Am reţinut comentariile foarte interesante ale dr. Bulboacă pentru că ridică probleme foarte importante şi de mare actualitate. Puţine cuvinte, dar multe probleme. Merită să discutăm ideile şi nu persoanele şi circumstanţele. S-ar putea sa ne aprindem, pentru ca sint destule chesiuni care nu sint abordate frontal.
O parte dintre chestiunile enumerate mai jos ar fi trebuit discutate la a doua masă rotundă, singurul eveniment din cadrul şcolii de vară care a fost anulat: “Studiul Noului Testament în România, încotro?”
De ce reiau aceste comentarii?
Pentru că acest blog este un spaţiu de dezbatere şi analiză şi cred că cele puse în discuţie de cancelarul FSUPA merită mai multă atenţie, dacă nu în vederea ofertei de soluţii, măcar pentru a ne coborî cu picioarele pe pămînt.
Iată lista chestiunilor:
- Intelectualul evanghelic. Cine şi cum sînt sau ar trebui să fie „intelectualii evanghelici”? La ce fel de “portret robot” ne referim atunci cînd spunem “intelighenţia baptistă”? Ce fel de şcoli, ce fel de publicaţii, cîte, ce activitate ştiinţifică, culturală, artistică ar trebui să dovedească cineva pentru a intra în această breaslă? oricum voi reveni cu un post dedicat special acestei probleme spinoase – intelectualul, in general si intelectualul evanghelic, in particular.
- Compromisul ecumenic. Ce înseamnă “compromisul ecumenic” şi cum s-ar putea defini acesta, în context larg şi în contextul la care se referă domnul Bulboacă? Orice întîlnire la care participă specialişti de diferite confesiuni este un eveniment ecumenic? Consultările guvernamentale sau prezidenţiale reprezintă evenimente ecumenice, dacă sînt invitaţi toţi conducătorii cultelor? ARSR -ul, co-organizatoare a acestui eveniment (dr. Cruceru şi dr. Badilita sînt parte a organizatiei), este o asociaţie de breaslă, profesională. Este aceasta o asociaţie ecumenică?
- Profesori universitari de Noul Testament. Ce înseamna „profesori universitari de calibru” în domeniul de interes al scolii de vara de anul acesta „Noul Testament”? Ne referim la gradul didactic de „profesor univ.”, ne referim la cei care predau in scoli neacreditate, în centre de cercetare, în cadrul unor ONG-uri, la cei care predica sau sint invatatori in biserici? Ce înseamnă „de calibru”? Cîte cărţi, cîte studii, ce manifestare ar trebui să aibe o asemenea persoană în spaţiul public, cu referire în primul rînd la NT? Există alte canoane decît cele ale ministerului educaţiei pentru a numi pe cineva „profesor” într-un context universitar? Faptul ca anumite persoane sint cunoscute in mediul evanghelic ca predicatori si invatatori excelenti ii transforma in „profesori de calibru”? Un vorbitor bun, un predicator bun este neaparat un profesor bun?
- Specialist, diletant, amator. Există o listă a celor cu doctorate respectabile în domeniul Noului Testament. La această listă ne referim, la cei care au doctorat, la cei care profesează, la cei care nu mai profesează, la cei care s-au deprofesionalizat? Oricine are un doctorat într-un domeniu este specialist in acel domeniu, daca nu mai scrie şi nu mai este integrat într-un mediu de cercetare referitor la domeniul respectiv? Ce sînt oamenii care simpatizează studiile NT, sînt aceştia diletanţi sau amatori (în sensul cel bun al cuvîntului)? Un pastor care are un doctorat în NT, dar care nu a mai scris un articol de cîţiva ani mai este sau nu specialist consultabil în domeniul în care şi-a luat doctoratul? Vom reveni si asupra acestui aspect demn de toata atentia.
- Evaluarea centrelor de studii. În ce fel şi în ce ordine putem enumera alături Centrul Areopagus, Universitatea de Vest, Universitatea Bucureşti, Universitatea din Oradea, Universitatea Emanuel, Oxford-ul, Sorbonna etc. Care sint criteriile de comparatie si cum anume am putea judeca acestea intr-o singura oala? Dacă le punem în acelaşi top, cum anume hotărîm că Cambridge-ul este mai prost decît Sorbonna şi Sorbonna mai proastă decît Oxfordul? Cine judecă acest lucru? Ajunge să ai dr. în istoria Bisericii ca să acreditezi aceste şcoli?
- Problema publicaţiilor. Publicaţiile în domeniul Vechiului Testament, spre exemplu, califica pe cineva ca specialist şi în domeniul Noului Testament, un doctorat în dogmatică şi o carte scrisă în domeniul respectiv, califică pe cineva şi în domeniul traducerilor din limba greacă a Noului Testament? Dintre cei care au doctorat în Noul Testament, cine a publicat şi ce anume şi cît? Persoanele numite au scris în domeniul exegezei NT?
- Problema invitaţiilor şi răspunsul la invitaţie. Există o listă a specialiştilor în Noul Testament vorbitori şi scriitori de limbă română. Cine a fost şi cine nu a fost prezent şi de ce anume? Iată un subiect foarte fierbinte!!! A fost de vină locul, au fost de vină organizatorii? Este sigur dr. Bulboacă că n-au fost invitaţi specialiştii în NT care au ceva de spus în domeniul cu pricina. Unii dintre cei numiţi de dr. Bulboacă locuiesc în străinătate. Este sau nu acest lucru un impediment în organizarea unui asemenea eveniment?
- Specialişti în NT fără limba greacă. În cadrul unei şcoli de vară referitoare la Noul Testament ar fi necesară sau nu abilitatea de a citi textul grecesc fără dicţionar? Cu alte cuvinte, cunoaşterea în limitele decenţei a limbii în care au fost scrise cărţile NT ar fi o conditie sine qua non pentru participarea la un asemenea seminar. Nu stiu care este conditia de participare pentru o scoal de vara legata de istoria bisericii moderne, dar banuiesc ca un doctorat in orice alt domeniu si simpla cunoastere a limbii romane nu ar fi de ajuns.
- Ce putem învăţa în sfera Studiilor Noului Testament de la teologii ortodocşi şi catolici? Aşa pune întrebarea dr. Bulboacă. Cred că este o întrebare la care merită să medităm. Am încercat, în cadrul acestei şcoli de vară să aşezăm întrebarea şi invers: ce pot învăţa teologii ortodocşi şi catolici de la cei evanghelici. Răspunsurile la ambele întrebări merită explorate. Ar merita sa ne uitam la principalele instrumente de studiu, editii NT in limba greaca, editiile de tex pentru LXX si Biblia Hebraica, Lexicoane, Dictionare si sa vedem cam din ce directie confesionala vin autorii.
- Cum luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna? ESte necesară cunoaşterea în detaliu a NT pentru o astfel de luptă sau nu? Este necesară o întîlnire cu oameni care au alte convingeri pentru a ne pune la încercare credinţa sau aceasta poate fi apărată doar în sera noastră cea de toate zilele?
- Ce fel de cunoaştere au avut Reformatorii Luther, Calvin, Zwingli asupra Noului Testament? Cunoaşteau sau nu limba greacă sau declaraţiile de genul Sola Scriptura au fost pură retorică. Oameni care au schimbat istoria Bisericii a fost marcata de oameni care s-au referit la text, Origen, Augustin, Luther etc.
- Lista dr. Bulboacă. Lista in care apar Dr. Daniel Mariş, Dr. Otniel Bunaciu, Dr. Beniamin Fărăgău, Dr. Cristian Barbosu, poate fi completată cu următorii şi cred că aici am putea fi mult mai aproape de preocupările şcolii de vară din acest an. Dr. Octavian Baban, Dorin Axente, Dr. Radu Gheorghiţă, Dr. Sorin Sabou, specialişti demni de tot respectul pentru cunoştinţele de hermeneutica, greaca NT şi Exegeza ale ultimilor amintiti.
- Colaborare, granturi, publicaţii. Se poate colabora pentru a obţine granturi, publicaţii etc. în domeniul Istoriei bisericii metaconfesional şi ecumenic (aşa sugerează Dr. Bulboacă, nu stiu cărei confesiuni aparţine Veniamin Ciobanu!), dar este absolut interzis orice proiect pe NT aducînd în jurul textului sacru specialişti aparţinînd altor confesiuni?
- Ignoranţa, lipsa de profesionalism a unor oameni. Dr. Bulboacă ne acuză de ignoranţă şi lipsă de profesionalism. În ce anume? Nu ne cunoaştem, n-a fost la eveniment, dar se exprima foarte generos în calificative. Ignoranţă faţă de ce anume? Lipsă de profesionalism în ce domeniu?
Dacă lipsa de profesionalism se referă la organizarea şcolii de vară, o recunoaştem. Am făcut greşeli, ca orice începător. N-am verificat şi „cenzurat” repertoriul de poezie 🙂 , nu au ieşit toate lucrurile perfect, am greşit în organizarea lansării cărţilor, presa a fost anunţată prea tîrziu etc. Sînt un neprofesionist în organizarea unor astfel de evenimente şi sînt sigur că altcineva ar fi făcut o slujbă mult mai bună. Îmi mărturisesc ignoranţa în domenii ca fotografia artistică, poezia modernă, sculptura, evanghelia secretă a lui Marcu, limba coptă, TEstamentul lui Solomon etc. De aceea am refuzat să fiu eu personajul principal în happening-ul Bojan şi am avut nevoie de Cristian Bădiliţă şi de Alin Suciu, Ştefan Colceriu etc.
Cu un singur lucru nu sînt de acord în acuzaţiile dr. Bulboacă că „ignoranţa şi lipsa de profesionalism a unor oamei ca MArius Cruceru nu sînt scuzabile”. Eu cred că sînt scuzabile, dacă îmi cer scuze. Şi am făcut-o deja peste tot pe unde a trebuit!
Dacă trebuie, toate lucrurile proaste la şcoala de vară au fost din vina mea. Toate lucrurile bune s-au întîmplat din pricina Domnului, în primul rînd, apoi pentru că au venit cei care au venit, încă o dată le mulţumesc şi pentru că oameni ca Natalia, Simona, Maria, Adriana, Dorel, Gabi, Laci şi alţii m-au ajutat ca totul să iasă bine.
În rest… „cele bune să se-adune, cele rele să se spele.”
PS.
aş sugera discutarea acestor subiecte în dreptul ideilor şi proiectelor de soluţii şi nu în dreptul persoanelor care nu citesc acest blog, care nu pot interveni, nu se pot apăra, nici în dreptul circumstanţelor.
Apreciază:
Apreciere Încarc...
La patratosu 