h1

Praştia, cîinele şi bîta

August 14, 2007

Am crescut în jungla „de asfalt şi beton”. La bloc! Dar am copilărit la ţară!

Amintirile dintre blocuri sînt de cenuşă, moloz şi triste.

Cele de la ţară sînt senine, prăfuite şi adînci.

„Fiind băiet păduri cutreieram….” . Exact. La fel! Am şi eu ceva în comun cu „marele poet naţional”. Mi-a plăcut să cutreier pădurea Potcoavei şi Haleşteul şi Valea Merilor şi Prăpastia de la Vaideal.

Am dormit în pădure şi am auzit mistreţii frecîndu-se de stupi, dar nu atunci mi-am încheiat copilăria.

Prima dată copilăria mi s-a frînt la cinci ani! Atunci cînd mi-a fost ucis tatăl. Dar tot a mai rămas un rest din ea. A rămas ca o cracă ruptă pe jumătate în care o parte din frunze s-au uscat şi cealaltă parte trăieşte din seva care mai curge prin vinele nefracturate.

Am crescut lîngă unchiul Florea! El m-a învăţat pe Dumnezeu! Nu despre Dumnezeu! El m-am învăţat PE Dumnezeu! (Revin dacă trebuie! Efeseni 4:20)

M-a ajutat să-mi fac o praştie. M-a învăţat să cioplesc o bîtă şi mi-a dezlegat cîinele. Pe „‘Lupu”. Cîine de păzit stupii. Arăta exact ca un lup. Sur, cu urechile ciulite. Cînd îl udam în Haleşteu puţea oribil, dar mi-era atît de drag. Cînd alergam, alerga, cînd mă aşezam, se aşeza. L-am dresat intuitiv, deştept cîine.

Am tras cu praştia în tot ce mişca, m-am sprijinit în bîtă şi am alergat cu cîinele. Singur! Rai! O frumuseţe!

Am săpat cu bîta sub temelia casei într-un loc pe care mi l-a arătat unchiul Florea şi am descoperit o baionetă, veche, rusească. A fost una dintre comorile copilăriei melel, alături de praştie, bîtă şi Lupu.

Nu ştiu despre „cel mai bun prieten al omului”… dar Lupu devenise cel mai bun prieten al meu.

Într-o dimineaţă am ieşit în pridvor şi l-am fluierat, ca de obicei.

N-a răspuns.

Am ieşit spre curte. Era întins, cu spume maronii la gură, cu limba atîrnînd între dinţi, aproape despicată, strivită între dinţi de durere. În stînga lui, o pîine încă umedă, cu pete verzui, la mică distanţă de gardul vecinului.

L-am bocit şi îngropat, cu înmormîntare, cu soră-mea! Nu mi s-a încheiat atunci copilăria.
După ce s-a stins Lupu, am aruncat bîta în Haleşteu şi am ascuns praştia….

A mai durat două săptămîni cînd am descoperit că am devenit „mare”. Cum? Simplu, am descoperit că am căpătat boala oamenilor mari: n-am mai putut uita! Nu l-am putut uita! Nu pe Lupu….

Am aflat vara trecută că a murit şi el, vecinu, în chinuri groaznice, vomitîndu-şi lăuntrul. A murit … ca un cîine.

Cînd am aflat că a murit, mi-am dat seama că aproape îl uitasem… nu pe Lupu.

Anunțuri

7 comentarii

  1. foarte impresionant… 😦 imi pare asa rau pentru Lupu.


  2. am 22 ani si mi-am vazut cainele murind acum 2 luni. Nu otrava, ci o boala. Si daca ar fi fost vina unui om, acela ar fi fost ingropat o data cu cainele. Stiu cum e sa traiesti si sa respiri langa un caine, si cred ca nu exista lucru mai trist decat un copil langa 4 labute chircite.


  3. Fr. Marius, cand ne veti face bucuria sa citim un roman semnat „Marius David Cruceru”. Eu abia il astept!!


  4. Fr. Marius, cand ne veti face bucuria sa citim un roman semnat „Marius David Cruceru”? Eu abia il astept!!


  5. draga NEmesis, se lucrează, se lucrează, dar nu este acum timpul. Şi aşa s-ar putea să iau premiul pentru cel mai controversat personaj al anului… 🙂

    Glumesc!
    Dar nu stăm degeaba, numai că nu vor fi amintiri din copilărie, ci amintiri din cea mai frumoasă perioadă a vieţii mele, căsnicia.


  6. Theodoridis, stiu ce spui. Da, este îngrozitoare pentru un copil moartea animalului drag, dar de 14 ani încoace am onoarea să stau lîngă paturile muribunzilor semeni de-ai noştri.
    fiecare experienţă este absolut diferită, unică, fiecare moarte este unică, după cum unică este fiecare persoană.

    Moartea este cel mai important eveniment al vieţii.


  7. […] timidă a fost reclamat la toate oficiile. Ca unul am scris despre cîini cu simpatie care mi-am plîns cîinele mort, conside că am suferit pentru cauza atît de bine descrisă de domnul Pleşu, prea […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: