Muzica de pe la noi, s-ar putea să arate astfel din urmărele pricini:
1. Lipsa unei educaţii de masă în domeniul muzicii poate fi o posibilă cauză. Dar sistemul de învăţămînt are probleme mai mari decît calitatea şi puţinătatea orelor de desen şi muzică. Copiii noştri nu învaţă cum trebuie limba română şi matematică, ce, să le dăm lecţii de blockflote sau să îi învăţăm melodii despre melci şi broaşte? Vreo soluţie instituţională, din partea actualialilor conducători doctoranzi ai Ministerului Edulcoraţiei Naţionale? Să fim serioşi!
2. Lipsa profesorilor. Dar… o posibilă soluţie ar putea fi implementarea sistemului tutorial privat, gen meditaţii, profesorul de pian la uşă, inexistent la această oră. Acesta ar putea suplini această lipsă a sistemului de educaţie naţional, dar iniţiativele sînt abia la început. Cineva îmi povestea în urmă cu vreo doi ani de ideea de a crea o şcoală privată mobilă cu profesori care să predea diferite instrumente în locaţia indicată de client. Aici trebuie bani şi încredere. Bani, evident pentru ce. Încredere? Pentru că nu este lucru uşor să îţi laşi copiii în regim tete-a-tete cu cine ştie ce artist cu cine ştie ce apucături. Eh, da e băiat, iar domnu profesor e bărbat, ce se poate întîmpla? Într-o lume pidosnică ca a noastră şi drogată sexual prin media, credeţi că fetele mai sînt în siguranţă în preajma oricărei femei şi băieţii în preajma oricărui bărbat? Deci, bani, încredere, voinţă!
3. Lipsa mecenatului. Noua boierie şi aristocraţie vine din zona manelisto-păşunisto-ciobănesco-fotbalistică. Ce? Să-i ceri lui Gigi? Să construiască o Filarmonică? Ugerul statului a fost umplut cu alte chestii pentru muls, arta nu este rentabilă.
4. Dispariţia şcolilor populare de artă. Şi acum îmi aduc aminte cu plăcere orele petrecute în Şcoala populară de artă de la Iaşi pentru clarinet, chitară clasică, saxofon etc. Aşa s-au umplut bisericile noastre de instrumentişti care stăpîneau o tehnică decentă şi instrumente bunicele. Unii au rămas bolnavi pe viaţă, contaminaţi de instrumentul respectiv. Plata? Simbolică. Iar pentru instrumentiştii şi aşa săraci de prin Filarmonici era o normă în plus. Toată lumea era mulţumită.
5. Liceele de artă în criză. Este plînsul şi scrîşnirea dinţilor în liceele de artă. Ştiam că nu se prea face matematică, fizică şi gramatică pe acolo, dar acum nu se mai face bine nici instrument. Din cauza faptului că tot mai puţini copii aleg instrumentul pentru a face carieră, liceele au coborît standardele de admitere şi clasele sînt pline de învăţăcei stîngaci care le provoacă oroare profesorilor. Lipsa de chef şi sictirul înfloresc pe toate sălile liceelor de artă din ţară.
6. Lipsa materialului genetic. Din 1991 încoace, după unele statistici mai optimiste ca naţiune am avut 11.000.000 de avorturi (11 milioane, ca să fie clar), după altele 16 milioane şi acestea sînt doar cele declarate. Cred că am îngropat prin grădini şi am dat la canale încă o Românie de vreo 20 de milionane în aceşti ani. Imaginaţi-vă cîte talente au fost strivite de instrumentele călăilor ginecologi. Cîte degete de viitori pianişti au fost strivite de forfecele avortanţilor, cîte picioare care s-ar fi putut odihni pe pedalierele orgilor au fost smulse şi aruncate la coş. Cîte creiere dizolvate!
Cînd eram în clasa I-a, am fost în I-a G şi după noi mai urmau I, J, K, Clasa I-a K, şi toate aveau cîte 40 de elevi.
Acum abia dacă se umplu două clase I-a A şi I-a B, poate şi C, fiecare cu cîte 25 de elevi. Calculaţi şi voi!
Cînd se nasc tot mai puţin copii, se nasc tot mai puţine talente. Talanţii răspîndiţi de Dumnezeu în lume sînt în directă proporţie cu statisticile demografice. Este adevărat că şi prostia concurează pe aceleaşi statistici.
Generaţia mea este generaţia „decreţeilor lui Ceauşescu”. Sîntem mulţi. Din toată mulţimea asta ne putem lăuda cu unii care fac legea acum în film, media etc. Uitaţi-vă în blogosferă să vedeţi cam ce se întîmplă. Generaţia născută între anii 1971-1989 este cea mai activă prin spaţiul virtual. Uitaţi-vă cam ce fel de bloguri îşi face lumea din generaţia aia.
Ar fi interesantă o statistică referitoare la cei care posedă pagini web, bloguri etc. născuţi fiind după 1989. Mă tem că va fi o cădere spectaculoasă, în primul rînd în număr.
Ma opresc deocamdata aici, dar sînt multe de spus.
etc. Sînt alţii mai îndrituiţi să analizeze cauzele la nivel naţional, dar putem încerca, cine ştie ce iese?
Apreciază:
Apreciere Încarc...