h1

A început şcoala de vară – prezentările din prima zi

August 15, 2007

Prima sesiune a şcoliii de vară a început cu prezentarea instrumentelor de lucru, concordanţe, dictionare, textele fundamentale de cea mai mare încredere.

A urmat prezentarea unor lucrări realizate de membrii Asociaţiei Române de Studii Religioase.

Cristian Bădiliţă, cu stilul bine cunoscut, cu largi paranteze bine informate, cu trimiteri repetate la textul grecesc, cu mult umor şi relaxarea specifică celui care este stăpîn pe subiect, a atacat portretul recent care i s-a făcut Mariei Magdalena. Maria Magdalena a fost vindecată de posesie demonică, nu există nici un indiciu despre o posibilă desfrînare sau vicii.

Nimic care să ţină de pervertire volitivă, vindecarea s-a petrecut împotriva unei maladii. Problema este că pseudo-tradiţia insistă pe suprapunerea dintre posedare demonică şi viciu. Prezentarea a continuat cu o privire spre celelalte femei slujitoare care însoţeau grupul ucenicilor, femei care făceau parte din aristocraţia evreiască. Acestea nu s-ar fi putut amesteca cu prostituatele. FAptul că este pomenit statutul social al celorlalte femei din jurul lui Isus, infirmă statutul de prostituată al Magdalenei.

Toată demonstraţia s-a realizat pornind doar de la textul Evangheliei, cu atac la aşa-zisele tradiţii care nu pot fi legitimate de datele pe care textul biblic ni le oferă. În final s-a făcut referire la felul în care feminismul încearcă să recupereze şi să utilizeze figura Mariei Magdalena.

UPDATE

Pietatea lăuntrică a fost subiectul de care s-a ocupat dr. Botica. Concept respins la început de unii cercetători, se poate dovedi cu textul biblic că Vechiul Testament este preocupat de inima omului, de intenţii, nu doar pe baza faptelor. Sentimentele, emoţiile, partea nevăzută, dinaintea faptelor este un domeniu care a părut mai degrabă preocuparea scriitorilor Noului Testament. Vechiul Testament, mai ales în literatura profetică şi poetică se uită la inima celor care aduc sacrificiile.

S-a pus în discuţie ideea de Templu uman care este insuficient, se face reinterpretarea ideii de templu, sufletul uman devine însuşi templu în care este prezent Logosul.

Spiritualizarea templului, mutaţia templu fizic – templu uman, templu din piatră – templu din carne este un proces început încă din scrierile VT, continuat în perioada intertestamentară şi săvîrşit în scrierile NT.

UPDATE

 

Dr. Dorin Frandeş a susţinut o lucrare privitoare la sonosfera Noului Testament. Sonosfera reprezintă totalitatea sunetelor care sînt produse de viu şi de cele lipsite de viaţă.

La fel cum există biosferă, atmosferă, există o lume a sunetelor. Avem o sonosferă a Vechiului Testament, dar şi o sonosferă a Noului Testament. A început totul cu un Cuvânt şi se termină cu o trîmbiţă. Geneza şi Apocalipsa sînt pline de sunete, vorbite sau cîntate.

Este oare sonosfera igienizabilă, răscumpărabilă? Ne îngrijim de atîtea lucruri neesenţiale, dar prea puţin de cum ne manifestăm sonor înaintea lui Dumnezeu.

Din punct de vedere acustic pe paginile Scripturii auzim de la sunete ale naturii, tunete, cutremure, glasuri, discursuri, sunete muzicale.

S-a realizat o tipologie a sunetelor din Biblie pentru a face o critică a sonosferei contemporane.

Omul este producător şi consumator de sunete. Acesta produce sunete care reflectă starea sa de cădere. Este oare posibilă o răscumpărare a sonogenezei umane prin contaminarea cu sonosfera biblică sau prin întreruperea din cînd în cînd, prin potenţiometru şi butonul off a suntelor. Prin ascultarea sunetelor create de natura lui Dumnezeu.

Este interesant că Dumnezeu ne-a dat posibilitatea de a ne abstrage de la vizual prin închiderea pleoapelor, dar nu ne-a dotat urechile cu închizători. Sîntem obligaţi să trăim în sonotopi.

Din discuţii a rezultat propunerea unor noi termeni, melosferă, pentru a izola zgomotele de suntele muzicale şi de imnosferă, muzica religioasă.

Prezentarea este rezumatul unei cărţi în curs de apariţie.

 

UPDATE

 

 

Rodica Bogdan a prezentat o lucrare despre coerciţie şi graţie în sărbătoare. Aspectele coercitive se referă la faptul că celebrarea, punerea deoparte a zilei a şaptea şi respectarea întregii paradigme ritualice erau legiferate, iar nerespectarea lor aducea implicit pedeapsa. În cazul nerespectării Sabatului, pedeapsa era capitală: „Cel care pângăreşte ziua de odihnă cu moarte să moară.”
Dacă în Vechiul Testament, exista un calendar strict, exact al celebrării, în Noul Testament, celebrarea se subînţelege ca exerciţiu zilnic, prin înnoirea de zi cu zi a credincioşilor. De la întâia liturghie pascală, crucificarea Mântuitorului, credincioşilor le este trimis Duhul. Isus Şi-a dat Duhul, şi astfel credincioşii pot să se închine de acum în duh şi adevăr. Sub aspect topic, sărbătoarea este extinsă, tot aşa cum sub aspect temporal, ea este nelimitat deschisă. Locul de închinare este înlăuntrul fiecărui credincios, pentru că fiecare este templul Duhului Sfânt. Constrângerile celebrării din Vechiul Testament, cu implicaţiile punitive, sunt înlocuite de libertatea harului, de libertatea iubirii de Dumnezeu care modifică definitiv şi complet parametrii celebrării.
Odată cu venirea lui Isus, are loc o resemantizare a sărbătorii. Nu omul pentru Sabat, ci Sabatul pentru om. Isus Se defineşte ca Domn al sărbătorii, al celebrării. Închinarea ritualică este înlocuită de închinarea în duh şi adevăr. Fiind zi de zi în prezenţa lui Dumnezeu, credinciosului îi este garantată o sărbătoare permanentă. Graţie graţiei, fiecare are acces în sfânta sfintelor. Aşa după cum lui Moise i-a strălucit faţa aflându-se în prezenţa lui Dumnezeu, pe munte, credincioşilor ar trebui să le strălucească feţele zi de zi, într-o celebrare permanentă.

UPDATE

 

Ciprian Simuţ a lansat o discuţie despre posibilitatea sau imposibilitatea apostazierii de către omul mîntuit, pornind de la textul din Evrei, capitolul 6.

Textul a fost analizat în original şi abordarea a stîrnit discuţii în jurul unor subiecte controversate cum ar fi: predestinare şi liber arbitru, posibilitatea de cunoaştere a Evangheliei de către demoni, fără posibilitatea mîntuirii, posibilitatea dăruirii Duhului în momentul botezului.

 

De asemenea, s-a ridicat întrebarea: Ce înseamnă a fi mîntuit? „Putem spune că sîntem mîntuiţi înainte de a trece pragul morţii?”. De ce nu mai au nici o şansă cei care răstignesc din nou pe Cristos? Este o problemă de trăire, de morală sau de credinţă, de iluminare, de cunoaştere?

Ce înseamnă şi care este diferenţa dintre a păcătui, simplu, şi a re-răstigni pe Cristos?

Cristian Bădiliţă a intervenit pentru o lămurire filologică asupra textului.

Discuţiile s-au aprins încă înainte de încheierea prezentării, aşa cum era de aşteptat, Ciprian Simuţ fiind întrerupt de mai multe ori pentru explicaţii suplimentare.

 

 

 

 

Discuţiile au fost înregistrate audio. Cu acordul autorilor, conferinţele vor fi tranferate pe web în vederea audiţiei.

Vă vom oferi date pe măsură ce conferinţa se desfăşoară.

One comment

  1. de unde ai tras concluzia? din Biblie? de unde? din tradiţie, de unde?

    prezentatorul spune că este o contaminare onomastică. Cei şapte demoni au putut fi demonul lenei, a vorbirii fără rost, a akediei, a tristeţii etc. nu neapărat al curviei. Nu?
    🙂



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: