h1

Vreau şi eu ca el….

August 5, 2007

În urmă cu două săptămîni l-am vizitat pe prietenul meu, C.B., la V.I.

I-am promis că nu-l deconspir şi nici nu-i trădez locul de ascundere şi pustnicie. 🙂

Am trecut Transfăgărăşanul.

transfagarasanul.jpg

Şi am ajuns. Am întrebat de oamenii din sat. Mi-au spus: „Al doilea drum, nu primul”.

Era al doilea drum, DUPĂ troiţă. Asta am scăpat, troiţa. Asta-i, dacă scapi Troiţa, întodeauna o iei pe drumul cel mai prost.

Am mers pe un drum oribil. Bolovani cît pisicile. Strîngem din dinţi şi mi-era milă de maşină. Ne-am căţărat şi ne-am dat drumul la vale…

Am ajuns.

„Şi tu eşti de-al nostru, român, ai ales drumul cel mai prost” (El a spus puţin altfel, dar nu vreau să jignesc pe nimeni)

C.B., deşi trăieşte în străinătate, a rămas un român incorigibil, de-o ospitalitate care s-a revărsat peste noi din prima clipă. Era totul pregătit. Brînză de la tanti…. roşii, pepene, mere din grădina lui, apă rece de izvor, ciocolată cu mentă.

Ne-a suit în livadă, între meri.

Dacă lipsea ceva, un cuţit, o furculiţă, alerga printre meri să ne-aducă, să nu fim lipsiţi.

cristi-fugind-de-mar.jpg

Am discutat despre Costică, porcul, la care vor fi ajuns resturile de la pepene, despre brînză, caş, prunii bătuţi de grindini şi merii perforaţi de gheaţă, despre preotul din sat, specialist în scuturatul nucilor, despre cărţi şi despre scris.

L-am invidiat pe prietenul meu. Era singur, singurel. Cu nucile în pod. Fără semnal la mobil. Şi-a făcut un fel de cabană lîngă casă, în livadă, un cuib de scris, cu ferestre deschise spre biserică şi vale, cu rafturi de cărţi, un pat şi o masă, cu un balansoar şi… atît.

Vreau şi eu! Vreau şi eu!

casa-ca-cristi.jpg

De la asta i-o fi venind cele cîteva zeci de cărţi!

Atunci îmi fac şi eu!

Anunțuri

5 comentarii

  1. Pai…calea stramta, intortocheata si cu pietre, nu a mai dreapta si mai larga. Faina de tot pseudocabana cu carti. Asta vreau si eu.


  2. Dorinta mea, de un an de zile, este sa merg o vreme in pustinicie: eu, cu mancarea necesara, cartile importante, linistea stelelor si din cand in cand wireless 🙂

    De curand am trecut vreo 4 zile pe langa Paltinis.Mi s-a frant sufletul cand a trebuit sa pararesc zona.


  3. Frumos, frumos !… raiul de pe pamant…. un colt de liniste ! N-as indrazni sa zic ” vreau sieu ca el…”
    Sa fii bogat nu inseamna sa ai mult…ci sa nu-ti lipseasca mult…..
    J


  4. deci, zecile alea de carti, ceo facut cu ele? Leo scris? Leo citit? Leo jucat?


  5. cropcircles, nu-i asa ca-i faina? stai sa vezi cind va fi terminata!

    Emanuel, iti ofer un loc, fara semnal de mobil, cind vrei, iti dau „adresa” si te duci, sint si lupi prin preajma ca pustnicia sa fie autentica, macar ca a fratelui Marcu Nichifor,

    windwhisperer, da, „vreau si eu ca el” este un oximoron, ca de fapt vreau sa ma lipsesc ca el, de civilizatie, de populatie etc. Vreau si eu lipsa.

    Dadatroll. Cea mai mare parte din cartile de acolo sint carti de documentare Le-o citit!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: