h1

Ce este un intelectual?

August 22, 2007

Aşa cum am promis, voi reveni la tematica dr. Bulboacă, fără îndoială, foarte seminală pentru dezbateri autentice.

Prima formulă pe care o foloseşte dr. Bulboacă este aceea de intelectual evanghelic, revenind apoi cu o formulă ironică, „inteligenţia baptistă”. Cu siguranţă, cele două expresii nu îşi suprapun semnificatele. Voi încerca să demonstrez de ce.

Dacă medităm un pic asupra formulei intelectual evanghelic, imediat se ridică mai multe întrebări:

– orice intelectual este un intelectual?

– orice intelectual creştin este şi evanghelic?

– orice intelectual evanghelic este şi baptist sau invers… orice intelectual baptist este şi evanghelic?

– intelectualul evanghelic poate fi numit aşa din pricina apartenenţei la unul din cultele evanghelice sau din pricina unei anumite structuri teologice?

Complicată poveste, nu?

Să o luăm pe rînd.

Nu orice intelectual este un intelectual!

S-ar putea să vă şocheze acestă afirmaţie.

Da, pînă de curînd ne-am obişnuit să îi considerăm intelectuali pe aceia care au fost trimişi prin anii 80-90 „la facultăţi” de părinţii deformaţi de mentalitatea comunistă asupra muncii

„Du-ti şi tu, tatî, la oraş, la facultati sî ti faci entelectual ca să nu mai munceşti ca prostu cum fac ieu….uiti cum mă spetesc pi digiaba făr’rost…ti duci acolo, apăi toţi cu sapa, tu cu mapa!”

Aşa ni s-a umplut ţara de entelectuali. De ce seamănă oare cu o boală? Că e la fel ca enterocolita. Toată lumea cu mofturi şi cu fiţe. Cancelariile pline de profesoare de limba română care dădeau ochii peste cap cînd citeau singura şi unica lectură pe o distanţă de 5 ani, Shogun, că aia era la modă, ingineraşi care nu ştiau să deseneze o structură în construcţii şi subingineraşi care învăţau meserie de la maiştrii şi de la muncitorii categoria a VII-a specială. Da… toţi erau entelectuali! S-au umplut birourile ţării de ei şi deveniseră un grup parazitar. Nici sălile de concerte ale filarmonicilor nu erau populate de ei, nici librăriile nu se îmbogăţeau din salariile lor.

Nu oricine a terminat o facultate este un intelectual. Glorie capitalismului că i-a ales pe cei cu mapa şi i-a scos de prin birourile în care îşi sorbeau cafeaua degeaba spre enervarea celor care se speteau în secţie ca să îi ţină şi pe ei şi i-a trimis pe cîmpiile patriei hispanice să facă ceva util.

Au ajuns ce n-au visat părinţii lor: oameni de afaceri de succes, buticari, căpşunari, salahori, instalatori, taximetrişti, comis-voiajori, vînzători de oale Zepter, de Aloe Vera, de Ganoderma. Toate utile, dar poţi să spui că această nouă clasă este o clasă pe care o putem numi intelectualitatea românească postdecembristă?

Unora le-a venit mintea la cap. Şi-au „venit în fire”, precum fiul risipitor, şi au luat în serios statutul de intelectual. S-au pus cu burta pe carte. Au mai făcut o specializare, au devenit competitivi. Unii şi-au schimbat complet domeniul de interes şi fac chestii excelente acolo unde sînt.

Un prieten care în 1989 a fost şocat că dau la filologie: „Cuuuum? La filologie? Păi acolo sînt numai fete! Din ce-o să trăieşti?”. Era inginer. Acum s-a respecializat şi este producător de televiziune. Piaţa a reglat conturile tuturor.

Deci, ce este un intelectual pînă la urmă?

Orice intelectual este un om care respiră! (nu întotdeauna un OM, dar un om….) Intelectualul este cel care respiră cu mintea. Adică inspiră, citeşte, şi expiră, adică scrie. Oricine face chestia asta este un intelectual, fie că a terminat o facultate sau nu.

Am doi prieteni, unul electrician, altul tîmplar. Primul preocupat de artă, poezie, eseistică, al doilea preocupat de patristică.

Primul compunea versuri, era la curent cu toată poezia nouăzecistă, ştia toate cronicile etc. Al doilea citise toată colecţia PSB (părinţi şi scriitori bisericeşti) din scoarţă în scoarţă. Anticarii îi cunoşteau pe numele mic deja. Amîndoi complexaţi că nu terminaseră o facultate de Textile sau măcar TCM-ul…. etc. Cine sînt intelectualii în acest caz?

Cei cu ţidulă sau cei care fac exerciţiul care ar fi fost presupus la cei care şi-au poposit coatele pe băncile facultăţilor şi n-au mai citit nimic din momentul în care şi-au luat diplomele?

Orice frizeriţă care citeşte între două tunsori şi îşi completează jurnalul de acasă pe caiet de matematică este „mai intelectuală” decît un individ care rîgîie în tren şi se descalţă aproape să îşi pună picioarele puturoase în poalele maică-mii, dar cînd îl întrebi cine este îţi arată o carte de vizită pe care scrie „ing. dipl.” sau „prof.”.

Prefer un „om simplu”, dar cu mintea complexă unui parazit cu diplomă plin de snobisme şi de pretenţii.

EntelectualiTelectuali? Intelectălăi?

Cine este intelectualitatea acestei ţări? Acea categorie de oameni de bun simţ al cărei creier respiră în voie aerul curat al cărţilor bune şi au frisonul foii albe de hîrtie pe care îşi vor fi aşternut gîndurile. Un intelectual autentic nu este acela care s-a entelectualizat la oraş, prost crescutul urbanizat, nu este nici cel care şi-a adunat cunoştinţele de pe la televizor (telectualul) şi nici cel care n-a reuşit să se exorcizeze de prostie şi să îşi pornească mecanisemele gîndirii coerente.

Un intelectual autentic nu este doar cel care citeşte fără să scrie, dar nici cel care scrie fără să citească. Un intelectual este un om care respiră printre litere şi cifre şi a început deja să …. gîndească…. greu, dureros şi cumplit meşteşug.

Gata, am zis-o! Acum aruncaţi cu pietrele! Am pus deja mîna la cap! 🙂

Anunțuri

29 comentarii

  1. Munca e muncă indiferent dacă e cea a unui inginer constructor, sau cea a unui profesor într-un birou. Munca cu creierul a profesorului îşi are limitele şi consecinţele sale, după cum şi cea a inginerului care lucrează cu trupul. Efortul amândorura se cere a fi cinstit şi recunoscut…şi plătit.

    Chiar dacă locaţia diferă între cei doi, şantierul şi biroul, veţi vedea că munca de birou e la fel de salahorică şi de epuizantă ca şi cea de şantier…evident cu limitele de rigoare.


  2. Blogger-ul este si el intelectual? Ca si citeste si scrie. Nu pe hartie dar scrie.


  3. atunci te rog scrie-i blogger-ului..si vezi daca-ti raspunde!!!


  4. da, Cipri, munca e munca.
    Oricine munceşte este harnic,
    nu oricine este harnic este intelectual,
    şi nu orice intelectual este harnic.

    Mircea, dacă te uiţi în blogosfera românească o să găseşti destui „dipl. ing.” şi „prof.” care rîgîie şi pun picioarele pe masă, entelectuali, telectuali şi intelectălăi, o grămadă.

    Blogosfera este ca o piaţă în care toţi strigăm, în jurul unora se formează grupuri, în jurul altora, grupuscule, alţii strigă de unii singuri ca Diogene pe butoi.

    Bloggerii scriu. Nu oricine scrie este intelectual. Mai trebuie să şi citească 🙂


  5. Diogene avea nişte obiceiuri spurcate de tot înainte de a-şi începe discursurile în public, Mircea, dar era considerat intelectual în Agora.

    La fel şi în blogosferă şi în poemosferă, nu orice excreţie creierogenă (de la creierogeneză vine 🙂 ) poate purta numele de „idee”.


  6. Cam greu sa aruncam cu pietre, Marius, de vreme ce ai dreptate. Andre Malraux, Herman Hesse si al nost’ Eminescu au fost oameni care nu si-au luat vreodata o diploma, nici macar de TCM-ist.


  7. A…Dostoievski a fost totusi inginer 🙂


  8. Mircea sunt eu. „chestiuni” este Cristian Voiculescu:)
    daca tot veni vorba si eu sunt inginer. si ce e cu asta…
    nu ma consider nici mai grozav, nici mai prejos decat cei care sunt teologi, chiar daca mai au si doctorat. 🙂
    poate e mai corect sa zic ca am o diploma de inginer.
    m-am cam reprofilat, ca multi ingineri de altfel…. da stati linistiti ca nu ma fac teolog de NT. sa faca teologie cei care stiu cu ce se mananca.:)
    eu am alte zbateri care interactioneaza cu teologia si cu teologii 🙂


  9. Nu orice intelectual este intelectual

    Formulare echivalenta: „Exista cel putin un intelectual care nu e intelectual”

    Si asta datorita faptului ca Romania in anii comunismului a importat principiul lui Mao: Ce au intelectualii? Au diplome… Sa dam diplome la tot poporul.
    Da si aici multumim capitalismului care a facut cernerea… omul potrivit la locul potrivit intr-o economie de piata unde rezista doar cel ce poate.


  10. am uitat esenta. eu sunt „interactiuni”, diferit de „chestiuni”. 🙂
    hartie de doctor in inginerie nu am, dar sunt fericit, pot dormi noaptea 🙂

    imi place cum definiti intelectualul.

    blogger aproape ca sun, trebuie sa ma mai pun cu burta pe carte; nu vrea sa fiu unul dintre „entelectuali, telectuali şi intelectălăi” 🙂


  11. Toti vrea sa fie ‘ntelectuali si probabil se itesc multe intrebari cu postu’ asta: „oi fi ‘ntelectual, n’oi fii…? Io as zice ca îs ca doar citesc. Si cand mai scriu cate’o dedicatie pe carti unii zice ca’s destept. Sigur îs. Nu stiu eu greaca ca ‘nteologii da’ de prind o oferta cu demipensiune la Salonic ma descurc eu cumva.”
    Intelectual sau „sufletist”? Cred ca ce face un intelectual e sa’si hraneasca sufletul (nu Duhul), un nivel superior nevoilor primare.
    Si totusi cheie ‘ntelectualului nu e ce intra in el cat ce iese de’acolo, analizat, digerat.
    E o specie care supravietuieste tot mai greu datorita incalzirii climatice si a globalizarii. Si torusi ‘ntelectualii sunt printre noi. Sa luam aminte.


  12. Dani, statutul de intelectual nu este ceva pe care l-ai obtinut si nu ti se mai poate lua.
    este ca mirosul.
    Daca nu ne spalam in fiecare zi, mirosim puternic, daca nu ne spalam vreo doua zile apare putoarea, vreo saptamina, duhoarea, vreo luna….nu mai zic…
    La fel este si cu mintea unui intelectual, daca nu o mentii in forma, moare, incepe sa puta.

    Mintea este la fel ca un muschi, Cu cit este folosita mai mult, cu atit este mai in forma.

    Eclesiast spune ca multa invatatura oboseste TRUPUL nu mintea. Mintea nu oboseste niciodata!


  13. Imi permit sa te contrazic putin … un intelectual nu trebuie doar sa scrie si sa citeasca, ci si sa faca aceste lucruri BINE, eventual sa transmita ceva atunci cand scrie si sa receptioneze ceva atunci cand citeste. Nu sunt nuante. Exista foarte multi pseudo-intelectuali care citesc si scriu, si totusi „intelectul” din aceste acte este nul.


  14. tind sa fiu de acord cu tine theodoridis, uite ca invatam unii de la altii.

    da, intelectualul, ca orice mestesugar trebuie sa faca un lucru FOARTE BINE.

    asta este valabil si pentru ne-intelectuali,
    de cite ori nu ti-a venit sa iti fugaresti instalatorul prin casa cu chea mox pentru ca a facut treaba de mintuiala,
    de cite ori n-ai vrut sa torni galeata cu var in capul zidarilor pentru ca au „indreptat” peretele cu picioarele.

    Dramatizez si hiperbolizez, cu siguranta, dar problema ramine


  15. vreau sa subliniez ca Bulboacă e un nume de familie foarte intelectual, „enteleghent” si estetic.
    🙂

    Daca mai pui si „dr.” inaintea lui e chiar erotic de intelectual.


  16. Sincer nu am mai auzit de ”intelectual evenghelic”. Totusi, ideea de a alatura religia bagajaului cultural si inzestrarii mentale ar fi fost posibila in Evul Mediu.


  17. draga Krossfire, de ce crezi ca astazi n-ar mai fi posibila integrarea bagajului cultural cu religia?

    Crezi ca este imposibil de imaginat scenariul in care un tip interesat de cultura ar fi interesat si de metafizica, un om de cultură, interesat ssi de biserica?


  18. Nu am spus ca nu mai este posibila insa asocierea nu mai este ”a priori justificata” ca in Evul Mediu. Atunci cam toti intelectualii erau din randul clerului sau al nobilimii 🙂


  19. nteles,
    acum cartea e democratica,
    oricine poate deschide cartea,
    problema este formarea mintii pentru carti

    avem la indemina milioane de volume, incercati pe google scholar, google books, questia etc.
    problema este cum alegi ceea ce citesti etc.

    sper sa terminam pina la coada proiectul cartenstein


  20. citez din memorie. intelectualul este acel individ care isi cistiga existenta din roadele propriului intelect, care isi foloseste intelectul in demersuri existentiale.

    si aici nu mai citez. eu cred ca bagajul religios (de orice credinta ar fi el) nu are nimic de-a face cu intelectualitatea, asa cum cultura in sine nu este intrinsec legata de „a fi intelectual”.

    almost offtopic. ziceau unii umanisti despre tecemisti ca „exista doua tipuri de intelectuali: intelectuali si ingineri”.


  21. copolovici, da, ai dreptate, credinta nu este conditionata de intelectualitate, dar, dupa parerea mea, credinta ar trebui sa conditioneze intelectualitatea.

    Credinta este pentru toti oamenii care au bun simt, si pentru idiot, si pentru cei cu sindromul down sau copiii facuti la bautura.

    Intelectualul credincios (nu dati tare, spun o vorba, nu dau cu parul) cred ca este intelectualul complet. Acela care reuseste paradoxala impletire dintre credinta si ratiune, dintre stiinta si mistica, acela are doua miini cu care sa apuce fiinta.


  22. Mi-e teama de astfel de nuante din simplul motiv ca ele ar putea naste un precedent incomod in avantajul unora mai…radicali :). Daca intelectualul credincios este superior intelectualului strict rational, iata aparitia unui grad de comparatie, a unei diferentieri.

    Urmind rationamentul, intelectualul credincios este, evident, „mai intelectual” decit unul lipsit de, sa zicem, aprofundari de natura mistica. Mai mult, intelectualul mai degraba rational are un betesug, este aproape…ciung in demersul cunoasterii fiintei.

    Spun si eu o alta vorba sau vreo doua: credinta nu ar trebui sa conditioneze nimic, iar o eventuala clasificare a intelectualilor pe o scala a credintei cred ca mai degraba ar invrajbi si ar hrani mai degraba orgoliile decit dragostea (,) pentru Dumnezeu.


  23. ai dreptate, copolovici, nu cred ca pentru intelectual exista grade de comparatie,
    ori esti ori nu esti! simplu.

    o femeie gravida este o femeie gravida, nu este mai gravida sau mai putin gravida.

    La fel si intelectualul. Are o sarcina pe care trebuie sa o poarte si trebuie sa o duca pina la capat. Cind inceteaza sa mai „respire”, ii moare viata in el.

    Intelectualul credincios are acces la „altfel de resurse”, prin asta inteleg eu ca este „mai cu mot”. 🙂

    sper ca prietenul nostru Otniel Veres care se ocupa de Teologia lui Carl Henry, teologul care propune o epistemologie alternativa, bazata pe revelatie, sa ne lamureasca asupra acestui lucru,

    dincolo de ratiune, intelectualul credincios are acces la revelatie.

    cam asta-i,
    iti multumesc ca ai pus intrebarea, asa ne dumirim si eu si tu.


  24. si matematicienii sint intelectuali?…intreb pentru ca am gasit o definitie foarte interesanta data de Bertrand Russell: ‘Matematicianul este omul care nu stie niciodata despre ce vorbeste si daca ce spune e adevarat’
    citeva saptamini iau o pauza; ma tem sa nu devin dependent de blog; spor


  25. Spor şi ţie, Ionuţ, tot aici ne găseşti. Dacă eşti în sevraj cumva cînd eşti plecat, ia o foaie de hîrtie şi scrie ce îţi vine, va trece orice simptom de dependenţă de blog.

    Sau pur si simplu încearcă să discuţi cu cineva de pe stradă, din tren, din sat. N-ai să mai simţi nevoia să pui „comments”.

    Dumnezeu cu tine!


  26. Aş sugera o pistă interesantă, cred, de discuţii: intelectualul „sub vremi”. Intelectualul trebuie să fie „profitabil”, să „producă”, să justifice fonduri investite în el, să existe ca fiinţă economică rentabilă.
    Venind mai spre ţara natală, intelectualul trebuia să facă dovada că munceşte ŞI fizic. Se cultiva dispreţul faţă de preocupările „idealiste”. Nu că intelectualii (sau „intelectualii”) ar fi rămas datori…
    Mai aproape, în mediul evanghelic/neoprotestant (ştiu că sunt disputaţi ambii termeni, dar sunt buni pentru orientarea în „zonă”), intelectualul e în pericol să se rătăcească de la învăţătura adevărată, fiindcă se preocupă de „filosofiile lumeşti”.
    Există o dinamică interesantă în jurul preocupărilor spirituale (de la spirit) atât între adepţi cât şi între contestatari.


  27. Ştiu că am deviat oleacă de la subiect. Aşa că vin cu o precizare: cred că e mai sigur să te aşeze alţii în rândul intelectualilor, fiindcă riscul e mare când te urci singur în vitrină. Vechea autoînşelare (de la Adam!) poate să joace farse cumplite.
    Pledez, aşadar, pentru ca „certificatul de intelectual” să fie obţinut de la alţi intelectuali (neapărat la plural). Iar dacă nu e cine să-l dea, foarte bine! Că doar n-am ajuns să avem atâta orgoliu încât, dacă nu e nimeni să ne laude, să ne întocmim singuri panegirice!!
    Risc şi mai adaug că cine vrea cu orice preţ să capete titlul de intelectual, probabil că îl va obţine, dar s-ar putea să piardă pe drum partea cu creştin. Nu mă gândesc atât la investiţia de efort academico-scolastico-intelectual, cât la investiţia de orgoliu-ego-imagine.


  28. Pista de discuţii lansată de tine, TEofil, este foarte interesanta, mai ales acum cind lipseste mecenatul, cînd singurul sponsor pentru traducerea unei carti religiose ramine Gigi Becali.

    Intelectualul de orice alegere, creştin, musulman, cel credincios sau necredincios, cel evanghelic sau nu, pînă la urmă este un meşteşugar.

    Natura meşteşugăriei nu este schimbată, doar metoda de lucru şi rezultatele muncii sînt altele.
    În rest, meşteşugarul trebuie să muncească, zilnic, greu, cu atenţie şi chicirezeală, cu preocupare pentru detaliu şi cu smerenie.

    Mă gîndesc la meşteşugarii care au construit marile catedrale. Intelectualul-meşteşugar poate lucra în echipă fără orgolii, poate chiar să nu se semneze sub piatra cioplită, pentru că înţelege ansamblul şi înteţelge că este o parte din Trup.


  29. Da, ai dreptate, cred că „intelectual” a devenit o etichetă după care aleargă oricine. Toată lumea vrea să facă o facultate ca să se numească intelectual.
    Tocmai asupra acestui aspect am vrut eu să atrag atenţia.
    Că orice muncă este la fel de respectabilă.
    eu îl respect mai mult pe socrul meu, care nu este „intelectual”, dar face bine, foarte bine tot ceea ce face, este un meşteşugar perfect.
    El este idealul meu pentru muncă.
    Certificatul de intelectual, cum bine spui, nu poate veni doar din simpla laudă a colegilor de breaslă. Aceştia vor reacţiona la REZULTATUL unei munci.
    „Obectul” rămas în urmă ne califică sau ne descalifică, precum pe orice meşteşugar.

    Aşa cum s-a mai spus pe aici, intelectualul autentic este cel fără mofturi, fără fiţe, fără pretenţii, este accesibil, smerit, abordabil, dialogic, cu „nasul pe jos”, cum spunea Gîndurarul.

    Vreau să dezbrăcăm eticheta „intelectual” de falsele gonflări şi să înţelegem că a fi „intelectual” este o altă condiţie a celui care munceşte cu adevărat.

    Mulţumesc foarte mult pentru intervenţiile tale pline de conţinut şi frumoase ca formă.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: