Încheierea lucrărilor şcolii de vară

Seminariile Şcolii de vară Perichoresis Ipoteşti – Oradea s-au încheiat la ora 17.00 odată cu lansarea celor două volume scrise de Răzvan Ionescu, România şi Julieta la fix şi Cînd sfinţii mergeau la teatru.

Lansarea, modestă în ceea ce priveşte participarea publicului orădean, a fost totuşi un prilej de autentică bucurie artistică, mai ales în momentul lecturii de către autor a primelor şi ultimelor pagini din România şi Julieta la fix.

Cristian Bădiliţă a prezentat lucrarea Cînd sfinţii mergeau la teatru cu mult umor, nedidactic, foarte entuziast.

Şcoala de vară s-a încheiat în urma unei evaluări foarte pozitive atît din partea participanţilor cît şi din partea co-organizatorului invitat, dr. Cristian Bădiliţă.

Le mulţumim tuturor celor care au avut „curajul” să participe la un asemenea „happening” (Voicu Bojan) şi care au adus cele bune şi au luat cele bune cu ei.

„cele bune să se-adune, cele rele să se spele… ”

vom reveni!

UPDATE

Iată primele reacţii

Reclame

Şcoala de vară – a patra zi

A patra zi a debutat cu prezentarea lui Alin Suciu, Evanghelia lui Iuda, noi perspective. După traducerea din coptă, împreună cu un colectiv de cercetare, comitetul de cercetare din care face parte şi Alin Suciu descoperă că a ieşit un cu totul alt text, care poate fi citit într-o cu totul altă cheie hermeneutică. Starea de conservare precară a manuscrisului a îngreuiat foarte mult procesul de descifrare. Primele cercetări s-au făcut sub imperiul grabei şi muncii asupra unor manuscrise inexacte. Descifrarea corectă a manuscrisului ne determină să înţelegem că Iuda este numit Demon şi nu apostolul preferat.
După ce s-a tradus textul s-a propus o nouă cheie de lectură. Apostolii şi succesorii acestora au trădat învăţătura lui Isus, perpetuînd în numele său, cultul sacrificial iudeu închinat Dumnezeului biblic. Textul este o dezbatere legată de sistemul jertfelor. Pasajul fundamental este la pagina 39, versetele 18-28 şi 40 de la 1-4. Fiind un text gnostic, trebuie citit ca un text gnostic din perspectiva gnostică care respinge jertfa lui Isus, fiind respinsă şi carnalitatea, întruparea şi istoricitatea lui Isus.

Prezentatorul a arătăt, analizate fiind cîteva pasaje din text, care este diferenţa dintre traducerea publicată, inclusiv în româneşte şi traducerea corectă, realizată chiar de Alin Suciu.

Perspectiva asupra textului se schimbă radical.

UPDATE

Otniel Veres a prezentat proiectul tezei sale de doctorat asupra epistemologiei lui Carl Henry, un construct care pleacă de la gîndirea apriorică, o epistemologie revelaţională. Proiectul a generat discuţii în urma cărora s-au conturat mai multe sugestii pentru tînărul candidat.

UPDATE 

A fost prezentat proiectul lui Liviu Mocanu, Peştele lui Petru,  proiect care se va bucura de o amplă descriere în volumul care va fi publicat. Proiect care însumează şapte sculpturi, peştele lui Petru surprinde momentele încărcate de simbolism din textul biblic.

UPDATE

După o  scurtă prezentare a unei viitoare cărţi, Marius Cruceru a încercat să propună o grilă de selecţie şi sistematizare din oceanul de peste 2.250.000 ocurenţe care apar la simpla căutare pe Google „Greek New Testament”. Credibilitatea resurselor de pe internet este cea mai mare problemă. Au fost prezentate „principii de igienă” a căutărilor pe internet după resurse biblice, dar şi mijloace de testare şi selectare pentru a obţine o listă de surse credibile.  A fost prezentată şi o listă cu cîteva sute de link-uri utile pentru cercetătorul Noului TEstament în Limba Greacă.

UPDATE

În acest context a fost lansată pagina de internet „Greaca Noului Testament pentru Ghiţă, Nelu şi Lenuţa”. Vom reveni cu detalii.

Muzica crizei 2

Muzica de pe la noi, s-ar putea să arate astfel din urmărele pricini:

1. Lipsa unei educaţii de masă în domeniul muzicii poate fi o posibilă cauză. Dar sistemul de învăţămînt are probleme mai mari decît calitatea şi puţinătatea orelor de desen şi muzică. Copiii noştri nu învaţă cum trebuie limba română şi matematică, ce, să le dăm lecţii de blockflote sau să îi învăţăm melodii despre melci şi broaşte? Vreo soluţie instituţională, din partea actualialilor conducători doctoranzi ai Ministerului Edulcoraţiei Naţionale? Să fim serioşi!

2. Lipsa profesorilor. Dar… o posibilă soluţie ar putea fi implementarea sistemului tutorial privat, gen meditaţii, profesorul de pian la uşă, inexistent la această oră. Acesta ar putea suplini această lipsă a sistemului de educaţie naţional, dar iniţiativele sînt abia la început. Cineva îmi povestea în urmă cu vreo doi ani de ideea de a crea o şcoală privată mobilă cu profesori care să predea diferite instrumente în locaţia indicată de client. Aici trebuie bani şi încredere. Bani, evident pentru ce. Încredere? Pentru că nu este lucru uşor să îţi laşi copiii în regim tete-a-tete cu cine ştie ce artist cu cine ştie ce apucături. Eh, da e băiat, iar domnu profesor e bărbat, ce se poate întîmpla? Într-o lume pidosnică ca a noastră şi drogată sexual prin media, credeţi că fetele mai sînt în siguranţă în preajma oricărei femei şi băieţii în preajma oricărui bărbat? Deci, bani, încredere, voinţă!

3. Lipsa mecenatului. Noua boierie şi aristocraţie vine din zona manelisto-păşunisto-ciobănesco-fotbalistică. Ce? Să-i ceri lui Gigi? Să construiască o Filarmonică? Ugerul statului a fost umplut cu alte chestii pentru muls, arta nu este rentabilă.

4. Dispariţia şcolilor populare de artă. Şi acum îmi aduc aminte cu plăcere orele petrecute în Şcoala populară de artă de la Iaşi pentru clarinet, chitară clasică, saxofon etc. Aşa s-au umplut bisericile noastre de instrumentişti care stăpîneau o tehnică decentă şi instrumente bunicele. Unii au rămas bolnavi pe viaţă, contaminaţi de instrumentul respectiv.  Plata? Simbolică. Iar pentru instrumentiştii şi aşa săraci de prin Filarmonici era o normă în plus. Toată lumea era mulţumită.

5. Liceele de artă în criză. Este plînsul şi scrîşnirea dinţilor în liceele de artă. Ştiam că nu se prea face matematică, fizică şi gramatică pe acolo, dar acum nu se mai face bine nici instrument. Din cauza faptului că tot mai puţini copii aleg instrumentul pentru a face carieră, liceele au coborît standardele de admitere şi clasele sînt pline de învăţăcei stîngaci care le provoacă oroare profesorilor. Lipsa de chef  şi sictirul înfloresc pe toate sălile liceelor de artă din ţară.

6. Lipsa materialului genetic. Din 1991 încoace, după unele statistici mai optimiste ca naţiune am avut 11.000.000 de avorturi (11 milioane, ca să fie clar), după altele 16 milioane şi acestea sînt doar cele declarate. Cred că am îngropat prin grădini şi am dat la canale încă o Românie de vreo 20 de milionane în aceşti ani. Imaginaţi-vă cîte talente au fost strivite de instrumentele călăilor ginecologi. Cîte degete de viitori pianişti au fost strivite de forfecele avortanţilor, cîte picioare care s-ar fi putut odihni pe pedalierele orgilor au fost smulse şi aruncate la coş. Cîte creiere dizolvate!

Cînd eram în clasa I-a, am fost în I-a G şi după noi mai urmau I, J, K, Clasa I-a K, şi toate aveau cîte 40 de elevi.

Acum abia dacă se umplu două clase I-a A şi I-a B, poate şi C, fiecare cu cîte 25 de elevi. Calculaţi şi voi!

Cînd se nasc tot mai puţin copii, se nasc tot mai puţine talente. Talanţii răspîndiţi de Dumnezeu în lume sînt în directă proporţie cu statisticile demografice. Este adevărat că şi prostia concurează pe aceleaşi statistici.

Generaţia mea este generaţia „decreţeilor lui Ceauşescu”. Sîntem mulţi. Din toată mulţimea asta ne putem lăuda cu unii care fac legea acum în film, media etc. Uitaţi-vă în blogosferă să vedeţi cam ce se întîmplă. Generaţia născută între anii 1971-1989 este cea mai activă prin spaţiul virtual. Uitaţi-vă cam ce fel de bloguri îşi face lumea  din generaţia aia.

Ar fi interesantă o statistică referitoare la cei care posedă pagini web, bloguri etc. născuţi fiind după 1989. Mă tem că va fi o cădere spectaculoasă, în primul rînd în număr.

Ma opresc deocamdata aici, dar sînt multe de spus.

etc. Sînt alţii mai îndrituiţi să analizeze cauzele la nivel naţional, dar putem încerca, cine ştie ce iese?