„Mioriţă laie, laie bucălaie ….”, cît eşti de frumoasă şi elasticoasă…
august 9, 2007Mioriţa, „balada noastră populară” (aşa ne-au învăţat să spunem la şcoală deşi nici măcar nu-i a noastră cu totul, este o temă comună tuturor balcanicilor) este frumoasă, dar cam prostuţă. Dacă nu recităm versurile şi cîntăm numai melodia, iese chiar o chestie foarte frumoasă. Cum deschide gura, ea, balada, cum spune o prostie…Parafrazînd proverbele din Biblie, putem spune: „o baladă frumoasă şi proastă este ca un inel de aur în rîtul unui porc”. Proverbe 11:22
Vreţi să ştiţi mai multe despre un popor, studiaţi-i baladele! Iată o baladă, balada noastră, aşa cum pentru alte neamuri există Tristan şi Isolda, Cîntecul Cidului etc. Şi nu este singurică. Tot timpul umblă la braţ cu surioara ei bună, prin manuale, prin recitaluri, peste tot. Mioriţa este la fel de greu de priceput pentru o minte întinsă pe Scripturi, ca şi altă mare gogonată, altă mîndrie a neamului, balada Meşterului Manole, meşter care-şi îngroapă nevasta gravidă. Altă dată despre asta, că ajunge o monstruozitate o dată!
Baladele pe care le învaţă pruncii noştri la şcoală sînt nişte exemple de stupiditate şi imoralitate în acţiune, dar ne-au educat adîncurile sufletului vreme de generaţii.
Mi-au trebuit vreo două ore să îi explic fiicei mele de ce este tocmai invers decît spune comentariul din carte, ca nu cumva să se contamineze de absurditatea îmbelşugată care se prelinge dintre versurile atît de frumos alcătuite. Frumuseţe răpitoare şi înşelătoare. Alegoriile, superbe; ideea, o inepţie imorală!
Dacă ciobănaşul respectiv ar fi trăit în altă parte a lumii şi cineva i-ar fi atacat turmele, ar fi pus mîna pe sabie sau puşcă. Şi-ar fi apărat „ţara şi nevoile şi neamul”, fără să dea în scrînteala de a se apuca să vorbească cu o biată oaie. Violent, dar consecvent! Ciobănaşul? Un smiorcăit fricos, laş, dar verbos nevoie mare! Nu i-aş da nici o pisică să o pieptene, d-apoi o turmă!
sursa Metropotam.ro
Nu, ciobănaşul nostru începe să se vaiete şi să se isterizeze şi să-şi plîngă singur de milă. Adică nu singur, că se plînge oii! Ce adînc! Ce spectaculos! „Manînc şi plîng!”. Se pare că numai de astfel de dulcegării de cartier şi manea cultă avem parte.
Unii au văzut în chestia asta sacrificiul cristic, o chestie teologică profundă etc. Părerea mea este că reflectă foarte bine laşitatea şi moliciunea coloanei vertebrale pe care ne-a făcut-o cadou istoria ca neam. Blînzi şi primitori, dar cu cine vrem noi, consecvenţi beton şi vajnici ca Carpaţii! Ne ospătăm chiar şi duşmanii, dar numai atunci cînd ne-au arătat că sînt mai tari ca noi. Le dăm tot, vor nevasta, le dăm şi fiicele, asta pentru că vîna creştină este adînc îngropată în carnea noastră, tocmai de asta este greu de găsit.
Zilele trecute am citit citeva rinduri prin care lipsa de reactie, compromisul, incalcarea orinduirilor bisericesti, lipsa de rigoare, nerespectarea canoanelor, laşitatea, nepăsarea, lipsa de atitudine sînt numite virtuţi, adică milostivire, pogorămînt, trecere spre iconomii extreme, bunătate, smerenie, chestii din astea. Rîsu-plînsu. Adică preoţii care au fost umiliţi la înmormîntarea lui Pittiş de francmasoni au făcut un gest de benevolenţă, ei sînt cei generoşi, ei sînt boierii etc. Da? Şi cu acordul cui au fost acolo? Pînă şi mie mi-a fost milă de ei. Erau de plîns strecurîndu-se printre masonii cu mîna la inimă care tropăiau caraghios, iar preoţii se opinteau printre picioarele lor să mai cădească o dată ca să nu piardă ritmul.
Deci chestia aceea n-a fost ce am văzut noi, adică Biserica umilită de Lojă, ci un gest de generozitate creştină şi de largheţe sufletească. Da? Şi ce pastile ar trebui să luăm ca să ne lăsăm mai uşor duşi de nas?
Ce interesant! Mai ales că astfel de cuvinte vin din partea cuiva care spumegă furibund împotriva sectanţilor, baptiştilor pe care îi amestecă cu sataniştii şi homosexualii, fără nici un fel de discriminare. (daţi un search „baptişti” pe site-ul indicat şi vă „stropeşte” monitorul)
Fain frumos! Pe francmasoni îi îngropăm, pe satanişti îi ignorăm, pe baptişti îi ciomăgim dacă vor să îşi îngroape morţii în pămîntul patriei! (Vezi episoadele cu Slobozia de Argeş!) Asta da milostivire, bunătate şi smerenie, bună-primire, egalitate în tratament etc.
Halal deschidere şi milostivire! Doamne, încurcatu-s-au căile Tale de către oameni!
Acum, recitind cu groază Mioriţa am înţeles de ce neamul nostru, învăţat cu astfel de prăpăstii, înţelege atît de elastic şi relaxat etica, doreşte pacea, liniştea cu orice preţ, „capul plecat sabia nu-l taie”, „lasă-mă să te las”, „mai bine lăsăm de la noi”, dăm foc la păduri, otrăvim fîntînile, ne dăm fecioarele tribut şi băieţii, ieniceri, „c-o fi cumva …” „ca n-a fost niciodată să nu fie cumva”, „frate cu dracul pînă treci puntea” etc.
Înţelegeţi acum de ce ne-au călcat toate neamurile şi am lins atîtea mîini de stăpîni?
Înţelegeţi de ce afurisim francmasoneria, dar negociem cu francmasonii alegerea ierarhilor?
Înţelegeţi de ce eroismul este atît de rar pe aceste meleaguri?
Înţelegeţi de ce morala este atît de relaxată şi principiile atît de elastice pe malurile Mării Negre?
Înţelegeţi de ce fătărnicia îşi găseşte atît de uşor vad pe lîngă Dunăre?
Înţelegeţi de ce frunţile românilor se pleacă aşa de uşor în ruşine şi vînzare, de „întoarcerea armelor” cînd e convenabil şi „slavă lui Stalin” cînd e cazul, la cîteva luni distanţă? Drepţi ca brazii, nemişcaţi ca munţii?
Înţelegeţi de ce am avut cei mai mulţi informatori din toate ţările care au trecut prin comunism?
Înţelegeţi de ce s-a născut aici vorba „mămăliga nu explodează”?
Înţelegeţi de ce noi am dat noi sensuri cuvintelor resemnare şi răbdare? Că au devenit sinonime cu nepăsarea şi cu indolenţa şi cu nesimţirea?
Înţelegeţi de ce comunismul a prins în primul rînd în ţările cu religie majoritar ortodoxă cu rădăcini greu de smuls?
Şi mai am încă…
Înţelegeţi de ce? Pentru că avem balade proaste!
Să ne alegem altele! Să compunem, dacă trebuie!
Să citim mai bine superba Psaltire în versuri re-creată de Dosoftei! (Mii de mulţumiri celui care a pus-o pe internet!)
dar …pînă atunci…
Mioriţă laie, laie bucălaie,
cît eşti de frumoasă
şi elasticoasă …..la principii!
După vremuri, după oameni, după cum bate vîntul!
Bravo, oiţă-bălădiţă!
La patratosu 
..sau celebrul ‘catelus cu parul cret’…
Oooo, dar de cati ani sunt pornita impotriva puiului, vulturilor, caprioarei moarte, baltagului, Ionului si bineinteles Mioritei. Atunci nu stiam sa ma protejez si sa cern ce intra in mintea mea. Acum am Duh Sfant care face asta, si care ma va invata sa imi cresc copiii altfel.
Putem noi, ca si crestini, sa ne indreptam coloana cultural mladioasa???
da, căţeluş cu părul creţ, deşi este cu părul creţ şi negru este tot român, pentru că „fură” raţa din coteţ, bine că nu mănîncă lebede, totuşi.
parca balada asta e „materializata” de Sadoveanu in „Baltagul”. Cam seamana…
E romanul politist cu nevasta cere despica firu-n patru…
Sa revin la mioara…oare are reflexie in Scriptura? Gasim ceva cat de cat asemanator? Ezechia in fata mortii se zmiorcaie, da tot nu-si face testamentul…se zmiorcaie pentru viata lui…si bine face, pacat de final..
Acum nu gasesc…
Coloana mlădioasă şi gîtuită se poate îndrepta doar cu „baladele” de prin Scripturi adunate.
Să ne întoarcem spre vindecare la eroii Bibliei, să ne facem transplant de măduvă,Ioa, că altceva nu prea avem ce arăta lumii.
Acum ne mîndrim cu Povestea poveştilor lui Creangă… şi avem complet portretul robot al romînului… şi obscen pe deasupra, că altfel nu se putea.
am gasit ceva interesant aici: http://www.referat-scoala.com/referat/romana/30/Comentariul-baladei-Miorita–balada-culeasa-de-Alecu-Russo.php
si zice asa: „Conceptia mitica a ales miorita inzestrata cu puteri fabuloase pentru a ilustra in acelasi timp tema folclorica a comuniunii ancestrale dintre om si natura, simbolizata aici de animal. Mioara nazdravana devine si executor testamentar, iar tacerea ei pare sa confirme respectarea dorintelor stapanului sau, in perspectiva posibilei morti.”
Pana la urma, ciobanul nostru nu e un „mai putin destept”. El recunoaste in miorita ceea ce n-a recunoscut predecesorul sau arhaic in „magarita lui Balaam”.
Si cum te poti pune cu divinitatea? Poate in optica sa, ciobanul da dovada de ascultare si smerenie. E foarte daruit: recunoaste ancestralul.
Iaca o balada cu un viteaz care a trecut la actiune: Toma Alimos.
Imi placea si pentru ca aveam un coleg pe nume Manea. Cu accent pe prima silaba 🙂
Cioran argumenteaza ca romanii formeaza un popor de papa-lapte si de c…-frica si din observarea stilului arhitectural predominant in tara asta; nu avem constructii falnice precum cele gotice, ci cupole plapinde; sint frumoase…ca baladele…
ce era daca in loc de Ion il aveam pe Iona? puteam fi cel de-al patrulea Reich (Doamne fereste!)…
Chipurile, în dimineaţa aceasta i-am lăsat părintelui nost’ un comment exact la acest articol pe care văd, fără surprindere totuşi, că nu mi l-a validat. Dar ce să-i faci… totalitarism bastrixist, că doar e la el acasă. 🙂 Trăiască!
Btw, how about this? http://www.hi5.com/friend/displayProfile.do?userid=88836376
da, Toma Alimos, mai este cu Mihai, cu Pintea, cu mai multi, majoritatea haiduci, adica un fel de hoti de drumul mare.
Nu vi se pare ciudat ca in Romînika hoţii sînt de admirat.
Haiducia este un eufemism pentru prădălnicie şi tîlhărie.
Ar fi interesantă o istorie reală, un studiu serios asupra haiduciei româneşti cu toate violurile şi omorurile şi schinguirile la care se dedau voinicii codrilor.
Tot comuniştii ne-au băgat în cap că erau băieţi buni care făceau dreptate şi care împărţeau de la bogaţi la săraci…. Prostii de adormit elevii necitiţi!
Istoria haiduciei româneşti este mult mai puţin romantică şi curată decît ne imaginăm. Este o pagină plină de ruşine şi mizerie umană.
da, dar tancii de noi nu stiam si partea cu violurle si talhariile…
stiam ca iau de la bogatii hoti si dau la saracii asupriti…
erau haiducii ca niste mici isusi pentru noi…
poate de-aia erau si de admirat… emanau SLAVAREA (de saracie, de lipsuri de… de… de…)
Bovanne, a, părintele Picioruş, mai are cîteva spaţii, bloguri, biblioteci, este foarte harnic. asta este de admirat. Cu adevărat. Să trăiască. Are o gramadă de resurse interesante. Vizitez adesea blogul dînsului tocmai epntru acele resurse.
Mă miră şi pe mine, ca şi pe dînsul probabil (pe dînsul se pare că îl irită de-a binelea) de ce într-o ţară majoritar ortodoxă, ratingul dînsului nu creşte, iar „clickării de baptişti” duc blogurile lor aşa de sus… etc. Citiţi-l pe dînsul, are o mulţime de explicaţiuni pentru această situaţie paradoxală.
Profilul de pe H5? În primul rînd, după ştiinţa mea, un preot n-are ce căuta în veşminte aşa în privat, prin casă, de unul singur doar ca să îşi facă poză.în al doilea rînd, chestia aia amiroasă a narcisism… dar nu eu sînt specialistul în chestii din astea.
Dumnezeu cu mila!
Detectorul meu de făţărnicie mi-a arătat că în momentul în care te faci că te milostiveşti de francmasoni, că n-ai ce face, dar dai în creştini… fie aceştia şi baptişti, cu tot ce-ţi vine la mînă şi la gură… atunci avem o problemă.
Pînă şi legionarii noştri au fost nişte papă-lapte, Ionut.
Noi tot ce facem, chiar şi răul, îl facem în bătaie de joc.
Chestiile alea cu cămăşile „negre la guler”, cu apariţiile pe cal alb.
Tot felul de nebunii. De rîs şi de plîns în acelaşi timp.
„Cu crucea într-o mînă, cu arma în cealaltă”, în război cu nişte fetişcane şi bătrîni evrei?
Chiar şi cele mai negre episoade ale neamului nostru au ceva de băşcălie în ele. Noi nu atingem tragicul monumental ca neam.
Avem totuşi cîteva figuri extraordinare şi cei care ne-au mai salvat în ultimul secol ruşinea au fost sfinţii închisorilor comuniste.
Parcă încep să mă simt mai bine cînd mă gîndesc la români care au şi teoretizat asupra suferinţei, nu numai că au suferit, români adevăraţi cu „escu” la urmă: Steinhardt şi Wurbrandt 🙂
L-am cunoscut personal pe Nicolae Moldoveanu. E singurul om pe care l-am cunoscut care semana cu Isus.
Mi-a marcat profund conceptia despre lume si viata.
Acum se bucura cu Pastorul pastorilor.
care au crescut cu balade evreiesti 🙂
de aici diferenta….
Turnule, toată atmosfera e românească în baladă, balcanică de fapt. Invidia pe ăla care are mai multe (click)-oi, „să moară şi oaia vecinului”, înfrăţirea la rău, comploturile, miş-maş-urile etc.
Da, oameni ca Niculiţă Moldoveanu şi alţii ca ei ne mai scot din penibilul isteriei prin care premiem un om care s-a desfătat în plin regim comunist şi care are marele merit de a fi fost „echilibrat”.
legionarii erau un fel de haiduci; nu incercam in nici un fel sa-i vorbesc de bine;
era interesanta ideea totusi,ca putem analiza un popor si prin estetica pe care acesta o afiseaza;
este adevarat ca cei mai mari romani au fost germani si evrei; si mai interesant este faptul ca primul domnitor roman a fost de fapt cuman;
romanii erau empiristi (pozitivisti logici): omu’ si pogonu’
m-am pripit la chestia cu Reich-ul; nu-si avea locul
un tip interesant spunea despre romani ca nici macar nu formeaza un popor, ci de o populatie vorbitoare de limba romana
un tip interesant spunea despre romani ca nici macar nu formeaza un popor, ci o populatie vorbitoare de limba romana
pentru afirmatii din astea te ia azi securitatea la intrebari. Asteapta un pic! Eu am patit-o!
Nu-i discutabilă chestia care s-a votat în Cosntituţie, Sîntem un popor şi basta! (basta- vorbă românească 🙂 )
problema este care este calea de întreptarea a naţiei?
Sistemul de educaţie catastrofal? citirea poveştii poveştilor la ora de dirigenţie?
BAladele gemene Mioriţa şi Manole prin manuale? toate sînt cu M de la monstruozitate, Mioriţa-Manole-Manuale. 🙂
Perspectiva asta dulceag-păşunistă asupra destinului mesianic al poporului nostru?
Autoînşelarea că sîntem cei mai tari potenţialmente din Europa, dar tot timpul am avut nişte ghinioane?
Retorica asta naţionalist-ortodoxă sau ortodox-naţionalistă, cine-i român e ortodox, cine nu-i ortodox nu-i român şi deci, în concluzie, nici ospitalier, nici milostiv, nici îndurător etc.?
Propunerea mea este să schimbăm apele care băltesc în mizerie verde din bazinul cultural profund al poporului nostru.
Se poate aşa ceva? Este o utopie?
uitaţi-vă la Şcoala Ardeleană.
Ghinion, şi aceia erau minoritari. Ups!
totusi, Dumnezeu face minuni…Iosif ton e roman, Nicolae Moldoveanu e roman…si multi altii…si eu sunt roman…dar inainte de toate vreau sa fiu crestin, cu nationalitate romana…
cred ca e bine…
traim bine
…asa zice romanii
pe cind sa ma pregatesc? 🙂
ia ca m-a „traznit” o idee…
o idee interogativa: de ce intoarcerea obrazului (nu) este o balada miorita in miniatura?
da tre documentatie serioasa nu raspuns de raspuns…
poporul roman nu se poate indrepta (ce inseamna asta in ziua de azi?) decit prin Reforma religiosa prin care atrcut Apusul; este concluzia la care a ajuns C.A., profesor de stiinte politice la Universitatea din Bucuresti; este socant intr-un fel ca un om care n-are nici o treaba cu biserica ajunge la o aemenea concluzie
Unii haiduci / hoti / talhari / panduri mai fac si lucruri bune:
http://www.hotnews.ro/articol_77826-Petrache-Poenaru-Haiduc-pandur-academician-creator-al-tricolorului-si-al-primului-ziar-romanesc.htm
🙂
Citind intreg sirul acesta de comentatrii, precum si textul comentat nu pot sa nu vad ca dincolo de sesizarea unor opacate reale ale romanilor, se vede si o oarescare pizma si nemultumire subiacenta tuturor acestor critici: aceea ca in loc sa vedem si sa ne lamurim de binefacerile protestantismului, perseveram intr-o religie pe care Dvs. o socotiti „inapoiata” si sursa’inapoierii” noastre. Nu trebuie sa spun ca nu impartasesc asemenea pareri, defel…
Pai ciobanasul nu ridica sabia… pentru ca oricum stia ca va muri de sabie.
Domnule C.N.I.
chiar credeti ca e la intimplare faptul ca tarile protestante si catolice sint la nivelul la care sint, pe cind tarile ortodoxe sint departe de asa ceva?
reforma i-a invatat cel putin pe oameni sa citeasca. le-a pus cartea in miini. stiti ce e interesant, unii pocaiti la noi, dintre inaintasii nostri, au invatat sa citeasca citind BIBlia.
ma amuza, insa ma si irita in acelasi timp, chestia cu citirea liturgica a Bibliei de catre ortodocsi. inainte, oamenii nu o puteau citi, pt. ca erau prosti, nu aveau voie decit initiatii, initiati care tineau slujbele in limbi pe care poate nici ei nu le stiau bine. era pacat pentru un credincios obisnuit sa citeasca BIblia. doamne fereste sa faci asa ceva. acum o dam pe partea cu citirea liturgica, pentru ca nu mai merge cu cealalta.
in 1229 la Conciliul de la Valencia, Biblia, care era deja interzisa laicilor, a fost trecuta in indexul cartilor interzise. regasiti in aceasta masura ceva apostolic? ma indoiesc.
de ce se temeau catolicii si ortodocsii sa ii lase pe oameni sa citeasca Biblia singuri? ca si-ar fi dat seama cite lucruri pe care le fac nu se gasesc acolo.
si citirea si punerea in practica a Bibliei a dus, printre altele, la transformarea economica a multor tari. cititi va rog cum a fost Anglia inainte de trezirea religioasa protestanta si cum a fost dupa.
iar ortodocsii ce reforma au facut? in Romania a existat un anume Dumitru Popescu, poate ati auzit de el. a fost un preot ortodox in Bucuresti la CUibul cu barza (in anii 1920), care a inceput sa citeasca Biblia si si-a dat seama ca intre ceea ce citea si ceea ce facea la biserica si invatase era o mare contradictie. nu trebuie sa va spun care a fost reactia BO. stiti, insa, ce a raspuns in fata acuzatiilor? „Nu sint Preasfintia Voastra, nici catolic, nici protestant, nici adventist, nici altceva, doar un ortodox care a luat in serios SCripturile”. mai e nevoie de comentarii?
nu dumitru popescu, ci tudor popescu
Da
aveti dreptate. am scris dintr-o rasuflare si mi-a scapat. Tudor Popescu, asa este.
Draga CNI, inteleg ca nu sinteti de acord cu unele afirmatii si cu „atacul” impotriva „religiei majoritare”. Nu este vorba despre asta.
Postul acesta nu este un atac impotriva religiei ortodoxe, ci impotriva fatarniciei, minciunii, torsiunii unor situatii evidente, etc. Postul de pe blogul d-ului Piciorus este doar unul dintre exemplele care arata ca avem de-a face cu o adevarata „scoala”.
Daca urmariti spatiul acesta de o vreme, vedeti ca nu mi-am iertat nici confratii si coreligionarii atunci cind detectorul de prostie si fatarnicie a dat alarma.
„a greşi este omeneşte” şi „nimic din ceea ce este omenesc nu-mi este străin”. Greşeala, minciuna, făţărnicia, prostia sînt un „bun comun” tuturor oamenilor şi acestea transced graniţele cultelor religioase.
Postul meu se vrea un semnal de alarmă împotriva acelor comportamente pe care neamul nostru românesc, nu numai că le amplifică, dar şi găsim de buni pe cei ce le cultivă.
Religia crestina ar trebui sa urmeze o alta cale decit cea a compromisului pe care incearca sa il numeasca altfel. „Adevarul ne face liberi” este o fraza care este revendicata doar de Biserica Crestina.
Reperele morale ale naţiunii sînt în ceaţă şi ierarhiile bisericeşti se complac în această situaţie.
Putem deci să spunem binelui, rău şi răului, bine?
Acesta este sensul postului meu.
Oti, sa nu intram in discutia asta ca tarile protestante sint unde sint din punct de vedere economic din cauza reformei….
Este un argument bumerang. Uita-te unde sint din punct de vedere moral tarile nordice acum. Treci un pic pe la amsterdam.
Reforma a avut un efect de pendul, din pacate, dupa ce a produs efectele benefice prin apropierea de Scripturi, si-a arata coltii veninosi dupa indepartarea de Scripturi si apropierea de om.
Sint valori ca „libertatea de expresie”, „valoarea persoanei” etc. care au fost promovate de reformati, dar acestea au degenerat in „independenta individului” in dauna valorilor morale ale comunitatii etc.
Acum intr-o tara ca Anglia, care a trimis misionari in toata lumea, daca ma asez cu cineva la masa si deschid o discutie despre Evanghelie, Cristos, incerc sa fac eforturi persuasive pentru a ne apropia de standardele morale ale NT, daca ma pune Domnul sa mai ating si subiecte delicate ca divortul, homosexualiatatea, avortul etc. sint considerat un inapoiat in cel mai bun caz.
Ah tocmai am gasit o alta poezie cu care ne adormeau copiii la gradinita cu program prelungit.
De ce eroul principal fură şi n-ajunge la sfatul popular? Scapă nepedepsit. Nu? 🙂
Înţelegeţi acum că Năstase şi alţii ca el au adormit la grădiniţele lor cu acest cîntecel?
Şi uite unde au ajuns. Bravo lor!
Să le cîntăm şi noi
„Catelus cu parul cret,
Fura rata din cotet.
El se jura ca nu fura
Si l-am prins cu rata-n gura
Si cu ou-n buzunar,
Hai la Sfatul Popular.
Nu ma duc c-am fost o data
Si am cazut cu nasu’-n balta.”
CAtelusul nostru seamana cu politicienii romani. GEneratia nascuta in jurul anilor 50-70.
Deci, daca ai fost o data la DNA, nu mai mergi inca o data, ca Mazare, ca sa nu mai cazi cu nasu-n balta!
Iar cu „oul, doamna, oul, e scump, scump, scump” 🙂 , deci mai bine îl furăm, că cine fură azi un ou, mîine fură un bou, poimîine o cireadă şi răspoimîine toate fostele CAP-uri din ţară.
Oare chiar nu om găsi poezioare pentru copii şi povestioare care să nu facă apologia hotiei şi prostiei.
Şi ne mai mirăm că ţara arată cum arată?
Aveti dreptate frate Cruceru. eu vorbesc doar despre situatia de la inceput, care nu se poate nega. asa cum spunea tot Catalin Avramescu, tarile protestante au dat coduri de legi, la noi dreptatea se facea cu ciomagul pe treptele bisericii.
unde s-a ajuns acum e alta problema. insa si la noi moralitatea e doar in teorie, in practica nu sintem cu nimic mai prejos.
in viena si in amsterdam nu am vazut atitea femei goale ca la noi pe strada. ba aproape nu am vazut. spune multe asta, cred.
Proclet, nu este vorba de sabie, ciobănaşul n-a fost lovit cu sabia şi nu putea răspunde cu sabia, cu toiagul avea voie să tragă 🙂
toţi ierarhii poartă cîrja pastorală, ce semnifică asta?
că Turma trebui şi apărată, dar, din păcate, este încovoiată numai spre baptişti, penticostali, creştini după evanghelie, dar mormonii, francmasonii şi alte specii, dacă au putere şi bani, scapă de sub rotirea cîrjei episcopale, mitropolitane sau patriarhale.
Voi rămîne mulţumit de uimire dacă aceeaşi cîrjă este consecventă şi trage în toate părţile la fel, măcar atunci ştim o socoteală rotundă.
BOR-ul îşi apără „credinţa şi neamul”,dar atîta vreme cît baptiştii (care sînt creştini trinitari) sînt amestecaţi cu sataniştii şi homosexualii, iar francmasonii (care-s păgîni declaraţi) slujesc alături de preoţii ortodocşi şi fac parte din adunarea naţională bisericească, primii sînt persecutaţi şi ultimilor li se face milă şi pogorămînt, avem o problema mioritică foarte serioasă.
Da, aici ai dreptate, Oti, prima supriza pe care au avut-o cîţiva prieteni veniţi din Vest la noi în ţară a fost faptul că prea multe românce se îmbracă ca nişte curve.
cineva incerca sa ma convinga zilele trecute ca ar trebui sa le lasam sa intre asa si in biserica. Ca nu-i problema. Interiorul conteaza. Nu-i asa?
Dacă ma duc cu sotia prin magazinele noastre nu isi poate gasi cu ce sa se imbrace. Mai bine tragem o fuga pina la Viena, e mai ieftin si gasesti si lucruri care si acopera ce trebuie sa acopere.
Asta probabil ne vine tot de pe vremea cînd ne dădeam fetele tribut la turci.
Prin anii 70-80 au învăţat să se ducă singure în căminele cu arabi.
Astazi se expun fara nici o problema pe trotuarele patriei care au devenit un fel de taraba de carne ieftina, aproape gratis.
Romania este o tara frumoasa! Are frumuseti peste tot, care se vad foarte usor si nu trebuie sa le cauti mult prin munti!
Dar asta n-are legătura cu structura religioasa a mintii noastre, nu?
O sa imi spuneti: „vinovat este cine se uita”.
Buuun. Ce bine ca am ramas chior, de-o vreme!
Cu ochiul ramas ma voi uita la muntii patriei si la holdele coapte.
„Ce frumoasa este tara noastra, Romania!”
Isus a spus sa intoarcem obrazul…
Apostolul Pavel spune ca e mai bine sa suportam paguba cand suntem nedreptatiti…
Ciobanasul nostru respecta „indemnurile” crestine…
Nu se revolta, e linistit, impacat cu soarta, intoarce zece obrazuri nu unul si merge mai mult de o mila, merge pana la capat…
Avem si noi baladele noastre biblice..
Ma intreb care e diferenta fata de Sodoma si Gomora… Domnul mai tine pamantul… inca putin… inca putin…
siiiigur, Petru,
Eu am o fiică!
Dacă se leagă cineva de fiica mea şi vrea să se dea la ea, îi spun că am şi pe nevastă-mea cu mine, le dau pe amîndouă, ca să fiu consecvent cu porunca biblică.
am păţit-o, mi-a fost familia atacată în trei rînduri şi am reacţionat ca atare.
Ştii ce fac?
dau din prima şi fără avertizare, repede şi fără anestezie! Îmi scot hoţul din casă, nu-l invit să mă cotrobăie şi în pivniţă, îl dau pe mîna poliţiei pe obsedatul care mi-a atacat soţia în lift, nu schimb amabilităţi cu cel care îmi telefonează ca să îmi înjure porcăieşte soţia gravidă, mă lupt cu preţul vieţii să îmi apăr familia.
Asa înţeleg eu Biblia!
Altfel David nu s-ar mai fi luptat cu Goliat şi n-am mai fi avut vitejii Scripturilor.
A propos, eşti căsătorit?
Daca da, ma vei intelege foarte bine.
Normal ca sunt casatorit si am si o fiica…
De-aia am ridicat problema asta.
Petru, daca o luam asa putem scoate ceva biblic de peste tot, sunt doar speculatii, nu Adevar.
Domnul nu ne-a chemat sa stam blegi si nici sa luam bataie. El este Domnul ostirilor!
Aia e, Ioa, Domnul este Steagul Meu, El este Domnul Oştirilor, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu războinic. Nu sînt marcionist ca să separ cele două legăminte, cele două testamente, ca să văd doi dumnezei, unul rău şi sîngeros, al VT şi altul bun şi iubitor, al NT.
Dumnezeul nostru este Acelaşi, ieri, azi şi în veci! Slăvit să-I fie Numele!
Amin.
Fratilor, hai sa ii facem o bucurie si pr. Piciorus. Postul asta ii va mari numarul de accesari si dinsului!
Hai, in blogging sa infiintam o regula noua, „cui n-are i se va da”
http://bastrix.wordpress.com/2007/08/07/despre-ocultari-oculte/
să nu spună ca baptistii pastreaza click-urile numai pentru ei. 🙂
ati vazut meciul de aseara si v-ati adus aminte de oi?
Simplugind, nu sint microbist, urasc foot-baal-lul, uita-te cum am scris 🙂 , iar de ciobanii din foorbaal-ull romanesc nu prea ma intereseaza in afara de anumite licente lexicale pe care acestia le debiteaza.
Flaviu, daca hotul este inarmat nu ii spun sotiei sa fuga in urma mea, fii sigur.
Stiu ce am de facut.
Si legile statului prevad pedepse si scutiri in functie de caz.
Iar cazurile din Biblie sint mult mai clare decit legile statului.
Nu umblu in masina cu bita de baseball şi nici cu arme albe. Întotdeauna ma rog cind plec la drum, ma las in grija lui Dumnezeu, dar sint treaz si veghetor cind pericolul se apropie.
Asa cum zici… „si nu ne duce pe noi in ispita… ”
este cel mai bine.
Ce faci insa cind o domnisoara este agresata in fata ta in tramvai de trei golani?
Stai si taci mioritic si cinti balade? Ii intorci si obrazul celalalt? ei, adică. Adică intorci privirea ca sa te faci ca n-ai văzut?
Incerc sa traiesc in asa fel incit atit timp cit traiesc sa nu imi fie rusine de mine, sa nu imi fie rusine de fiica mea si nici sa nu trebuiasca sa imi plec privirea in fata fiului meu.
a propos de fiul meu, toata vacanta asta facem kendo impreuna.
ne distram de minune si, pe linga asta, va sti ce sa faca cind vede golani in tramvai.
buna observatia lui Steinhardt, pe locul 1 in lista celor care merg in iad sint „fricosii”
Apocalipsa 21:8 Dar cât despre fricoşi, necredincioşi, scârboşi, ucigaşi, curvari, vrăjitori, închinătorii la idoli şi toţi mincinoşii, partea lor este în iazul, care arde cu foc şi cu pucioasă, adică moartea a doua.”
Aha, s-ar putea sa spuneti, asta-i Patratosu, tot timpul pus pe razboie, ce sa ne mire ca s-ar auzi pe la stiri ca s-a bătut prin tirg cu golanii…:)
da, politia romana asteapta sa le aduci legat si viu hotul care a intrat in casa la tine cu arma de foc, katana, etc.
deci fiecare roman atacabil ar trebui sa fie o combinatie de Jean Claude VanDamme cu Arnold, cu RAmbo, ca sa poata scapa vii.
Stiu ca deschid o cutie cu multe discutii, dar baptistii de prin texas au niste chestii foarte eficiente pentru acest fel de cazuri.
Winchester este o firma foarte buna! FAc niste lucruri superbe!
am inteles ideea, nici eu nu am vazut meciul, ar fi o idee buna sa scrie cineva cum se comporta crestinul la un meci de fotbal… poate voi scrie eu, e totusi o mare provocare, poate starni polemici
Ce să caute un creştin în templul Foot-BAal-ului? 🙂
da.. asta ar fi concluzia!:)) dar oare cati nu stau incordati in fata televizorului urmarind echipa favorita?
alt baal! 🙂 Tembelizorul!
TE mai miri ca oamenii fac alergie la discutii, la dezbateri? Dupa ce ai primit doza de anestezie din cutia aia patrata…. salut.
„ai vazut draga, e adevarat,
da, de ce e adevarat
pai, s-a spus la televizor… „
api nici enternetu’ nu’i departe de televizor, stati linistiti.
e adevarat, doar se stie expresia: „Am vazut pe net”
Mare dreptate ai, Dani Barna, si este chiar mai periculos.
[…] de lectură August 9th, 2007 Acest post se datorează consternării pricinuite de postul Mioriţă laie, laie bucălaie…. Iată un citat din acest post: “Mioriţa este la fel de greu de priceput pentru o minte […]
„Mioriţa” şi „Meşterul Manole” au nevoie de o altfel de lectură – comentariu consternat…
Bine ai venit, Adamaica! 🙂
Draga Adamaica, bun comentariul tau, ai prins punctul critic, punctul de tensiune: “Copiii noştri pot foarte bine să se formeze citind literatura română, dacă profesorii îi învaţă cum trebuie.”
“Frumusetea sta in ochii privitorului” ne spui tu. Adica poti reciti aproape orice schimbind grila de lectura.
Aproape de acord cu mici corectii. Daca ceva este stricat fiintial, nu mai poate fi recuperat, cu toata bunavointa.
vorba cuiva, pot sa ma uit si la un ciine mort si strivit in sosea si sa vad blindetea ochilor lui impietriti deschisi larg, dar tot nu-mi las copiii sa il mingiie pe crestet.
N-am sustinut altceva: sa schimbam instrumentarul, si cel putin pentru o vreme, pina se ridica invatamintul romanesc din groapa, si manualele.
Da, interesant.
Am observat la unii oameni urmatoarele: cu cat creste timpul petrecut in fata televizorului, cu atat creste doza de insensibilitate la stimulii exteriori (incluzand aici oameni, situatii, etc.); cu cat petrece mai mult timp la televizor, devine tot mai iritabil si stresat in cazul in care decide sa poarte o discutie; cu cat petrece mai mult timp la televizor isi creeaza propria realitate si acceptiune a realitatii, de altfel falsa, pentru ca traim (sau cel putin ar trebui sa traim ca si crestini) conform unor standarde morale mult superioare fata de cele promovate de televizor care sunt la fel de schimbatoare ca si sosetele (zilnice 🙂 sa speram!). Si am putea continua. Am inceput sa uras televizorul. Prefer stirile online, pentru ca im permit sa selectez ceea ce cred ca e necesar, si mai ales ca pot intra pe site-urile revistelor de specialitate (Ziarul Financiar, Capital, etc. aici difera de la om la om si de la barbat la femeie).
Insa cred ca exista solutii.
Nu trebuie sa ne izolam, dar daca intram in contact cu aceste „ispite” constante, trebuie sa avem foarte bine definite criteriile & valorile de care depinde gradul de interactiune cu ele. Iarasi se ajunge la discutia: Stapanit sau Stapan (valabil si la bani, bunuri, etc.)
Si legat de balade/legende/ romane cavaleresti d.p.d.v. strict crestin-insa eu nu privesc toate lucrurile intr-un fel atat de limitativ-n-ads fi prea incantat nici de „Tristan si Isolda” care, dupa cum demonstreaza Denis de Rougemont este o respingere a iubirii in inteles crestin, pentru un IDEAL gnostico-catar.
PS
Domnule Veres
Hotararile Conciliului de la Valencia (1200 si ceva) nu privesc decat Biserica Romei.
Nu cred ca e vorba de un fel „atat de limitativ” de a privi „toate lucrurile”, ci de frecventa acestor modele negative de viata in ceea ce am studiat ca romani in scoli ani buni. Chiar nu are legatura cu pocaitii discutia.
Aaaaaaaaaaaaa
Bravo Patratosule.
Sunt perfect de acord cu tine in ce priveste nevoia de reactie in astfel de cazuri. As face exact la fel – fara ezitari si fara remuscari. Iar istoria ne invata ca sabia taie cel mai bine capetele care se pleaca – si nu ma refer la aplecarea in fata lui Dumnezeu.
Sarbii ar continua sa violeze probabil si astazi femei bosniace daca bosniacii n-ar fi invatat in cele din urma sa lupte si daca NATO n-ar fi intervenit.
Compromisul te scapa din buclucul imediat dar te arunca in intuneric si dezastru moral pe termen lung. Ar trebui sa incetam sa gasim eufemisme tarelor noastre nationale si sa ne privim in oglinda, oricat de dureros ar fi acest lucru: numim lasitatea toleranta, compromisul intelepciune, indolenta cumintenie, incultura – modestie. Sintagma „popor vegetal” folosita de Ana Blandiana ni se potriveste de minune.
Nonviolenta este un lux al celor suficient de puternici ca sa si-o permita. Cei slabi trebuie sa lupte…
Nu-s adeptul violentei dar n-am nici admiratie si nici mila fata de lasi.
Daca o fi sa mor de glont, prefer sa nu fie unul primit in ceafa in timp ce stau aplecat ci in piept, in timpul luptei. Si as mai vrea sa mor cu fata la cer…
Dan H.
Draga C.N.I, am citit de asemeni cartea lui Denis de Rougemont – cred ca mai degraba este o teorie decat o demonstratie. Imi vine in minte o singura inexactitate in acest moment: afirmatia ca iubirea romantica pe care el o opune iubirii crestine este o aparitie tarzie (medievala) si antichitatea n-a cunoscut-o. Cum ramane atunci cu sinuciderea pasionala a Didonei (Virgiliu – Eneida)? E doar un exemplu si nu-s sigur ca-i concludent.
Una peste alta cartea este faina si merita efortul lecturii.
Dan H.
Da, Dane, dar astea sint perspectivele noastre adamice, bărbăteşti etc.
Şi eu sînt de acord cu tine, tu eşti de acord cu mine. Dar aici este foarte multă adrenalină.
De asta stăm şi ascultăm şi perspectiva Adamaicii!
Adamaica nu vrea sa facă politică, noi, bărbaţii, abia ne abţinem. Eu mă uit în parohie, Adamaica se uită în sala de clasă etc.
Ne este necesară pentru echilibru şi o perspectivă „eufemeiască” 🙂 , deşi sînt cu multă mînie faţă de ceea ce spui, încerarea de a găsi diminutive şi eufemisme pentru ceea ce este evident rău şi major stricat.
Nimeni nu vrea să desfiinţeze literatura, numai să o vindemcăm pe ici pe colo, în locurile esenţiale
Domnule C.N.I.
am anticipat remarca dvs. doua lucruri. 1.tocmai de aia am spus in biserica catolica SI ortodoxa. 2. vreti sa spuneti ca in tarile ortodoxe, lucrurile stateau diferit? ma indoiesc profund.
insa nu as dori sa intram aici pe un alt fagas al discutiei, deoarece vad ca discutia e deja pe alta directie deccit la inceput
“Dacă este ceva stricat fiinţial, nu mai poate fi recuperat, cu toată bunăvoinţa”. Despre ce/cine este vorba?
Miorita imi place din punct de vedere estetic. Ceea ce contest este etica pe care o promoveaza. CA si crestin, nu cred ca esteticul scuza absenta unei etici sanatoase.
Citesc literatura in esenta bolnava (ex: toti oamenii sunt muritori – Simone de Beauvoir) de dragul esteticului precum si a dozei de adevar pe care-o contine.
Problema cu miorita este ca a devenit emblema nationala; suntem un popor mioritic si intretinem acest lucru ca pe-o virtute. N-am sa traiesc niciodata dupa principiile espuse de doamna de Boivoir – probabil ca asta e diferenta.
Dan H.
Numai despre creaţia omului, că omul, creaţia lui Dumnezeu, poate fi recuperat oricît de stricat ar fi.
Încearcă, te rog, să asculţi în cheie creştină o melodie a lui Marlyn Manson. Dacă reuşeşti, sînt de acord să încerc să citesc şi eu alte creaţii, mai ales chestia aia cu Meşterul Manole, laşul care nici măcar nu avea curajul să le spună confraţilor „lăsaţi-mă, bre, în pace, nu vreau să îmi pun soţioara la ciment”, nuuuu.
el se roagă să vină ploile, suvoaiele, să pice cerul, copacii etc. numai ca perseverenta Ana să nu ajungă la ei.
Ana e mai bărbată decît toţi zidarii şi meşteruşul sinucigaş.
Bravo, Ana! FEmeia româncă, şi-a pus în cap ceva, se duce ca tancul sovietic 🙂
Bărbatu-său se roagă să plouă şi să intervină Dumnezeu acolo unde el nu poate lua hotărîri ferme.
Veţi spune: „şi-a dat cuvîntul, au jurat cu toţii” şi..şi ce dacă
cine i-a pus să jure o asemenea nerozie?
Veţi spune: „da, sacrificiul pentru artă… etc. ”
Da? Atunci este ok să sacrificăm vieţi pentru o clădire, familii pentru lucrare,
nu asta ne reproşaţi nouă păstorilor, că ne sacrificăm familiile pe altarul adminitraţiei bisericeşti, că ne suim pe cadavre de dragul unui obiectiv „măreţ”?
bine că Manole are voie!
Arta pentru viaţă, viaţa pentru Artă?
Să fim serioşi.
Un prunc cu sindromul Down, tarat mintal şi făcut „la băutură” este mai valoros decît Mănăstirea Curtea de Argeş.
Păgînă chestie!
Da, deci „creaţia omului e stricată fiinţial”. Citat din Marius D. Cruceru. De ce mai predai literatura, Marius? Generalizările astea nu sunt cumva nelalocul lor?
tocmai de aia predau literatura, ca sa învăţăm împreună să deosebim binele de rău, stînga de dreapta, răul de bine, îngustul de larg etc.
Creaţia ne reflectă, creaţia lui Dumnezeu îl reflectă pe Dumnezeu, de aceea, deşi s-a stricat, este răscumpărabilă în desăvîrşire şi cu desăvîrşire.
Creaţia omului reflectă omul corupt, căzut, de aceea este răscumpărabilă spre desăvîrşire şi numai pentru o vreme şi parţial.
Cea mai bună creaţie a mea este coruptă (Cel puţin gramatical 🙂 ).
Este răscumpărabilă pentru că a fost creată cu o anumită intenţioanlitate.
O creaţie zămislită în rău, cu intenţie rea, din partea unei fiinţe corupte, care refuză răscumpărarea etc, este nerăscumpărabilă.
Ce să încerci oare?
Strînge-te de nas şi încearcă un pic de trash-rock!
Hai că îţi dau ceva mai uşor.
Ce zici de un Sepultura?
aici este bun părintele Picioruş, culege tot felul de chestii din astea care ne ajută să teoretizăm asupra artei
luaţi emetiral înainte de a vă uita la
http://bastrix.wordpress.com/2007/07/24/sunt-doar-o-simpla-manifestare-artistica/
Deci, Adamaica, orice artă este artă?
Care este, după tine, relaţia dintre artă şi moralitate?
Sint sigur că nu vrei să susţii „ars gratia artis”. full stop. Nu-i aşa?
Există opere de artă corupte fără putinţă de răscumpărare tocmai datorită intenţionalităţii în ce priveşte mesajul.
Deci, nu am de gand sa scriu tratate de estetica acum, draga Marius.
„Confesiunile” augustiniene sunt arta, tot asa cum sunt confesiunile erotice ale lui Anais Nin (Scuze ca nu caut acum simbolul, „i” cu trema, ca sa scriu corect numele autoarei!). 😀
„Requiemul” lui Mozart e arta, tot asa cum sunt piesele de trash rock, heavy trash etc. Nu vreau sa intru in subiectul „arta si moralitate”, pentru ca nu putem termina un astfel de subiect. Putem discuta despre cum ne raportam la arta.
Da, avem nevoie de grile de lectura. Acolo trebuie lucrat pentru a ne educa odraslele. Nu doar pentru literatura si alte produse artistice, avem nevoie de grile de lectura pentru experientele zilnice si pentru jurnalele de stiri.
Daca tu ai experimentat si chestii mai intunecate, nu inseamna ca altii nu au facut-o. Nu stiu la ce folosesc autojustificarile astea. De unde stii ce-am gustat si ce nu, de vreme ce imi recomanzi trash rock etc.
M-au enervat generalizarile tale. Asta e tot. Ai spus ca e irecuperabil ce e stricat fiintial, cu referire la creatia omului, apoi ne-ai explicat ca, totusi, creatia, in parte, e rascumparabila (si gramatical 😛 )
As spune inca o mie de lucruri, dar trebuie sa ma ocup de alte cele. Las consternarile deoparte si revin la scrierile cu folos. 😉
Doamne-ajuta!
A.Dama
„Veţi spune: “şi-a dat cuvîntul, au jurat cu toţii” şi..şi ce dacă cine i-a pus să jure o asemenea nerozie?
Veţi spune: “da, sacrificiul pentru artă… etc. ”
Da? Atunci este ok să sacrificăm vieţi pentru o clădire, familii pentru lucrare…,”
si tot asa…
@Perichoresis Emanuel,
tin sa iti amintesc faptul ca unul din VT, Iefta se numeste, si-a sacrificat copila de dragul juramantului.
PS
Am o dilema:
Perichoresisemanuel = Patratosu?
da, eu sint, lucram la PAgina scolii de vara si de asta eram logat la PErichoresis,
daca vedeti maleahi316, tot eu sint
mie domnul de la „ocultari oculte” mi-a interzis un comment foarte de bun simt, in care il intrebam cu ce ajuta BOR pe romani mai mult decat masonii si de ce ii asociaza cu satanismul. Se pare ca i-a displacut profund mesajul meu, pentru simplul motiv ca nu incepea cu „sarut-mana, parinte” sau „doamne-ajuta!”
Mda, aşa şi eu. Am observat tendinţa asta la oameni în general [ şi la români în particular 🙂 ] cum că dacă nu ai tendinţe chiar şi foarte slab conturate de slugărnicie, ca să nu zic pupincurism, nu prea ai trecere în faţa lor. De… păcat.
A venit si raspunsul 🙂
http://bastrix.wordpress.com/2007/08/09/comentatori-de-doi-bani-si-o-litra/
Este de competenţa fratelui nostru, Petrică, numai dinsul poate descifra povestioara abisala.
Nu e problema, i-am mai trimis unul in care i-am spus ca, obiectiv vorbind, catolicii sunt mai culti si mai realizati profesional decat ortodocsii (statisticile o spun)… si i-am demonstrat asta rugandu-l doar sa analizeze gramatica primelor 3-4 comment-uri. Nici acesta nu i-a placut. Nici nu ma mir …
Citat din unul din eseurile sale (intitulat „Strategia Porno)): „Şi dacă începi cu droguri slabe, adică cu sex şi perversiuni câte de cât “normale” ajungi în scurt timp la mâncarea fecalelor sau la torturi sexuale.”
Tin doar sa mentionez ca una din „perversiunile normale” e sexul oral. Va dati seama cata lume va manca fecale la pensie?
Voi realizati ca nimic nu e intamplator pe lume? Vorbim de domnul PICIORUS, si pana acum am crescut suficient incat sa auzim si zicala „Minciuna are picioare scurte”. Adica picioruse 🙂
Halal gramatica, e clar ca Piciorusul are o problema cu excesul de „i”-uri de la sfarsitul cuvintelor… Ooops, inca o dovada ca gramatica de la Teologie…
In clasa a noua am spus ca Miorita demonstreaza lasitatea poporului roman (subliniata de mine si in ”Glorioasa istorie a poporului romanesc”) si istoria inutila a acestui popor. In mod ciudat profa mi-a dat un 10 – deci invatamanul preuniversitar nu este pierdut !
Mai grav decat „i”-urile este ca parintele Piciorus scrie: „când nu e băgată în seamă latră într-una” – corect este „intruna”, parinte! Sau „Buturuga mare gomflată prin fraudă.” – corect este „gonflata”, parinte!
Eu am avut studenti la Teologie ortodoxa-Litere. Erau grupele cele mai slabe. Nu este relevant in ansambu, e doar un detaliu… Nu m-am asteptat la corectitudine gramaticala, dar asemenea posturi sunt de o penibilitate… fara cuvinte!
E trist, nu-i aşa? Părintele Picioruş are şi el dreptate într-o oarecare măsură mai curbă. Aceia dintre protestanţii care au „gustat” din plin din harul aprofundării stdiului să îşi dovedească capacităţile…aprofundate, de dragul Celui care le-a permis aşa ceva, şi de dragul bisericii Sale pt care i-a echipat. De ce să nu fie vorbirea noastră mai întâi de toate sinceră şi conştientă, apoi…nu ştiu…cultă?
Mă gândesc la dialogul dintre Tatăl şi Fiul. Tatăl ascultă întotdeauna pe Fiul care mijloceşte necontenit pentru păcătosul răscumpărat. În aceeaşi notă: Fiul Se roagă Tatălui care Îl ascultă. Orice rugăciune a Fiului este ascultată de Tatăl, în orice „vreme”. Tatăl cunoaşte pe Fiul, Fiul cunoaşte pe Tatăl. Părtăşia este desăvârşită. Aceasta este dovedită omului şi prin dialogul dintre Tatăl şi Fiul, pe când Fiul era încă în trup printre noi. Nimic din ce vorbea Fiul nu era ignorat de Tatăl, şi nimic din ce poruncea Tatăl nu era ignorat sau neîmplinit de Fiul. Perichoresis. Desăvârşire. Vai, de învăţa să dialogăm cu Dumnezeu cum dialoghează Fiul! Şi apoi de am dialoga între noi aşa cum dialogăm cu Tatăl în Numele Fiului. Oare ce s-ar alege de noi?
Iată, toate în armonie şi descoperite de Duhul.
Oare, uităm cum să dialogăm?
Io-s mai rau cind e vorba de aparare. Am invatat asta dintr-un banc. Se zice ca dupa al doilea rezbel mundial, un ofitzer rus si cu unul jerman beau impreuna si discutau despre soldatii lor, care o fost mai bun. Germanul o zis ca desigur Hanz e mai bun, ca el primeste ordinul, apoi se gindeste si dupa aceea il executa in functie de ce s-ao gindit. Rusu o zis ca Aliosa e mai bun, ca el primeste ordinul, il executa si dupa aceea se gindeste ce-i de facut mai departe! Au facut o proba. L-au chemat inauntru pe Hanz si ofiterul neamt i-o zis sa-i dea o palma ofiterului rus. La care Hanz nu a reactionat altfel, decit scarpinindu-se in cap. Neamtu l-o intrebat ce face, de ce nu indeplineste ordinul, iar Hanz o zis ca el se gindeste ca nu-i potrivit sa lovesti in primul rind un ofiter, chiar daca a fost cindva inamic, si in al doilea rind, un om care bea cu superiorul sau. Hanz a iesit, a intrat Aliosa. „da-i o palma la omul acesta” a tunat ofiterul rus. La care, Aliosa i-a dat o palma germanului de sa-l prapadeasca, nu alta. Apoi, a inceput sa se scarpine in cap. „Acum ce faci?” l-a intrebat rusul. „Ma gindesc… daca sa-i dau si un picior!” zise Aliosa.
Asta se traduce cam asa: daca ma simt atacat eu sau familia mea, scot .45-ul si trag, apoi ma scarpin in cap sa vad daca mai trebe sa trag inca o data. La capitolu acesta tin cu Mircea cel batrinicios: ‘eu imi apar saracia, si nevoile, si neamul”… Si cu psalmistul: in numele Domnului, ii tai in bucati! Si cu Pavel: dar nenoroceasca-se odata cei ce ne tulbura. etc. Si cu constitutia americana care ma lasa sa am arme si sa le folosesc in auto-aparare. Dixit.
Arlechinule, daca-ti luai un nume mai serios!…
Cand ai de-a face cu Cel rau, nu ii mai spui: „Mi-ai luat o oaie? Bine-ai facut! Iti mai dau si un berbec”.
Cine cu cine dialogheaza? Cine pe cine mananca?
Rob, arlechinul este un simbol, de aia l-am luat. Dar nu are nici o legătură cu bufonul de curte. Ăla e o altă poveste. Ştiţi că în unele imagini arlechinul apare cu o lacrima neagră sub un ochi…eh, aia mă interesează pe mine.
nici nu stiu de ce ne batem asa de tare piciorusele cu privire la domnu Piciorus (nu este parinte; Domnul Isus le-a tinut teorie ucenicilor cu privire la parinti si dascali-Matei 23:8-12); alta ar trebui sa fie relatia dintre piciorusele noastre si comentariile lui Piciorus…
au, au, au, m-am intors acasa si… ce vad?
Oaia noastra, laie, bucalaie si frum-oaie a stirnit atitea comentarii…
Pe mine nu mă doare aşa de tare elucubraţia bastrix-ului, sînt obişnuit. Am văzut altele mai rele.
Însă îmi pare rău ca aţi fost jigniţi în bloc prin aluziile la comentarii şi comentatori. ESte un risc pe care vi l-aţi asumat prin prezenţa în acest spaţiu, lucru pentru care sînt recunoscător.
vă mulţumesc pentru prietenie!
personal nu m-am simtit jignit de comentariile respective; domnu’ Piciorus e doar un drd., dar cind va ajunge dr. va vedea altfel lumea; imi pare rau pentru el (aproape sincer); sa ne rugam sa nu ajunga si el in Raiul pe care-l descrie intr-o revista inteligneata dom’ Arapasu
draga Ionut, doctoratul nu te schimbă cu nimic, Sint o gramada de doctori in lumea asta si traiesc intr-o lume mult mai ingusta si mult mai intunecata ca cea a dlui Piciorus.
Nu spune „e doar un drd.”, nu asta il descalifica si nu va fi mai calificat cind va ajunge dr. Prefixele astea nu inseamna absolut nimic, iti spun eu, care am vazut destui doctori si nici macar injectie nu stiu sa faca 🙂
Doctoratul este o tidula care deschide multe usi si inchide multe guri, atit, dar nici mai destept, nici mai deschis, nici mai luminat nu te face.
De obicei nu se pune prefixul drd. Asta-i comic.
Sa semnezi pe blog cu drd. Dar de gustibus et coloribus et ….
Draga Flaviu, parca tu spuneai ca arta este tot ce este bine facut,
De acord cu afirmatia ta pina la un punct.
Arta nu este tot ce este „meserias” facut, adica excelent din punct de vedere tehnic.
Arta este tot ce este BINE facut, adica are un mesaj, este excelent din punct de vedere tehnic si intentia autorului este sa zideasca.
Parca Schaeffer le aseza asa, asa cred.
Krossfire, multumesc, aproape ca ma las convins de tine ca mai sint sperante pentru invatamintul romanesc.
pentru ceialalti, sa stiti ca Krossfire are un proiect interesant cu Biblioteca Metropolitana.
Vizitati blogul lui pentru mai multe detalii.
vin si eu la spartul targului cu o intrebare?
de la ce biserici erau cei trei pastori din „miorita”. Ungureanu o fi reformat maghiar, dar ceilalti doi?
Oare n-ar putea fi si baptisti?
„Măăă…..măăăăă, Cristi”….vezi că ne ia poliţia political corectness-ului în vizor…
Invidia este un bun comun omenesc.
Laşitatea de asemenea.
Le găseşti pretutindeni unde sînt oameni şi vor dispărea doar atunci cînd specia umană va fi fracturată între iad şi rai.
ATunci nu va mai fi decît fericirea şi durerea, frica şi comuniunea etc.
Mă duc să dorm cu visul la rai.
pentru chestia cu drd: era o gluma; imi pare rau ca nu am pus si simbolul respectiv; o deficienta a blogului este aceea ca pe acesta nu se pot surpinde tonalitatea si mimica fetei; din pacate tre sa ne multumim cu mai putin
Ce arata acest mic rezbel?
Ca ambele tabere lupta cu aceleasi arme.
Domnule CNI,
sa stiti ca aveti dreptate, din pacate; renunt din momentul asta sa mai raspund la provocari de genul celor ale domnului Piciorus…multumim pentru mustrare; o primim
asi acum, revenind la mioritele noastre, va propun o varianta mai arhaica-colinda- din Tara Zarandului, de langa Brad, cu pacurari umblati pe la Viena (la targut la Beci/vanzand la berbeci)
___________________
Pacurari strain
Pre muntii cei mari
Sunt trei pacurari…
Doi is veri premari,
Unu-i mai strinut,
Ce-l cheama Patrut
– Pacurari micut. –
Veri se vorovira,
Mi se sfatuira,
Pe strin sa-l domoare
– Moarte de topoare. –
Strinu-si d-auzea,
Din grai le graia,
Duios cuvanta:
– Voi, ortacii mei,
Pacurari la miei
Si la mandre oi,
Care din voi doi,
Doriti a ramane,
De azi ori de mane,
Si pe al meu tol,
Si-n al meu ocol,
Care va ganditi
Sa ma domorati,
Groapa sa mi-o sape
Si sa ma ingroape
In tarla de oi,
Sa dorm printre voi,
Coperit cu ploi;
In tarcut de miei,
Nicicand sa nu piei
De dintre ai mei.
Groapa sa mi-o sape
Si sa ma ingroape
Clo din sus de cale,
Sub fagul cel mare.
Si-n loc de crucita
Puneti fluierita;
In loc de scrisoare –
Lancea la picioare.
Cand soare-o luci
Lancea-o desclipi,
Cand vantu s-o trage
Fluiera va zice,
Oile s-or strange,
Pe mormant or plange
Cu lacrami de sange.
Voi, ortacii mei,
Pacurari la miei
Si la mandre oi,
Rogu-va pe voi,
De cumva veti mere
Pe la targurele,
Cu oi de-ale mele
Si viti d-intalni
O mama batrana,
Cu carpa de lana,
Lacrimi lacramand,
Paru-si despletind,
Noroc blestemand,
De fiu intreband,
Aceea-i maica
Si ea v-o-ntreba:
„N-ati vait, vait,
Nu mi-ati intalnit,
Pe al meu Patrut,
Pacurari micut,
Cu par galbanut,
Floare de spicut;
Cu ochi viorele
Ce scapar ca stele
Cu dor si cu jele
Pe zilele mele;
Cu catare blanda
Si cu fata mandra;
Dulce la privire
Si frumos la fire ?”
– „Ba noi l-am vazut
Mergand spre trecut,
Aci mai napoi,
Tot vanzand la oi,
La targut la Beci,
Vanzand la berbeci;
Si l-am mai vazut
Numarand la bani
Pe aripa subii,
la lumina lunii,
la marginea lumii.”
http://wxwx.wordpress.com/wp-admin/
ai sa gasesti aici „carnavalul animalelor”
si nu numai:)
bianca
Nu e ciudat că tot timpul cele mai neaşteptate subiect nasc cele mai multe discuţii? Pe un alt blog subiecte precum: what do women want, masturbarea şi botezul, ca să nu mai vorbim despre o iubire de vis. Temele sunt cunoscute şi discutate în mai toate cercurile, dar depinde de profunzimea argumentelor. oricum, ineditul, nemaiauzitul, neaşteptatul naşte reacţii.
s-a batut recordul la comentarii pe acest blog.
nici un post nu a mai inregsitrat atatea comentari, dupa stiinta mea. 🙂
este clar ca aici este miezul problemelor care le au romanii. 🙂
trebuie batut fierul pana e cald si sa vedem ce e de facut.
Ce putem face noi crestinii ca situatia sa se schimbe in romania? 🙂 sau ce facem deja? in afara de comentariile de pe patratosu. 🙂
lucruri concrete care sa rezolve probleme punctuale dar si actiuni strategice care sa conduca la schimbare realitatilor pe termen lung.:)
iertati-mi usoarele tendinte „forestiere”. 🙂
citesc ce scrieti 🙂
In primul rand, „Tristan si Isolda” e mult mai trista si mai fatalista decat „Miorita”. E (foarte simplificata si pe scurt) povestea a doi oameni care-si ruineaza vietile fiindca au incurcat sticlele si-au baut elixirul de dragoste cu cine nu trebuia. Sunt aici niste treburi oculte (vorba popii, ca parinte stiu cine-mi e) care trimit la magie si alte alea.
In al doilea rand, „Miorita” nu e asa. Ciobanul nu se plange oii, el afla de la oaie ce-l asteapta diseara si se comporta destul de bine dat fiind termenul scurt. Moartea despre care vorbeste cu oaia e doar o posibilitate („De-o fi sa mor / In camp de mohor”) care nu exclude autoapararea. Si lasa si el niste mesaje despre unde sa fie ingropat si ce sa-i spuna maica-sii in eventualitatea ca el o sa moara. Probabilitate mare, fiindca e singur in camp cu doi tipi hotarati sa-l aranjeze. Nu ca m-as prapadi dupa Miorita, dar asta e.
da, Larlekin, cred că toată lumea ştie ce vor femeile şi ce-i cu celelalte chestii pomenite de tine… Chestii din astea ne confruntă cu „tradiţia” şcolară din care am venit. Asta stîrneşte spiritele, dar şi spiritul. Cred eu că este o bună materie primă pentru gîndire şi seminală pentru idei noi.
Ne este greu să aruncăm cu piciorul într-un ţepuş. Să demolăm un mit, la rece, privind şi din alt punct de vedere, nu numai din direcţia catedră-băncuţe, băncuţe-manual.
Formulele de genul – comuniunea cu mineralul, cu natura, înfrăţirea în faţa morţii etc. nu pot ascunde mesajul transmis atîtor generaţii de copii, care nu au aceleaşi instrumente hermeneutice ca noi, profesorii 🙂 , să ne fie cu iertare.
Eu citesc „ca un lăcătuş-mecanic”, ca o „frizeriţă”, vorba lui Eliade,(no offense pentru cei cu rudenii în aceste meserii), fără mofturi culturale suplimentare, şi asta este tot ce văd, doi laşi, ciobănaşul şi Manole.
Avîndu-i drept personaje principale în bazinul cultural fundamental structurii de gîndire românească, iată ce iese. Să ne uităm încă o dată la naţiune, la popor, la baladele lui, la legende.
Cred că relaţia de cauzalitate, de data asta, este mai evidentă decît în cazul „GEneratorului de apusuri” 🙂
Dacă totul se rezumă la catedră-băncuţe şi viceversa, nici măcar nu mai contează ironia, fiindcă şi alţii sunt în spatele catedrei.
Era important să se înţeleagă din postul meu că diferite texte reclamă lecturi diferite. Un text mitologic nu-l citeşti ca pe unul naturalist. Afirmaţia: „Meşterul şi-a zidit nevasta gravidă” e echivalentă cu: „Oamenii mântuiţi mor şi se căsătoresc cu un Miel. Ba mai mult, mirele nostru e şi Leu, iar noi leoaice”. …”Leoaică tânără iubirea”… Se pot găsi zeci de exemple în Scripturi care trebuie citite ALTFEL, nu brutal-direct şi care nu au o aplicaţie directă, cum ne-ai sugerat tu în comentarii. Demitizăm, desimbolizăm, ce mai contează?
Avraam s-a milogit că dacă vor fi numai 50, numai 40, numai 30, numai 20, numai 10 oameni buni, să nu fie nimicită cetatea. Şi de-aia nu strigă nimeni: ce popor de milogi!
Dacă nu se înţelege că e nevoie de o altfel de lectură, am strigat în pustiu.
Nu e vorba de principiile care sunt in spatele baladelor respective? Principiile le poti citi altfel?
Şi încă ceva: nu vă lăsaţi copiii să citească poveşti fără lecţii serioase de hermeneutică pregătitoare. S-ar putea să constate că nu sunt cu stea în frunte, că nu sunt al treilea sau a treia, cel / cea mai… şi să aibă gânduri sinucigaşe după o poveste. Cărţile sucesc minţile şi mai bine stăm departe de ele.
N-am mai citit demult o postare atat de densa si interesanta. As vrea sa existe un blog folcloric! Sincer! Cultura traditionala romaneasca mai are multe, multe de oferit.
Uite, balada asta cred c-ar trebui citita ca un cioban sau ca o frizerita… de oi. 🙂 Eu am incercat s-o vad cat mai simplu si nu prea vad altceva decat am scris.
Daca i se poate reprosa ceva, e tocmai ca nu prea ne reprezinta. Mergeti la un cioban oarecare, „pe la apus de soare”, manifestati-va agresiv si vedeti ce patiti.
Avraam s-a milogit, dar el nu era un popor; evreii cind au ajuns sa formeze o natiune i-au executat fara mila pe toti goimii;
de ce sa nu ne gindim la Fineas, ca un contraexemplu perfect al milogirii;
asa este; trebuie sa-i invatam pe copii hermeneutica; noroc ca bunica a citit „Adevar si metoda” de Gadmer, ca altfel nu stiu cum ar fi inteles „Miorita”
Nu vad nimic necrestinesc in a nu te impotrivi raului, atunci cand acesta te afecteaxa in mod direct. Calendarul ar fi gol-ok, unele sint goale, oricum:)-daca mucenicii ar fi ridicsat armele impotriva prigonitorilor lor.
Octavian, ai dreptate, dar numai dintr-o direcţie. Ai vorbit vreodata cu vreun taximetrist?
Sa-l intrebi ce mai face.
Ce urmează „totu-i nasol, greu, bani putini, remuneratie mica etc.”
De ce oare ciobanul mioritic nu vede cealalta alternativa.
„Thank you ca mi-ai spus, Mioaro. Acum, dupa ce ne luptam, le aparam pe suratele tale, ma ajuti tu sa-i ingrop pe ceilalti doi?”
Nuuu, ciobanasul nostru vede deja prima optiune: si de-o fi sa mor….
David cind s-a dus la lupta cu Goliat, nu le-a spus fratilor sai unde sa-l ingroape, ci, prin credinta, l-a vazut deja taiat pe Goliat. Nu?
De-asta imi plac mai mult psalmii decit baladele 🙂
Eu am ce am cu smiorcaiala asta melalcoolica balcanica, deprimarea ondulatorie bacoviano-labis-danubiano-pontico-eminescino-blagiaca.
„Romanu s-a nascut poet, neamtu s-a nascut harnic”
La munca, baieti si nu mai plingeti ca Stefan cel mare la poalele castelului si ale mamei
„Turcii mă-nconjor…. etc. ”
Mama lui Stefan cel Mare, asta da, barbata
„Du-te la oştire, pentru ţară mori,
şi-ai să ai mormîntul încoronat cu flori..” am citat aproximativ.
Aia da.
Adamaica are dreptate. Am folosit hiperbola ca sa subliniez aceste lucruri.
Pot citi culegerile de folclor cu plăcere, pe ea o enervează exagerearea mea, pe mine mă enervează plînsul taximetristului, tînguielile cleor de la piaţă, văitaturile din tramvaie şi compartimentele de tren.
Această predispoziţie spre inacţiune. Aplecare spre şezătoare şi preferinţa pentru clubuil bocitoarelor.
Românitatea, din păcate, are în structura lăuntrică acest geamăt continuu paralizant.
Invidia şi necazul că o anumită minoritate etnică, cel puţin aici în Vest, ne-a luat toate firmele, sînt mai descurcăreţi şi mai bogaţi etc. iar românii şi rromii sapă şanturi pentru regia de apă.
SE poate vindeca? Putem scăpa de asta?
Putem să încetăm odată cu plînsul că în timp ce pe noi ne călcau turcii, tătarii, ungurii, polonezii, ruşii, nemţii, alţii compuneau poezie şi de asta au ei Shakeaspeare?
Putem să încetăm cu murmurul continuu şi cîrtirea? Şi să trecem odată la treabă, dragii mei.
De aia am scris ce am scris
Draga CNI, nici martirii nu s-au dus ca oile la taiere. Au fost situatii exceptionale, da, cind n-au mai avut incotro, dar s-au ascuns, au rezistat, au transmis Evanghelia prin tot felul de metode ascunse catre Casa Cezarului etc.
Daca imaginam turma crestina mergind cu pieptul gol la osinda pe care o accepta stoic si cu resemnare mioritica, atunci trebuie sa uitam ca exista catacombele, simboluri ale rezistentei. Nu?
Pe-un picior de blog
Vreau sa imi fac loc
Ma cobor la vale
Iata vin agale
Ca de zile-ncoace
Iarba nu-mi mai place
Ca m-ati dezgropat
Si m-ati dezbracat
V-ati luat de mine
Parca-s fi oricine.
Voi nu stiti ca-s oaie
Laie, bucalaie?
Ce sunt vinovata
S-am buza umflata?
L-am avertizat
Ca ii vin de hac
Si a inteles
Ciobanasul meu
Saracu’ de el…
Dar e moldovean
Nu e un vrancean
Sau un ungurean
E baiat dragut,
Dar e cam prostut
Ca o oaie creata
E mai indrazneata.
De nu-i vina lui
I-a poporului…
BA sînt moldovean, simplu gînd! 🙂
E taaare!
si eu frate si eu ;))
Simplugand,
Cred ca strofele tale sunt simple, dar pline de umar si realitate. Imi plac mult….
Cosmin
Simplugand,
Cred ca strofele tale sunt simple, dar pline de umor si realitate. Imi plac mult….
Cosmin
Si ma bucur ca nu este ardelean… 🙂
multumesc,asa este,strofele sunt simple, cu ardealul mai complicat, sunt moldovean dar si student oradean…
Inca putin si ajungem imediat din nou la conflictul dintre etnii.
Din punct de vedere teologic s-a discutat, literar, filozofic, psihologic, politic, folcloric, urmeaza sociologic, iconografic etceteratic. 🙂
Se pare ca a avut efect toata povestea asta. Pe lîngă alte foloase părintele Picioruş a încetat să se mai semneze cu pr. drd. şi cu tot numele.
Nu-i aşa că-i mai frumos pr. Dorin, simplu?
Se pare ca a citit toate comentariile „la litră” şi a ţinut un pic seama de sugestiile comentatorilor „de doi bani.”
Tot foloseşte la ceva. 🙂
Multumesc, aujourdhui, buna ideea ta, chiar azi mi-a trecut prin cap o alta idee, dar o las sa se coaca un pic. Un blog de folclor, oare nu există unul?
Cine oare ne poate spune?
Draga Octavian, depinde cu cine te duci pe la apus de soare la ciobanul tau?
Romanul este viteaz in grup. Uita-te la mineriade. Cind este faceless, atunci este vijelios, cînd este singur…nu prea.
Se enervează cînd îl scoţi din papuci, dar dacă sînt mai mulţi şi ameninţă devine dintr-o dată „ospitalier”. te întreagă „Gicule, hai, tăticule, hai c-o rezolvăm noi cumva, na, lasă bîta şi ia ţocul de ţuică de-aici!”
În cel mai bun caz totul se rezolvă la băutură şi cu vreo două oi tribut.
Printre altele.
A dormit careva dintre voi vreodată la stînă?
E SUPEEEEEEEERB!
Am făcut urda!
Merită.
Cît trăieşti în România trebuie să dormi cel puţin o noapte la stînă, o noapte în Deltă, o noapte la o mănăstire din Nordul Moldovei, o noapte într-un cerdac din Oltenia, o noapte între sobă şi perete, o altă noapte la stupină, în Bărăgan şi o noapte în Munţii Pădurea Craiului….
Dragii mei,
Glumeam cu ideea de ardelean!
Cosmin
Adamaica, exagerezi puţin, nu-i aşa în comentariul tau?
Am înţeles că te-am enervat, dar cred că faci o greşeală faţă de textul meu, greşeală pe care tu mi-o reproşezi faţă de Mioriţa. Şi anume, mă citeşti printr-o sită hermeneutică pe care eu însumi o refuz.
Am spus deja: metafore superbe, forma excelenta etc. Nu elementele alegoriei le-am atacat eu, ci, punctual, o anumită atitudine pe care am preluat-o ca obiect de studiu şi am aplicat-o, cum zici tu, sociologic sau politic whatever, într-o altă grilă de lectură decît „comuniunea cu mineralul”, pentru a critica un anume „mood” al poporului nostru.
Am spus că văd o legătură între mesajul transmis „la pachet” de acest tip de literatură şi comportamentul nostru ca naţie. Baladele reflectă mintea poporului, poezia folclorică formează mentalităţile. E reciprocă relaţia? Un cerc vicios? Putem răscumpăra ceva? Cam asta am susţinut eu. Cam asta mă întrebam.
Nu, nu am nimic cu caii zburători şi cu balaurii şi nici cu inorogii, nici cu munţii mari şi cu luna şi cu soarele şi cu nunta cosmică etc. Toate bune şi frumoase. Nu asta am atacat eu.
Te rog să mai citeşti încă o dată postul meu, fără supărare, te rog! Punctul focal al argumentaţiei mele este cu totul altul.
Literatura este formativă şi deformativă. Nu cred că orice formă frumoasă este şi formativă, nu cred în ars gratia artis, nu mă uimesc în faţa oricărui text drăguţ. Citesc alert şi cu toţi senzorii în poziţie de alarmă. Desfiinţez mituri, dacă este nevoie, anulez legende.
După ce criterii? Ei, asta da, este o discuţie în sine. Cine stabileşte lectura CORECTĂ? cine stabileşte REPERELE?
Dacă o bucată din asta, superbă din punct de vedere formal, are o picătură de otravă, atunci iau lingura de miere, dar iau şi picătura de cianură. Cum aleg otrava din lingură? O discuţie în sine!
Balada Mioriţa este ca un software de computer care are un mic virus. Îl rulăm cu toţii pînă observăm că toate computerele noastre capătă un comportament ciudat şi, mare îngrjorare, ASEMĂNĂTOR.
Cum ne devirusăm? O dezbatere în sine!
Tot pentru Adamaica 🙂
Spui că trebuie să citim simbolic îngroparea doamnei Ana Manolescu, că altfel încurcăm borcanele la Biblie. Buun?
Ştim toţi că „Manole” este o legendă, alea – alea…
Ai fost la Curtea de Argeş?
Draga Adamaica, acolo au LOCUL, în perete, spre Vest, cred, însemnat cu roşu.
ACOLO, spune ghidul, a fost îngropată Ana, pentru a aduce toată lectura într-o cheie hermenutică în care citirea nu mai este simbolică, alegorică, ci literală.
DAcă n-a fost locul, l-au inventat, ca să dea credibilitate, literalitate, acestui scenariu grotesc.
Cum citesc „meşterul Manole”? Cu computerul în faţă, acasă, cu manualele în mînă sau
cu zidul în faţă şi de mînă cu fiul meu, care mă întreabă:
„Dacă spargem zidul, o găsim pe Ana şi copilaşul ei în burtă?”
Acelaşi Naum înţelege Narnia, dar are probleme cu Ana cea zidită-n zidul din faţa lui.
faza: joc cu copiii: „Ciresica are mere, Ciresel vine si cere, Ciresica nu se-ndura, Ciresel vine si fura. Cate mere a furat Ciresel?”
aa…inca un mic detaliu ..copiii erau la Scoala Biblica..
important e sa nu manance mere pana pere :)))
Primul sentiment pe care mi-l da lecturarea baladei Miorita e cel descris de parintele acestui blog.
Pe de alta parte, la nivel academic, adamaica, pentru mine e the best. Intr-adevar, simt ca e esentiala aplicarea unei anumite grile pentru un anumit tip de lectura.
Arta e complexa si necesita instrumente specifice fiecarui domeniu, dar, mai ales fiecarui subdomeniu.
Insa si relitatea balcanica se impune, in mod special cea romaneasca. Oare sa fi influentat atat de mult o balada viata cotidiana?
Sincer sa fiu, nu cred. Personal, nu cred! Studii de specialitate trebuie sa demonstreze acest fapt.
Cred asa:
Miorita ca gen literar, e super. merita titlul de arta.
Miorita ca si atitudine ‘pur romaneasca’ merita nu condamnata, nici damnata, ci reeducata. Condamnarea naste raspunsuri pe masura. Reeducare necesita tact, intelepciune si autoritate.
Nu sunt eu in masura sa reeduc.
Pot eventual sa ofer solutii.
Care solutii? Scripturale, evident.
Dar cine si cum valideaza solutiile scripturale.
Pentru ca asemenea solutii trebuiesc recunoscute de ‘foruri abilitate’. Crestini (si eu) vor si sunt convinsi ca fac parte din forurile ancestrale. Dar daca acest for nu exista pentru cel care are nevoie de ‘asistenta’, atunci e in zadar.
Poate deschid alt taram de discutii. Poate e de folos, poate nu. Dar cred ca dialogul are si un aspect practic.
Merita ca din perspectiva relevata, pentru mine, sa se evidentieze atat aspectul artei cat si aspectul interventiei eficace in ‘educational’.
Personal subscriu si ideii domnului Cruceru cat si ideii de arta a lui adamaica
Au, Mari, sa nu imi spui ca asta este joc la Scoala Biblica a copiilor si ca versurile astea se recita pe la Awana cumva sau la alte actiuni ale copiilor din bisericile noastre,
daca exemplul este real. Ce mai!
QED – ce era de demonstrat s-a demonstrat!
Andrei, ai prins excelent in decursul rezumatului tau cursul acestui discurs. 🙂
Acum am vazut faza cu „parintele” acestui blog. Sper ca e vorba de geneza, ca nu ma incinta deloc chestia cu „saru dreapta, parinte” (cineva spunea ca tocmai de sta nu i-a fost asezat comentariul la bastrix pentru ca nu s-a adresat cu „saru mina”)
Intotdeauna mi s-a parut o chestie scabroasa sa pun buzele pe mina paroasa a unui barbat…egal cu mine, mai tinar uneori decit mine si sa ii spun chestia asta „saru mina, parinte”
De unde-o fi venit obiceiul acesta oribil?
Mioritic nu este, ca şi catolicii il au. Uite. Predau patristica, dar chestia asta n-o ştiu. Sincer!
Nu ma prefac pe prostu de data asta!
nu…era doar asa o ‘chestie’ de pauza….un moment de relaxare intre 2 activitati..
ce e interesant e ca pentru jocul respectiv mai exista o ‘cantare’:
„Nu te supara ca nu e bine, nici pentru cei din jur nici pentru tine. Numara in gand pana la 10, si poate poate-asa supararea-ti trece…”
….da’ noa`…poate nu suna asa de ‘romaneste’ ca ‘Ciresica’..
Nu e relevant.
se refera strict la cel care a facut blogul.
Nu zic nici macar cel care l-a creat, ca sa nu aiba conotatii demiurgice, mai rau decat ‘sarutatul mainii’.
Pentru mine raman in picioare cele doua aspecte, cotidianul romanasc si arta.
Un cuvant, cred ca nu strica ideea si nici realitatea: sunteti intemeietorul, realizatorul acestui blog
da, Andrei, sa rămîna atunci „Ctitor!” 🙂
Da cu mine cum ramane?
sa vedem si parea unei persoane care a studiat anul acesta opera Miorita, iata parerea acesteia exprimata pe foaia de examen la BAC:
„In cunoscuta balada „Miorita”, sunt descrise cateva
intamplari in care sunt implicate doi criminali, o
oaie turnatoare, si un cioban ce socheaza prin prostia
lui.”
sa ii respectam parearea…
o alta varianta la oaia turnatoare este oaia agent secret; oaia lucreaza la securitate
Draga Marius,
Am recitit postul tau, dupa cum mi-ai sugerat. Imi cer scuze celor de aici ca ma repet. Am constatat ca lectura baladelor este inadecvata, limitativa, „politizata”, „barbara”, lipsita de rigurozitate, o extrapolare. Pe baza unei ilustratii scoase din context, ai construit intr-o a doua etapa un text de opinie. Lectura mea nu a fost exagerata, ci a fost partiala, sa zicem. Am pus mai putin accent pe a doua parte. M-a oprit consternarea. 😉
La re-lectura, am punctat critica ta la adresa slujbei francmasonic-ortodoxe. Am recitit si argumentele pro miticism si balcanism. Dar, pana sa ajungi la a doua parte, ai calcat in picioare niste jaloane de lectura.
Literatura are si functie deformativa, iti dau dreptate. Sa ne iubeasca Tata mult si sa ne dea dascali buni!
Am facut pace?
cred ca nu ni se merita abordari de acest gen… mie unuia mi se pare ca de vreme ce am fost „stricat fiintati” nu ne mai ramane decat sa fim desfiintati, dar eu va garantez (si nu o fac ca prooroc a Domnului) ca nu ma dau pe mana nici unuia din voi (poate cu exceptia a. damei) ca nu cred ca convingerile lui marius cruceru si a celor ce ii impartasesc parerile vis-a-vis de baladele noastre populare ar putea sa ma infiinteze pe mine in „mai normal”. cred ca fiecare om are felul lui de a-si strica neamul si fiinta.
zic si eu
catalin
Domnule Cruceru,
Sarutam dreapta preotului pentru ca din ea primim Trupul si Sangele lui Hristos. De aici s-a nascut obiceiul asta „oribil” :), intr-o vreme cand sarutul nu avea inca conotatiile sexuale quasi-generale de azi…
Inainte de a critica, cred ca ar fi bine sa intelegi!
Sau macar sa incerci, sa cercetezi!
Sau cuvantul „cerceteaza” nu`ti place?!
Desigur ar trebui sa stii de ce exista francmasonii, ce fac ei si de ce fac asta, pe urma sa spui ca sunt „rai”.
Ca prim punct de pornire iti dau o insusire, romania ( tzara mea de glod si balarii) fara masonii care ne conduc nu ar ajunge nici sa fie mentionata pe harta cu info noi, poate nici pe google map nu neam gasi.
Masonii sunt cei mai destepti, daca nu ma crezi spunemi ca iti dau material de studiu, acum un an am rascolit toate bibliotecile dupa francmasoni ! si am gasit multe !!!
In rest .. mioritza .. poza se refera la altceva, articolul ( sursa ) la fel se refera la altceva , si zic asta pt ca ar trebui sa te uiti la numele celui care a scris , si vezi ce om e si ce a mai scris 🙂
operele literare comentate in revistele de cultura:
„Musca” de Alexandru Donici
se termina: cu musca pe bou. Bun, boul poate merge pe un schimb de experienta cu calul si magarul,nu?
dificultate: zerovirugulaunu. Exista morala in aceasta poezie. Morala inseamna in limbajul de azi un editorial de ziar, un monolog de Gheorghe.
durata lecturii: 30 sec.
remixuri: pe fabula, poezia asta cu animale ce trag concluzii omenesti, e as Alexandrescu.
utilitate: e buna pentru smecherul de azi care apare in pozele din revistele mondene.
ciudatenii: nimic de semnalat. Musca e om. Alta musca e alt om. Boul e bou.
personaje: musca unu. Musca doi. Boul unic.
povestea: un bou vine de la munca. Eincalecat de o musca. Musca se lauda alteia ca a muncit idn greu.
misto: dialogul dintre muste:
„De unde sor’?/ Si mai intrebi de unde!/ Au nu pricepi ce facem?/Nu vezi ca noi ne-ntoarcem/ Din cimp, de la arat!”
Eugen Istodor este comentatorul;
sper sa nu sa ieie de mine ca nu i-am cerut acordul 🙂
eu sint aici musca unu 🙂
Uau, după postul domnului Bogdan aş da orice să intru în frăţia mondială, acolo, sub aripioara lui Rockefeller. 🙄
Rahner sustine ca poti fi crestin fara ca de fapt sa stiica esti crestin, adica poit fi „crestin anonim”;
bovanne, poate esti masonaninim, dar inca nu stii 🙂
moasonii e cei mai oameni desptepti din lume
… de rit scoţian! 🙂 Oi fi şi membru al Comisiei Trilaterale. 😛
Bogdane, draga, de unde ai tras tu confuziile ca sintem complet in ceata cu francmasonii?
Chestia faina cu francmasonii este ca ei spun o chestie, tot ei o neaga, dau un studiu, au o pagina de internet, fac publice numele celoer care sint nu nu’s ce loja.
Risul curcilor. Chiar crezi ca se poate „gugăli” după francmasoni?
Cunosc un om deestul de stiut in ale francmasoneriei si mi-a spus secretul in cercetarea francmasoneriei-
punctul 1 – sa nu crezi absolut nimic din ceea ce da public organizatia
punctul 2 – este secret 🙂
punctul 3 – Cam tot ce poti afla „la prima vedere” despre francmasonerie este tot din partea francmasonilor
punctul 4 – francmasonii nu doresc sa se afle despre francmasonerie
punctul 5 – daca ai aflat ceva despre francmasonerie, de obicei, esti in ceata si in balarii.
punctul 6 – secret
pnctul 7 – il aminam pe alta data 🙂
punctul 8. Masoneria romana arata ca romanii pentru ca si masonii romani sint tot romani.
Deci, cind sint doi sau trei intr-un loc, se vor certa neaparat.
Dupa ce se vor certa, vor face o alta loja, care va fi mai adevarata decit cea de care s-au despartit.
Catalin, bine ai venit! 🙂 Ia-o mai usurel! Ca ne distram! E simbata! 🙂 Iată o nouă direcţie de discuţie: francbufoneria romanească!
Draga CNI, am inteles de unde vine obiceiul si totusi…
din ea, din mina vine trupul si singele, atunci ne apucam sa sarutam, masa, paharele, lingurita, tot ce este atins de Trup si Singe.
Se intelege, noi avem o alta doctrina despre TRup si Singe.
Nu credem in transubstantiere, cum cred catolicii si, din pacate, o parte dintre ortodocsi.
Nici in metabole.
Transubtantierea nu este o doctrina pur ortodoxa, este imprumutata prin manuale ca cele ale lui Andrutsos, simbolica, de la p. 467 in continuare, si altii din aceeasi scoala, care împrumută paradigma apuseană… fara a face diferenta clara dintre cele doua modele de abordare, Estic si Vestic,
Protestantii au alt model.
Baptistii cu totul altul, dar alta data despre asta.
Noi nu credem ca în mîna pastorului se prefac darurile si acolo este sursa. PAstorul este un instrument, o unealtă. Bănuiesc că şi preotul ar trebui să se considre la fel, un simplu canal.
O perspectivă artistică asupra unui sacrificiu găsiţi aici:
Adamaica,
Cum să nu facem pace?
Doar ţi-am spus.
hai sa facem pace, vorba ta.
Recunosc ca lectura mea este
1. limitata: da, exact, numai la anumite aspecte am vrut sa ma refer.
2. „Politizata” – da, si o lectura cu tenta sociologica.
3. Lipsita de rigurozitate – da, nu este intentionata ca un comentariu literar tehnic, aici a fost locul în care nu ne-am înţeles. Tu ai citit un comentariu la Mioriţa, eu fac un comentariu la cum se înmormîntează francmasonii şi cum numim binele, rău şi răul, bine.
4. O extrapolare – da, exact. ai înţeles perfect.
5. O scoatere din context, – da, cu intentie si placere :). TExtul mi-a fost doar o trambulina pentru a sări în lanul cu prostie ca să dau iama sălbatic prin tarlaua pe care creşte compromisul. Exact.
6. O lectura neadecvata – da, neadecvata cu totul standardelor de lectura din scoala de critica literara romaneasca, recunosc, n-am vrut să văd nicăieri tot ce spune Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Călinescu şi alţii, nu am vrut să ţin seama de „comuniunea cu natura” şi „integrarea în mineral”
7. cel mai greu este cu barbara, o lectură barbară.
daca inlocuiesti cu „salbatic”, da.
„din topor” – poate!
Da, am scos balada din context si am facut analiza etnologico-etnografico-sociologico-politico-teologico-etceterao. Dacă ai fost atentă, nici măcar n-am citat vreun vers din toată balada. Nici n-am vrut. N-am mai făcut un comentariul la Mioriţa din clasa a VII-a şi nu cred că voi reveni curînd. Am trecut ca trenul pe lîngă ciobănaş şi am intrat ca „Pătrăţosu” prin zidul baladei (prietenii ştiu la ce fac aluzie) ca să ajungem afară în stradă la poporul nostru atacînd miticismul şi micismul.
Asta a fost si intentia şi, recunosc, ne-am distrat de minune. uitaţi-vă la numărul posturilor. L-a depăşit şi pe cel cu softurile piratate şi pe cel cu muzica şi pe cel cu cerceii.
În afară de interpretarea barbară, cu care nu sînt de acord, în rest „m-ai prins”. 🙂 M-ai prins cu ciobănaşu-n buzunar!
Actul critic presupune lectură şi relectură, analiză şi sinteză. Nu am pretins nicio secundă că ar fi trebuit să scrii comentariul baladelor şi să dai citate.
Ţi-am reproşat că ai lecturat barbar, din cauza afirmaţiei: „meşterul care şi-a zidit nevasta gravidă – altă monstruozitate”. Ţi-am arătat că multe relatări biblice se pretează lecturii barbare. Dar mai bine mă abţin de la alte exemple.
M-am plictisit că nu ai înţeles şi m-am supărat că nu-ţi pare deloc rău. Cine a avut urechi de auzit a auzit.
Eu ma gandesc ca decat cu lecturi barbare, mai bine s-ar ocupa omul (in general) cu lecturi pagane ca tot mai sanatos si castigat ar fi. Stiu ca suna violent, dar…
Nu ma stiu o autoritate in literatura, dar intuitiv impartasesc parerile a. damei.
Iar, Marius, recomandarea ta de a „o lua mai usurel”, vine dupa ce tu ai luat-o destul de altal si de-adreptul. Si mie mi se mai intampla uneori sa cred ca la cei 100 km pe ora calatoria se va sfarsi in timp record numai ca ma gandesc ca daca o iau pe aratura am sfeclit-o, viteza nu mai imi ajuta la nimic.
Daca as fi crezut ca doar va distrati nu as fi intervenit. Dar poate ca asa e pe lume: felul de a trata o tema pe unii ii distreaza, in vreme ce pe altii ii tulbura. Pana la urma poate nici masoneria nu e ceva cu mult mai rau decat distractia asta pe blog, nu? Si cine stie daca masonii nu s-or fi inmultit pe linie confesionala neoprotestanta?
Dar, desigur, e sambata si eu glumesc, de asemenea. 😉
Catalin
Draga Catalin,
tocmai asta am facut, ne-am ocupat de lecturi pagine, dar v-ati suparat pe mine cind le-am numit asa.
Se pare ca nu toata lumea a fost cistigata.
Asta este. Imi pare rau de enervarile si supararile produse, ma bucur pentru dezbatere, incerc sa vad pentru ce anume trebuie sa imi para rau si nu reusesc sa regret textul pe care l-am scris.
Incerc sa cred ca cei care imi acceseaza site-ul nu au nevoie de profesori si de predicatori, ca au nevoie de altceva. Incerc sa cred ca cei care s-au adunat aici sint cu capul pe umeri si stiu sa deosebeasca stinga de dreapta, altfel nu rezista la acest ritm alert.
Cred ca au au simtul umorului, spirit ludic, luciditate si capacitatea de autoironizare etc. De asta nu merita sa ii punem la punct urgent!
Catalin, ti-am spus sa o iei mai usurel in sensul in care tu erai la primul tau post si deja ne luai la rost pe toti („nu ma dau pe mina voastra etc.”). Ceialati erau mai vechi pe aici.
De asta te-am intimpinat asa, nu pentru continutul comentariului tau, ci pentru tonul foarte „ferm” (ca sa ma exprimez eufemistic 🙂 ) intr-o „comunitate” pe care n-ai apucat sa o cunosti foarte bine si care nu te cunoaste inca.
(Sa stiti, Catalin si Adamaica sint doi oameni minunati! Este onorant pentru mine ca imi calca blogul din cind in cind! )
CAtalin, ne si distram, ridem, glumim, ne autoironizam, mai scapam dalta si pe-alaturi etc.
despre distractie…
Nu iti pot descrie cita relaxare mi-a adus in „vacanta asta” acest exercitiu.
Nu prea am putut pleca nicaieri din cauza bolii. Am fost legat de casa si medicatie, de un regim de viata foarte auster si de indatoriri adminsitrative etc.
Practic n-am avut concediu. Asa ca … in sensul asta „m-am distrat”. 😦
Altii sint la mare, la soare, la munte si la izvoare, eu sint la blog, consemnat. Inca nu-i invidiez, dar mi-ar face placere sa bat cimpii cu pusca si cu maceta, cu sacul de dormit si cu masina, cu rucsacul si cu bocancii, sa innot in Delta si sa dorm sub copaci.
Nu pot acum sa fac asta. Am pulsul tot timpul 90! Tu esti in tema mai bine ca noi!
De asta, in ciuda, fac blogging! 🙂
Incerc sa storc ce este mai bun din toata situatia asta neplacuta.
Scriu printre rafturi rasturnate (ca sintem si in santier intre timp), carti pline de praf de var.
E simbata, am fost, intre timp, la o nunta si continui „concediul”
Acesta este unul dintre grupurile care m-au insotit in vreo excursie.
Aceasta este una dintre cele mai interesante, dar si pline de riscuri „excursii” pe care le-am facut.
Cine a mers pe munte sau prin pesteri stie: nu există excursie fara rani si suparari, dar si cu satisfactii si bucurii de nedescris.
VA invit in continuare la aceasta excursie extraordinara cu unul dintre cele mai bune grupuri pe care le-am avut vreodata!!!
Cred ca fiecare cand intra in casa altuia, isi lasa incaltamintea la usa si-si mareste doza de bun-simt.
Eu unul asa am facut, iar Marius stie ce zic.
Apoi, stiu ca nu trebuie sa te lupti pentru convingerile personale cu „sabia”. Ele se accepta sau nu, dar cu siguranta sunt macar luate in seama.
O dorinta amanata, imbolnaveste sufletul, iar o vorba buna/dulce rupe oasele.
E mai bine sa vorbesti dulce. E mai avantajos (e figurata vorbirea…).
Succes si pentru adamaica si pentru catalin si pentru marius si pentru mine.
GOD BLESS US !!!
Amin! Andrei!
Cine scoate sabia, cu propria sabie se va rani.. , ia uitati-va la ultima creatie a, din nou, preot doctorand Dorin Octavian Picioruş
http://bastrix.wordpress.com/2007/08/11/vi-se-pare-ca-puteti/
Ia uite vorbire dulce!
Cineva mi-a spus să îl las pe Dorin în pace. Pe Dorin nu-l poţi ignora ca e spumos! De fiecare dată cînd îşi dă drumul…. numa-n cascadă poate.
Simpatic!
He, he, s-a suparat rau!
Totusi, vorbeste prostii. Ce e aia „Falşii webmasteri” ? O persoana care se lauda peste tot ca este webmaster si nu are la activ crearea/administrarea vreunui sit este un fals webmaster. Atat. Vrea sa fie cat mai „calculatorist” in vorbire si nu stie cum … Caraghios!
P.S. ar sterge dumnealui cu placere si comentariile de pe acest blog :))
”
Ce ar trebui să spun ca preot ortodox: Veniţi fraţilor baptişti apăruţi din neant de 200 de ani, pentru că între noi şi voi nu există nicio diferenţă?
Nu am găsit pe niciunul din blogurile eterodoxe care au venit să ne concureze masiv nicio manifestare teologică planificată,
”
Vechime in WordPress doar de 200 de ani? :)) Atunci are dreptate omul sa se oftice ca i-au „luat fata” . :))
Sa luam totusi si ce e bun. Este cumva adevarat ca pe blogurile eterodox-crestine post-revolutie (n-am scris revolutionare) este oarecare agresivitate si ironie in progresie geometrica. Poate nu e bine. Nici unul n-am pus „coada la pruna”.
Mi-as dori sa fiu in stare sa raspund civilizat, cu sange rece, cu spirit critic si onest, non-spumant si fara sa intru in trepidatii oricarei idei care este in dezacord propriilor conceptii. Cred ca in proportie de aproximativ 60% nu sunnt in stare, dar mai depinde si de context.
Vad insa nevoia si urgenta. Trebuie sa putem sa polemizam civilizat. CIVILIZAT! Nu e nevoie mereu de biciul Domnului Isus.
Iar robul Domnului trebuie sa fie bland, in stare sa invete pe toti…ingaduitor…in speranta ca Dumnezeu le va da si lor pocainta. Atitudine plus scop. Prin epistola lui Pavel catre Timotei. Prima? A 2-a?
Nu vreau sa fiu sfatos. Nu vreau sa par sfatos. Nici nu mi-am propus.
E doar o ingrijorare personala.
Testata!
Pana una alta, sa invatam greaca. Doar ni s-a promis. Eu unul abea astept. DAR UNDE, CUM SI CAND?
OHO !!! Asta e tare:
„Însă, de fiecare dată ne poziţionăm faţă de credinţa lor ca faţă de o credinţă străină şi fantezistă în multe puncte teologice, …”
Pai nu trebuie sa umblam la teologie. Doar la atitudine. A noastra.
Draga Andrei,
la asemenea posturi nu merita decit imitarea unui discurs de genul celui din Matei 23.
E fatarnicia si ipocrizia cit casa. Cum poate un om caruia i s-a demonstrat negru pe alb ca a fost in eroare in chestiunea Wurbrands, spre exemplu sa numeasca pe altii Omul minciunii, Omul cu doua fete etc.
TRebuie insa sa recunosc ca Dorin este inepuizabil.
Spuma tot timpul.
Ca la fabrica de bere de la Oradea care a fost binecuvintata de fostul Patriarh.
draga Andrei, nu intotdeauna a spus apostolul Pavel sa fim blinzi,
2 Timotei 4:2 propovăduieşte Cuvântul, stăruieşte asupra lui la timp şi ne la timp, mustră, ceartă, îndeamnă cu toată blândeţea şi învăţătura.
Tit 2:15 Spune lucrurile acestea, sfătuieşte şi mustră cu deplină putere. Nimeni să nu te dispreţuiască.
În momentul cînd sînt alăturat de homosexuali şi satanişti, atunci intru pe tatami.
Îmi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, îmi apăr mama, care este baptistă, bunicii,
această comunitate care a fost jignită în bloc etc.
Puţin respect, domnilor!
dacă fraţi nu ne putem numi…
Fara discutii.
Nu la asta ma refeream.
Nici n-avea ce sa mai zica.
Da s-a luat de ce putea. De ironia cu care l-au intampinat unii. Altceva n-avea.
Atat.!.!.
Plus ca vorba lui funlw65 (vasi), webmaster e cu totul altceva. Blogger e una, webmaster e alta. Ca sa fii webmaster trebuie sa sti si sa aplici (x)html, css, xsl, xslt, javascipt, php, mysql, photoshop, coreldraw…etc etc…poate nu chiar atatea, dar pe-acolo. Sunt in domeniu si stiu ce zic. Sa nu mai vorbim de flash, action script, dhtml etc.
Asa ca a dat aproape cu totul in balta…Am spus. S-a luat chiar de ce era putin pe-acolo. Ironie, zeflemea, spirit de superioritate.
Da sper sa nu fie relevant.
Scump Andrei!
Parintele Dorin cere, o cauta cu luminarea, la fel ca fariseii care se tineau dupa ucenici sa le vineze toate miscarile.
Realmente ne roagă insistent să îl vindecăm de narcisism!
Mă abţin că e duminică. Aştept să îmi treacă.
Dacă se leagă de mine, aia e altă treabă, dar se ia de toţi fraţii mei!
Ce să fac? Ce să fac? Am crescut într-un cartier prost!
Acolo ştiam ce am de făcut cînd cineva se lega de sor-mea.
Printre altele problema lui Dorin este că nu există încă un emoticon cu „săru-mîna”. Cei de la wordpress n-au inventat încă chestia aia.
E şocat că toata lumea se comportă absolut normal şi nu face reverenţe la fiecare apropiere de preacucernicia sa.
A propos, asta este apelativul corect, daca vreti sa interpelati, în conformitate cu treptele ierarhice, este la fel ca si cu gradele militare, acum fara gluma:
Ipodiacon – nu ştiu cum
Diacon – „cucernicia voastra”
Preot – „preacucernicia voastra”
Merge si la protopop, cred. Protopopul fiind functie administrativa si nu harica.
Episcop – „Sfintia voastra”
Arhiepiscop – „Preasfintia voastra”
Mitropolit – „Inalt Prea Sfintia Voastra”
PAtriarh – „Prea Fericirea Voastra”
De la episcop în sus, daca trimiteti vreo invitatie la vreun eveniment, va rog sa nu scrieti cum s-a scris din partea unei institutii „Sfintiei Sale … împreună cu soţia….” că se supără, şi pe bună dreptate.
De la Episcop în sus ierarhii sint calugari. Neaparat.
Sper sa nu fi gresit. CNI, va rog corectati!
AHAAAAAAA !!!!
Deci e mai veche treaba.
Am inteles.
Pai….Domnul sa-l binecuvante.
Da noi nu-i pupam mana.
Sa fie sanatos.
eu nu am de gind sa imi fac pagina web; am auzit ca e inventia unui dictator!
Fleacuri!
Cineva spunea ca Isus era „logodnicul” Mariei si mai nu stiu cum…
Daca ne luam dupa tot ce auzim……..
….mai bine uliu pocait 🙂
domnule CNI, si dumneavostra sinteti uliu 🙂
ohoho!
http://bastrix.wordpress.com/2007/05/08/capcana-pentru-soareci-sau-despre-adevarul-manipularii-ratingului/
http://bastrix.wordpress.com/2007/05/07/de-ce-pledeaza-un-neoprotestant-pentru-un-luteran-si-ramane-neoprotestant-despre-certitudinea-convertirii-pastorului-wurmbrand/
http://bastrix.wordpress.com/2007/05/06/richard-wurmbrand-s-a-botezat-ortodox-pe-patul-mortii/
samd
Parintele DRD vede ciudat. Poate de la placa grafica i se trage. E de-aia tare. BRAND adevarat. NVIDIA!
mai puniem si un prefix i si e gata.
Pacat.
Ii doresc toate cele bune.
Marius:
„Catalin, ti-am spus sa o iei mai usurel in sensul in care tu erai la primul tau post si deja ne luai la rost pe toti (”nu ma dau pe mina voastra etc.”)Ceialati erau mai vechi pe aici.”
C
Chiar conteaza chestiunea in discutie? Aici conteaza vechimea? Biserica ortodoxa e cea mai veche si, dupa cate stiu, pentru cei mai multi nu conteaza. De cand conteaza la al catelea post e omul care scrie?! (De maine? 😉 )
(Peste aliniatul urmator se poate sari ca e scris asa, ca o dizertatie, dar fara nimic stiintific in el, va asigur. Ma gandesc daca nu s-ar merita sa fie asta de acum si ultimul meu post si nu de suparare, desigur, ca, la cat de complex e omul, se mai pot gasi si alte motive, nu?, poate chiar mai pertinente. Nu e, insa, nici o promisiune in cuvintele mele. Ma simt suficient de liber sa postez sau sa ma abtin. Ma gandesc ca daca nu postez 6 luni nu mi se cere cotizatie pentru a mi se inregistra vechimea, nu? 😉 )
V-ati simtit luati la rost? Imi cer iertare, nu ma simt bun de pedagog. Nu as putea, prin urmare, pretinde luare aminte. Pe pruncul meu (cel mult) imi permit sa il iau la rost si si pe acela rar ca lectiile cele mai multe in relatia mea cu el mi se pare ca le invat eu si nu el.
Doar ca abordarea problemei baladelor populare romanesti m-a angajat si pe mine intr-un mica (mica, totusi, recunoasteti) forma de protest, ca sa nu se creada pozitia oficiata de Marius si „ceilalti care ii impartasesc parerile” fara cusur. Plus ca a. dama mi s-a parut vorbind, desi de departe mult mai drept, totusi, in desert, cum singura zice. Si am vrut sa se vada ca unii oameni (eu, bunaoara) au urechi de auzit asemenea lucruri spuse in felul ei mai degraba decat…
Deci, inca o data, iertati-ma. Nu am de ce sa va iau la rost. Nici unul nu imi sunteti copii (si nici nu mi-as dori)… Tot pe linia asta, ma bucur ca pe cei mai multi ii naste Dumnezeu si nu mai trebuie sa ii invete nimeni.
Marius:
„De asta te-am intimpinat asa, nu pentru continutul comentariului tau, ci pentru tonul foarte “ferm” (ca sa ma exprimez eufemistic) intr-o “comunitate” pe care n-ai apucat sa o cunosti foarte bine si care nu te cunoaste inca.”
Catalin:
Daca nu te-ai exprima eufemistic, Marius, cum ar putea fi caracterizat tonul meu? Is chiar curios. Promit sa recunosc daca presupunerile facute au urme de adevar in ele. (…) Cunoasterea… e lucru mare. E drept ca nu va cunosc. Si ca nu ma cunoasteti. Dar, presupun, ca si daca as posta zilnic nu s-ar cunoaste din mine prea mult din sinele meu. Zic si eu!
He, He !
Piciorus se gadila singur in talpa :)) :
„Dacă vreţi să scrieţi, scrieţi degeaba. Şi aşa v-am dat prea mult nas punându-vă comentariile pe blogul nostru”
imi cer iertare pentru prima parte; abia dupa ce am dat submit mi-am dat seama de greseala (fata de CNI, nu de Leg); alta era intentia; multumesc si sorry again 🙂
o noua opera pur romanesca comentata de un domn pur romanesc
„Noi”
de Octavian Goga
(comentata de Istodor)
se termina: nici cal, doar vis de magar.
dificultatea: zero. Poezie turistica.
durata lecturii: 2 min.
remixuri: dupa Goga, gasesti mai greu in secolul XX un poet al patimirii noastre. Goga plinge mult in poezia asta. Poate doar Gyr mai plinge ca el si asta fiindca incepe cu G.
utilitate: turism. Ghizii de turism o pot introduce in comentariile lor turistice, insotind pasajele de jale cu glume.
ciudatenii: poporul nostru e tot un peisaj de natura si un bocet. Ceea ce nu poate mira de fapt pe nimeni (doar pe Catalin, n.m).
personaje: nimeni, pardon, poporul.
povestea: suparare mare! avem relief, avem asuprire! In Transilvania de pina in 1918.
misto: acum avem relief, avem turisti! In Transilvania si Bucovina asuprite pina in 1918, dar azi cu cele mai tari chestii de vizitat.
Catalin, drag prieten,
Am reactionat asa, si imi pare rau ca te instristezi, pentru ca vreau cu orice pret sa evit una dintre tensiunile pe care le vad pe majoritatea grupurilor de discutie din internetosfera romaneasca. Unii devin foarte vocali, altii prea timizi din cauza faptului ca nu ne putem abtine sa ne punem unii pe altii imediat la punct. Imediat grupul se imparte intre „stiuti” si „nestiuti”, „profesori” si „elevi”, „personaje” si „audienta” etc.
Pina acum am atacat mai ales acele pozitii care primejduiau echilibrul fragil dintre combatanti. Crezi sau nu, printre cei care posteaza aici sint citiva taciturni genetici, altii deveniti, altii genetici. 🙂
Iarta-ma daca te-am interpretat gresit.
In acest spatiu cel care care a invatat cel mai mult am fost eu.
Cel mai greu mi-a fost sa ma lepad de reflexele profesoricesti. Uneori am sarit la gitul unora care le capatau prea rapid.
Am incercat sa fiu mai mult un prieten relaxat pentru acest grup decit inca un profesor, inca un predicator, inca un moralist etc.
De aceea tonul tau, „colturos din prima” (putem sa-i zicem asa ne-eufemistic?) m-a ingrijorat putin.
In entuziasmul meu am trecut ca trenul pe linga unii si altii si am ranit. Sigur.
M-am abtinut de multe ori de la a reactiona fata de unii pe care ii stiam fragili tocmai pentru a-i incuraja sa intre in dialog.
Pe cei pe care i-am considerat tari i-am strins mai tare prieteneste de brat, facindu-le semne pe sub masa etc. Te-am considerat tare!
Protestul tau nu ma deranjeaza. A fost un protest la protest. Normal. Eu protestez o gramada pe blogul asta. Fata de foarte multe lucruri.
Nu ma deranjeaza daca cineva protesteaza la ce scriu eu sau fata de mine personal.
Am „sarit” (daca este prea tare, iertare) ca sa nu mai sarim unul la altul.
Sint sigur ca daca vei continua sa imi mai calci blogul, vei imbogati aceasta mica comunitate cu o firmitura din sinele tau. Merita. Zic si eu!
In rest: Inapoia mea si duca-s-ar pe pustii „parerile fara cusur ale lui MDC etc. ” 😉
Tocmai de asta vreau sa scap si oameni ca tine si Adamaica si Ionatan si Spaniardul altii care imi scriu public si in privat ca sa ma corecteze, ma ajuta cel mai mult.
uita-te la https://patratosu.wordpress.com/2007/06/11/de-ce-mi-am-facut-blog/
„Vechimea”? Poate contează numai pentru faptul ca unii stiau asta.
andrei, la comment-ul meu ai raspuns? ca daca da, eu glumeam 🙂
patratosu:”imi apăr sărăcia şi nevoile şi neamul, îmi apăr mama, care este baptistă, bunicii,
această comunitate care a fost jignită în bloc etc.”
strabunicii tot baptisti au fost? 🙂
Marius:
„Sa stiti, Catalin si Adamaica sint doi oameni…”
Catalin:
Multumesc, Marius, spui prea mult despre mine si prea de bine. Multumesc oricum.
Iar la „colturos din prima”: recunosc ca opinia mea cum ca nu m-as da pe mana anumitor… pareri, mai degraba, decat a unor oameni, suna, involuntar, colturos pentru cel la care se refera, dar tzine mai mult de instinctul meu de conservare. Daca distrug folclorul parca m-as imputina, parca ar mushca cineva din mine.
Mereu ma gandesc la textul acela VT care spune: „Si tu umbli dupa lucruri mari? Eu iti voi da ca prada de razboi viata ta.” Si asta cred ca mie imi ajunge: sa mi se dea viata dupa toata aceasta lupta. Nu am nici un fel de ambitii cata vreme promisiunea lui Dumnezeu pentru mine ar putea fi tocmai viata mea. Nu imi doresc nici macar sa propun alte balade populare romanesti. E ok si cu cele ce ni s-au dat. Nu au cum sa ma strice, dupa cum nici altele care s-ar putea socoti izvorate dintr-o intelepciune mai adanca nu ar avea cum sa ma mai reinfiinteze.
Vorba, pana la urma, a poetului:
„De nu m-ai fi numit eu n-as avea
In lumea de pamant fiinta mea.” (si cantata foarte haruit de Alin) Ce legatura are fiinta unui om cu patrimoniul cultural? Nu conteaza pana la urma instrumentarul folosit in abordarea acestui tezaur? „In el avem fiinta, viata si miscarea”. Deci, abordand reductionist problema, cu adevarat adevarat, pe om nu il infiinteaza si nu il desfiinteaza nimeni decat doar Dumnezeu. Poate ca asta e si sensul textului din prooroci: „El zideste, el si darama”.
Cava de genul asta!
Catalin
Irina, poveste lungă, străbunicii mei au fost români daţi tribut la turci, turciţi, ienicer. Cînd a venit acasă i-au pus crucea de gît să îl creştineze cu forţa.
De aici numele Cruceru.
E o poveste lungă şi frumoasă. Puţin cam romanţată, dar cu ceva adevăr în ea.
Ceilalţi străbunici au fost unii ortodocşi nominali (biserica la Paşti şi Crăciun)
Mulţumesc de lămuriri, Catalin!
strabunii mei nu stiu ce au fost; poate hoti din scilia. am scris si eu asa, doar ca sa fiu la 200-lea 🙂
Irina, poveste lungă, străbunicii mei au fost români daţi tribut la turci, turciţi, ienicer. Cînd a venit acasă i-au pus crucea de gît să îl creştineze cu forţa.
De aici numele Cruceru.
E o poveste lungă şi frumoasă. Puţin cam romanţată, dar cu ceva adevăr în ea.
Ceilalţi străbunici au fost unii ortodocşi nominali (biserica la Paşti şi Crăciun)
by patratosu August 12th, 2007 at 10:19 pm
poate o sa detaliezi o data povestea intr-un articol pe blog 🙂
Raspund doar la comentariile adresate mie, ca nu fac fata sa le citesc pe toate. 🙂 Cred ca postul asta a mai schimbat cate ceva prin topurile de numar de vizitatori sau de comentarii, nu stiu, nici nu ma intereseaza, dar mi se pare un pic amuzant. Poate un alt scenariu de sfarsit de blog ar fi „cand gazda nu mai are timp sa citeasca toate mesajele”. 🙂
Am vorbit cu taximetristi, ai dreptate, cam asta e poezia. Si cu ciobanul coplesit numeric ai dreptate. Cred ca asa ar face, intr-adevar. Sunt de acord ca romanii sunt in general asa cum ii descrii, cam fricosi, lipsiti de eroism si chiar de un simt elementar si barbatesc al raspunderii. Dar nu stiu daca „Miorita” e cea mai reprezentativa pentru treaba asta.
Despre Manole, din partea mea, nici o mila. Ideea de sacrificiu uman e pagana si cred ca mai natural ar fi pentru o biserica crestina si dreptslavitoare sa stearga semnul ala de pe zid si sa se faca ca-i legenda si simbol. Nu inteleg sa-si zideasca cineva de vie nevasta nici pentru un milion de biserici, fie ele si baptiste. 🙂 Am de-a face chiar acum cu „mesteri mari / Calfe si zidari” si am vazut ce le poate pielea si cum totdeauna altul e de vina si trebuie sa plateasca pentru prostia facuta de ei.
De dormit la stana inca n-am avut ocazia, dar era sa fiu odata transat de vreo 5 dulai pe-o vale in Fagaras (am gresit manevra, am uitat sa stau cuminte jos). 🙂 Poate de-aici respectul pentru ciobanie? 🙂
Am inteles de ce ai scris asta. Cam ai dreptate. Poate nu in fiecare litera, dar ca idee da.
Irina, va fi si povestea numelui meu la un moment dat, dar sint alte lucruri mult mai interesante acum 🙂
Draga Octavian, duminica nu raspund la blog, dar azi e luni! 🙂
– si pe mine ma surprinde popularitatea acestui post, de asemenea, popularitatea bloguli. Socant in continuare.
– Miorita a fost doar un pretext pentru a vorbi despre metehnele poporului nostru. Repet pina la epuizare. Nu am comentat Miorita, a fsot un pretext ca sa ma refer la un post care a fost un pretext ca sa ma refer la o inmormintare ciudata (Pittis) care mi-a oferit un pretext pentru a vorbi despre noi, romanii, vitejii, dreptii, bunii, extraordinarii 🙂
– Mesterul Manole poate fi intepretata intr-o gramada de chei de citire. Merita si textul acela o dezbatere, dar sa se mai potoleasca spiritele, ca altfel..
– eu zic sa mai incerci o data cu stina pina nu coboara ungureanul cu munteanul si cu moldoveanu de la munte cu oile. 🙂
Da, Octavian, ideea de sacrificiu uman este păgână. Oare de ce i-a cerut Dumnezeu lui Avraam să facă ceva păgân? Avraam trebuia să protesteze când i s-a cerut să-l jertfească pe Isaac: Doamne, da păgân mai eşti dacă îmi ceri să fac ce fac vecinii noştri.”
De ce printru-un sacrificiu păgân – de om – există răscumpărare? Că nu era simplu om, îmi veţi răspunde. Dar era sută la sută om.
Ceea ce nu-mi dă pace este că acceptăm o sumedenie de idei neconvenţionale, o serie de violenţe care sunt pe paginile Bibliei, dar pe acelea le citim într-o altă cheie. Iar în textele literare intrăm cu bocancii şi cuţitul şi le ciopârţim, că avem nevoie de ilustraţii pentru argumente legate de micimea noastră românească. Eu am înţeles exact că Marius a vrut să arate cu degetul spre o serie de tare ale românităţii, dar asta nu justifică lecturarea inadecvată.
Când facem parte din acest popor, ne trimitem copiii aici la şcoală şi mai şi predăm în şcoli româneşti, să tot arătăm cu degetul şi să cârcotim e tot un gest „miticit” – adică de Mitică. Nu sunt de acord cu Gramatica Academiei, DOOM 2 este o afacere proastă şi de neînţeles pentru mulţi specialişti – oare care e proporţia de filologi între academicieni, de s-a votat o asemenea ortografico-ortoepico-morfologico-monstruologie? – din păcate, copiii ne sunt condamnaţi să scrie cum au votat ei. Da. Toate astea reclamă atitudine şi cred că specialiştii au reacţionat. Dar până să desfiinţăm baladele că au mesaje nesănătoase, fiindcă citim prost, am fost forţaţi să ne formăm citindu-le şi citind alte lecturi obligatorii, care numai după ce am trecut mai departe, am putut judeca mai exact care le este locul în ceea ce ne priveşte pe fiecare.
La doleanţa lui Marius de a veni în spaţiul public fără pretenţii de profesori şi predicatori, îi răspund că putem respecta spaţiul lui, unde el face regulile. Dar când Isus S-a aşezat la masă cu prietenii, n-a uitat că e învăţător, şi nu s-a oprit din predicare nici când s-a nimerit prin alte ţinuturi, pe unde evreii şi locuitorii respectivelor ţinuturi nici nu ar fi avut voie să-şi vorbească. Isus avea nişte reflexe didactice sănătoase. Fiţi ca Isus în orice vreme!
LA comentariul lui adamaica spun doar atat:
EXCELENT !
„Ceea ce nu-mi dă pace este că acceptăm o sumedenie de idei neconvenţionale, o serie de violenţe care sunt pe paginile Bibliei, dar pe acelea le citim într-o altă cheie. Iar în textele literare intrăm cu bocancii şi cuţitul şi le ciopârţim, că avem nevoie de ilustraţii pentru argumente legate de micimea noastră românească”
nu inteleg care e nedumerirea. normal ca le citim in alta cheie, in calitate de crestini PRACTICANTI. deoarece Biblia nu este pentru credinciosi o opera literara si nu ii poti aplica aceeasi grila de citire ca mioritei sau basmelor de petre ispirescu. cred ca in cazul SFintei Scripturii, dincolo de aspectele literare avem de-a face si cu alte categorii.
corectez: nu este IN PRIMUL RIND o opera literara, e Cuvintul lui Dumnezeu.
Adamaica, poate ai dreptate, desi nu prea vad cum ar trebui citita Legenda Manastirii Argesului ca sa se impace cu crestinismul de care totusi vrea sa apartina. O fi din cauza ca sunt suparat rau pe breasla asta de zidari. 🙂 Nici nu sunt vreun specialist in balade, iar o alaturare a textelor in discutie de cele biblice n-am incercat pana acum. Nu m-am gandit, pur si simplu, dar e interesant ce spui despre sacrificiul uman. Oricum, in Biblie sacrificiul acceptat de Dumnezeu e un sacrificiu de sine, nu de altul. Al lui Avraam n-a fost acceptat pana la capat. Dar sa nu ma intrebi ce s-a facut cu fiica lui Iefta, ca nu stiu. 🙂
Nici mie nu-mi place sa dau cu toporul in texte, ma gandeam ca de-acolo s-ar vedea mai bine unele trasaturi ale romanilor care erau in discutie.
Catre gazda: Scuze, nu ma gandeam la mesajele mele, ma gandeam ca s-ar putea sa gasesti intr-o buna zi prea multe mesaje ca sa le poti citi pana seara. 🙂
Draga Otniel,
Eu vad lucrurile exact cum sunt predate la Institutele (facultatile) teologice neoprotestante romanesti, bucurestene, oradene etc. Anume ca, asa cum subliniaza adamaica lecturi specifice reclama instrumente specifice interpretative.
Intr-un fel se interpreteaza alegoriile, altfel sunt abordate si analizate profetiile.
De exemplu cum se interpreteaza Maleahi 2: 1-3 ?
Literal?
Draga Andrei
sint de acord cu tine. ceea ce spui tu este un bun cistigat. orice manual de hermeneutica va accentua asta. nu citesti la fel toate textele, e clar. insa nu vorbesc despre studiul „intern” al Scripturii (nu am gasit un cuvint mai bun), ci de faptul ca nu pot fi aplicate la Scriptura, DIN PUNCT DE VEDERE AL CREDINCIOSULUI, aceleasi grile de lectura ca la balade, basme, sau romanul erotic care a fost aici amintit si care si el e arta si literatura. se aplica pina la un anumit punct, insa in interpretarea celor relatate in Scriptura, in lectura credinciosului intervin si alte aspecte.
Draga Otniel,
de asemenea si eu sunt de acord cu ceea ce spui.
Cred ca era vorba de altceva, dar nu vreau sa polemizez pe subiectele altora, nici n-as avea timp. Acum vreau sa fac o tema pentru CMS-ul e107 si-mi ia destul.
Aici e ca intr-o „intamplare”. Toti au dreptate.
Lipseste discutia „face to face” care elimina, cat de cat, inconvenientul lipsa de timp si posibilitatea lamuririlor, definirilor conceptelor – asa cum spunea cineva – IN TIMP REAL.
Este in cazul nostru o problema de diverse variabile psihologice impicate. Veti spune ca vorbesc ca „pety”, dar conteaza daca exista un dram de adevar aici.
Asa ca iti doresc succes in lucrarea din biserica, la cele mai inalte cote.
As vrea sa te intreb daca sti cum va organiza Marius clasa de greaca. Cu ocazia asta il intreb si pe el.
Be blessed!
scump Otniel,
de asemenea si eu sunt de acord cu ceea ce spui.
Cred ca era vorba de altceva, dar nu vreau sa polemizez pe subiectele altora, nici n-as avea timp. Acum vreau sa fac o tema pentru CMS-ul e107 si-mi ia destul.
Aici e ca intr-o „intamplare”. Toti au dreptate.
Lipseste discutia „face to face” care elimina, cat de cat, inconvenientul lipsa de timp si posibilitatea lamuririlor, definirilor conceptelor – asa cum spunea cineva – IN TIMP REAL.
Este in cazul nostru o problema de diverse variabile psihologice impicate. Veti spune ca vorbesc ca „pety”, dar conteaza daca exista un dram de adevar aici.
Asa ca iti doresc succes in lucrarea din biserica, la cele mai inalte cote.
As vrea sa te intreb daca sti cum va organiza Marius clasa de greaca. Cu ocazia asta il intreb si pe el.
Be blessed!
INTERNAL ERROR OF WORDPRESS SORRY!
Draga Andrei
nu stiu cum va fi organizata clasa de greaca. insa cred ca fratele Cruceru va raspunde
dragilor, în cadrul şcolii de vară http://www.perichoresisemanuel.wordpress.com
va fi lansată şi „blo-şcoala de greacă”
urmăriţi site-ul de mai sus pentru program.
Am primit urmatorea gluma de la un prieten
„Inmultindu-se numarul lupilor din regiune, autoritatile unui stat din SUA au oferit suma de 5000 dolari pentru fiecare lup impuscat. Stirea publicata in ziare i-a transformat pe Sam si Jed, doi buni prieteni, in vanatori de lupi. Zile si nopti la rand au colindat muntii si padurile in cautarea lupilor, dar acestia, parca vorbiti, disparusera fara urma. Extenuati si flamanzi, au adormit intr-o noapte la un foc in padure, visandu-si fiecare bogatia. Deodata, Sam s-a trezit la un zgomot ciudat. Erau inconjurati de o haita uriasa de lupi, ai caror ochi si colti sticleau in intuneric. L-a zgaltait puternic pe prietenul sau, spunand: – Jed, scoala-te repede! Suntem bogati!”
Vedeti de ce americanii sînt bogaţi şi rîd tot timpul?
pentru că sînt optimişti.
Daca ar fi fost români? Unde să mai găseşti mioare să te plîngi? S-ar fi terminat totul repede şi fără anestezie.
Aşa, vedeţi, cineva a mai trăit după întîmplarea asta ca să ne povestească cum a fost. Probabil Unchiul Sam! 🙂
Scuze, nu m-am putut abţine! 🙂
Adamaica zice:
„La doleanţa lui Marius de a veni în spaţiul public fără pretenţii de profesori şi predicatori, îi răspund că putem respecta spaţiul lui, unde el face regulile. Dar când Isus S-a aşezat la masă cu prietenii, n-a uitat că e învăţător, şi nu s-a oprit din predicare nici când s-a nimerit prin alte ţinuturi, pe unde evreii şi locuitorii respectivelor ţinuturi nici nu ar fi avut voie să-şi vorbească. Isus avea nişte reflexe didactice sănătoase. Fiţi ca Isus în orice vreme!”
Nu-i aşa, Adamaica, ca Isus a facut tocmai ce se asteptau ucenicii mai putin de la un invatator, s-a dezbracat de sine Insusi, ba chiar si de hainele SAle si le-a spalat picioarele.
Cam asta incerc, intr-un fel sa fac pe blogul asta. Ca Alex sa imi poata spune „salut, Marius!” 🙂
Adeseori încerc „să fac pe prostu”, uneori îmi reuşeşte atît de natural 😉 atît de la îndemînă, alteori e foarte greu, dar mă silesc.
Ideea asta de pogorămînt mi se pare că ar fi un cîştig. S-ar putea să n-o fi întruchipat eu destul de bine, dar cam asta vreau.
După multiple şi adânci ezitări, am pus pe blog un text autobiografic. Voi încerca mâine să arăt o legătură între acel text şi „Meşterul Manole”, mai ales că nu există niciuna. Contradicţie intenţionată. De data asta vor fi două texte literare prin excelenţă – deşi n-am publicat literatură şi n-am predat în viaţa mea literatură română.
Domnului Vereş îi spun că nu m-aş descurca fără Biblie, dar fără literatură, cred, m-aş descurca. De aceea am şi învăţat pe de rost multe capitole din Biblie. Dacă se întâmplă vreun dezastru, dezăstrel 🙂 ca-n „Fahrenheit 451”, să am rezerve. 😀 Şi, oricât de neortodox / preaortodox vă sună, eu îmi sărut Biblia când o citesc, fiindcă îmi e tare dragă.
Dacă am avea credinţă multă, multă, multă – cât un bob de muştar – n-am avea nevoie de grile de lectură pentru Biblie. Totul s-ar întâmpla într-o permanentă comuniune cu Duhul. Unii dintre bătrânii pe care îi ştim au învăţat foarte mult din Biblie pe de rost, fără să ştie că unele cărţi sunt profetice, altele istorice, altele poetice. Şi-au împlinit-o fără grile hermeneutice.
Astăzi, nu ne descurcăm fără acest instrumentar de lectură, pentru că suntem bombardaţi cu tot felul de texte. Repet: tot felul.
Marius, zic în sfârşit: URAAA! Da. Ideea de pogorământ. Evrika!
Adamaica, prefer AMIN, in loc de EUREKA! 🙂
Glumesc, ca de obicei!
Aşa să fie, Marius. 🙂 Dar, spune-mi, cum e corect să se scrie de fapt „eureka”? În DEX, există: „evrica”, dar mi-a displăcut această grafie.
uite ca deja incepem lectiile de greaca!
în alfabetul grecesc nu există V, de la vifor.
litera care există în cuvintele
euaggelion, eureka, este u psilon, scris aşa.
Ca sa fac a long story short…
Deci, se citeşte eureka, cu u, dar voi reveni cu amanunte in curs, cum a ajuns sa se scrie evrika… chestie de fonetica..
Pînă atunci EUREKA!
Prompt şi interesant. Mulţumeeesc!
Ar trebui sa ne bucuram d ceea c avem fara a mai comenta…MIORITA o balada…balada poporului romanesc…:D
Da, Anca, o baladă foarte frumoasă pentru un popor care vrea să se mîntuieprintr-o construcţie, o catedrală a mîntuirii neamului,
Patriarnul este meşterul Manole, iar ANa este bugetul
Dezbaterea interesanta pe margine baladei „Miorita”si varianta zarandeana propusa de C.N.I ma determina sa va propun o alta varianta (tot zarandeana)mai putin cunoscuta ce contrazice multe din parerile exprimate aici.
Plecat-au,plecat-au
Si mult mai umblat-au,
Cete de feciori
Pe rare carari,
Pe carari de munte,
Pe raza de soare
Pan,la drumul mare
Unde poposira
Si unde -ntalnira
Maicuta batrana
Cu braul de lana
Cu parul ca neaua,
Impletit ca zana,
Toiag pan,la brau,
Cu nafra,de in
Si-o cupa de vin…
Din tipau taia,
Din cupa-nchina
Si din grai graia:
Cete de feciori
Din poieni cu flori,
Pe unde-ati umblat,
Spuneti n-ati aflat?
Un ciobanas ,nalt
Mandru,sprancenat,
Cu parul pe spate
Impletit in sapte?
Ochisorii lui
Mura campului
Mustacioara lui
Spicul graului
Din cimpoiul lui
Doina codrului.
Ba noi l-am vazut
Si l-am cunoscut
Pe-un picior de plai
Pe-o gura de rai,
C-o fata de crai
Doinasa din pai.
Maicuta batrana
Cu braul de lana,
Cu parul ca neaua
Impletit ca zana,
Din ochi lacrimeaza
Din gura ofteaza
Si se-mbarbateaza
Si la drum urmeaza.
Dar mioara lui
Si-un berbec balai
Coborara-n vale
Si-i iesira-n cale.
Maicuta batrana
Cu braul de lana
Noi veste ti-om da
Ca te-o bucura
Ca stapanu,nost,
Drag feciorul vost,
Pe cand intorcea
Miori pe valcea,
Baciul ungurean
Si baciul vrancean
Mari se vorbira
Si se sfatuira
Ca lui moldovean
Sa-i fie de-aman
C-are oi mai multe
Mandre si cornute
Si cai pintenati
Si caini invatati.
Si mai are,are
Cum nu e sub soare
O fata de plai
Doinasa din nai.
Pe la miz de noapte
Cand mulse de lapte,
Dorm oile toate,
Baciul ungurean
Si cu cel vrancean
Mari,se chitira
Si mi se pornira
La stana din vale
Din jos de ocoale.
Si mergeau hoteste
Si sireau lupeste
Sa-i vie de-aman
Lui baci moldovean.
Dar baci moldovean
Mult mai ortoman,
I-a venit aminte
Si-a iesit ,nainte
La vranita stanii
Unde pazeau cainii.
Si pe cand sosira
O lupta-cepura,
Lupta ciobaneasca
Si moldoveneasca.
Baciul moldovean
A venit de-aman
Celui ungurean
Si celui vrancean
Si din amandoi
Din doa nevoi
Au ramas movile
Ca semne de stire,
Iar stapanul nost,
Si drag fiul vost,
Azi in zori s-a dus
Sus la munte ,sus,
Pe-n picior de plai
Pe-o gura de rai
C-o fata de plai
Doinasa din nai.
Balada a fost culeasa din satul istoric Tebea de la baciul Dragosa Toader la varsta de 82 de ani.
Se pune intrebarea:De ce varianta clasica a dobandit notorietate si nu aceasta?
ohoho, fac şi eu ca moşu, te-ai întors la un post atît de vechi?
mulţumim, este superbă într-adevăr versiunea… .
mă miră cum ai găsit postul.
Da, foarte interesant postul asta… dar ce treaba are Miorita cu Biblia? Nu prea am reusit sa inteleg. Oricum, Miorita, din punctul meu de vedere, este o opera de exceptie. Iar ideile sustinute in ea sunt cele pe baza carora in satele romanesti inca se traieste. Faptul ca ciobanul e las mi se pare o critica ce nu are legatura cu ideea de baza pe care o sustine balada. Putea sa ii spuna oaia ca va fi un potop si va muri inecat, tot aia era (sau trebuia sa se lupte si cu ala?). Ce vrea balada sa demonstreze este, intr-adevar, comuniunea dintre om si natura ( pe care o desconsidera cam toata lumea in ziua de azi) si privirea mortii ca un nou inceput, nu ca un sfarsit. Pe scurt, mi se pare ca prin aceasta „critica” ( gresita din multe puncte de vedere ) este trimisa o jignire si o desconsiderare catre cultura romaneasca.
[…] la lumina cunoștinței? Într-o țară în care mituri și legende ca Meșterul Manole și Miorița sînt celebrate ne mirăm că președintele se de-servește de Aliodor și de […]
[…] lui Marius (cu care ne-am bătut în spart de borcane mitologice, care nu m-a convins cu un articol, dar m-a convins cu sute […]
„Miorita” este o alegorie superba cu multiple semnificatii si nu prezinta un caz juridic. Pornind de la posibila moarte a mioarei, („ori iarba nu-ti place/ ori esti bolnavioara) ciobanul mioritic, autorul initial al „Mioritei” , un Eminescu ancestral, descopera cei doi factori cauzatori ai mortii: factorul extern (mediul, evenimetul) si cel intern fiziologic (boala, imbatranirea ). Acestia conlucreaza („se sfatuiesc” ) , iar ultima lovitura e intotdeauna data de factorul intern. Resemnarea ciobanului vine din faptul ca nu exista scapare si dorinta lui se indrepta spre ce va ramane dupa el. Toti ne aflam in situatia acelui cioban, ce doi „ciobani” ne pregatesc in taina sfarsitul, poate la „apus de soare” sau poate in cursul zilei. Poti sa lupti , sa „chemi s-un caine” , dar finalul este implacabil cel stiut,ca toti vom muri. Important e ce lasam dupa noi. Grigore Lese zicea: ” as vrea sa ramana dupa mine o hore”.
[…] […]
[…] […]
[…] […]