mai supărată că ne-a ieşit înainte aşa decît pe urmările inundaţiei. Şi alea ne-au costat vreo 400 de mărci la vremea aia.

    În „confuzie”, Mihai, n-am nimic cu felul în care soţii le cer soţiilor lor să arate. Dacă lor nu le pasă că nu le pot recunoaşte a doua zi dimineaţa, dacă nu le pasă că pentru ei, pentru soţi, dînsele umblă prin casă „aşa cum sînt”, iar pentru toţi ceilalţi masculi, „aşa cum ar vrea să fie”… n-am eu treabă.

    Mie îmi place să îmi recunosc soţia oricînd, şi la distracţie şi la inundaţie.
    În Cîntarea Cîntărilor mireasa se găteşte NUMAI pentru mirele ei.
    La noi e „tomna” invers. Soţiile ne stau cu bigudiuri şi în şorţuri pe care s-a vărsat zacusca prin case, iar ca să iasă la piaţa petrec jumătatea de oră „să îşi monteze faţa”.
    Nouă ni se pare anormal, aşa că am răsturnat chestia.

    Eu vorbesc doar în dreptul meu şi pentru mine şi soţia mea.


  7. nu stiu de ce am convingerea ca „sora Dana” nu poarta podoabe (nu stiu despre cine e vorba)…sau ma insel?..


  8. Mîine despre sora Dana.
    Bărbată-su o recunoaşte la orice oră din zi şi din noapte.

    Niciodată nu e ciufulită pentru el şi pieptănată pentru alţii.

    Sora Dana este o femeie foarte frumoasă. Trust me!


  9. de data asta nu zic nimic.
    doar 🙂


  10. Nu mă trage de limbă, Mircea 😉


  11. I quit


  12. l-am avut (si sper sa fiu in stare sa-l am in continuare) profesor pe fratele Marius, de aia merg pe mina lui…dar tot impotriva podoabelor ramin!


  13. de ce să te opreşti, Ionut?
    Ar fi interesanta o dezbatere intre tine, anti-podobos, si un podo-boss 🙂

    cu argumente biblice, se înţelege… nici nu trebuie să mai adaug … şi de „bun simţ”, nu?


  14. Credeţi-mă pe cuvînt aici, în cei 13 ani de pastorală am descoperit că unul dintre mecanismele adulterului stă în faptul că soţii se poartă urît acasă şi soţiile se poartă „urîte” pe acasă.
    soţii se poartă gentil şi atent în public.
    soţiile se poartă frumoase prin tîrg.

    Vorba Proverbelor, de ce să laşi să-ţi curgă apele din fîntînă pe uliţe?


  15. ooh…lipseste o prezenta feminina…care sa isi dea cu parerea de vreme ce azi ne-ati luat la ochi…pe cand un post despre varianta masculina pt cercei(oricare ar fi aia!!!)sunteti tare carcotash…dar mie imi place sa rad asa ca nu am nimic impotriva.In acelasi timp daca suntem constienti ca pocaintza nu sta nici in machiaj, nici in cercei… am putea fi mai ingaduitori, mai ales ca adolescenta respectiva nu e casatorita (ca in com de mai sus). Eu sincer inteleg altfel versetele din 1 Petru…si gasesc o alta limita si anume poticnirea celorlalti, dar si asta e relativa pentru ca sunt unii „poticniti” mai incapatinati si mai necrestini decat cea mai „decorata” tanara din biserica…


  16. Păi eu cred că TEXTUL ăla, şi mă refer nu doar la câteva versete ci la ROUTE 66 în întregime, adică vb de CARTE, a fost scris(ă) pentru ca noi să putem trăi echilibrat, indiferent de circumstanţe.

    A fi echilibrat nu înseamnă kilograme de pomadă dar nici mâneci lungi la 44 degrees Celsius, ca să nu se expună cumva goliciunea, cum pretind unii…

    A fi echilibrat nu înseamnă kilograme de bijuterii dar nici să nu-i ceri tinerei căreia i-a pus bunică-sa două bobiţe în ureche, când avea doi ani, ca amintire, să le dea afară dacă vrea să se boteze.

    A fi echilibrat nu înseamnă a te găti în casă, în timp ce pe stradă mergi ca habotnicul, fiindcă asta presupune standarde duble, dar nici a te împopoţona pe stradă şi a arăta nashpa faţă de ai tăi acasă, din acelaşi motiv de mai sus…

    A fi echilibrat presupune să ştii că sfinţenia nu e legată de ‘a lua, a gusta, a atinge’ ci de transformarea caracterului prin înoirea minţii – şi să poţi aplica treaba asta în viaţa ta…

    A fi echilibrat presupune că dacă tu îţi impui voluntar o restricţie, fiindcă eşti vulnerabil la ceva anume, să nu ceri ca toată lumea să-şi impună restricţia respectivă…

    A fi echilibrat presupune să nu emiţi judecăţi despre gradul de maturitate spirituală al cuiva în funcţie de hainele şi accesoriile de pe el, ci a avea altfel de etaloane, cu adevărat biblice…

    A fi echilibrat presupune să nu pui datinile şi tradţiile pe un plan mai important decât Cuvântul Adevărului. Dacă treburile astea ar fi fost atât de semnificative, nu cred că Isus nu ar fi pomenit măcar în treacăt de ele…

    Aş putea să continui, dar mă opresc la asta:

    A fi echilibrat presupune să aplici Scriptura în întregime, nu doar bucăţele care îţi convin. De exemplu, din pasajul din 1 Petru 3, o aplicare literală ar presupune ca femeile să nu-şi împletească părul şi nici să nu poarte haine, dar nu ştiu femei mai elegante decât cele din bisericile evanghelice (şi mă refer la cele fără bijuterii). Poate doar pe cele care lucră în showbiz sau realmente întorc banii cu lopata. Apoi, continuând aplicaţia, m-aş aştepta să li se ceară femeilor creştine să-şi numească bărbaţii: „Domnul meu!”… 🙂

    Cam asta cred eu… Probabil că mai bine nu mă întrebai 🙂


  17. Sora Dana este o femeie foarte frumoasa, si cu siguranta Fratele Ghita ar recunoaste-o dintr-o mie, in orice targ. Frate Marius, dansa merita un post! Poate si o poza!
    Cu sau fara podoabe insa este o discutie extrem de interesanta. Parintii mei vor spune categoric nu. Ceea ce e in inima se vede pe dinafara. Cand lipseste ceva inauntru, completam pe dinafara, spune mama.
    Si totusi, avem nenumarate exemple de bun gust, rafinament si decenta in impodobirea pocaita, din partea unor personaje cu o statura spirituala exemplara – le veti regasi in bisericile locale (in special in mediul urban).
    Asadar, ne impodobim? Colegul meu Ionut spune NU. Profesorul meu, fr. Marius, spune Da, cu conditia ca, macar sa ne purtam ca si pocaiti, chiar daca vrem sa aratam ca lumea.
    Este surprinzator insa ca si cei nepocaiti, care au avut cat de cat de aface cu cei pocaiti, stiu ca pocaitele nu poarta cercei… cel putin alea serioase.
    In concluzie, eu nu voi purta cercei. Daca sotia mea va dori sa poarte… ei, asta-i o alta poveste.


  18. pentru thumbelina: cum intelegi expresia „din pricina ingerilor”? (pasajul vorbeste despre un alt subiect canicular:baticul)


  19. pentru cei care nu stiu despre ce pasaj e vorba: 1 Cor. 11


  20. este interesant unul dintre intelesurile pe care le da Mihai echilibrului spiritual: ” a nu emite judecati despre gradul de maturitate al cuiva in functie de hainele si accesoriile de pe el”;
    mie imi plac tricourile negre care au pe ele imprimate cranii si cimitire; de asemeni, imi place sa port in piept zvastica; dupa un asemenea criteriu, nu cred ca ar trebui judecat nici pastorul care vine la ora de rugaciune cu un tricou de pe care face cu ochiul iepurasul de la Playboy…
    s-ar putea,totusi, ca un tricou rosu care are pe el secera si ciocanul sa poata fi acceptate mai usor (pentru unii ar fi chiar dovada unei maturitati spirituale magnifice; nu le dam numele, ca traiesc)


  21. Ionuţ,

    foarte interesant comentariul tău! La fel interpretezi şi Scriptura? Al cui discipol eşti în ale hermeneuticii?

    eu unul am vorbit de echilibru… pe ansamblu… şi tu încerci să scoţi din context un fragment, forţându-i aplicarea la cranii, cimitire, zvastici… Great!…

    scuză-mă, dar argumentaţia ta lasă de dorit în ce priveşte obiectivitatea.

    Şi să-ţi mai spun ceva: prefer de 1000x pe unul care vine cu cranii pe tricou… măcar ăla e sincer şi „ce-i în guşă şi-n căpuşă”, în felul acesta ştiu exact cum să mă raportez la el – decât pe unul care arată a baptist sadea pe dinafară, dar pe dinăuntru are şi cranii şi viermi şi cimitire, fiindcă e mormânt văruit… ei, ăştia din urmă sunt mult mai periculoşi şi mai bine ar fi pentru ei să-şi lege o piatră de moară de gât înainte de a se arunca în mare…. fiindcă mai lesne va intra în Împărăţie vameşul, curva şi tipul cu cranii pe tricou, decât acesta, care după ce că nici el nu intră, împiedică şi pe alţii.

    Din păcate, bisericile noastre sunt ocolite de tipii cu cranii pe tricou, fiindcă aceştia miros intoleranţa cu care sunt trataţi de la o poştă, în schimb frecvenţa cu care întâlneşti mormintele văruite ar trebui să fie alarmantă… pentru cine are ochi de văzut, dar nu e, semn de gravă miopie spirituală.

    Tot din păcate, pe noi ne mănâncă creierii din cauza aspectului exterior şi a abaterilor de la tradiţia vestimentară, amendând orice iese din tiparul clasic cu perspectiva ameninţătoare a cimitirelor şi zvasticilor, dar nu dăm doi bani pe plăgile care ne macină din interior, la temelie.

    Mai gândeşte-te.


  22. era o exgerare intentionata, doar ca sa arat consecitele criteriului de echilibru pe care-l dai, anume ca nu putem judeca dupa vestimentatie;
    nu port tricouri cu cranii, desi Durer este artistul preferat (si Bosch, da sa nu mai spui la nimeni ;))
    te superi degeaba;argumentatia urmeaza linia ta…si pina la urma nu se poate vorbi prea mult de obiectivitate in problemele controversate; scolasticii vorbeau de probabilism in asemenea cazuri;
    nu te speria, nu sint legalist si nu cred ca este semn de sfintenie sa porti bluza de lina vara; dar vezi, citeodata trebuie sa vorbim mai intii de bun simt, abia apoi de roada Duhului…asa am ajuns…
    am foarte buni prieteni care sint adeptii stilului de viata pe care l-am descris mai sus (mai putin violent, totusi); iti pot spune sigur ca nu respingerea de care au parte din partea membrilor bisericii ii face sa nu vina la biserica…
    sint de acord cu tine ca bisericile sint distruse din cauza peretilor varuiti…de asemeni sint de acord ca ne framintam mintea cu lucruri mai putin importante si care nu zidesc;
    am facut hermeneutica cu un tip care stie foarte bine meserie…e de fata :))
    este interesant ca faci caracterizarea echilibrului spiritual aratind ce nu inseamna acesta- acest mod de gindire a fost dezvoltat de Maimonides in ceea ce priveste doar vorbirea despre Dumnezeu; echilibrul este un concept caruia i se poate da o definitie pozitiva- am putea numi echilibrul „via media”, calea de mijloc dintre fundamentalism si libertinism (esti de acord?)…
    m-am tot gindit pina acuma, de aia scriu…imi cer iertare daca te-am enervat


  23. treburile astea chiar sint importante, nu cele mai importante, ai dreptate, dar sint importante…a propos de legalism, citeste Epistola lui Iacov…nu crezi ca sint cam multe porunci?


  24. inca ceva, iarta-ma ca gindesc fragmentar, eu dau mult mai multi bani pe plagile care ne maninca din interior…pina acu in zadar…dar inca speram si ne rugam


  25. o intrebare (pentru cine vrea):
    pofta ochilor, pofta firii pamintesti si laudarosenia vietii la care parte se refera:
    a)interioara
    b)exterioara
    c)ambele?


  26. argumentul „macar ala e sincer” este unul dintre cele mai iselatoare: Hitler, spre deosebire de Satlin, macar a fost sincer, a omorit pe fata…si un violator „e sincer” (iar exagerez)


  27. am recitit toate comentariile (de sus pina jos); chiar in primul comentariu dragul de Mihai (te rog nu te supara iarasi) da o interpretare originala: Sara trebuia sa se poarte in asa fel incit sa-l crestineze pa Avraam :))))
    Mihai, nu te supara, dar nu ma pot abtine…:)))


  28. O intamplare petrecuta prin bisericile patriei:
    Ora de studiu biblic, duminica dimineata.
    Vorbitorul, baptist sadea.
    Text 1 Petru 3:3 si urm.

    Cel care vorbea a inceput, si evident a continuat pe parcursul unei ore intregi in acelasi ton, cu un mesaj impotriva cerceilor. Si da-i si trage-i. La sfarsit am observat eticheta sacoului, foarte frumos de altfel, si am inteles cam cum stau lucrurile. A, sa nu uit, era Steilmann, dintre acelea pe care le vezi in vitrine pe la Unirea sau ce mai aveti voi pe unde sunteti. La pantofi nici nu mai indrazneam sa ma uit.

    Mai trebuie sa amintesc faptul ca era si impotriva fondului de ten?!?


  29. e plin de tipi de felul celui pe care l-a prezentat Ruben; sa nu mai aducem aminte ca sint unii care schimba masinile de lux ca ciorapii…si mereu aduca ca argument chestia cu bou’ respectiv..


  30. o opinie din partea mea, care am crescut intr-o familie ortodoxa. Am purtat cercei inainte de a ma pocai. I-am dat jos. Din cauza legalismului. Aici e chestie de cultura. In Romania, se stie ca pocaitele nu poarta cercei. Am ajuns in State. Aici nici vorba de asa ceva, adica sa se stie ca pocaitele nu poarta cercei. As putea sa port. Dar aleg sa nu. Am trait in ambele scene, cu cercei si fara. Nu e nici o diferenta. Adica nu m-am simtit diferit cu cercei, cum nu ma simt nici fara. In RO se pune multa importanta pe maneci lungi (la 44°), nu podoabe, baticuri (invelitori), etc, dar nu se discuta despre barfa, invidie, rautate, lacomie. Sau se vorbeste foarte putin.
    Un penticostal m-a intrebat odata de ce nu port batic(inainte de casatorie) si eu l-am intrebat daca toate femeile cu care a curvit (el fiind insurat) au avut batic in timpul acela. Dublu standard???
    Da, sunt de acord ca trebuie sa fim decenti, dar pentru lucrurile din inima ar trebui mai mult lucrat.


  31. Frate Marius va rod sa ii transmiteti salutari sorei Dana si tuturor copiilor ei. Este un exemplu pentru mine si ma rog ca in fiecare biserica sa existe o „sora Dana”,
    o fosta studenta la Emanuel


  32. Nu pot sa nu observ cu tristete un lucru. l-am vazut de mai mult timp, insa acum tin sa il exprim. se poate dovedi foarte usor.
    ma uit la cit sint de comentate posturile si observ unde se aprind spiritele. din pacate, la niste subiecte din discutarea carora nu se ajunge aproape niciodata la nimic, ci raman in aer. nu spun ca nu sint importante, spun ca din baterea lor nu iese niciodata smintina, ci incing mai tare spiritele.

    o fetita de doi ani moare, aproape nimic. se vorbeste despre suferinta si handicap, aproape nimic. despre cult, aproape nimic. un domn ortodox ne ataca si spune ca pentru noi biblia este un ghid turistic catre cer. aproape pe nimeni nu l-a deranjat chestia asta. ma mira ca mai pe nimeni nu l-a intrigat articolul domnului Coman. si as putea da si alte exemple. si cind s/a discutat despre cartea lui daniel mitrofan, 70% dintre comentarii au vizat eseurile lui O.V. si I.P.; adica un rector de seminar, un fost presedinte de cult, alti mari oameni si „eroi” ai baptistilor romani sint dovediti ca si colaboratori, lucru care ar trebui sa ne ingrozeasca si atit de putine comentarii. dar cind vine vorba de cercei si de muzica, hopa, toata lumea sare.
    nu vreau sa fiu inteles gresit, cred ca trebuie sa se discute despre o gramada de lucruri, mici, mari, insa se pare ca nu prea putin interes mai stirnesc subiectele „grave”.


  33. corectare: prea putin interes stirnesc subiectele grave.


  34. inca o data as dori sa spun. nu spun ca nu trebuie sa vorbim despre aceste subiecte, si eu le discut sau le predic cind trebuie. cred ca sint importante si ca si muzica arata de fapt conceptia ta despre Dumnezeu si teologia ta. la fel cum este important sa subliniem podoaba interioara a omului.
    problema este axarea mai mult pe astfel de subiecte si faptul ca nu ni se aprind beculetele atunci cind poate ar trebui cu adevarat.


  35. „ooh…lipseste o prezenta feminina…care sa isi dea cu parerea de vreme ce azi ne-ati luat la ochi…pe cand un post despre varianta masculina pt cercei(oricare ar fi aia!!!)sunteti tare carcotash…dar mie imi place sa rad asa ca nu am nimic impotriva.””

    Inca o data, bine ai venit,

    da, adolescenta respectiva nu este casatorita, dar dorea sa vina la o scoala conservatoare care reflecta ethos-ul bisericilor baptiste din toata tara, majoritatea dintre ele fiind impotriva podoabelor.
    este adevarat ca la UE nu poarta podoabe, dar nu pentru asta se primeste nota si nu pentru asta se trece clasa.

    da, este adevarat ca numai cine umbla in intuneric se poticneste, pentru că nu vede, pnetru că se lipseste de lumina,
    dar trebuie sa admiti ca exista frati si surori de toate felurile si in dragoste cel mai matur trebuie sa accepte pe cel mai slab, nu?

    Am observat o chestie foarte ciudata in anii de pastorala. Nu stiu daca ceilalti pastori sint de acord cu asta, dar „cele mai decorate”, vorba ta, tinere din biserica se casatoresc cel mai greu si, de obicei, nu intotdeana, destul de prost.

    Baietii prefera pentru casatorie fetele „de casa”, pe cele „decorate” şi „decoltate” le plimba drept ornamente ale orgoliului lor urias prin oras pentru o vreme. Sint acele „eterne prietene” care trec de la un baiat la altul, dintr-o masina in alta, de la o invitatie la suc la alta.

    Nu este ciudata chestia asta? Foarte!

    Decorarea in excess si decoltarea generoasa arata disperarea. Baietilor le repugna disperatele, dar le „utilizeaza” cu foarte multa generozitate, daca tot sint disponibile.
    Dur, nu-i asa?

    mai necrestini decat cea mai „decorata” tanara din biserica…


  36. Mihai, draga,

    ai dreptate la „trăirea echilibrată”
    ai dreptate cu „44 de grade”, dar nici să vii în slipi la biserică, nu?
    cu „bobitele” fiecare face cum îi spune conştiinţa, n-am condiţionat niciodată botezul de chestia asta. Niciodată. Cel puţin nu la Aleşd, deşi în alte biserici din proximitatea noastră se poartă bijuterii.
    ai dreptate cu „naşpa”. Trebuie să fim o mărturie frumoasă şi pe drum şi acasă, fără a face reclamă la ce nu-i de vînzare.
    Nici eu nu cred că ar trebui să îmi expun pieptul păros descheiat fiind pînă la buric dacă merg prin oraş. Şi dintr-un restaurant mai cu fiţe te dau ăia afară dacă te duci aşa, nu trebuie să te duci la Librărie la Humanitas, d-apoi de la Biserică…

    Da, de acord

    „A fi echilibrat presupune că dacă tu îţi impui voluntar o restricţie, fiindcă eşti vulnerabil la ceva anume, să nu ceri ca toată lumea să-şi impună restricţia respectivă…”

    Bun, şi care sînt standardele biblice în problema cu pricina. Toata lumea îşi dă cu părerea, că ar trebui, că n-ar trebui, care este etalonul, standardul de care vorbeşti, după tine.

    Absolut de acord

    „A fi echilibrat presupune să aplici Scriptura în întregime, nu doar bucăţele care îţi convin. De exemplu, din pasajul din 1 Petru 3, o aplicare literală ar presupune ca femeile să nu-şi împletească părul şi nici să nu poarte haine, dar nu ştiu femei mai elegante decât cele din bisericile evanghelice (şi mă refer la cele fără bijuterii). Poate doar pe cele care lucră în showbiz sau realmente întorc banii cu lopata. Apoi, continuând aplicaţia, m-aş aştepta să li se ceară femeilor creştine să-şi numească bărbaţii: „Domnul meu!”… :-)”

    Ha, ha, măcar „Dragul meu”,
    N-ai observat o chestie ciudată, că pe măsură ce îmbătrînesc cuplurile el îi spune ei MAMI, şi ea îi spune lui PUIU?

    în alte cazuri: „toanto”, „blegule”, „semeni cu maică-ta”, „împiedicatule” etc.


  37. Mihai, ţi s-a întărîtat duhul la ce a spus Ionuţ 🙂
    uşurel

    Cu mine a făcut hermenutica 🙂

    nu cred că este validă afirmaţia ta că scoate din context, Ionuţ a dat cîteva exemple la care pot adăuga unul super.

    Un prieten discuta cu un coleg de-al meu despre faptul că nu contează forma, ci numai conţinutul, funcţia.
    Atunci colegului meu i-a venit o idee.
    „băi, frate, dacă-ţi pun cafeaua într-una din cănile alea care se găsesc pe la magazinele de pe marginea drumului pe la Izvoru Crişului sau în Cheile Bicazului, o cană în forma de WC-u şi îţi dau să bei ceaiul din ea? Ce spui? Că ţi-am făcut o glumă proastă, nu? Dar dacă îţi cumpăr şi o cană care are mînerul înformă de Penis, că le-au făcut şi p-astea. Ce zici? Apuci de mîner? Bei cafeaua?”

    Contează forma? Sigur.
    Asta este argumentul lui Ionuţ

    Eu am facut evanghelizare printre rockeri. Crede-mă.
    Ştiu toată teoria despre relevanţă şi despre noua propovăduire a faptului caă trebuie să ne facem ca ei să ne accepte. Prostii!
    N-am văzut pînă acum unul să se convertească şi să rămînă în biserică pentru că am jucat biliard cu ei la o bere (FĂRĂ ALCOOL A NOASTRĂ! 🙂 ), dar am văzut rockeri care s-au pocăit în cadrul grupurilor de rugăciune între oameni „bătuţi în cap”, cu vederi înguste şi între surori cu batice.

    Întrebaţi-l pe MArcel, care a devenit pastor la Lunca Ilvei. Dulce om! una dintre cele mai frumoase amintiri pletoase din studenţia bucureşteană.

    Eu unul nu prefer un tip cu spirit de frondă şi care vrea să îmi încerce limitele prin tricoul pe care îl îmbracă, bunul simţ trece dincolo de culooarea tricouluii

    Nu garanta că cel cu cranii pe tricou e sincer neapărat. E o discuţie lungă aici şi putem discuta numai dacă ai într-adevăr contact nemijlocit şi ai petrecut ore cu acest fel de oameni. Eu am cîntat împreună cu ei, ore întregi de repetiţii, pe vremea cînd cîntam la saxofon. 🙂

    De acord cu baptiştii văruiţi, de acord. Merită afurisiţi 🙂

    „fiindcă mai lesne va intra în Împărăţie vameşul, curva şi tipul cu cranii pe tricou, decât acesta, care după ce că nici el nu intră, împiedică şi pe alţii.”

    Da, mai lesne intră aceia, dacă se pocăiesc. Pariu că dacă se pocăieşte o curvă, îşi lasă strass-urile şi fusta scurtuţă de piele şi uniforma specifică profesiei acasă, pariu?
    Pariu că şi rocker-ul începe să se spele pe cap şi să lase tricoul cu zvastika şi cu semnul ţapului, dacă îl Cunoaşte pe Miel? Pariu?

    PAriu că nu din cauza muzicii ne ocolesc rockerii şi nici din cauza îmbrăcăminţii noastre şi nici din cauza serviciilor de la orele de rugăciune? Pariu?
    Ne ocolesc că vorbim DESPRE EI şi nu vorbim CU EI.
    Cîţi rockeri adevăraţi cunoaşteţi cei care vorbiţi despre ei? Eu am cîteva „scalpuri” 🙂 Glumesc, să nu se supere, dacă citesc asta.

    „Tot din păcate, pe noi ne mănâncă creierii din cauza aspectului exterior şi a abaterilor de la tradiţia vestimentară, amendând orice iese din tiparul clasic cu perspectiva ameninţătoare a cimitirelor şi zvasticilor, dar nu dăm doi bani pe plăgile care ne macină din interior, la temelie.”

    Corect,şi care sînt acele plăgi, Mihai? Care sînt, ne poţi enumera.
    N-or fi oare divorţurile care ne sfîrtecă bisericile, n-or fi familiile plecate la muncă pe-aiurea şi care se dezintegrează, tinerii care îşi pătează sufletele şi paturile, necinstea, ipocrizia, duplicitatea, nepăsarea, lipsa de slujire autentică, formalismul, greaţa de lucrurile sfinte, pofta pentru lucruri vizibile, materialismul, preaocuparea, obsesiile sexuale, pornografia, preocuparea pentru carne în devavoarea sufletului, banii, împrumuturile bancare, leasing-urile, chitanţele de plătit la sfîrşit de lună, compromisurile zilnice …. alege care ţi se pare mai mare plagă
    că toate ne afectează bisericile

    Mai gândeşte-te.


  38. eu ma bucur ca inca nu trebuie sa port batic(am auzit ca unele surori poarta baticul si la strand:) ), oricum daca numai dupa asta ne recunoaste lumea ca nu purtam cercei si nu ne machiem am ajuns vaisamar, lumea ar trebui sa ne cunoasca prin modestie(ceea ce se aplica si la fratele cu mercedesul, nu?:) )si de asta ar trebui sa ne legam cu totii nu de chichinete speculative…
    asa inteleg si eu versetele din 1 Petru , el ne sfatuieste sa ne preocupe mai mult frumusetea interioara…va doresc la toti asta!


  39. Oti, ne preocupa subiectele grave, dar ce putem spune noi (sau eu, ca sa nu ii includ pe toti) in asemenea cazuri?…prefer sa ma rog pentru oamenii acestia, decit sa comentez pe blog…motivul e simplu;n-am trecut pe acolo


  40. da, ai dreptate, in numele sinceritatii se pot face multe mizerii,
    asa pot abuza „ti-am spus-o p-aia dreapta, sint sincer” si sa porcaiesc lumea cum imi vine la gura, nu?


  41. Ruben,şi eu am costum Stailmann, care-i legătura?
    Vezi să nu cădem în cealaltă extremă.
    Pocăinţa nu înseamnă să ne îmbrăcăm noi şi nevestele numai din piaţă şi să purtăm galoşi din cauciuc.

    Soţia mea se îmbracă numai cu haine de firmă, la fel şi eu.
    „sînt prea sărac ca să îmi cumpăr lucruri ieftine”.
    Nu prea luăm haine din România. Le comandăm, pentru că dacă te duci prin vreun magazin din românica să te îmbraci, ajugi să arăţi ca Adi Minune şi ca Andrelele, Doamne fereşte!

    Noroc că s-a deschis de curînd în Oradea un outlet-group şi mai încercăm.

    Magazinele din romanica oferă ce se poartă pe stradă, adică pantaloni albi subţiri, strîmţi pentru doamne şi domnişoare şi cămăşi care să se potrivească la brăţara de aur şi la lanţul de aur de 2 kg la bărbătuşi.

    SE potrivesc foarte bine cu manelele şi cu maşinile ieftine, dar tunate 🙂 (tunat vine de la tunning)


  42. eu as avea doar cateva remarci, in primul rand citez din articol „pune-ţi, dragă, cerceii în urechi ca să te faci deşteaptă!” Acu arăţi şi tu “ca lumea”!!! , as aminti ca noi crestinii suntem pe o cale stramta, dar nu suntem subt lege, asta ar insemna pentru mine ca daca legea lumii spune ca tre sa fim ca ea noi sa nu o urmam, daca legea firii cere asta la fel.
    Nu am sa o vad niciodata pe sora Dana cu cercei pentru ca ea a ales sa fie a Domnului, devenind tot mai mult ca EL 🙂 nu „ca lumea”


  43. ai dreptate Paul O.
    voi face un post pentru asta, să vedem dacă găsim poze
    oricum sora Dana a devenit TopModel ca soţie şi pentru studenţii UEO şi epntru studentele de acolo

    Aşa se va şi chema postul TopModel!!! Ha!
    bunul gust, rafinamentul, alegerea lucrurilor fine şi chir scumpe, nu sînt împotriva învăţăturii scripturii.
    Prima convertită din Asia era o vînzătoare de purpură, a recunoscut chestiile fine imediat pentru că toata ziua era cu mîna în chestii fine.

    Creştinismul este o chestie de boierie, fină, rafinată, de aceea trebuie reflectată şi în îmbrăcămite, doamnele noastre trebuie să se îmbrace ca ladies, nu ca nişte fufe, bărbaţii noştri, ca nişte boieri, nu ca nişte macho.

    a propos de „pocăitele fără cercei”
    pe o soră a apucat-o relevanţa, lucra la bancă.
    S-a hotărît să-şi schimbe look-ul.
    ca orice pocăita care se hotărăşte să se machieze dintr-o dată şi să-şi pună cercei a greşit codurile, cerceii culoare greşită şi s-a machiat cu spray din ala strălucitor pentru machiaj de seara la miezul zilei,

    au privit-o colegele, şi-au dat ghionturi, şi una a zis:
    „Ce faci dragă te-ai „despocăit”?”
    Alta
    „vezi că cerceii trebuie asortaţi cu… şi machiajul este machiaj de nuntă, şi se potriveşte la o rochie de seară”

    A bocit toată ziua pînă i-a curs rimmelul pe bluza decoltată.
    Şi-a făcut curaj şi a luat-o de la capăt.
    Păcat.
    De atunci nici nu mai vine pe la biserică.
    Da le-a arătat ea lor, colegelor, că ştie să intre-n pielea ei.
    Bravo!


  44. Am dat si eu o data o suma serioasa de bani pentru o camasa si o cravata de la bigotti, si a trebuit sa imi fac putine datorii pe luna aia de studentie, dar si azi le port cu placere pentru ca e lucru de calitate. nu e mandrie, e respect pentru propria persoana. Nu e show-off, ci e investitie pe termen lung.


  45. Bine ai venit, Cristina,
    Aoleu, chiar era curvar tipul pe care l-ai intrebat ce l-ai intrebat? N-aş fi vrut să fiu în locul lui.
    dAcă aşa era, a meritat-o din plin.

    Din păcate ai dreptate, găseşti mulţi bărbaţi care observă fustiţele şi decolteurile în primul rînd pentru ei sînt ispitiţi şi nu pentru că veghează la maturizarea altora. Sînt cei mai fervenţi şi mai puţin relaxaţi luptători împotriva acstor lucruri şi NUMAI împotriva acestora. Asta-i probleam, vorba lui Mihai, nu văd decît un singur text din biblie, nujmai o singură problema, cea care îi doare pe ei.

    Unul m-a intrebat o data, „ai văzut-o p-aia, pe aia de acolo de la balcon… cu fusta… ”

    „Nu n-am văzut-o, că eu de obicei mă uit la feţele oamenilor cînd predic, nu la picioare.”
    Acum mulţumesc lui Dumnezeu că sînt chior şi văd tot mai puţin şi tot mai aproape 🙂


  46. draga Oti, ai dreptate, da ne incingem la subiecte de genul asta.
    pentru mine este simbata si „ma distrag” de numai pot.
    Vorba lui DOD, „stau c-o vitezaaaaa” şi „ma rid”! 🙂

    Ai foarte mare dreptate, ca subiectele pe care tu le enumeri sint anesteziate si adormite, dar ni se ridica interesul imediat cind este vorba de muzici, de decolteuri si de fustite. Aia este ingrijorator.

    Pe de alta parte, uite ca blogul lui Daniel Branzei despre informatori a ajuns ieri pe locul I tocmai din cauza marturiei lui V. TAlos.

    Pacaleala, pacaleala! Unii dintre cei care au accesat cind au vazut titlul marturiei ai sperat din toata inima sa gaseasca acolo ca si V. Talos s-a lasat infrint, ca a fost informator etc. Talos a ramas drept ca teapa pe care au luat-o ei! 🙂

    da, moarte, handicap, tradare, NU, cercelusi, bratari si muzica, DA.
    „alea nu ne place, astea ne place”


  47. Vali Lavric,
    intimplarea 3
    intr-o biserica din Oltenia fraţii s-au hotarit sa rezolve imediat si rapid problema imbracamintii:

    „să le facem uniformă la surori”
    „da ce culoare, frate!”
    „rosu”
    „rosu, le impunge vaca!”
    „albastru atunci”
    „bine, albastru si cu lungimea fustelor ce facem?”
    „pai punem un semn la usa, si daca trece mai sus de semn, nu intra in biserica…”

    A fost o singura problema, nu toate surorile aveau picioarele la fel de scurte….:)


  48. eu m-am referit la un soi de fatarnicie (aratata prin ceea ce am scris) chiar nu stiu pe nimeni facand asta , era doar un un citat dintr-o predica…! si sunt total de acord ca trebuie sa veghem la lucrurile astea sa nu fim o ispita pentru nimeni, intr-adevar daca te consideri mai „tare”, renunti pentru ca „sa nu fii o piatra de poticnire pentru fratele tau mai slab” si suntem cu totii mai castigati


  49. da e dureros sa ajungi „bolovan” de poticnire si sa nu-ti dai seama( sau i zicea pricina? hmmm… nu stiu, dar eram pe-aproape:D)


  50. uau, v-aţi aprins, fraţilor şi surorilor.
    spunem un Bun venit călduros prezenţelor feminine în discuţie.
    Degeaba discutăm noi despre ce ne place şi ce nu, dacă nu-şi dau şi împricinatele cu părerea.


  51. 1 Cor 8 :9 in caz ca de „piatra de poticnire” zici…


  52. Ionuţ,

    Poate că ai învăţat de ‘trecere’ la hermeneutică, deşi manifest în continuare dubii serioase 🙂 dar interpretarea făcută în lipsa unei exegeze sănătoase, te poate conduce pe pustii, unde începi să baţi câmpii (scuză-mă, nu te supăra, dar nu mă pot abţine! !! 🙂 )

    Hai să exemplificăm:

    În primul meu comentariu am scris, citez:

    „Oare pasajul de la 1 Petru a fost scris cu scopul de a ‘norma’ o rânduială, privind modul cum să se îmbrace femeia?

    Eu unul cred că a fost scris pentru a învăţa pe femeia creştică cum să câştige pentru Hristos pe soţul necreştin. Dovada constă în exemplul oferit: Sara.”

    Ulterior, scrii următoarele:

    „chiar in primul comentariu dragul de Mihai (te rog nu te supara iarasi) da o interpretare originala: Sara trebuia sa se poarte in asa fel incit sa-l crestineze pa Avraam :))))
    Mihai, nu te supara, dar nu ma pot abtine…:)))”

    Dragul meu… exegeza şi hermeneutica ta sunt praştie.

    În primul rând văd că abuzezi în a scoate din context lucrurile. Poţi interpreta în felul în care o faci dacă închizi ochii la prima frază din citatul meu. Când eu spun că dovada constă în exemplul oferit, adică Sara, nu mă refer la partea a doua a aserţiunii mele, ci la ea ca întreg. Şi nu uita că tema discuţiei este purtarea podoabelor.

    Întrebarea mea, tradusă pentru cei mai ghiduşi este „oare Petru a scris pasajul pentru a norma modul în care să se îmbrace femeile, sau pentru a le învăţa cum să-şi câştige bărbaţii pentru Hristos? Cheia este în oferirea Sarei ca model.”

    Sara, după cum recunoaşte şi Barzilai-en-Dan în blogul dumnealui, era exponenta unei culturi care făcea risipă în utilizarea podoabelor. (vezi cadourile date de robul lui Avraam Rebecăi)

    Deci Sara nu este dată ca exemplu pentru creştinarea soţului, Sara este dată ca exemplu de împodobire interioară, ca singură armă valabilă pentru câştigarea soţilor necreştini la Hristos.

    DAR, dacă pentru împodobirea interioară este dată ca exemplu o femeie, exponentă a unei culturi purtătoare de podoabe exterioare, rezultă foarte CLAR că Petru nu a intenţionat în expunerea lui să interzică purtarea podoabelor exterioare, aşa după cum tot felul de ‘specialişti’ pretind în ziua de azi. Altfel ar fi fost un nonsens oferirea Sarei ca model.

    Tocmai de aceea încheiam acel prim comentariu al meu cu fraza:

    „E corect să deturnezi sensul unui pasaj pentru a învăţa cu totul altceva? Sau e deştept să faci una ca asta?”

    Să mai dau răspunsul sau e clar?

    Justificările de genul:

    „era o exgerare intentionata”

    poate merg la profesorii tăi, (treaba lor) eu în niciun caz nu accept exagerări când e vorba de abordarea textului Scripturii. În niciun caz şi în niciun sens. Sunt sătul de consecinţele nefaste ale exagerărilor de tot felul.

    Rămân adeptul unei abordări echilibrate. Chiar şi când îi vine cuiva în minte să încerce a demonstra „dezechilibrul” din echilibru, pentru a-şi justifica poziţia.


  53. Draga Mihai, te rog sa ma ierti, nu ma pot abtine… cred ca din intreaga lupta pe care o duci pentru echilibru, ti-a scapat un singur lucru… orgoliul.


  54. Mihai, in postul tau vad mai mult atac la persoana decit argumente.

    Chiar daca discutam acest subiect minor, vorba lui Oti, putem, cred, sa incercam o discutie serioasa, cu argumente si fara „prăştii”?

    Ai pretenţii foarte inalte asupra productiilor tale instant, cum sint aceste comments, daca vrei ca exegeza si hermenutica invatata de Ionut asupra scripturilor sa fie aplicata intocmai si la textele tale.

    Un pic mai relaxat, băieti, ca este vorba despre niste mizilicuri fara miză.

    Deci… care-i totusi opinia ta in afara de faptul ca esti satul de exagerari…. la fel ca şi noi.
    Eu sint satul de exagerari si in reactii, nu numai in texte…

    cu drag 😉


  55. Patratosule,

    Nu mi s-a întărâtat duhul la ce a spus Ionuţ, ci la modul în care el practică principiile exegezei şi hermeneuticii. Pe bune, eu nu cred că i-aş fi dat notă de trecere 🙂

    Rămân la părerea mea că el abuzează de scoaterea din context, pentru a-şi crea pretexte, inclusiv să se amuze.

    Nu vorbeşte nimeni aici de a juca biliard la o bere, şi asta e o exagerare, vorbim de a promova un mod echilibrat de viaţă printre creştini, în aşa fel încât să nu se mai ofilească cineva ca o mimoză dacă vede pe altul puţin diferit de el.

    Apropos de relevanţă – şi de ineficacitatea pe care i-o acuzi. Îţi pot da exemple berechet care susţin contrariul. De cea mai serioasă factură.

    În primul rând, Dumnezeu este relevant, fiindcă şi-a trimis Fiul să stea la masă cu vameşii şi curvele, desigur, nu să se facă vameş sau să curvească cu femeile desfrânate… dar să fie prezent acolo, mâncând cu ei, bând cu ei (nu cât ei 🙂 ) şi discutând cu ei. În principiu chiar întruparea Fiului este cea mai bună dovadă de relevanţă.

    Billy Graham spunea că dacă am vrea să convertim furnicile, cea mai bună soluţie ar fi să ne întrupăm în furnică, pentru a putea comunica cu ele, în felul lor. Aşa a făcut şi Dumnezeu. (Nu Ionuţ, nu cu furnicile, ci cu oamenii… 🙂 )

    AL doilea exemplu powerful, este dat de Richard Wurmbrand în cărţile lui. El vorbeşte de faptul că invita la cârciumă câte un ofiţer rus, îi dădea să bea până când respectivul cădea pe jos de beat, apoi îl lua în spinare acasă la el, îl punea în patul lui şi, dimineaţa, începea să-i citească din Evanghelie. Cu rezultate spectaculoase.

    Tot RW vorbeşte că în acele vremuri tulburi, organiza serate dansante în casa lui, chefuri în toată regula, la care erau invitaţi necreştini şi, la un moment dat, muzica se oprea şi el începea să predice Evanghelia. La fel, cu rezultate spectaculoase.

    Desigur, nu poţi face treaba asta cu nişte oameni slabi. De aceea cred că scopul bisericii este să producă oameni tari, oameni echilibraţi, oameni care să poată urma asemenea exemple.

    Dacă menţinem nivelul doar la statutul de ţânci, crescându-i în incubator, nu prea are impact asupra lumii.

    Şi dacă vrei, îţi pot da şi exemplul unui român care cânta periodic muzică rock cu versuri creştine, în faţa unei audienţe formată din rockeri beţi şi drogaţi. Am avut în casa mea pe unul din ‘fructele’ acestei lucrări, care venea la acele întâlniri dezbrăcat până la brâu (nici macar cu tricoul cu cranii), fiind permanent sub influenţa alcoolului. Acum omul s-a pocăit, nu mai poartă tricourile, s-a dedicat unei cauze sociale şi pentru mine e una din minunile acestei lumi. Care nu s-ar fi întâmplat dacă cineva nu ar fi fost dispus să-i cânte singura muzică pe care el era dispus să o asculte.

    Afirmi într-un comentariu că: „in dragoste cel mai matur trebuie sa accepte pe cel mai slab”.

    Aş vrea să clarifici cine este cel mai slab şi cine este cel mai tare? Fiindcă eu văd o perversiune spirituală aici: de regulă noii veniţi în biserică sunt obligaţi să se conformeze prejudecăţilor celor dinăuntru, ca să nu fie pricină de poticnire pentru cei mai slabi. Cei mai slabi fiind aceia care zac de zeci de ani pe bănci, ca nişte ologi spirituali, fiindcă nu a avut cine să-i înveţe despre echilibru.

    Cine are interesul să prelungească această stare de spirit?


  56. iti cer scuze thumbelina pt tonul cam rautacios, cat despre greseala mea e impardonabila. Comform textului si celor spuse de tine vrei sa spui ca cei care au libertatea sa poarte ceicei sunt mai tari in credinta si ca cei care nu au sunt cei slabi?


  57. Îmi pare rău că mesajele mele sunt luate drept atac la persoană, lipsite de argumente, etc.

    Ele au venit ca o reacţie a faptului că cineva încerca să ridiculizeze nişte argumente pe care eu le consideram de bun simţ.

    Nu am intenţionat ca discuţia să ia o asemenea turnură şi îmi pare rău. În general îmi place să discut pe baze logice şi nu să-mi iau la mişto interlocutorul. Dar probabil că nu citim la fel printre rânduri, aşa că e mai bine să mă opresc aici în această controversă.


  58. pai pavel se refera la cuget slab si tare nu credinta dar uite argumentele mele …
    1.Petru nu interzice podoabele(etc)
    2. contextul din corinteni 8 e (cred eu) mai dur decat purtatul cerceilor(carnea inchinata idolilor)
    oricum…”cunostinta ingamfa pe cand dragostea zideste”…that’s the point in the end


  59. draga Mihai, nu cred ca merită să ne oprim din controversă, cine ştie poate iese ceva….

    dar cred că este prea multă pasiune pentru lucruri care sînt, într-adevăr, „bigudiuri la chelie” faţă de ceea ce tu, pe bună dreptate, ai numit „plăgi”.

    Oricum n-o să ne apucăm mîine să le trimitem acasă pe cele cu cercei în ureche … nici pe cei cu tricouri cu cranii.

    Una dintre întrebările care au derivat din discuţie este: pentru cine mă gătesc, pentru cine îmi iau costum, cravată etc. Pe cine vreau să cuceresc, să impresionez, să „dau gata”. Pînă la urmă îmbrăcarea sau dezbrăcarea este un exerciţiu relaţional, interpersonal.

    TEologia noatră (trinitară) ne oferă soluţii şi pentru asta sau se reflectă în felul în care arătăm „faţă de…”

    Adică ne „înfăţoşăm”


  60. Ionut si Mihai,

    cititi mai jos si ganditi-va putin la aceste lucruri. 🙂

    “Comunicarea se realizeaza pe trei niveluri:

    1. Logic

    2. Paraverbal

    3. Nonverbal

    Dintre acestea, nivelul logic (deci cel al cuvintelor) reprezinta doar 7% din totalul actului de comunicare; 38% are loc la nivel paraverbal (ton, volum, viteza de rostire…) si 55% la nivelul nonverbal (expresia faciala, pozitia, miscarea, imbracamintea etc.).Daca intre aceste niveluri nu sunt contradictii, comunicarea poate fi eficace.Daca insa intre niveluri exista contradictii, mesajul transmis nu va avea efectul scontat.”

    Sursa: http://www.referatele.com/referate/psihologie/online4/Limbaj-scris-verbal-si-nonverbal-in-cadrul-comunicarii-referatele-com.php

    Alta sursa pe tema comunicarii: http://www.ase.ro/biblioteca/carte2.asp?id=287&idb=23 (puteti gasi si alte carti utile aici :))


  61. aproape 60 de comentarii. iar vor fi probleme la rating, unii vor suferi 🙂
    am si eu ceva de zis, numai sa gasesc timp. pana acum am citit, am luat aminte, m-am relaxat, hilizit, intristat…


  62. Gata, Ionuţ, mă pocăesc în sac şi cenuşă!
    Îmi pare rău pentru tonul meu. ŞTIU că nu a fost potrivit. Te rog să mă ierţi. Nu e o scuză, dar m-a prins discuţia într-un moment de ‘bad mood’ cum se zice. Poate că aş fi fost mai reţinut în alt context dar acum am clacat. Sincer regret.
    Mihai


  63. Excelent.
    Cineva mi-a spus, ghiciţi ce este, domn, domnişoară, doamnă, că s-a prăpădit de rîs citind cele de mai sus, Mircea spune că s-a hilizit, dar că s-a şi intristat.
    Spuneţi-mi, vă rog, că am o nelămurire

    De ce fetele sint atit de tacute la subiectul asta, dar vreme de vreo 60 de posturi este numai adrenalina si testosteron, cu galetile?

    Eu m-am distrat grozav azi. Raspnsurile la comentariile voastre au fost pauze bine meritate si dulci la munca de pregatire pentru miine.

    Voi fi intr-o biserica de sat, la limita bihorului cu salajul. Nu poarta cercei pe acolo! 🙂
    Va fi o slujba de hirotonisire.
    Un baiat minunat cu o sotie care pune pret pe lucrurile importante.

    Sa le fie slujirea usoara si frumoasa!


  64. Mircea, chestiile astea le stiam din liceu 🙂 dar omul mai si uita, mai ales daca nu foloseste ceea ce stie;
    imi pare rau ca s-a ajuns aici;
    la exegeza am invatat si de „versete orfane”, cum le numeste Martin Dibelius; de asemeni am invatat si de hermeneutica subiectului (Foucault); iar ca sa nu ma judeci asa aspru, am mai invatat si teoria lui Heidegger conform careia „limba ne vorbeste pe noi”;
    iar am citit primul comentariu si nu m-am putut opri; ce sa fac, is mai prost si aplic niste principii proprii de interpretare…daca intelesul a ceea ce ai vrut sa spui este aceea din fragmentul pe care mi l-ai dedicat (demult nu m-a mai bagat cineva in seama), atunci exprimarea ta este cel putin ambigua;
    argumentatia la care recurgi se numeste vendeta;
    stai linistit, nici nu m-am suparat pe tine; la subiectul asta toti avem o caraacteristica comuna, avem un blik; dar blikul nostru e mai bun :))


  65. iertati-ma ca am ridicat vocea :))))))


  66. Mircea, doar prima propozitie este pentru tine; scuzati graba


  67. Dar cum naiba ar putea sa te opreasca sa gandesti?


  68. sunt convins ca le stiai Ionut si e normal sa si uitam si sa si gresim. important este ca sunteti pocaiti amandoi.:) asta se vede din ultimele replici 🙂

    am receptionat mesajul pentru mine. cealalata parte in mod sigur nu putea sa mi se adreseze mie. 🙂


  69. Parerea unei fete 🙂

    Apostolul nu se impotriveste gatirii exterioare, atat a barbatilor cat si a femeilor, el ne atrage insa atentia ca nu asta trebuie sa fie partea cea mai frumoasa a omului si nu asta trebuie sa ne preocupe (cum facem acuma 🙂 ) Frumusetea exterioara nu e permanenta si incercarea pastrarii sau accentuarii ei poate duce uneori la efecte cu totul opuse. Dumnezeu nu priveste la aceasta frumusete exterioara ci la cea interioara, la inima noastra dedicata Lui. Asa ar trebui sa priveasca si omul. Ar trebui. Cuvant cheie. Dar omul nu e intotdeauna atata de intelept. Lucru care i-a determinat atat pe femei cat si pe barbati sa foloseasca tot mai multe metode de infrumusetare, de atragerea privirilor pana la abuz uneori.
    In momentul in care nesiguranta pe calitatile exterioare, cat mai ales interioare (pt ca atunci cand esti puternic incredintat ca esti placut Domnului perspectiva ta se schimba si cauti mai mult la un viitor partener de viata) pune tot mai mult stapanire pe tine, gandul tau nu mai e la Hristos, la cresterea spirituala si dezvoltarea interioara, ci la imbunatatirea tehnicii de infrumusetare exterioara.
    Aceasta este capcana diavolului si de asta vrea sa ne fereasca apostolul.Nu de purtat bijuterii si de imbracat elegant ne atrage atentia el ci de pericolul pierderii lui Hristos si a vietii curate la care ne-a chemat El, prin lipirea inimii de lucruri, prin pierderea unui timp pretios cu aranjarea in oglinda ore in sir sau citind reviste cu trucuri de infrumusetare in loc sa cresti in cunoasterea Domnului si sa imparti mai departe „vestea buna” si prin devenirea unei pietre de poticnire uneori pentru altii.
    Experienta personala: imi placeau (plac) mult bratarile, colierele, cerceii si cat eram mai mica imi doream mult sa am lucruri de genul asta. Crescand intr-un oras mic, nu prea gaseam ceva pe gusul meu mai pretentios. Ajunsa la facultate, intr-un oras mai mare, gaseam multe bijuterii care ma atrageau. Am inceput sa-micumpar cate una. Am inceput cu lucruri mai ieftine, din lemn, din pietricele nevaloroase. Apoi incetul cu incetul mi-am dorit de fiecare culoare cate ceva ca sa se asorteze cu hainele, apoi chiar daca aveam de culoarea respectiva tot mai vroiam ceva nou care mi se parea prea frumos ca sa nu-l am, apoi m-am orientat spre pietre pretioase, argint, aur (de ultimul nu m-am putut atinge din cauza pretului). Le cautam, prin reviste, internet, magazine. Mereu urmaream ceva si mai frumos, si mai deosebit si cautam acel ceva ce inca nu aparuse in lume si pe care l-as putea detine. Mintea mea era in cea mai mare parte preocupata de aceasta. Pentru Domnul ramasese prea putin loc. Imi lipisem de ele inima cat si economiile mele. Ma enervam cand vedeam ceva frumos pe internet sau in alta parte si nu-l puteam detine. Dar intr-o zi mi-am dat seama unde am ajuns. Si m-am gandit. Si am pus stop. Incetul cu incetul, la inceput mai greu, apoi mai usor, l-am lasat pe Domnul sa-mi umple mintea si sa-mi scoata cele rele de-acolo. Acuma pot sa spun ca am scapat de robia acestei placeri. Si-acuma imi plac bijuteriile si apreciez oricand un lucru frumos, dar ma lipesc tare de Domnul si nu-mi mai las mintea sa se umple de lucruri nefolositoare si sa ma indeparteze de Domnul.
    Ce am vrut sa spun prin povestea asta este ca de la un lucru aparent minor am ajuns la o problema. Citisem intr-o carte de-a lui Ton in care explica cum atunci cand iubesti ceva, prin tot ceea ce faci incerci sa ajungi la lucrul acela, si tot timpul si toata energia acolo se indreapta. Toate lucrurile pe care le faci si care-ti ocupa timpul iti dovedeste tie cat si restul lumii ce iubesti tu mai mult. Si daca il iubim pe Domnul , atunci ce lucruri ar trebui sa ne domine gandurile, timpul? (intrebare, sper ca, retorica)
    Trecand prin experienta asta sper ca inteleg mai bine acum semnalul de alarma pe care l-a tras apostolul. Nu bijuteriile, nu infatisarea exterioara trebuie sa ne preocupe, nu prin asta trebuie sa stralucim noi, nu prin asta sa atragem atentia, ci Christos sa straluceasca in noi. Si daca El straluceste in noi, va dati seama cata frumusete imprastiem in jurul nostru? 🙂
    Acuma, eliberata de aceasta problema (mai port cercei, niste bobite mici de argint rar cate o bratara sau colier), mintea mea se umple tot mai mult de Christos, iar bucuria si desfatarea mea e El 🙂
    Poate ca am fost eu mai slaba. Poate ca altii nu se lasa asa usor prinsi in capcana. Dar cert e ca vad fete crestine, care incetul cu incetul isi schimba prioritatile si de la un cercel mai mic, la un cercel mai mare (cand la inceput nu aveau nici unul) cate o bratara, inel, colier, ajungand tot mai mult sa semene cu lumea, mai intai prin exterior si apoi prin interior (pt ca, foarte finut, in fiecare zi cate un pic, cate un gand in plus pt o bijuterie in plus sau haina in plus si cate un gand mai putin pt Hristos)
    Ziceam mai la inceput despre imbracat elegant. E frumos si deloc rau sa te ingrijesti in casa cat si-n afara ei dar aveti grija sa nu devina asta grija voastra principala. Eu prefer curat, clasic si nestrident (haine pe care le pot purta ani de zile fara sa par iesita din alt secol astfel incat toata lumea sa fie atenta la imbracamintea mea in loc sa fie la persoana mea). Uneori moda e frumoasa, alteori mai putin. Dar ea te poate corupe usor si cu cat iti place mai mult sa fii la moda cu atat mintea ta e mai mult preocupata de asta si mai putin de Hristos.
    Garda sus! Diavolul are nenumarate mijloace sa ne indeparteze de Domnul nostru si de la relatia noastra cu El care creste in functie de cat timp petrecem cu El, si cele mai multe dintre mijloace se bazeaza pe lucrurile frumoase despre care diavolul stie ca ne atrage privirea , mintea, inima.

    Atat fetele cat si baietii isi doresc sa-si gaseasca acea persoana speciala cu care isi vor imparti viata. Intr-o multime de oameni, in care nu apuci poate sa-i cunosti pe toti, sa le vezi frumusetea interioara, toti se bazeaza pe atragerea privirilor pe exteriorul lor (pe ambalajul lor ca si orice produs de vanzare pe piata). Desi nu-mi doream un baiat care sa fie atras numai de fizicul meu , am incercat si eu trucuri care sa atraga privirile in speranta ca apoi ma va cunoaste baiatul respectiv mai bine si va fi astfel o iubire mare. Uitandu-ma in urma la momentele acelea si avand dovezi precum poze, sau altele, am ajuns la concluzia ca mai mult rau am facut. Sunt o fata normala. Nici frumoasa, nici urata. Mai mult urata as zice eu :)Dar baiatul care ma iubeste acuma si pe care l-am intalnit in timp ce in jurul lui erau fete si mai frumoase si mai aranjate ma vede frumoasa. Si ma vede cu atat mai frumoasa cu cat ma cunoaste mai mult.
    Sper ca povestea mea lunga sa poata ajuta macar pe unii/unele dintre cei/cele ce-l vor citi. Si asa cum zicea si domnul Cruceru, am intalnit si eu fete frumoase, care se aranjeaza mereu in oglinda si nu ies din casa nemachiate si care umbla din baiat in baiat, din motocicleta in masina, fara ca vreunul sa vrea ceva serios. Iar daca apare totusi unul exista riscul sa fie exact asa dupa cum l-ai cautat: sa fie superficial, sa caute numai frumusetea exterioara iar relatia sa fie sortita esecului si nefericirii.


  70. Hm, mi se pare jignitor sa se spuna ca femeile se imbraca sau se aranjeaza intr-un anume fel pentru barbatii din jur. La fel cum mi se pare jignitor din partea unui pastor sa spuna despre domnisoarele enoriase ca se aranjeaza pentru a-si gasi un sot.

    Felul in care ma imbrac si ma aranjez ma defineste ca persoana (intr-o anumita masura) si ma reprezinta in societate, intre barbati si femei deopotriva, intre credinciosi si necredinciosi. Faptul ca pot arata diferit acasa fata de felul in care ies in lume nu inseamna decat ca atunci cand ies imi pun masca sociala, care poate fi cea data/ceruta de profesia ce-o am sau ocazia si contextul in care voi ajunge.

    Cat despre bijuterii, acestea nu sunt pentru mine decat ceea ce se numesc: accesorii. Uneori le port, alteori nu, dupa cum doresc sa ma prezint fizic in ocazia respectiva, sau dupa cum am timp sa ma pregatesc. Compun pur si simplu o imagine despre mine si imi doresc ca aceasta sa apara agreabila si cu gust. Este aceeasi dorinta cu cea de a-mi aranja casa cu accesorii potrivite. Nu e usor de imaginat sa traiesti intr-o casa fara plante, tablouri, perdele, si culori. Dar se poate. Si se poate si sa faci o virtute din asta. Dar nu cred ca e virtutea la care trebuie sa ajunga toata lumea.

    Si, by the way, pe sotul meu nu l-am cucerit cu cercei sau fuste scurte sau machiaj.

    Cat despre contextul baptist, e evident ca de mai mult timp nu se mai respecta intru totul acea interdictie ‘sustinuta’ de textul din 1 Petru. Femeile se coafeaza, se fardeaza, lumea poarta ‘haine scumpe’, se poarta bijuterii (lantisoare, in mod curent, inele in unele cazuri, bratari, etc). Ultimul bastion necucerit sunt cerceii. Femeile baptiste maghiare poarta cercei, iar baptistii din vest (banuiesc ca si cei din conventia de sud) nici nu mai isi pun problema.

    Cred ca in continuare bisericile baptiste din rom patreaza aceste intedictii ca o forma de a-si afirma identitatea. Si e foarte trist sa ajungi sa te definesti prin asta (plus sa nu bei, sa nu fumezi, sa nu dansezi). Exagerez, stiu, dar din pacate perceptia din exterior la asta se reduce. Si am auzit destule cazuri cand colegi/colege de servici au remarcat persoana pocaita din colectiv (care in mod sigur nu purta podoabe) ca fiind una din cele mai rautacioase si barfitoare dintre ei.

    Poate ca pastorii prefera ca aceste reguli sa se mentina ca o forma de control (eu asa imi explic). in felul acesta e foarte usor sa identifici cine nu se conformeaza (si cine gandeste maybe). Si in loc sa judece tinerele ca se imbraca si se aranjeaza nu stiu cum doar ca sa-si gaseasca soti, poate ar fi bine sa se intrebe daca e intr-adevar biblic sa le ceara sa se casatoreasca doar cu baptisti (sau penticostali, cu indulgenta) pe motiv ca ceilalti crestini din alte biserici nu sunt ‘in Domnul’. S-ar mai reduce numarul de tinere aranjate din disperare de cautat soti.

    Serios vorbind, pe ce temei sunt ceilalti crestini considerati nemantuiti, doar pe baza apartenentei lor la o alta biserica?


  71. Stimata doamna Dido,

    1. am spus unele, nu „enoriaşele”, adică nu toate. Generalizarea va apartine. Cele discutate aici au fost discutate si cu enoriasele din biserica noastra, si cu cele casatorite si cu cele necasatorite, Le-am spus la orele noastre de tineret sau la grupul de familii tinere şi am discutat îndelung. Culmea a fost că băieţii şi bărbatii au confirmat de faţă cu ele, cu enoriaşele, situaţia descrisă, lucru incomod pentru toţi. Incomod, dar adevărat.
    2. dacă „îmbrăcămintea de oraş” devine unealtă de flirt atunci lucrurile se complică. Da, cazurile de adulter la servici au fost rare pînă în urma cu vreo doi ani. De vreo doi ani încoace, orice preot sau pastor, dacă vreţi să apelaţi la ei, orice sociolog sau psiholog vă poate confirma faptul că mediul de lucru din Romania devine unul foarte infect din punct de vedere moral si una dintre cauzele pe care le invoca barbatii pentru a-si scuza infidelitatile este …”sotia mea e urita, secretara a fost ispititor de aranjata”. Cine-i de vină? Sotia patronului şi patronul, desigur. Dar nici secretarea n-a stat cuminte la locul ei…. Există si cazuri în care lucrurile stau invers. Doamna, foarte puternică din punct de vedere financiar, îşi cumpără sentimente şi relaţii în mediul de afaceri etc.
    3. repet, stimata doamna, le-am indemnat pe tinerele din biserica noastra, daca vor, sa isi puna cercei, citi vor si pe unde doresc, cu o singura conditie pe care am detaliat-o si voi reveni asupra ei intr-un post separat, Unde vedeti control, manipulare, bastion de cucerit etc.? Sint libere, ca pasarile cerului! N-am conditionat niciodata apartenenta la biserica noastra de chestiunea podoabelor.
    4. deci si dvs. sustineti ca cine poarta cercei, gindeste neaparat, este o conditie sine qua non, da? sint sigur ca a fost o gluma 🙂 fraza „in felul acesta e foarte usor sa identifici cine nu se conformeaza (si cine gandeste maybe”
    5. deci, dvs. sustineti ca ar trebui sa incurajez tinerele din biserica noatra sa isi caute soti in afara spatiului evanghelic, da? Asta este o noutate. Dati-mi voie sa meditez la asta. Poate ca pina ma linistesc eu, da altcineva un raspuns. Tind sa nu fiu de acord cu largimea dvs. de perspectiva.

    cu deosebit respect,
    p.


  72. […] “Pune-ţi, dragă, cerceii şi … gîndeşte!” Înainte de admiteri mi-a relatat cineva următoarea discuţie. Interesantă! Personajele: un adult, telectual, şi o […] […]


  73. „Ruben,şi eu am costum Stailmann, care-i legătura?
    Vezi să nu cădem în cealaltă extremă.
    Pocăinţa nu înseamnă să ne îmbrăcăm noi şi nevestele numai din piaţă şi să purtăm galoşi din cauciuc.”

    EU prefer CK.

    Problema era ca in biserica respectiva costul sacoului era dublu fata de salariul celor cativa salarati. Ce sa mai zic de veniturie celore erau someri.

    Am mers candva inr-o biserica in care eram singurul incaltat cu pantofi. Iar a vorbi despre un subiect precum ceeceii si bijuteriile r fi fost ultimul lucru la care m-as fi gandit.

    In cele din urma, am fost surprins de ipocrizia celui care vorea. Atata tot. In ceea ce ma priveste cred ca „suntem dogmatici unde ar trebuisa fim agnostici si suntem agnostici unde a trebui sa fm dogmatici” -J. Stott


  74. Poate ca mi-a scapat, poate datorita volumului mare de comenturi (cred ca cerceii bat postul cu pirateria la nr de commenturi)dar nu am gasit pe aici vreun comment pus de proprietarul blogului, in care sa ne comunice cum intelege dansul textele buclucase din 1 Timotei 2 si 1 Petru 3. Parca discutia ramane incompleta fara un astfel de comment… (doar o parere)


  75. Care este adevarul despre 1 Timotei 2 si 1 Petru 3?


  76. no, sa vedem, MC… 🙂


  77. La un titlu precum „Pune-ti, draga, cerceii si… gandeste!”, toata lumea isi face de lucru cu cerceii. Lamentabil.

    Cu „a gandi” n-aveti treaba, domnilor?


  78. Ha, ne-ai prins, Rob, ne-ai prins. Intr-adevar, scopul postului n-a fost sa discutam despre cercei, despre ce este in urechi, ci de ce se intimpla INTRE URECHI.

    ….ce inseamna „a gindi”. Bine ca s-a prins cineva pina la urma. Fisa a cazut cu zgomot!!!

    Petnru ceilalti, ce cred eu? Dar am spus doar, numai ca n-ati fost atenti. 😉

    Am spus foarte clar încă de la primele comments. Chiar n-am fsot criptic deloc data asta. Distrat, da, dar criptic, nu.


  79. Stimate MC, cred ca în posturile care urmează voi detalia explicatiile care exista deja in comments-uri.
    am spus ce cred foarte clar. REpet, am fost subtil ca un elefant. 🙂

    Miine voi clarifica despre „sora Dana”


  80. Ha,

    „Care este adevarul despre 1 Timotei 2 si 1 Petru 3?”

    Păi, ăla de acolo e adevărul…nu?


  81. draga Ruben, si CK si Gap si altele sint bune, numai sa nu fie teapa, facute pe vapoare si puse etichetele pe ele.
    daca iti cumperi un CK din piata… sigur nu e CK. Daca este foarte ieftin, sigur nu e CK, dar sint sigur ca nu sint noutati lucrurile astea

    eu am ales Opel Astra Classic din mai multe motive, unul dintre ele este si ce va zice lumea cind o parchez in fata bisericii.
    nu mi-am luat Dacie, ca sa fiu „smerit”, dar nici nu mi-am luat Saab, asa cum preferam.
    Nici macar Opel Astra H, adica noul Astra.
    Din aceleasi motive,
    ca pastori trebuie sa fim sensibili la nivelul celor din parohiile noastre, dar fara sa ne facem ca sintem mult mai saraci, daca nu sintem.
    Echilibrul de care vorbeste Mihai este secretul


  82. Mno.. pai acum chiar ca is curios cum sta treaba cu „sora Dana”…

    Intr-adevar 1 Tim 2 si 1 Pet 3 sunt adevarul(desi multi din Romania care cocheteaza cu neo-ortodoxismul ar spune ca nu, ca adevarul este doar Cristos), dar cred ca ati inteles si ce am vrut eu sa intreb 😀 Intrebarea mea se referea la.. care este adevarata si corecta interpretare a textelor..

    Si se pare ca sora Dana va clarifica totul.. Doamne ajuta!


  83. asa e!


  84. 🙂


  85. abia astept sa vad si eu care este „adevarata si corecta interpretare a textelor”, MC. :)”sora Dana” este interpretarea? 🙂
    adica „adevarul A” care nu va fi recunoscut de cei care cred ca „adevarul e B”. evident ca cei cu „A” vor contesta metodele de lucru ale celor care au scos „B” si ceilalti la randul lor….:)
    si uite asa se face politica cultica baptista in romania….. unii au ce predica….altii au ce asculta..noi ce comenta… 🙂
    si totusi Dumnezeu e ADEVARUL

    in Trupul lui Cristos se poate trai si fara „tabere”. sau daca e musai sa fie „tabere” atunci sa fie pe fata, asumate,transparente si unde se poate sa-si dea mana si unde nu se poate sa se faca ca ploua. 🙂 fiecare sa-si urmeze drumul dupa adevarul lui: fie „A”, fie „B”:)Dumnezeu stie care e „adevarul”, El ne vede inima la fiecare.
    se poate sa fie „tabere” sub aceiasi umbrela data de marturisirea de credinta la care teoretic au aderat toate bisericile care fac parte din uniune?


  86. draga Mircea,

    Poate sora Dana e varianta C… 😀


  87. Mi se pare interesant cum tinem noi la etosul/traditia baptista (a pocaitilor). Doar, de cand au aparut protestantii, s-au rupt ei de multe traditii…mai vechi, poate mai importante. Sola Scriptura, nu? Si acum, vai, ce traditie profunda, inradacinata insusi in Scriptura… Cum sa renuntam la ea?


  88. casian taci! sa vorbeasca aia care stie!


  89. 🙂


  90. Casi, ai grija! te bagi in gura lupului!:)


  91. Nu stiu daca la mine va refereati cand spuneati Casian, dar nici un nume de-al meu nu este Casian… 🙂 Ca sa se evite confuziile, de acum in colo ma voi semna cu Erunestian.


  92. Ma gandesc daca importanta unui subiect poate fi data de frecvenţa cu care este abordat sau macar de vehemenţa acestor abordări? In cazul asta ceea ce punem pe noi, cred ca surclaseaza revenirea Domnului, cel puţin prin interesul manifestat…
    Sa va spun si eu cate ceva despre subiectul asta:
    Hainele/bijuteriile sau intr-un cuvant chestiile pe care le punem pe noi au de-a face cu cel putin doua lucruri:
    1. propria imagine (acel „self esteem”)
    2. sexualitatea
    Ambele au constituit obiectul unor teribile deformari si pervertiri in ultimii zeci de ani. Asta se vede pe strada si-n statistici – nu insist asupra a ceea ce cred ca-i evident pt. fiecare.
    Nu cred ca problema-s cerceii ci ansamblul care transmite un mesaj anume. Cunosc trucurile fetelor de la noi: nu port cercei da’ imi dau 70% din bani pe toale si petrec 3 ore pe zi in fata oglinzii pentru ca ma obsedeaza modul in care arat. Altfel spus respect regulile eclesiastice, bisericesti, si totodata incalc principiile care se refera la acest subiect: decenta, bunul simt, bunul gust, alegerea corecta a prioritatilor cand in balanta stau exteriorul si interiorul. Pana la urma asta defineste legalismul, nu? Sa faci miscarile corecte, sa respecti litera, sa te conformezi – daca intelegi sau nu ce faci si de ce o faci, asta s-ar putea sa nu intereseze pe nimeni…
    Se petrec tot felul de schimbari in domeniul asta prin bisericile noastre: lucruri care in urma cu 15 ani erau in afara, au intrat inauntru; nu-s nostalgic; constat si incerc sa inteleg. Nu exteriorul ma ingrijoreaza – de fapt ma intereseaza acest exterior doar in masura in care este o expresie a interiorului. Prin ceea ce pun pe mine spun ceva despre mine. E cartea de vizita pe care o ofer involuntar.
    S-ar putea sa transmit un mesaj pe care nu vreau sa-l transmit.
    S-ar putea sa transmit un mesaj fals.
    S-ar putea insa sa transmit insa un mesaj real.
    Nu cred ca avem nevoie de podoabe. Avem nevoie de alte lucruri si pentru ca acestea ne lipsesc incercam probabil sa gasim surogate care sa umple goluri reale pe care le purtam in suflet. Abordarea subiectului la modul cercei/necercei, fusta/pantaloni este artificiala si legalista. De asemenea argumente de genul: Dumnezeu nu se uita la fata omului sunt o incercare de eschiva si de cele mai multe ori, prin asta vreau sa spun: e treaba mea cum ma imbrac – nu-i nici a ta, nici a familiei, a bisericii si in ultima instanta, nu-i nici treaba lui Dumnezeu (ca doar el se uita la inima si inima mea e OK – puteti demonstra contrariul?).
    Stiu ce-i legalismul – l-am trait pe pielea mea si am vazut tantarul strecurat si camila inghitita – numai cand ma gandesc mi se intoarce stomacul pe dos. Da’ vad si partea cealalta acum si ma intreb daca nu-s de fapt doua feţe diferite ale aceluias drac care incearca sa ne duca in acelasi loc pe doua cai diferite.
    Exista un echilibru, Mihai, dar e un fel de echilibru al extremei – crestinismul este in esenta lui o extrema, nu ?
    Ionut: 1 Corinteni 11 nu vorbeste despre batic ci despre principiul autoritatii in relatiile de familie.


  93. asa este; dar nu degeaba se aminteste si de ingeri; dupa cite stiu, ingerii sint trans-culturali


  94. am citit mare parte din comments si imi vine sa rad: sunt comentariile unor barbati intr-o chestiune care le priveste pe femei. ca si cum noi nu putem hotari pentru noi insine.
    dincolo de asta, am trait in tot felul de contexte (penticostal, carismatic, baptist) si culturi (prea multe ca sa le enumar)si am realizat ca mult citatele podoabe sunt un flecustet.
    intr-o zi am luat un taxi ca sa merg la biserica si i-am zis soferului unde sa ma duca: biserica x, de pe strada…..la care el s-a uitat la mine si zice: „n-as fi zis ca sunteti pocaita.” de ce? intreb eu. „pai stiu ca pocaitii/tele nu poarta cercei.”
    sincer, mi-a dat de gandit. nu in privinta cerceilor. n-as vrea ca lumea sa remarce ca sunt pocaita doar pt. ca nu port cercei sau alte bijuterii. ci vreau sa vada in mine roada lui Hristos. si ce daca nu port bijuterii dar nu imi respect sotul, sau il manipulez?
    si ce daca nu port bijuterii, lungimea la fusta intra in standarde, dar toata atitudinea mea/body language n-are nimic de-a face cu cel al unei femei duhovnicesti? am vazut asa de multe cazuri din astea, incat mi se face greata si spun inca o data: bijuteriile sunt un flecustet.


  95. draga Cristina,
    1. chestiunea nu priveste doar femeile, pentru ca atunci cind iesti in strada sau biserica nu esti singura singurica.
    2. ai dreptate, podoavbele sint flecustete, dar uite cite comentarii au adunat, sint doua flecustete, care ne fac sa ne scoatem ochii.
    3. da-mi citeva idei, te rog, despre cum ai putea sa arati roada lui Cristos, urgent, in doua minute, unui taximetrist.
    4. lipsa cerceilor sau alte astfel de chestiuni au fost nu numai un mijloc de marcaj social pentru batrinii nostri…
    5. ai dreptate, am vazut curve fara cercei, se poate, am vazut si femei serioase aranjate ONORINDU-L PE CRISOS si onorindu-si sotii
    si totusi…
    flecustetele astea


  96. da, Ionut, acolo, referitor la ingeri unii spun ca aggeloi de acolo ar fi vestitorii, adica predicatorii, din pricina predicatorilor care „sint batuti in cap” si „ingusti in vederi”, ca sa nu se poticneasca 🙂

    dincolo de gluma, argumentul folosit de unii ar fi „din pricina predicatorilor, care, atunci cind sint la amvon sa nu se uite poftelnic la femeile gatite” etc.


  97. Patratosu, pe cand vine mult asteptatul post despre Sora Dana?


  98. vreau sa raspund la o singura chestie. ma gandesc la o mie de moduri in care eu pot dovedi roada lui Hristos in mai putin de 2 minute. cu sau fara cercei.
    venind de la scoala, m-a luat cineva cu masina. cand am ajuns in oras si ma pregateam sa ii platesc, am descoperit ca nu aveam decat o bancnota de 1 mil. si respectivul nu avea sa imi dea rest. imi spune: „nu-i nimic, d-na.” si eu ii raspund: „bine,va platesc data viitoare” gandindu-ma: what are the chances of that?
    o saptamana mai tarziu aceeasi persoana opreste in statia de autocar si ma ia in oras. i-am platit pt. cursa, el spune multumesc si ii dau banii pe care ii datoram si de data trecuta. la care omul ramane pe interzis si imi spune: n-as fi crezut ca o sa faceti asa ceva.”
    pt mine asta e roada lui hristos. cu sau fara cercei.
    si am multe intamplari din astea de „2 minute”.


  99. Cristina draga, ceea ce ai facut tu a durat mult mai mult de 2 minute, o fi durat mii si mii de minute (o saptamana)…sa stii ca nu doar crestinii sunt oameni corecti si cinstiti – conform multor declaratii „europene” trebuie sa fim oameni cu un dezvoltat simt civic…insa si cu un dezvoltat simt de „libertinaj” in exprimarea „fiintei noastre” in relatie cu ceilalti!

    Ce este mai usor, sa te inseli singur sau sa te insele altii?


  100. […] promis un post în completarea postului despre cercei. Ăsta […]


  101. […] “Pune-ţi, dragă, cerceii şi … gîndeşte!” […]


  102. […] tu… “ (105) Oare… un călugăr s-ar lăsa fotografiat? (104) “Mîntuirea neamului” (103) “Pune-ţi, dragă, cerceii şi … gîndeşte!” […]


  103. Am gasit postul asta, si, sincera sa fiu, tare m-am distrat sa-i vad pe „cavaleri” in jurul subiectului, pentru ca – hai sa fim sinceri – barbatii (unii!) sunt mult mai afectati de subiectul asta, decat femeile…Este doar o chestiune de interpretare a Bibliei. Biblia spune „podoaba voastra sa nu stea…”, deci, asa cum au atins-o si altii, accentul este mutat pe partea interioara. Biblia nu spune sa nu purtam bijuterii, dimpotriva prezinta modelul miresei „impodobita” (miresele… e un alt subiect)>Chestie de cultura? Poate…Imi amintesc de o intrebare care mi-a fost adresata cu vreo 10 ani in urma de catre un lider de tineret (aveam amandoi cam aceeasi varsta) „de ce trebuie sa te machezi?”. I-am raspuns ca am ajuns sa consider machiajul ca un fel de parte din igiena…normal…nimic care sa impresioneze pe altii. Cand l-am intrebat ce crede el despre femeile din alte natiuni care se machiaza si poarta bijuterii, mi-a raspuns: „ele au fost crescute in cultura aceea, tu nu”. Asadar, numai pentru ca eram romanca, ” si la noi nu se poarta” nu aveam voie sa port… Port, pentru ca eu am inteles Libertatea in Cristos. Ce bine ca Dumnezeu nu ne pune pe unii portari la usa raiului, altfel in afara de (o parte dintre) femeile din Europa de Est (cele care nu poarta cercei si nu se machiaza, bineinteles) nici o fememie nu ar intra in rai. O, era sa uit: s-ar putea sa se strecoare ceva musulmane…imbrobodite sunt, nemachiate si fara bijuterii…cine mai stie ce gandesc? – ca doar de-acolo ni se trage noua balcanismul. Nu-i asa ca Zgandarila merita promovat? (las’ ca punem o pila la C.S. Lewis ;)) A reusit sa ne arunce praf in ochi, ca sa nu vedem adevaratele pacate…si ne mai miram ca americanii se uita la noi de parca acuma am coborat din copac cand incercam sa le explicam „traditia” pocaitilor ?! Mai exista asa ceva in anul 2008?

    Am un vecin care nu mai vrea sa-si taie parul 🙂 si cu cat se aprind altii in jurul lui pe marginea subiectului, cu atat este mai determinat in hotararea lui. Daca il intrebi cand se tunde, iti raspunde: „cand toate femeile o sa cheleasca” :), ca apoi sa completeze: „Biblia nu spune ca-i pacat ca un barbat sa poarte parul lung, ci ca este rusine – iar mie nu mi-e rusine de parul meu!” – te debusoleaza sinceritatea lui debordanta :)) – am vrut doar sa inchei intr-o nota hazlie 🙂


  104. nu prea cred ca este Libertatea in Cristos ci mai degraba criza de personalitate.astazi am observat tot mai mare complexul in rindul femeilor crestine.prin anii 90 nu era asa.perii albi in biblie sunt simbolul intelepciunii astazi se prefera in a „vopsii” intelepciunea.sa fim seriosi cerceii nu le fac nici mai frumoase si nici mai intelepte, cind spun aceaste ma gindesc la sotia mea pe care o iubesc foarte mult si nu cred ca este nevoie de cercei sau vopsitul parului .La ora de religie am avut doua intrebarii” va rog sa-mi spuneti numele fiilor lui Iacov ? si apoi ” va rog sa-mi spuneti numele jucatorilor de la steaua?” mi s-a raspuns mai clar la a doua intrebare.cred ca astazii multii care se „numesc”crestini doresc sa fie asemenea mai degraba cu Mutu sau un top model decit cu Isus Cristos.


  105. draga RAhela, da, aud ce spui tu, dar este o chestie interesanta pe care probabil nu ai observat-o în Cîntarea Cîntărilor, că tot ai amintit de mireasă.

    M-am ocupat o vreme de acest text şi iată ce am descoeprit: mireasa se găteşte cînd INTRĂ în casă, pentru MIRELE EI, nu cînd IESE DIN CASĂ, pentru alţii.

    Soţia mea se „urîţeşte” cînd iese din casă, pentru că o văd şi alţi ochi de bărbat, se înfrumuseţează cînd INTRĂ în casă, pentru mine.

    Cum ţi se pare.

    Noi am inversat modelul biblic: soţiile noastre sînt balcîze şi lălăie, au toate reţetele pe ele şi miros a tigaie cînd sînt acasă şi trec printr-un proces întreg de metamorfozare cînd ies din casă.

    Soţia cui este soţia mea?
    Da, ştiu că sună foarte radical şi simplist pusă problema…

    Despre ruşine, s-ar putea ca mîine să găseşti unu căruia să nu-i fie ruşine să vină în pielea goală la biserică. PRoblema ruşinii e complexă? Nici Adam şi Eva n-au rezolvat-o fără meşteria lui Dumnezeu.

    Iar despre culturi, nu înţeleg de ce cultura americană ar fi superioară celei româneşti pocăite în acest caz.

    Explică-mi!

    Mă întorc la esenţă, nu vorbesc de tradiţia pocăită, ci de modelul biblic. Găseşte-mi argumente pentru ornamentarea femeilor ca pomul de Crăciun şi eu îţi găsesc mai multe argumente pentru simplitate.

    cu simpatie … necercelatu 🙂


  106. Rahela, versetele din Petru sunt o parte a problemei dar, putin mai devreme in Scriptura spune:
    „”” Vreau, deasemenea ,ca femeile sa se roage imbracate in chip cuviincios, cu rusine si sfiala; nu cu impletituri de par, nici cu aur, nici cu margaritare, nici cu haine, scumpe, ci cu fapte bune, cum se cuvine femeilor care spun ca sunt evlavioase.
    „”” I Timotei 2:9-10

    Deci, daca in Petru poti sa te joci cu interpretarea si sa spui ca se refera la a nu fi doar aceia, in acest text cred ca daca ai putina sinceritate poti gasi raspunsul la aceasta problema. Nu s-ar fi dat asa o lista a acestor lucruri si nu s-ar fi spus „nu cu”-suficient pt cine vrea sa priceapa.

    Bijuteriile si fardurile sunt pt cei ce ocolesc Scriptura si duhul la care suntem indemnati, acela de smerenie, iar cand vorbesti de smerenie, nu mai incap podoabele exterioare, doar cele interioare.

    Ca sa nu mai spun de ceea ce spune „tovarasu” Marius care este tanar si nu tocmai dospit in balcanism desi a fost prins un pic de curent. 🙂

    Am inteles ca si in SUA oamenii erau cu multi ani in urma la fel, ar mai fi si astazi ramasite, menonitii etc.
    Sa fi fost si ei balcanici? Sa se fi maturizat in vremuri ca acestea in care neascultarea este ca buletinul, un drept, o obligatie, omniprezenta?

    Maturizarea nu inseamna neascultare, ci ascultarea prin intelegerea lucrurilor si asta in dragoste de Dumnezeu si om.


  107. De ce nu putem renunta la cercei?sau la altele_?
    Pentru ca ne plac.
    Ne suparam pe cei care „nu-s lberi in Hristos”
    ca si noi
    si facem din slobozenia asta o pricina de cadere,dar Scriptura care spune ea ceva de „a ti se lega mai bine o piatra
    de moara ,decat sa faci sa se poticneasca,pe fratele
    tau,pentru care a murit Hristos.
    Nu este Duhul Sfant cel care ma indeamna,a ma impopotona,vorba altora,pentru cei din afara.
    Cand „ma fac” mai frumoasa Il corectez pe Dumnezeu,care nu a stiut sa ma faca cum ar trebui…sa fiu!


  108. Cristina zice:
    „N-as vrea ca lumea sa zica ca-s pocaita doar dupa faptul ca nu port cercei..”
    cred ca suna mai bine”n-as vrea sa zica lumea ca is pocaita numai pentru ca nu port cercei…ci dupa toate celea”
    Oare daca iti lasai cerceii nu -i dadeai omului banii
    datorati?
    Ce inversare ..
    Daca sunt flecustete,de ce oare tinem la ele,atat de mult?
    Nu-s deloc „flecustete”pentru cei care „nu le pot lasa”
    Ce frumos a zis taximetristul..stiam,,pana si el stia,,ca pocaitele sun frumoase cum le-a lasat Domnul.
    Si oamenilor de afara le place modestia..macar sa o vada la altii..
    Mi-a placut experienta unei prietene,,care tinea la aceste „flecustete”
    ,pana cand i s-au tumefiat lobii urechilor,cerceii ne putand fi scosi decat prin taiere,
    ne aumzam amandoua,cand ne aducem aminte,ce frumos a facut Domnul..cand ii spuneam,nu-i placea…

    Cand traiesti pentru Hristos si pentru o alta viata,
    cand te indeamna Duhul Sfant..oare cauti in culturile altora?modestia ramane aceeasi..
    Acum se explica altfel,decat in urma cu ceva ani,cand nu se vrea a face ceea ce spune Domnul…
    se da vina,pe cel ascultator,ca daca o face numai pe dinafara..
    Domnul ne spune sa facem mai mult decat fariseii…
    nu sa nu facem,deoarece unii care fac aceste lucruri sunt farisei.
    Dar noi facem lucrurile in duhul lumii,si uitam ca Domnul a zis”Nu iubiti lumea si nici lucrurile ei”


  109. mda…am facut o greseala: discutia trebuia purtata doar la nivel abstract, de teorie, fara personalizare 🙂
    hai sa dam cu banu’, Libiu: criza de personalitate daca iese cap… criza de identitate, daca iese pajura – numai sa nu fie cum zic eu – tot altii stiu mai bine ce gandesc eu, ca na, daca m-am incurcat? La urma urmei, daca m-am incurcat intr-atata incat nu mai stiu cine sunt? Sper ca observi sarcasmul… (si sincer imi cer scuze).
    „cand stii cine esti, nu te mai clatina vanturile” – spunea Eliade…
    am primit identitatea de fiica a cerului, cand am inteles semnificatia CALVARULUI SI L-AM PRIMIT PE MANTUITOR CA DOMN SI DUMNEZEU – asta nu poate fi clatinata de NIMENI si NIMIC. Dumnezeu nu-si uita promisiunea din Isaia 49:14-16 (cu accent pe 16), sau din Tefania 3:14-17. In special versetul 17 m-a sensibilizat in mod deosebit. Beth Moore spunea ca vesetele din Tefania ilustreaza acel moment binecuvantat in care tronul lui Dumnezeu devine un „rocking chair” in care, ca un copil, i te cuibaresti in bratele si-l auzi zicand „it’s OK, I am right here”. Nici o comoara din lume nu poate sa cumpere momente din acestea de acces la tronul lui…sa mai vorbesc despre bijuterii si „vopseli”? – s-au estompat…stiu cine sunt si ce am in Cristos!

    Probabil ca nu am observat problema din Cantarea Cantarilor, asa cum spui tu J nu m-a preocupat in mod deosebit. Vorbind despre mireasa si bijuterii, Marius, cum explici totusi Ieremia 2:32 in contextul subiectului dezbatut? (in NIV „wedding ornaments”). Se poate ca modelul biblic din Cantarea Cantarilor sa se fi inversat, dar stiu ca n-am facut-o eu J Nu crezi totusi ca ar fi o simpla chestiune estetico-igienica sa nu iesi din casa asa ca fata babei – cum spui tu?
    Da, ne infrumusetam numai pentru sotii nostri si ei apreciaza asta…dar nu ne surprind tot ei cu complimente cand ne simtim cel mai putin frumoase? si-atunci unde-i frumusetea? frumusetea nu trebuie „infrumusetata”. Ea este – pur si simplu.

    Nu vorbeam despre superioritatea culturii americane, ci de cultura in general; la ei e o chestiune de cultura purtatul bijuteriilor si machiajul, la noi nu. Asta ne situeaza pe noi in inferiorite? Categoric nu? E greu totusi sa explici cuiva care a nici macar o data in viata nu a problematizat putatul bijuteriilor faptul ca provii dintr-o cultura care a interzis asta. Accepta asta doar pentru ca i-o spui tu si te crede pe cuvant, nu pentru ca o intelege. Exact ca si puiul din poezia lui Ioanid – nu intelegea lumea de dicolo de coaja…Restul e o problema de gust si de bun-gust – chestiunea cu pomul de Craciun.

    Ma intorc iar la Roada Duhului; am subliniat o expresie dintr-o carte „without kindness, goodness becomes harsh and self-righteous. without goodness, kindness becomes indulgent tolerance”…tinta este „agatosune” – binele in actiune.

    Cu bijuterii, sau fara… cu machiaj sau fara, important este sa nu pierdem esentialul. O alta roada a duhului este rabdarea (makrothumia). Ea anuleaza judecata si prejudecata de orice fel. Sfera semantica a cuvantului judecata se intersecteaza la un moment dat cu cea a cuvantului condamanare sau ucidere (Iacov 4:12 NIV)- cam greu de suportat…

    Ce ramane de facut? ne cuibarim in bratele Domnului pe „rocking chair” si ascultam bataile inimii pana cand descoperim ca…bate doar o singura inima – a LUI

    Cu stima,

    Rahela


  110. Da Marius, si eu sunt de parere ca femeile astea „eliberate” se gatesc, sau cum spunea fratele Marcu ” cam mult pe la oglinda”, nu pentru barbatii lor ,ci pentru alti ochi care le privesc in societate, job, etc.Tot ele vin cu sugestia ca trebuie sa ne uitam la americani ,ca parca ei si-ar fi dat viata pt. noi,si ei cu siguranta au drum liber spre cer.Sa nu ne inselam ,daca mergem la biserica impodobiti cu zorzoane ,vopsiti in fel si chip, si atragem privirea altora spre noi, cu siguranta pacatuim si luam slava pentru noi.Si daca tot vor sa le poarte eu zic ca e destul loc in Holywood, (care numai holy nu este),si sa lase scolile crestine pentru cei care au inei adevaratele poadoabe ale umlblarii dupa Cuvint.


  111. se cam da cu paru’ pe-aici…eu sunt cam noua pe blog
    ce sa mai cred? ma uit si eu dupa podoabe spirituale, dar sunt cam prafuite…purtam polemici, ca sa demonstram cat suntem de destepti?! sau cat de bine stim noi sa manuim maiestria limbii?!…unde este cristocentrismul? – am intrebat si eu asa, intr-o doara. Eu cred ca se poate sa vorbim si fara sa ne jignim, chiat daca avem pareri diferite, sau gresesc? daca gresesc, inseamna ca am gresit adresa…am crezut ca suntem toti crestini


  112. Ohoho, remarc „postus redivivus” 🙂

    Nu mă aşteptam ca un post aşa de vechi să reînvie aşa de vioi.

    Se pare că orice chestie din asta naşte pasiuni.

    N-am înţeles, Vlad, chestia cu „tovarăşu” Marius

    Elisa, nu cred că se mai împiedică prea multă lume acum de-un cerceluş, nu asta este problema … nici n-am pus-o aşa. Sînt alte lucruri mult mai grave în care se poate poticni lumea.

    RAhela, interesant ce spui tu despre tron şi rocking chair… om muri şi om vedea 🙂

    Draga RAhela, un pasaj profetic are un regim de interpretare, altul faţă de unul poetic cum este cîntarea cîntărilor.

    Acum am deschis biblia la textul indicat de tine şi sper că glumeşti, nu? Acolo este un text ironic… DAcă alea nu uită…. poporul meu mă uită. Nu scoate textul din context pentru a-ţi sluji drept pretext.

    TExtele amintite de Vlad nu sînt aluzive, ele sînt prescriptive. Alea sînt mult mai incomode.

    da, fără dragoste şi fără bijuterii şi cu ele tot un pămînt sîntem .

    Aici da, degeaba dau jos spoiala şi arată ca nişte călugăriţe femeile noastre dacă sînt răutăcioase şi pline de spirit de judecată.


  113. Multi menoniti,pe care i-am cunoscut,sunt tot americani?cum de au iesit din cultura americana?
    L-au luat pe Domnul in viata lor,Domnul care spune..
    in evrei 3 cu 12..luati bine seama,ca niciunul dintre voi sa nu aiba o inima rea si necredincioasa,
    care SA V A D E S P A R T A de Dumnezeuul cel viu.

    Asta ca sa nu uitam ca ceva ne poate desparti totusi de dragostea Lui,tocmai inima asta rea ,care isi baga in ea tot ce e in lume,ma mir cum mai incape acolo un Domn atat de Mare?


  114. Cand iubesti pe Domnul…mai doresti si o viata vesnica,
    o viata cu sfintii,care tine vesnic,
    mai poti sa-ti sustii parerile lumesti?
    Cand Pavel,a considerat toata invataura lui un gunoi,
    ce elan sa ai,pentru a-ti justifica iubirea de lucrurile de jos?
    Daca atat ne luptam pentru acestea care oricum vor pieri,cum ar trebui sa strigam Viata vesnica!vrem viata Vesnica! Vrem comoara vietii vesnice!pentru care abandonam aici totul.
    Nu nu suntem mai destepti Domnul a lasat Cuvantul scris ,nu noi,nu noi!
    Si chiar ca nu ma supar pentru jignirea de a fi acuzat a ca nu „am podoabe spirituale”
    poate ca orbirea stralucitoare a podoabelor lumesti,te face sa nu vezi.. 🙂


  115. Crestinii de azi au ajuns sa nu mai suporte sa li se spuna ca modul lor de viata „modern” este departe de un stil de viata crestin autentic. Simpla observatie deranjeaza rau, iar invatatura lui Hristos devine „invechita”, neactuala, depasita! Mi-a povestit un coleg ca a incercat sa le vorbeasca unor elevi mai mari despre virtutea castitatii si asta i-a distrat teribil pe tinerii cei „ştiutori” de toate. Si l-au luat in ras.La fel si cu celelalte aspecte ale vietii noastre „moderne”….


  116. In cultura americana se zice”vrei Sa-L accepti pe Hristos ca Domn?
    tot ei sunt si cu ideea de „a te cuibari in bratele Domnului?”
    Este nebiblic.
    Domnul spune”pocaiti-va”si lasati lumea,luptati-va lupta cea buna,
    cred ca mai degraba ni se spune ca pe calea ingusta e lupta,
    Domnul zice sa „intri pe poarta stramata si sa mergi mai departe pe Calea ingusta,
    pe care nu sunt placeri,nici desartaciuni..
    A avea o inima care bate cu a Lui..inseamna sa-L asculti,in toate,ceea ce inseamna ca
    nu doresti sa mergi pe calea lata,la finele ei e focul vesnic.
    Poti alege poarta,poti alege calea, care o vrei,dar sfarsitul nu-l poti alege,la sfarsitul Caii inguste se afla fericirea,iar la calea lata,se afla pierzarea.


  117. Alex,amaraciunea e ca spui cate ceva cu drag,gandindu-te ca poate e nevoie,ca omul sa mai auda si alte glasuri,
    decat cel al lumii,
    apoi esti imediat apostrofat,ba ca esti fariseu,ba ca Domnul se uita doar la inima(se uita la aplecarea inimii tale,care e singura care te poate desparti de Dumnezeu))ba ca vrei sa-i inveti..
    Stralucirea frumusetii din Dumnezeu,trebuie sa ne impodobeasca.Ea vine din inima predata deplin,nu dintr-o inima impartita.
    Imi pare rau de surorile care sunt moderne,si atat,desi cunosc Cuvantul.


  118. Elev, n-am nimic, aşa cum am repetat pînă la oboseală cu o femeie care se pictează şi se încercelează cum vrea muşchii ei de la lobul urechii, nu mă interesaează atîta timp cît este la fel de preocupată de podoaba lăuntrică.

    Problemele pe care le avem în bisericile noastre este că aceste femei devin foarte revendicative, foarte vocale numai pentru apărarea dreptului lor la IMAGINE, în rest nu prea le interesează, sînt foarte fericite că îşi pot „arunca” copiii la grupele de copii să fie „libere” să discute în linişte în timpul slujbei cu celelalte surori despre ultimele noutăţi de la Mascara.

    Trag tuşe groase, dar înţelegeţi mesajul, nu?

    Draga RAhela, da, e adevărat aici s-a dat şi cu parul,au fost şi păruieli în toată regula… . Îmi pare rău… uneori dezbaterile devin dez-bătăi 🙂

    Zîmbeşte un pic în colţul gurii şi ignoră ceea ce crezi că este prea nepoliticos.

    Eu cred că ai înţeles argumentul de fond… Nu mă deranjează pomădurile atîta timp cît roadele Duhului şi slujirea, supunerea şi celelelate sînt evidente…

    Trist, Alex, ce spui tu!


  119. Marius, dar nu pari prea convins ca acolo unde sunt pomaduri si cercei poat eintr atot atat preocupare pentru cele sfinte. 🙂
    nu esti impotriva lor, dar nici nu crezi ca functioneaza mixtura prea eficient. 🙂
    ne poti da un exemplu de „sora dana” cu cercei? 🙂


  120. Elisa, draga mea, n-ai inteles nimic din ceea ce am vrut sa spun, si cu parere de rau spun asta…ideea cu tronul lui Dumnezeu care poate sa devina un scaun in care se leagana copiii este doar o simpla metafora, sigur ca Biblia nu foloseste expresia asta…e o figura de stil(dar ca sa spui ca ideea e nebiblica…e cam mare pretentia). Nu cred ca esti parinte…altfel ai fi reactionat poate diferit la ceea ce am scris eu – eu vorbeam de inima de Tata a lui Dumnezeu pentru copilul lui…ce-ar fi totusi sa nu mai „traduci” ceea ce spun eu? – nu de alta, dar interpretarea ta e un pic pe langa. Multumesc, dar nu…lasa, te rog, pe fiecare sa gandeasca pentru el, respecata-i, te rog, asa cum am facut-o eu (nu crezi ca puteam sa le spun eu interpretarea, daca era cazul?).

    Marius, ai dreptate despre Mascara :), din pacate unele femei fac asta, dar asa cum spui tu, exista si reversul medaliei 🙂 – oare cand o sa priceapa oamenii ca accentul cade pe altceva?

    Am am o intrebare pentru tot sirul de „polematici” pe care l-am deschis cu comentariul meu. Unde ati fost fratilor pe 13 Martie 2008? Nici unul nu v-ati amintit de Dan? Voi sunteti mai demult pe-aici…sau subiectul nu se preta la polemica si n-a prezentat interes?! 😦 trist, din pacate. Sau unde sunt comentariile voastre la postul de dinainte? Cum se poate sa nu fi fost sensibilizat de postul cu „lumea carucioarelor?” 13 comentarii la Becki, 2 comentarii la Dan…si 113 la cercei?????? WOW! Acuma uita-ti-va de ce sunteti preocupati, sau dupa ce umblati… (am dreptate, elev? – nu te osteni sa raspunzi)

    Am citit despre sora Dana, m-a impresionat foarte mult descrierea ei. As vrea sa o intalnesc, daca o sa am ocazia sa merg pe la Alesd? (am inteles bine?).

    Alex, e trist daca invatatura lui Cristos devine „invechita”. Dar ce putem face? Nu putem decat s-o predicam asa cum este – si astazi mai are putere sa scoata pe pacatos din pacat. elevii carora li se vorbea despre castitate erau la o scoala crestina, sau seculara? Daca erau crestini – e PERICOL, ZONA ROSIE – rugati-va pentru tinerii de azi!
    …cam atat am avut de spus si in legatura cu postul asta


  121. Nu nu ai dreptate, dupa cum se vede dvs. a-ti redeschis postul acesta de care eu nici nu stiam, si dupa ce a-ti vazut ca mai multi ” de pe aici” bat in alta directie spuneti ca suntem grabnici la paruiala.
    Si daca tot vorbim de paruiala ,mi se pare mie ca pe undeva la postul ‘Iosif Ton Raspunde, paruiala venea din partea dumneavostra catre Simion I. si unde iarasi nu aveti dreptate. De fapt din cind in cind dupa ce sa spus cam destul la cite un post ,mai apare cite un vizitator care se trezeste sa vina sa-si spuna parerea.


  122. Ce-aveti copii?

    E duminica. Profitati. Azi patratosu nu se uita pe blog

    Mai putem spune cate ceva pana ne modereaza 🙂

    Putem sa ne si certam 🙂


  123. Nu ne certam, asa ca ai putea sa ne spui o poveste.
    Avem un exemplu de cearta in FAP AP 6, 9 .


  124. Marius, chestia cu TOVARASU MARIUS, trebuia sa fie un mod aluziv de a arata ca desi esti nu esti octogenar si bine „intovarasit” totusi vezi anumite lucruri pe care generatia tanara le considera parte a judecatii specifice altor vremuri. Si cum Rahela stia de postul cu tovarasu care in „general” ne este egal dar, in anumite situatii se accepta neegalitatea prin slujba detinuta, facea ca sfatul sa merite ascultat.


  125. Rahela, eu am inteles ca, crucea lui Hristos, ascultarea, dragostea simpla si sincera, curatia si multe altele sunt o nebunie pt foarte multi.
    Eu ti-am spus ca unei surori, cu drag si din inima, ceea ce am inteles in Scripturi.
    Asa cum spunea si Marius, versetele din Timotei sunt prescriptive si nu aluzive, drept care daca vrei le faci, daca nu, atunci iti asumi neascultarea.
    In plus, cred ca trebuie sa fim de acord ca nu ar fi ocupat aceasta problema doua locuri in Biblie si la modul prezentat, doar asa ca sa ne mai dea un subiect de cearta. Cine vrea asculta si cine nu….Dumnezeu cu mila.
    Smerenia nu poate fi predicata, iar duhul smerit in general nu poate fi gasit la capitolul podoabe.

    Ideia de bijuterie sfideaza adevarata bijuterie, cea a sufletului si incearca sa desfinteze latura smereniei care are legatura si cu exteriorul.
    M-as bucura daca cineva ar putea defini sfiala in imbracaminte, rusinea, acestea venite din duhul corespunzator.
    Deci nu te supara Rahela, toata lumea spune ca il iubeste pe Dumnezeu dar, printre roadele vietii cu Hristos este si ascultarea.

    Cu respect as vrea sa-ti atrag atentia ca Dumnezeu nu este mosnegutul din scaunul balansoar ce isi leagana copiii si chiar nepotii crestinismului, este Dumnezeul in fata caruia se pleaca cu fata la pamant, chiar si batranii din ceruri in Cartea Apocalipsa, iar din pricina lui Hristos, orice genunchi se va pleaca si marturisi ca Isus este Domnul. Deci nu putem sa-l mosnegarim pe Dumnezeu pt ca asa spune o persoana pioasa dar, care uita de cine vorbim.
    Curaj, trebuie sa-L cunoastem pe Dumnezeu asa cum este: Mantuitor,Tata dar Dumnezeul adevarat si chemator la plecaciune.

    De ce oare au fost frumosi batranii credintei si suferitorii Lui si pe acestia nu am gasit podoabe si nici nu i-am auzit de scaune balansoar-piosenii?
    Dar am vazut dragoste de Dumnezeu si preocupari mai inalte despre cum trebuie sa fim inlauntru si asta la modul in care si afara, in toate, sa razbata mireasma lui Hristos.
    Cu drag si nu te supara, Rahela.


  126. Draga Rahela,nu nu sunt tata,sunt mama . :)si fiul meu cel mare are vreo 40de ani,
    dar dragostea de Tata si pentru Tatal,a insemnat si ascultarea Fului Sau ,pana la moarte pe Cruce.

    Ce poate simti un tata sa-si vada fiul crucificat?
    ce poate simti Dumnezeu-Tatal,cand ne vede razvratiti,dupa primirea ietarii de pacate printr-o jertfa atat de mare?
    E mai usor sa ne stranga in brate,decat sa fim vazutistand drepti la lupta!
    Hristos sta in picioare la dreapta Tatalui,pe care L-a ascultat,la fel ne vrea si pe noi.
    Daca era cercelati odata,si ne facea placere,nu mai gustam asta.


  127. Capul meu e gol, Mircea, uite n-am în cap să-ţi dau… exemplu 🙂 de nici o „sora Dana” cu cercei.

    Ti-aş da, dar n-am. Sînt sigur că există, dar în cei ani de slujire nu prea am văzut. Poate că preocuparea sacrificială pentru alţii creează un anumit fel de raportare la sine. Nu neglijenţă, ci un altfel de înfrumuseţare şi chiar o altfel de frumuseţe.

    Acolo unde frumuseţea izbucneşte dinlăuntru nu prea mai ai nevoie de pomăduri… pur şi simplu .. adică simplu şi pur.

    Draga RAhela,

    Cum să nu, ne-am amintit de DAn, dar pînă nu ne-a dat el verde să scriem despre el, n-am scris. Cum mi-a trimis postul cu veştile bune. Unii i-au ţinut pumnii, noi ne-am ţinut genunchii la podea.

    Draga Rahela, uită-te şi la alte posturi, sînt şi alte subiecte care au adunat muuuulte multe comentarii… don’t be so judgemental.

    Nu etichetezi cam repede? Tocmai asta spuneai chiar tu, să nu judecăm rapid. Mie mi se pare că ai luat viteză la judecat, ce spui? 🙂

    TE aşteptăm cu bucurie la Aleşd!!!

    Ai dreptate, Povestitorule, duminica e ziua Domnului, numai după apusul soarelui mă uit la blog.

    De data asta ai scăpat!!

    Aha, am înţeles, Vlad!


  128. Draga Vlad,

    cred că metafora Rahelei este frumoasă cu Dumnezeul ca TAtă în balansoar, citeşte sfîrşitul cap. 7 din Apocalipsa.

    Ce răsplata mai mare poate fi decît să îţi şteargă Dumnezeu Însuşi orice lacrimă din ochi şi să te primească în braţe?


  129. Marius, eu cred ca lacrima stearsa este inlaturarea a tot ceea ce a provocat lacrima si nu „igienizarea” obrazului.
    Nu cred ca manifestarea dragostei fata de trupurile noastre ceresti va mai fi aceeasi cu cea de pe pamant pt ca asa cum nu vom mai fi soti si sotie si se va trece la altfel de trupuri si dragostea va avea alte forme decat chestiunile pioase ale celor visatori, gen balansoar-specific moneagului macar ca-mi place, Dumnezeu sta pe tron, deci sa nu confundam scaunele ca se confunda si simbolurile. Iar tinutul in brate nu va mai fi necesar pt ca dragostea, lumina si prezenta Sa mangaietoare va mangaia pe toti in acel loc.
    Este o alt fel de dragoste oricat ne place gandul leganatului. Avem un pic de mosnegeala si „bebelusism” in noi, trebuie s-o recunoastem.

    Si altii se gandeau ca va fi o problema a cui sotie va fi vaduva,sa nu ne grabim a le calca pe urme.

    Sunt pre multe metafore in ziua de astazi despre Dumnezeu si prea putina oglindire a Sa in purtarea si vorbele noastre.


  130. sora Elisa, imi cer iertare pentru atitudinea mea deloc potrivita, tinand cont de varsta pe care o aveti . Domnul sa va binecuvinteze!


  131. Marius, crede-ma, ma lupt sa nu cataloghez…scuze, daca am lasat impresia asta; noua fiind pe aici, asa cum am mai spus-o, mi-am facut si eu o parere despre ceea ce am vazut… si cat am vazut; din pacate, nu-mi pot permite sa stau prea mult pe computer, dar te cred pe cuvant 🙂


  132. Vlad, nu ti se pare ca esti un pic exclusivist in legatura cu perceptia ta despre Dumnezeu? E adevarat ca in fata lui Dumnezeu se pleaca orice genunche, cu atat mai mult eu – om facut dupa chipul si asemanarea lui (nu incepe cu „chip si asemanare”, te rog 🙂 Si-apoi de unde ti-a venit tie ideea de mosneag? Nu cumva ai citit in diagonala?! (tradus:viteza). Justetea si iubirea lui Dumnezeu sunt doua atribute ale naturii Lui, care se impaca la Calvar, dar El nu este numai atat!Daca intelegi ce semnificatie are Calvarul si o personalizezi, poti si sa spui ca toate celelalte lucruri sunt gunoaie, si am mai spus-o.
    Vorbeam despre chestiuni care tin de cultura, nu de pacate la care le spune Biblia „pacate”. Si cand intelegi cine esti in Cristos si ce-a facut pentru tine, poti sa-ti dai jos bijuteriile si fardurile si sa te inchini cu cei care sunt de alta parere si poti si sa te inchini cu cei din Africa, India, Australia sau America fara sa-i judeci. Am ramas zdrobita dupa ce am vazut filmul „the end of the spear” despre niste barbati misionari care au fost omorati in jungla Amazonului. Sotiile lor au ramas sa misioneze printre calaii sotilor lor -rezultatul: Cristos a stralucit.credeti ca le-am mai vazut bijuteriile sau vopselile??? O alta chestie care m-a impresionat: un documentar prezentat de „Vocea Martirilor” despre niste adolescenti din SUA si Australia- „generatia in blugi si slapi fara ciorapi” cum le spunea fr. Lascau intr-unul din eseuri; si-au strans bani prin munca la ingrijit de copii, sau spalat de masini in benzinarii – ca sa mearga misionari in China intr-o vara. Si-au pus viata in pericol, au dus literatura crestina (clandestin) doar ca sa-l poarte pe Cristos pana acolo – pentru ca de vorbit nu prea puteau…politia erau pe urmele lor… -mai puteai sa-i mai judeci pentru ca purtau bijuterii sau aveau farduri? Tot asta incerc sa spun: nici nu face subiectul discutiei! – ma aude cineva?!
    si-acuma despre „rocking chairs”…o mica istorioara ar putea ilustra foarte bine ceea ce vreau sa spun.
    S-a intamplat intr-un August, poate din 2007. S-au trezit la ora 4:00 a.m. pentru ca in trei ore baietelul lor de numai 9 luni era programat pentru o operatie chirurgicala. Dupa ce asistenta i l-a luat mamei din brate, durerea a fost atat de mare, incat nu exista cuvinte sa o descrie. Operatia a durat o ora.Numai rugaciunile catre Dumnezeu i-au mai putut tine cu mintile intregi…trei oameni au murit pe masa de operatie in timpul acesta…copilul lor nu – operatia a fost reusita – era de asteptat; au urmat apoi ore de agonie in care, copilul trezit din anestezie a plans intruna…bratele mamei nu mai erau sufieciente…leganatul intr-un „rocking chair” l-a facut sa adoarma intr-un final, si poate vocea lui Dumnezeu care-i linistea spunand „It’s OK, I am right here”.


  133. Rahela stai linistita ,ca nu ma supar asa de usor.Domnul sa te binecuvanteze.


  134. Draga Rahela,aseara a predicat la noi fratele David Nicola,despre rapire,despre faptul ca jumatate(dupa pilda cu fecioarele) vor ramane jos..(infiorator…”

    Intre altele a spus ,cum o sora,care ani de zile a fost modesta,dintr-odata a venit impodobita,intreband,daca e pacat sa porti podoabe..la care fratele a intrebat-o

    „duhul sfant te-a indemnat sa ti le pui?”


  135. Draga Vlad, nici eu nu îl asemăn pe Domnul cu un moşneag, dar cred că este legitim să ne gîndim la El în termenii relaţiei personale, intime, dulci la fel cum este legitim să nu pierdem dimensiuea Domnească a Domnului.

    Rahela, vezi ce surpize poţi avea în spatele unui nickname? 🙂

    Mulţumesc pentru credit! 🙂


  136. Ptr Fratele CRUCERU – ROG RASPUNS

    Poate vi se pare ciudat ca un subiect inchis in urma cu mai bine de 1 an sa revina acum in discutie.
    La noi in biserica, in frate scump mie, s-a casatorit cu o sora din vest, care purta cercei (din plastik).
    Stupoare: nu a fost aprobata casatoria deoarece sora poarta cercei. (cununia nu s-a oficiat in bis noastra)
    Dar restul chiar nu conteaza?
    Sa nu ma intelegeti gresit.
    Eu nu as accepta sa port cercei sau ca ficele mele sa o faca, dar fiind vb de o tara in care toata lumea poarta cercei (aprox 95%) dintre protestanti nu poti impune unei astfel de persoane sa renunte definitiv la cercei.
    Da, poate renunta la ei in biserica, dar nu cred ca poti judeca categoric un om dupa ceea ce se poarta in cultura lui. (sau toate surorile din anglia sunt lumesti?)
    Din pacate, s-a ajuns si la penticostali si baptisti sa traim intr-o traditie care face ca, acele lucruri pe care noi le consideram rele (ex cercei, batic, pantaloni, haine, frizuri,machiaj (fie oricat de discret) etc) sa fie etaloane, mai importante decat biblia, chiar daca asta inseamna sa denigrezi un om mai mult decat ar face-o cei din lume. Daca in china de ex, toate femeile purtau pantaloni, deoarece asta era cultura, fratii nostri pastori le-ar fi considerat lumesti. ce parere aveti de astfel de casatorii?


  137. Sotia dvs poarta cercei?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: