Archive for 22 august 2007

h1

De ce am emoţii zilele astea…

august 22, 2007

De ce?

Pentru că fiica mea, Neriah, a apucat chitara. M-am temut eu, dar de ce te temi nu scapi. De-asta îmi şi vin chestiile astea cu chitarişti pe blog.

Deci şi Neriah, care are cam tot atîtea kilograme cît chinezoaica din tubul de mai sus s-a apucat dintr-o dată şi fără oprire de chitară. Am tot pus chitara în husă, am pus-o în cui că ştiu ce fel de drog este.

Greu, nu mai scapi niciodată. A găsit-o. S-a prins de ea şi n-o mai lasă. I-a venit vremea. Şi doar am ştiut că nu poţi să ţii o chitară în casă fără să se apuce copiii de ea. Am ştiut şi n-am făcut nimic!
În vreo două zile a descifrat vreo cinci studii din Carulli. Umblă prin casă după Carcassi. Greu! Acum a plecat vreo două zile şi mă tem că intră în sevraj.

Asta e! S-a intoxicat! Ştiu ce urmează: „Tati, dă-mi bani, am găsit o partitură nouă, am găsit corzi noi, au adus lac de curăţat lemnul … ”

Am încercat să cumpăr o chitară de-aia „turist” cu o cutie de rezonanţă mai mică, făcută la Reghin. Ruşiiinneeeee! Era deja desfăcută din fabrică. Ce să mai spun de finisaje….

Am renunţat şi nu avem cum să ne luăm „doza” şi în călătorii. Îmi e milă de soţia mea şi mama ei. E greu să umbli cu guitaxicomani după tine!

La alte chestii spun „Eh, lasă, tată, că va trece.”

Asta ştiu că nu mai trece.

A păţit-o şi soră-mea. Ce credeţi că l-a pus pe bărbat-su să îi cumpere de ziua ei, de aniversarea nunţii etc. Chitară!

Zilele astea am emoţii. O privesc cu frică. Fiica mea s-a intoxicat, i-a intrat lemnul în piele şi corzile sub unghii.

Este o vorbă: „Cine simte de aproape mirosul de lac de chitară, cu chitara în mînă va muri!”

Epilog:

De ce oare toţi îngerii sînt pictaţi cîntînd la harfe? Oare în RAi au chitări sau nu? Harfa este un instrment atît de nepopular. Poate tocmai de aia se va cînta la harfă, obligatoriu, ca o compensare pentru un instrument neglijat.

Aş face cumva un fel de referendum, un fel de ONG, o acţiune, o mişcare, ceva de genul ăsta care să promoveze chitările în ceruri. Ar fi foarte bine pentru dependenţi!

Reclame
h1

a propos de noi, românii…

august 22, 2007

Cineva mi-a trimis azi un link către un articol foarte bun din Dilema Veche.

Tot discutăm despre cazanul cu români, apucături româneşti etc.

Cred că merită să vă uitaţi puţin aici .

h1

Uite şi de bine despre şcoala de vară

august 22, 2007

Gândurarul, care a fost la toate sesiunile şcolii de vară (important aspect, nu? ca să poţi critica sau aprecia), la fel ca şi Adamaica, spune…

h1

Ce este un intelectual?

august 22, 2007

Aşa cum am promis, voi reveni la tematica dr. Bulboacă, fără îndoială, foarte seminală pentru dezbateri autentice.

Prima formulă pe care o foloseşte dr. Bulboacă este aceea de intelectual evanghelic, revenind apoi cu o formulă ironică, „inteligenţia baptistă”. Cu siguranţă, cele două expresii nu îşi suprapun semnificatele. Voi încerca să demonstrez de ce.

Dacă medităm un pic asupra formulei intelectual evanghelic, imediat se ridică mai multe întrebări:

– orice intelectual este un intelectual?

– orice intelectual creştin este şi evanghelic?

– orice intelectual evanghelic este şi baptist sau invers… orice intelectual baptist este şi evanghelic?

– intelectualul evanghelic poate fi numit aşa din pricina apartenenţei la unul din cultele evanghelice sau din pricina unei anumite structuri teologice?

Complicată poveste, nu?

Să o luăm pe rînd.

Nu orice intelectual este un intelectual!

S-ar putea să vă şocheze acestă afirmaţie.

Da, pînă de curînd ne-am obişnuit să îi considerăm intelectuali pe aceia care au fost trimişi prin anii 80-90 „la facultăţi” de părinţii deformaţi de mentalitatea comunistă asupra muncii

„Du-ti şi tu, tatî, la oraş, la facultati sî ti faci entelectual ca să nu mai munceşti ca prostu cum fac ieu….uiti cum mă spetesc pi digiaba făr’rost…ti duci acolo, apăi toţi cu sapa, tu cu mapa!”

Aşa ni s-a umplut ţara de entelectuali. De ce seamănă oare cu o boală? Că e la fel ca enterocolita. Toată lumea cu mofturi şi cu fiţe. Cancelariile pline de profesoare de limba română care dădeau ochii peste cap cînd citeau singura şi unica lectură pe o distanţă de 5 ani, Shogun, că aia era la modă, ingineraşi care nu ştiau să deseneze o structură în construcţii şi subingineraşi care învăţau meserie de la maiştrii şi de la muncitorii categoria a VII-a specială. Da… toţi erau entelectuali! S-au umplut birourile ţării de ei şi deveniseră un grup parazitar. Nici sălile de concerte ale filarmonicilor nu erau populate de ei, nici librăriile nu se îmbogăţeau din salariile lor.

Nu oricine a terminat o facultate este un intelectual. Glorie capitalismului că i-a ales pe cei cu mapa şi i-a scos de prin birourile în care îşi sorbeau cafeaua degeaba spre enervarea celor care se speteau în secţie ca să îi ţină şi pe ei şi i-a trimis pe cîmpiile patriei hispanice să facă ceva util.

Au ajuns ce n-au visat părinţii lor: oameni de afaceri de succes, buticari, căpşunari, salahori, instalatori, taximetrişti, comis-voiajori, vînzători de oale Zepter, de Aloe Vera, de Ganoderma. Toate utile, dar poţi să spui că această nouă clasă este o clasă pe care o putem numi intelectualitatea românească postdecembristă?

Unora le-a venit mintea la cap. Şi-au „venit în fire”, precum fiul risipitor, şi au luat în serios statutul de intelectual. S-au pus cu burta pe carte. Au mai făcut o specializare, au devenit competitivi. Unii şi-au schimbat complet domeniul de interes şi fac chestii excelente acolo unde sînt.

Un prieten care în 1989 a fost şocat că dau la filologie: „Cuuuum? La filologie? Păi acolo sînt numai fete! Din ce-o să trăieşti?”. Era inginer. Acum s-a respecializat şi este producător de televiziune. Piaţa a reglat conturile tuturor.

Deci, ce este un intelectual pînă la urmă?

Orice intelectual este un om care respiră! (nu întotdeauna un OM, dar un om….) Intelectualul este cel care respiră cu mintea. Adică inspiră, citeşte, şi expiră, adică scrie. Oricine face chestia asta este un intelectual, fie că a terminat o facultate sau nu.

Am doi prieteni, unul electrician, altul tîmplar. Primul preocupat de artă, poezie, eseistică, al doilea preocupat de patristică.

Primul compunea versuri, era la curent cu toată poezia nouăzecistă, ştia toate cronicile etc. Al doilea citise toată colecţia PSB (părinţi şi scriitori bisericeşti) din scoarţă în scoarţă. Anticarii îi cunoşteau pe numele mic deja. Amîndoi complexaţi că nu terminaseră o facultate de Textile sau măcar TCM-ul…. etc. Cine sînt intelectualii în acest caz?

Cei cu ţidulă sau cei care fac exerciţiul care ar fi fost presupus la cei care şi-au poposit coatele pe băncile facultăţilor şi n-au mai citit nimic din momentul în care şi-au luat diplomele?

Orice frizeriţă care citeşte între două tunsori şi îşi completează jurnalul de acasă pe caiet de matematică este „mai intelectuală” decît un individ care rîgîie în tren şi se descalţă aproape să îşi pună picioarele puturoase în poalele maică-mii, dar cînd îl întrebi cine este îţi arată o carte de vizită pe care scrie „ing. dipl.” sau „prof.”.

Prefer un „om simplu”, dar cu mintea complexă unui parazit cu diplomă plin de snobisme şi de pretenţii.

EntelectualiTelectuali? Intelectălăi?

Cine este intelectualitatea acestei ţări? Acea categorie de oameni de bun simţ al cărei creier respiră în voie aerul curat al cărţilor bune şi au frisonul foii albe de hîrtie pe care îşi vor fi aşternut gîndurile. Un intelectual autentic nu este acela care s-a entelectualizat la oraş, prost crescutul urbanizat, nu este nici cel care şi-a adunat cunoştinţele de pe la televizor (telectualul) şi nici cel care n-a reuşit să se exorcizeze de prostie şi să îşi pornească mecanisemele gîndirii coerente.

Un intelectual autentic nu este doar cel care citeşte fără să scrie, dar nici cel care scrie fără să citească. Un intelectual este un om care respiră printre litere şi cifre şi a început deja să …. gîndească…. greu, dureros şi cumplit meşteşug.

Gata, am zis-o! Acum aruncaţi cu pietrele! Am pus deja mîna la cap! 🙂

h1

Bach de bună dimineaţa!

august 22, 2007

Am descoperit chestia asta:

Salutări tuturor foştilor mei studenţi de la Muzică bisericească şi pedagogie muzicală împrăştiaţi prin lume, mulţumesc lui C.C. pentru salutul de ieri.

Iată răspunsul:

%d blogeri au apreciat asta: