Archive for 6 august 2007

h1

Psalmul 13

august 6, 2007

Seceta 2007 în Oltenia

Au chelit pădurile.

Au rămas rîurile cu gura uscată,
Şi lacurilor le-au crăpat buzele.

Munţilor li s-au înmuiat picioarele

Şi dealurile s-au cocoşat de durere

Gheaţa de la Bîlea e soioasă şi puţină
Gîldanele-s o amintire de spumă verzuie,
Şi în urma eleşteielor a rămas mîlul negru şi crăpat,

Numai muştele cele verzi sînt grase
Şi serpii de nisip se zvîrcolesc în plăcerea fierbinţelii

Şobolănimea şi şoricimea chefuieşte,
Ciorile şi-au umplut ciocurile,
După ce se-adună pe hoituri
Şi cîinii de pripas propăşesc.

Dar eu voi lăuda pe Domnul,
Bunul,
La rău,
Apa Vieţii,
La Secetă,
Şi Pînea din ceruri,
La foamete.

Reclame
h1

Ce am de comentat la comunicatul de presă al UBR?

august 6, 2007

O să spuneţi că sînt cîrcotaş. Dacă vă uitaţi mai bine la comunicat şi scrisoare, s-ar putea să aveţi şi voi cîte ceva de spus.

Scrisoarea de condoleanţe a preşetintelui UBR şi comunicatul de presă al UBR suferă din mai multe puncte de vedere.

Întîi scrisoarea preşedintelui:
1. Preşedintele UBR este o funcţie reprezentativă, este adevărat, dar nu cred că are dreptul să vorbească în dreptul credincioşilor baptişti (articulat, adică în dreptul majorităţii lor sau, mai rău, în dreptul tuturor). Sînt sigur că nici un credincios baptist normal la cap nu se bucură că patriarhul a murit, dar nici nu „ne alăturăm credincioşilor ortodocşi în regrete”. Dacă ne alăturăm, cum anume ne-am alătura? Pentru că noi nu regretăm la fel, în acelaşi grad şi nu avem aceleaşi obiceiuri de întristare în vederea morţilor. Dînşii cu morţii lor, noi cu morţii noştri şi cu obiceiurile şi regretele noastre. Se putea găsi o exprimare care să nu implice astfel de afirmaţii? Cred că da.

2. Nu cred că UBR-ul ca instituţie şi nici preşedintele acesteia au îndrituirea să evalueze activitatea de 21 de ani a răposatului. “Dedicare şi jertfă personală”? Cine spune asta şi de ce? Dedicare pentru ce, în slujba cărei cauze, a „luptei pentru pace” (veche formulă din scrisorile adresate tovarăşului)? Din punctul nostru de vedere, jertfa personală faţă de ce, din perspective noastră teologică, dedicare faţă de ce? Putea fi evitată o asemenea evaluare? Cred că da. Noi ne evaluăm conducătorii noştri, dînşii pe ai lor, fiecare după criteriile teologice şi administrative proprii. Instituţii ale statului cum ar fi comisiile pentru condamnarea comunismului, CNSAS-ul şi altele, ne evaluează şi pe unii şi pe alţii.

3. „Am avut oportunitatea să îl cunosc personal în mai multe rânduri pe Preafericitul Patriarh Teoctist şi am fost mereu mişcat de cordialitatea şi căldura cu care m-a întâmpinat.” Aşa cum spuneam într-un comentariu de sub alt post, oamenii se cunosc o singură dată, dar se întîlnesc de mai multe ori. Nu se cunosc de mai multe ori. Aici chiar sînt cîrcotaş.

4. Din nou evaluări care îl reprezintă pe dr. Bunaciu, ca persoană, dar în rolul de preşedinte ar trebui să fie un pic mai temperat cu evaluările în ce priveşte „căldura şi cordialitatea” care nu ajung şi în sate precum Slobozia de Argeş. Nu cred că mai merită să insistăm. Înainte de 19 mai, dînsul s-a întîlnit cu patriarhul şi putea să se raporteze cum a dorit dînsul. Acum, după 19 mai, ales fiind preşedinte al tuturor baptiştilor români, cred că astfel de aprecieri descriu o relaţie care nici pe departe nu curtează realitatea, cînd ne gîndim la ce se întîmplă în teren. Date fiind aceste fapte, sîntem de acord că actualul preşedinte chiar trebuie să cunoască realităţile din ţară, în vizite la faţa locului.

5. De la „deschidere şi înţelepciune” deja ajungem, cum spunea cineva, la limbajul din care se poate face mobilă. Lemn masiv. Din descrierea preşedintelui UBR, dacă aceasta este sinceră, aproape că sînt convins că un asemenea portret robot ar fi de dorit şi pentru următoarele alegeri în cadrul UBR.

6. Au, au, au! Nici măcar majoritatea ortodocşilor n-ar fi de acord cu o asemenea frază „o mărturie a exemplului pe care l-a dat prin viaţa sa precum şi a contribuţiei pe care a adus-o în cadrul Bisericii Ordotoxe şi în afara acesteia”, avînd în vedere acuzaţiile de colaboraţionism, demolarea bisericilor etc. De ce atunci trebuie să ne dăm noi în petec cu laudele?

7. Ultima parte a comunicatului a intrat din nou în brazdă, dar nu pentru multă vreme, că intră într-o fundătură teologică. „Ca şi credincioşi creştini suntem convinşi că Dumnezeu este cel care conduce atât istoria cât şi vieţile copiilor săi. Chiar şi în aceste momente de durere ne rugăm ca Dumnezeu să îşi arate slava sa şi numele lui Isus Hristos să fie înălţat în mijlocul poporului Român”. Întrebarea este cine se înscrie, în conformitate cu teologia pe care noi o articulăm sub sintagma „copiii lui Dumnezeu”. Majoritatea baptiştilor din ţară, în numele cărora se exprimă dr. Bunaciu, ar spune că cei care sînt născuţi din nou şi botezaţi a doua oară. Merita să intre în încurcătura asta?

Acum comunicatul de presă al Cultului.

1. Nu prea multe lucruri noi faţă de scrisoarea personală. Acelaşi stil, acelaşi limbaj, fapte din care deducem că şi scrisoarea şi comunicatul de presă au acelaşi autor. Să îi scuzăm atunci pe ceilalţi vicepreşedinţi şi pe secretarul general? N-au avut nimic de-a face cu acest comunicat? Se pare că nu.

2. Dacă nu, de ce oare nu au fost consultaţi înainte de a fi dat comunicatul? Scrisoarea îl priveşte pe preşedinte personal, dar comunicatul…. altă treabă.

3. Cum a contribuit Patriarhul ”în afara acesteia”, adică în afara BOR? Această sintagmă este nouă faţă de scrisoare şi într-un comunicat al unui cult semnifică faptul că patriarhul a contribuit cumva în afara BOR într-un spaţiu care a afectat şi UBR. Cum anume? Să ştim şi noi.

Deci, reacţionez: Nu mă reprezintă comunicatul UBR!!!

Cred că am acest drept de a mă sustrage majorităţii pomenite în aceste două acte.

h1

Dezăstrucel sau catastrofel?

august 6, 2007

Comunicatul UBR se profilează ca o micuţă criză mediatică. Nu-i dezastru şi nici catastrofă. Oare dezatru şi catastrofă au diminutive? 🙂

Cîteva chestiuni.

1. Patriarhul BOR a murit. Acesta este un fapt obiectiv.

2. Cultele dau comunicate, de obicei. Aşa se reacţionează în spaţiul public. Acestea sînt mesaje care presupun grade de obiectivitate şi subiectivitate.

3. Unele culte au dat comunicate mai reci sau mai calde, funcţie de relaţiile dintre BOR şi dînsele, cultele. Oficiile de presă au dat comunicate de tot felul mai generale sau mai specifice, unii lideri s-au exprimat şi în nume personal.

4. Cultul baptist a dat un comunicat greu de digerat de majoritatea baptiştilor din România (este doar o intuiţie sau previziune), în termeni care vizează mai mult o anumită diplomaţie care a şi fost numită deja de unii dintre voi făţărie.

5. Este de verificat dacă acest comunicat este autentic. S-ar putea să nu fie. Sper să nu fie.

6. Dacă avem un comunicat autentic, atunci avem şi probleme de comunicare între baptiştii din ţară şi conducerea uniunii (puţini cei care s-au exprimat, dar nimeni nu s-a identificat cu mesajul), între UBR şi BOR.

7.  Se impune o reacţie faţă de acest comunicat din partea credincioşilor baptişti. Un comunicat la comunicat.

De ce?

Din cauza faptului că acest comunicat ar putea figura foarte uşor în secţiunea unei anumite publicaţii intitulată „aceste cuvinte ne doare” 🙂

h1

Teiul ei

august 6, 2007

Natalia are teiul ei. A fost semănat în ziua în care s-a născut.  Va fi tăiat într-o zi foarte tristă. Cea mai nenorocită zi din viaţa mea.

În  Oltenia este un obicei: să fie semănat un copac la naştere. Din acelaşi copac se face coşgiucul sau crucea cînd moare născutul copacului. Stă în picioare cît stă în picioare omul care a fost adus în lumina soarelui.

teiu-ei.jpg

Teiul soţiei mele este mîndru şi sănătos. Este un copac frumos, a fost curăţat anul trecut.

Îl cercetez de fiecare dată cînd ajung în curtea lui tata.

De ce-o fi ales tei? Are legătură cu Natalia. Ea adoarme atît de repede, atît de senin şi primăverile îi sînt atît de  înmiresmate…

Tot ce-mi doresc în viaţa asta este ca teiul ăla să fie tăiat cît mai tîrziu. Şi îmi mai doresc ceva… cînd va fi tăiat să nu fiu de faţă.

Acum, cînd scriu aceste rînduri, îmi bate inima cu sălbăticie, dă să intre iar în fibrilaţii. Respir adînc şi zic

„Doamne Isuse Cristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul!”  inspir şi expir cum m-am învăţat… Ajută.

dar dacă nu închei acum postul ăsta, ajung la cele cinci tablete de Ritmonorm, pentru prima dată şi apoi la Cordaronă….

Să rămînă teiul ei!

h1

s-a intimplat pina la urma…

august 6, 2007

Multumesc lui Cristian Botezatu care ne-a trimis comunicatul UBR.

Dacă asta este ce trebuia scris, asta-i altă treabă. Părerea mea, la prima vedere, este ca s-a cam exagerat, dar nu vreau să mă exprimez prea repede. Nici măcar n-am citit cu atenţie pînă la capăt.

Iată ce ne scrie Cristian:

„Am auzit ca si baptistii romani au dat un comunicat de presa cu ocazia mortii patriarhului si au transmis condoleante BOR. N-am vazut pe aici  postat nimic despre acest fapt. L-am cautat si l-am gasit, si vi-l postez si voua sa-l puteti comenta. Ca baptist, mi se pare ca acest comunicat nu ma reprezinta. Voi ce parere aveti?
1. Scrisoarea de condoleante

„Către Patriarhia Bisericii Ortodoxe din România,

Primind vestea morţii Preafericitului Patriarh Teoctist, credincioşii creştini baptişti din România se alătură regretului credincioşilor creştini ortodocşi. Slujirea pentru o perioadă de 21 de ani a Patriarhului Teoctist ca păstor al credincioşilor ortodocşi, precum şi în calitate de cârmuitor al Bisericii Ortodoxe reperezintă un exemplu de dedicare şi de jerfă personală.

Am avut oportunitatea să îl cunosc personal în mai multe rânduri pe Preafericitul Patriarh Teoctist şi am fost mereu mişcat de cordialitatea şi căldura cu care m-a întâmpinat. Deschiderea şi înţelepciunea Patriarhului Teoctist constituie o mărturie a exemplului pe care l-a dat prin viaţa sa precum şi a contribuţiei pe care a adus-o în cadrul Bisericii Ordotoxe şi în afara acesteia.

În numele credincioşilor baptişti din România, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste exprimă condoleanţele acestora pentru pierderea suferită. Ca şi credincioşi creştini suntem convinşi că Dumnezeu este cel care conduce atât istoria cât şi vieţile copiilor săi. Chiar şi în aceste momente de durere ne rugăm ca Dumnezeu să îşi arate slava sa şi numele lui Isus Hristos să fie înălţat în mijlocul poporului Român.

Bucureşti, 30 iulie 2007
Otniel Ioan Bunaciu, Preşedintele Uniunii Bisericilor Baptiste din România”

si 2. Comunicatul de presa care-i cam acelasi lucru:

„COMUNICAT AL CULTULUI CREŞTIN BAPTIST CU PRIVIRE LA MOARTEA PREAFERICITULUI PATRIARH TEOCTIST

Vestea morţii Preafericitului Patriarh Teoctist a fost primită cu regret de către credincioşii creştini baptişti din România. Slujirea Patriarului Teoctist care a cârmuit Biserica Ortodoxă timp de 21 de ani, dedicarea şi înţelepciunea sa consituie o mărturile a contribuţiei pe care a adus-o în cadrul Bisericii Ortodoxe din România şi în afara acesteia.

În numele credincioşilor creştini baptişti din România, Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste exprimă condoleanţele acestora pentru această pierdere. Ca şi credincioşi creştini suntem convinşi că Dumnezeu este cel care conduce atât istoria cât şi vieţile copiilor săi. Chiar şi în aceste momente de durere ne rugăm ca Dumnezeu să îşi arate slava sa şi numele lui Isus Hristos să fie înălţat în mijlocul poporului Român.

Bucureşti, 30 iulie 2007

Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste din România”

%d blogeri au apreciat asta: