De unde vin apusurile frumoase la noi în cartier?
Uite de aici. Generatorul nostru de apusuri.
Este un fel de ţigară verticală care lasă fum, tot timpul.
Înroşeşte cerul spre seară, lasă tot mai mult fum. Fumul se tranformă în nori, norii se aşează frumos, ca pentru defilare la plecarea soarelui şi la venirea nopţii.
Ar fi putut fi apusuri fără generatorul nostru de apusuri din cartier? Nuuu! Vedeţi? Nu!
Să-şi ia fiecare cartier un generator de apusuri. Fără asta nu se poate!
Tot timpul cînd e apus e acolo. Niciodată cînd apune soarele, chestia aia nu dispare. Deci, înseamnă că e o relaţie de cauzalitate între una şi alta. Chestia aia nu se mişcă, dar soarele se mişcă. Logic. De la chestia aia vin ele, apusurile.
Oare cum ar fi cerul fără chestia aia? Urît! Boring!
Ca la ţară, nu-i aşa? Adică ţărănesc, nu urban, cum stă bine obrajilor noştri sensibili.
Ar fi apusuri fără fiţe. Simple. Curate, fără profilări pe cer. Ce plictisitor poate fi un apus simplu pentru un orăşean!!!
Generatorul de apusuri face treaba foarte bine, numai pentru noi, urbanii.
Avem şi un generator de răsărituri. S-ar putea să nu vi-l arăt. Este secretul nostru în cartier. 🙂
UPDATE
Am găsit şi generatorul de răsărituri. Mi-am adus aminte că l-am fotografiat undeva prin octombrie.
Vedeţi ce este interesant? Generatorul nostru de răsărituri este o turlă de biserică. Întotdeaua este acolo cînd răsare soarele. Deci, normal, nu? Este o relaţie de cauzalitate între răsărit şi turla bisericii. Înseamnă că răsăriturile vin de acolo.
Deci, să recapitulăm.
Apusurile vin de la „ţigarea” aia şi răsăriturile de la turla bisericii. E clar! Este o relaţie de cauzalitate. Logic!