h1

De ce scriu despre soacră-mea? De „parastas”, de-aia…

Iulie 30, 2007

După cele trei posturi de ieri, cineva m-a întrebat de ce scriu despre familie, „despre soacră-ta”, „ce rost are să mai întorci cuţitul în rană neveste-tii” etc.

Să lămurim lucrurile:

„Soacră-ta” nu este soacră-mea, este maică-mea, dacă vreţi, adică Mama Maria.

„Nevastă-ta” nu este nevastă-mea, este iubita mea, soţia, dacă vreţi neapărat, adică Natalia.

Deci, dumiriţi fiind, scriu pentru că-mi place. Scriu aşa pentru că aşa vreau. Îmi pun sufletul pe masă fără să mă dau rotund (că-s colţuros oricum 🙂 ) cu chestii-trestii pretenţioase şi urbane……că…. voi reveni la asta. Oricum am mai scris o dată de ce mi-am făcut blog

Asta ştiu să fac, aşa cum fac, fără elucubraţii filozofale şi fără flick-flack-uri stilistice, cu puţine pretenţii estetice şi chiar („uah, uau, ditamai doctoru”) fără reveniri pentru corecturi gramaticale…. .

Fiecare îşi cinsteşte apropiaţii şi iubiţii cum se pricepe mai bine.

Eu aşa fac. Scriu despre ei.

Ăsta-i parastasul* meu de-un an!

Am făcut-o în a treia, în a noua, în a patruzecea zi, la un an, şi o voi face la trei ani şi la şapte ani! Dar şi mai des, dacă este nevoie.

De ce scriu? De parastas, de-aia. Dacă cineva dintre voi, vrea să îi stau alături cumva, să îmi spună, îi scriu ceva, dacă nu pot mai bine, mai prost, dar tot scriu…  Altfel nu ştiu să vă stau alături. Numai spuneţi, şi vin clickăind şi tropăind, degetînd şi ciocănind pe mouse şi tastatură.

*Parastasis înseamnă a sta alături. Zilele acestea am stat alături cei necăsătoriţi, cumnaţii noştri. Noi, cei căsătoriţi, gineri şi nurori, ne găsim cu fraţii şi surorile lor sprijin unul în altul, ne avem alături. Acum, la aceste împliniri de vreme, cînd lacrimile înfloresc iarăşi, ne adunăm ca să facem parastas în sensul original şi cel mai adînc al cuvîntului, să stăm alături de cei care nu mai au alături…Eu nu ştiu să stau mai bine alături decît aşa…adică scriind chestii de-astea banale, simple, din viaţă…

PS.

Mîine o să-mi cer iertare pentru ce am greşit azi. Asta este o greşeală peste care poate să apună soarele.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Frumos post, Domnule Cruceru.
    Si in aceasta se vede nobletea omului, acesta fiind singurul ‘animal’ care-si pomeneste mortii.
    Dumnezeu sa o odihneasca cu dreptii, in loc luminat, in locul odihnei, in loc cu verdeata, de unde a fugit toata durerea, intristarea si suspinarea si unde cercetarea fetei lui Hristos veseleste pe toti cei din veac sfintii sai.


  2. Va multumesc pentru decenta si sensibilitate, stimate CNI, uneori vin alinuri mai mari din alte parti decit de acolo de unde te astepti in astfel de situatii.

    Adevarat, veselească-se cu dreptii!


  3. mi se pare si mie un gest extrem de frumos si sensibil sa scrieti atat de frumos de soacra dumneavoastra…si mie de multe ori mi-a parut foarte rau ca nu am darul mânuirii cuvintelor pentru a-mi aduce ‘omagiul’ meu celor mult iubiti care s-au dus…insa poate voi avea odata ocazia sa le spun fata in fata..


  4. …parastasie…. doar la noi , exista… e atit de normal !
    Moartea pune o problema care le copleseste pe toate celelalte, substituindu-li-se… Ne refugiem in echilibrul mineralului, trecem peste regnul care ne desparte de piatra, ca sa ajungem aidoma ei, normali.
    cu bine, J


  5. windwhisperer, da, partasie, dar atit de tare s-a uzat acest cuvint!!!

    Moartea este ca o coperta pentru o carte, nu stiu cine spunea asta, mi se pare ca Petru Cretia, daca o carte este buna, merita o coperta spectaculoasa, deosebit de frumoasa.

    Acum citesc o carte cu o coperta foarte frumoasa, spectaculoasa, reintepretarea Psalmilor de catre Serban Foarta.

    o carte de carte … o carte facuta dintr-o carte si din mai multe carti… sa vad, coperta deocamdata este frumoasa, sa vedem, sa vedem


  6. Daca te-a atras „coperta” inseamna ca a avut un tehnoredactor talentat…. care nu-i de colo. ( Place tare Romulus Vulpescu care, a facut redactarea tehnica la cartile sotiei..FRUMOS ) E primul impact cu acea carte… intai o vezi pe afara….si cine stie, poate e interesanta !
    cu bine, J.


  7. da, TEhnoredactorul este nu numai cel mai talentat, este si cel mai bun designer din Univers. Si are foarte foarte multe carti …


  8. fiecare om, o carte, fiecare nastere si moarte, doua coperti


  9. >>” fiecare om o carte”… fiecare viata ..un roman ! Copertile inchid ” sufletul” nostru, ce zaboveste acolo , pentru noi si pentru cei ce vor sa vie ! depinde doar de noi cum pastram singurele pagini lizibile, singurele vorbe adevarate !
    Crezi ca suntem ” frumosi” doar pe coperti???
    cu bine , J.


  10. Nu, wind…, dar mai ales a doua copertă arată cît de frumoasă a fost cu adevărat cartea… „uitaţi-vă la sfîrşitul lor de vieţuire” ne spune Biblia, adică la a doua copertă.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: