h1

„Toamna patriarhului”

Iulie 31, 2007

Toamna asta va fi toamna patriarhului.

Nu-i vorba de cunoscutul roman al lui Gabriel Garcia Marquez.

Toamna care începe peste cîteva zeci de zile va fi toamna patriarhului BOR.

Nici nu s-a îngropat actualul patriarh că se aud voci: continuitate sau schimbare? Talkshow-uri, discutii, reportaje, articole, declaratii de presa, plouă cînd mărunţel, cînd cu zgomot.

(Nu mai spun că poţi face mobilă cu limbajul din declaraţiile de presă ale preşedintelui, primului ministru, patriarhiei etc. Lemn curat, esenţă tare, rezistentă la schimbare. )

De la noi, de la baptişti, ce să aştepţi? Dar din partea unor voci care vin din partea BOR aşteptam tăcere în aceste zile de doliu pentru BOR.

Aici o întrebare: de ce să ţină toată lumea doliu naţional? Oare, dacă Wurbrandt ar fi murit astăzi, ar fi fost obligaţi toţi ortodocşii să ţină doliu naţional pentru un pastor lutheran? Doar a fost candidat la Cei mai mari români? Nu? Dacă eu ca baptist nu vreau să ţin doliu naţional, mă amendează cineva? Iată AICI o reacţie care merită atenţie.

Cu alte cuvinte, pentru a declara doliu national, statul trebuie sa observe ca disparitia unei anumite persoane a afectat atat de sincer si profund natiunea, in covarsitoarea ei majoritate, incat se impune un semn oficial de respect si indurerare.

Acum, poate ca nu se face sa vorbesc de rau un om care tocmai a raposat, dar prea-fericitul Teoctist este departe de a starni un respect atat de covarsitor in natiunea romana si o durere atat de profunda prin disparitia sa.

Ma indoiesc ca concetatenii nostri de alte confesiuni decat cea ortodoxa (greco-catolicii, indeosebi) sau cei lipsiti de vreo confesiune au fata de fostul patriarh sentimente atat de sensibile si de puternice. De altfel, nici macar in sanul ortodoxiei fostul intai-statator nu a fost lipsit de controverse, de exemplu pentru relatia cu un regim ateu, criminal si distrugator de biserici.

Sa fiu bine inteles, nu-mi propun aici sa fac o dezbatere despre aceste lucruri, constat doar ca patriarhului Teoctist n-a fost nici pe departe genul de personalitate a carei disparitie sa tulbure atat de puternic natiunea incat statul sa fie obligat sa ia act in consecinta declarand doliu national.

O singură corecţie, cine vorbeşte de separarea Bisericii de Stat? Pentru BOR simfonia Bizantină este la rand de doctrină, dar asta este altă discuţie.

Deci, cu doliu naţinonal, în proporţie de 86 %, să se îngroape întîi şi apoi se discută, care, cine, cum. Nimeni nu aşteaptă.

Şi aşa ziarele şi fotografii stau ca vulturii la stîrv. Realitatea TV filma preoţi cu telefoane mobile, vorbind de zor, reportajul Hotnews este dedicat aurului şi SUV-urilor, etc. Uneori am impresia ca ceilalţi ne respectă mai mult morţii decît noi înşine.

Nu se rabdă nimeni din BOR pînă vine toamna şi pînă trece parastasul?

De ce să fie vara patriarhabililor? Lăsaţi să fie Toamna patriarhului. Pînă atunci să citim!

Anunțuri

14 comentarii

  1. Si Italia si polonias au declarat doliu national la moartea papei Ioan Paul al II-lea. si acestea sint tari catolice netributare presupusului cezaropapism bizantin…


  2. vorba cuiva:Iliescu din ce in cemai singur…


  3. Prin declrarea doliului national,guvernul recunoaste, in mod tacit, ca patriarhul Teoctist a fost parte a guvernelor romaniei si ca Ortodoxismul este o religie de stat. Mai vorbeste cineva de separarea Bisericii de Stat?

    *by I.R. July 31st, 2007 at 12:55pm


  4. Mi se pare atat de murdara chestiunea, incat imi vine s-o ignor. Si sunt mari sanse sa fac chiar asa.


  5. Nu este vorba de Toamna Patriarhului de Marquez insa ai simtzit nevoia sa faci o analogie.
    Ideea este simpla, bineintzeles ca Pastorul Biserici Ortodoxe merita sa fie recunoscut printre personalitatzile marcante ale Romaniei. Ce vrei, sa-l bagam la rubrica „diverse” …
    Apoi, dolui natzional este un gest de solidaritate natzionala, ceva ce ar trebui sa ne uneasca, nicidecum ceva care ar trebui sa creeze polemici …


  6. draga Sky Hunter, sint de acord ca trebuie recunoscuta moartea etc.
    Singura problema care mi se pare ca nu este normala aici este amestecul statului cu Biserica, dar este o chestie veche, acceptata, recunoscuta, ca o boala suportabila…
    asta este…

    Dumnezeu cu mila peste noi toti!
    Sa vedem ce urmeaza de acum inainte.

    aici, la Iasi, este mare agitatie in jurul mitropoliei, toata lumea spera ca institutia care a adunat peste 1000 de angajati sa isi trimita conducatorul spre Bucuresti.


  7. Un alt aspect care imi provaca scarba … ma gandeam cu sila zilele trecute ca d’abia asteptau unii sa moara si sa lase locul ala liber.


  8. Declararea doliului national are, in primul rand, o semnificatie politica. Este felul in care politicienii storc politic un eveniment. Dumnezeu stie cat regret sincer ii incearca. Indiscutabil, exista si romani intristati de eveniment, dar uitandu-te la fetzele bisericesti care au iesit pe sticla deplangand pierderea, este greu sa accepti ca indolierea nationala ar avea vreo acoperire reala.

    Comparatia cu moartea papei Ioan Paul al II-lea facuta de C.N.I. este deplasata. Cu tot respectul pentru Teoctist Arapasu, intre dimensiunea si rolul politic al patriarhului ortodox si al papei este o prapastie. La moartea papei, nu doar in Italia si Polonia, ci si in Romania s-a instituit doliu national, tot din ratiuni politice, evident.


  9. Am auzit ca si baptistii romani au dat un comunicat de presa cu ocazia mortii patriarhului si au transmis condoleante BOR. N-am vazut pe aici postat nimic despre acest fapt. L-am cautat si l-am gasit, si vi-l postez si voua sa-l puteti comenta. Ca baptist, mi se pare ca acest comunicat nu ma reprezinta. Voi ce parere aveti?

    1. Scrisoarea de condoleante

    „Către Patriarhia Bisericii Ortodoxe din România,

    Primind vestea morţii Preafericitului Patriarh Teoctist, credincioşii creştini baptişti din România se alătură regretului credincioşilor creştini ortodocşi. Slujirea pentru o perioadă de 21 de ani a Patriarhului Teoctist ca păstor al credincioşilor ortodocşi, precum şi în calitate de cârmuitor al Bisericii Ortodoxe reperezintă un exemplu de dedicare şi de jerfă personală.

    Am avut oportunitatea să îl cunosc personal în mai multe rânduri pe Preafericitul Patriarh Teoctist şi am fost mereu mişcat de cordialitatea şi căldura cu care m-a întâmpinat. Deschiderea şi înţelepciunea Patriarhului Teoctist constituie o mărturie a exemplului pe care l-a dat prin viaţa sa precum şi a contribuţiei pe care a adus-o în cadrul Bisericii Ordotoxe şi în afara acesteia.

    În numele credincioşilor baptişti din România, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste exprimă condoleanţele acestora pentru pierderea suferită. Ca şi credincioşi creştini suntem convinşi că Dumnezeu este cel care conduce atât istoria cât şi vieţile copiilor săi. Chiar şi în aceste momente de durere ne rugăm ca Dumnezeu să îşi arate slava sa şi numele lui Isus Hristos să fie înălţat în mijlocul poporului Român.

    Bucureşti, 30 iulie 2007
    Otniel Ioan Bunaciu, Preşedintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România”

    si 2. Comunicatul de presa care-i cam acelasi lucru:

    „COMUNICAT AL CULTULUI CREŞTIN BAPTIST CU PRIVIRE LA MOARTEA PREAFERICITULUI PATRIARH TEOCTIST

    Vestea morţii Preafericitului Patriarh Teoctist a fost primită cu regret de către credincioşii creştini baptişti din România. Slujirea Patriarului Teoctist care a cârmuit Biserica Ortodoxă timp de 21 de ani, dedicarea şi înţelepciunea sa consituie o mărturile a contribuţiei pe care a adus-o în cadrul Bisericii Ortodoxe din România şi în afara acesteia.

    În numele credincioşilor creştini baptişti din România, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste exprimă condoleanţele acestora pentru această pierdere. Ca şi credincioşi creştini suntem convinşi că Dumnezeu este cel care conduce atât istoria cât şi vieţile copiilor săi. Chiar şi în aceste momente de durere ne rugăm ca Dumnezeu să îşi arate slava sa şi numele lui Isus Hristos să fie înălţat în mijlocul poporului Român.

    Bucureşti, 30 iulie 2007
    Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România”


  10. Mare dreptate ai, Botezatule! Nu se pot compara cele două evenimente şi cele două persoane.
    Unul a luptat anti, celălalt s-a aliniat pro.
    Dar… asta este în Romînika noastră. Nu contează ce-ai făcut, dacă ai ajuns destul de sus la un moment dat, te bucuri de onor funeralii naţionale.
    asta e.
    Trecutul nu contează, prezentul este important, viitorul este tot al lor.


  11. Nu compararea celor doi patriarhi-ca si papa este patriarhul Romei-era aspectul pe care am vrut sa-l evidentiesz, ci, pornind de la intrebarea retorica a Dvs. daca nu cumva declararea unei zile de doliu nastional de catre UN GUVERN, intr-o tara pretins democratica, ar incalca de fapt, principiul separarii puterii politice de biserica. Deci, acum, indiferent de meritele (sau lipsa lor)fiecaruia din cei doi, declararea doliului national de catre guvern nu schimba situatia juridica a respectivului gest: sau este si in cazul papei incalcarea unui principiu democratic si atunci avem aceeasi situatie si in cazul patriarhului, sau, daca in cazul papei nu avem de-a face cu un amestec nedemocratic al Biseroicii in treburile statului, atunci nici doliul national decretat la moartea patriarhului nu incalca principiile democratiei.
    Am mai aratat ca exista destule precedente de acest fel, in tari socotite democratice.
    Acum, fara a nega meritele papei Ioan Paul al II-lea, mie totusi mi se pare cam exagerata declararea doliului national in Romania in ziua inmormantarii lui din cauza lipsei unei legaturi foarte directe si vizibile intre institutia al carei cap a fost acesta si poporul roman, in general.


  12. Parerea mea este ca si in cazul Papei si in cazul Patriarhului se incalca principiul separarii Bisericii de Stat si principiile democratiei elementare, libertatea de constiinta etc.

    Nu mai punem la socoteala diferentele de statut moral dintre cei doi, realizarile, mai adaugati si faptul ca papa are statut de sef de stat etc.

    Situatiile oricum nu sint comparabile si, asa cum spuneti, declaarea doliului national in Romania la moartea Papei este un gest de isterie.

    Ce-o sa facem cind moare Putin, dar Mugabe, dar Fidel Castro?

    SA facem doliu national si pentru ei, oricum, vorba lui Creanga, o zi de lucru in minus nu strica la Romînika, nu?


  13. Statul poate declara doliu national oarecum discretionar. Cei aflati la putere decid in numele celor pe care ii reprezinta. Daca au decis corect sau nu, asta e o alta problema.

    Ca baptist, as vrea sa ma simt reprezentat de cei desemnati sa o faca. A murit liderul confesiunii majoritare (era sa scriu „a trecut in nefiintza”, cum deja ne-am obisnuit sa-i auzim pe jurnalistii nostri). Sigur este eveniment national, teoretic 86 la suta dintre romani erau reprezentati, ca sa nu spun pastoriti spiritual de patriarh. Pot sa accept ca guvernul sa declare doliu national. Nu pot accepta, insa, ca in numele meu sa fie exprimate elogii unui om cu un trecut discutabil, sa-i fie evidentiate caracterul si conduita sau sa fie dat ca exemplu de daruire si jertfa personala.
    Oare se va da un comunicat si pentru moartea lui Florian „Motzu” Pittis? Ar fi nostim…


  14. […] Posted by turnul on August 26th, 2007 “Toamna patriarhului” […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: