h1

Na, am primit eu ce-aşteaptă alţii …:)

August 13, 2007

Am primit eu ce aşteptau alţii: laude, încurajări, pupături, emoticoane etc.

Ce, am inventat eu vorba Scripturii care spune: „Luaţi seama, deci, la felul cum ascultaţi; căci celui ce are, i se va da; dar celui ce n-are, i se va lua şi ce i se pare că are.””? Nu!

Salut, Alex! 🙂

Bravo, Alex, păcat că ai terminat facultatea! Îţi dădeam un 10! 🙂 La Retorică! 🙂

Aşa se face cînd rămîi cu puţini lăudători. Cauţi unul bun. Să trăieşti, Alex! Dar îmi pare rău pentru tine. Iar o să zică careva că te-am pus eu, ne-am înţeles prin telefon. Am dat teme la studinţi să mă caute că altfel nu le trec notele şi îi las pe toamnă! Gura lumii!

Dacă-i aşa, înseamnă că voi continua şi după octombrie, cînd mi-am propus să închei experimentul. Cel puţin pînă facem pagina separat cu alumni!

Blogul are, după cum ai văzut şi funcţie de cafea şi de ceai… etc.

Da păzeşte-te de adicţii! Fac rău la libertate! 🙂

„Zilele trecute am rămas fără internet. Pentru câteva ore. Ploaia mă ţinea încuiat în casă şi, am realizat că sunt dependent de surffing, adică de navigat pe bloguri. Mi-aş fi dorit atunci să am o versiune offline a pătrăţosului, ba mi-am propus să scot la imprimantă blogul…deşi e huge.!.!. (nu cred că o s-o scot)
Oricum, că tot citisem pe pagina UEO „ce se intamplă după absolvire?”, mi-am dat seama că blogul înseamnă pentru mine, şi cred că pentru mulţi alţii, un fel de alumni foarte eficient. Chiar dacă, poate, uneori, pe spaţiul electronic pare mai la îndemână o adresare de genul „Salut, Marius” în locul lui „Pace fr Cruceru” (apropos, numele, Cruceru, ce înseamnă şi ce rădăcini are?), continuăm să învăţăm, iar asta pe mine mă încântă în mod deosebit, şi vă mulţumesc. Îmi pare, de asemenea, că blogul are şi o funcţie pastorală. Şi una odihnitoare. Şi una socială. Şi … ok, eu mă bucur că există.

You can see all comments on this post here:
https://patratosu.wordpress.com/2007/06/11/de-ce-mi-am-facut-blog/#comments

3 comentarii

  1. Frate Marius,

    Prin discutia pe care ati purtat-o cu Adamaica si Catalin la postul “miorita…” ati demonstrat ca progresati. 🙂 intr-adevar, din19 mai 2007, ati inceput sa pasiti in acea etapa a vietii pe care o numeati intr-un post a “maturitatii depline” (https://patratosu.wordpress.com/2007/06/13/de-ce-as-vrea-sa-traiesc-pina-la-72-de-ani/). De acum inainte, chiar daca veti mai scrie carti si o sa va urcati la amvon si o sa stati la catedra, poate in fiecare zi, roada d-voastra se va masura in ucenici.
    Cele cateva randuri de mai jos, preluate din unul dintre comentariile pe care le-ati scris, pentru Catalin,la “miorita….”, sunt argumentele mele pentru afirmatiile de mai sus.

    „Iarta-ma daca te-am interpretat gresit.
    In acest spatiu cel care care a invatat cel mai mult am fost eu.
    Cel mai greu mi-a fost sa ma lepad de reflexele profesoricesti. Uneori am sarit la gitul unora care le capatau prea rapid.
    Am incercat sa fiu mai mult un prieten relaxat pentru acest grup decit inca un profesor, inca un predicator, inca un moralist etc.
    De aceea tonul tau, “colturos din prima” (putem sa-i zicem asa ne-eufemistic?) m-a ingrijorat putin.
    In entuziasmul meu am trecut ca trenul pe linga unii si altii si am ranit. Sigur.
    M-am abtinut de multe ori de la a reactiona fata de unii pe care ii stiam fragili tocmai pentru a-i incuraja sa intre in dialog.
    Pe cei pe care i-am considerat tari i-am strins mai tare prieteneste de brat, facindu-le semne pe sub masa etc. Te-am considerat tare!
    Protestul tau nu ma deranjeaza. A fost un protest la protest. Normal. Eu protestez o gramada pe blogul asta. Fata de foarte multe lucruri.
    Nu ma deranjeaza daca cineva protesteaza la ce scriu eu sau fata de mine personal. „

    Exista o diferenta mare dintre modul in care abordati dialogul pe blog acum si cum o faceati pe vremea cand aveati restrictionat cu parola accesul la postarea de comentarii. 🙂 (aceasta e din capitolul critici constructive 🙂 ). Oricum, stiti cum se spune, tot raul spre bine. Unii au fost nevoiti sa-si faca cont si blog la wordpress si uite asa baptistii au format o adevarata comunitate de “clickari”. 🙂

    Tineti-o tot asa ca e de bun augur pentru multi baptisti si nu numai.

    Ma alatur si eu lui Alex si spun: “….continuăm să învăţăm, iar asta pe mine mă încântă în mod deosebit, şi vă mulţumesc. Îmi pare, de asemenea, că blogul are şi o funcţie pastorală. Şi una odihnitoare. Şi una socială. Şi … ok, eu mă bucur că există.”

    Ps.1 Apreciez modul in care Catalin si Adamaica isi spun parerile si va provoaca la dialog. 🙂

    Ps.2. In curand o sa va aduc si o critica constructiva ca sa nu plutiti de atatea laude. 🙂

    Unul la care-i foloseste ca nu ne tratati pe toti cu acelasi sablon.
    Mircea


  2. Mulţumesc, Mircea,
    îmi vine să pun şi commentul tău sus, ca post, dar mă abţin, să nu mi-o iau în cap. 🙂

    Face bine.
    Spuneţi vă rog careva că nu vă place să primiţi laude! Sînt două alternative, masochist sau ipocrit. 🙂

    Acum, dincolo de glumă.
    Ai dreptate, Mircea, blogul şi-a realizat scopul declarat în „De ce mi-am făcut blog?”.
    apreciez criticile constructive.
    Mă revolt numai la lipsă de bun simţ şi prostie.

    nu acum am descoperit ucenicia. Mi-am măsurat roada şi pînă acum în ucenici şi după ce voi fi terminat cu blogăreala.

    Din 1986 constanta vieţii mele este ucenicia, în ea cred şi aceea nu va dispare din viaţa mea.

    Blogul este o anexă, un capitol, un album de fotografii, dar ucenicii care au plecat de lîngă mine sînt mult mai importanţi decît acest loc.

    Sper să trăiesc pînă la 72 de ani ca să cîştig un pic de timp şi cîţiva oameni. Ei rămîn pentru veci, nu cărţile şi titlurile.

    REstricţionarea accesului a fost pînă cînd s-a selectat o anumită comunitate care accesează acest blog. În primele luni primeam cele mai multe glume proaste şi chiar injurii. Acum s-a mai liniştit atmosfera. Lumea s-a obişnuit cu mine şi aceia care înjurau un blog baptist care a îndrăznit să le contamineze blogosfera s-au mai domolit sau ne-au părăsit.
    Asta e!


  3. multumesc pentru explicatia legata de accesul restrictionat de la inceputuri. J

    In ce priveste ucenicia stiu ca nu ati descoperit-o acum, adica se vede cu ochiul liber, pentru oricine “studiaza” un pic sursele de pe internet care fac intr-un fel sau altul conexiune cu MDC. 🙂
    Eu vroiam doar sa subliniez ideea principala pe care o transmiteati in acel post. Daca intre 24-36 de accentual ade pe realizari profesionale in ceea de dupa 36 accentul se pune pe facerea de ucenici.

    „Blogul este o anexă, un capitol, un album de fotografii, dar ucenicii care au plecat de lîngă mine sînt mult mai importanţi decît acest loc.”

    Total de acord. Ucenicia reclama prin excelenta o relatie directa de „apropiere” intre doua persoane. Ar fi total nerealist sa creada cineva ca ucenicia poate incepe si se poate dezvolta doar pe blog. 🙂 Discutiile de pe blog pot fi punctul de plecare in dezvoltarea unei relatii, dar pentru a putea vorbi de „ucenicie” in mod categoric acea relatie trebuie sa faca un salt in realitate si sa devina una „de aproape”.

    Daca tot discutam in linia aceasta as vrea sa va mai intreb ceva. Cum e cu presbierii? In acelasi post de care aminteam mai sus spuneati ca perioada de la 49 la 60 de ani este cea a „presbiteriatului”. Cum se face ca azi comitetele bisericilor sunt pline de „batrani” de 24- 40 de ani. Inclusiv statutul cultului afirma ca pastorii sunt prezbiteri, ba mai mult in unele situatii pastorul este singurul presbiter dintr-o biserica, chiar daca tocmai a iesit de pe bancile facultatii. 🙂

    Un frate in varsta imi zicea intr-o zi: „Cum poate sa fie „batran” daca el e copil?”:) stiu ca tendintele moderne zic ca „intelepciunea nu se masoara in ani”, dar oare poti ajunge la acea intelepciune de presbiter daca nu ai trait acei ani de care amintiti si in postul cu 7 zile cat viata unui om?

    Oricum mai noua vad ca daca esti manger bun poti avea la 48 de ani atata intelepciune incat sa fii chiar si patriarh. 🙂

    Lamuriti-ma cum stau lucrurile, poate fac eu pe undeva ceva confuzii. 🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: