Am încercat ieri să mă dumiresc asupra unei chestiuni, care este diferenţa între un intelectual şi un intelectual, între un intelectual autentic şi unul cu diplomă?
Bun!
Am văzut ce înseamnă un intelectual sau, mai bine spus, ce nu este un intelectual şi care-i diferenţa dintre intelectualii născuţi, nu făcuţi?
Ieri am pus următoarele întrebări:
– orice intelectual este un intelectual?
– orice intelectual creştin este şi evanghelic?
– orice intelectual evanghelic este şi baptist sau invers… orice intelectual baptist este şi evanghelic?
– intelectualul evanghelic poate fi numit aşa din pricina apartenenţei la unul din cultele evanghelice sau din pricina unei anumite structuri teologice?
Nu orice intelectual este şi credincios. Există intelectuali atei.
Nu orice intelectual credincios este intelectual creştin. Există intelectuali de alte religii decît cea creştină.
Nu orice intelectual creştin este şi evanghelic.
Înainte de a merge mai departe cu analiza se poate încerca răspuns la întrebarea: ce înseamnă a fi intelectual creştin?
Probabil că intelectualul creştin este acea persoană care „respiră” intelectualiceşte, dar pe lîngă acest lucru, mai şi crede în Dumnezeul creştinilor, Dumnezeul Trinitar, în conformitate cu Sfînta Scriptură şi Crezurile de la Niceea-Constantinopol şi Calcedon.
A fi un intelectual credincios este cu totul altceva. Poţi să crezi ca Budhist, musulman etc., dar poţi să te declari intelectual ateu, nu? Atunci eşti un intelectual necredincios. SE poate. De ce nu? (Deşi Ţuţea spunea că între un liber cugetător şi un bivol este o singură diferenţă şi anume că primul are limbaj articulat 🙂 ) Sînt tentat tot mai mult să cred că nu poţi fi intelectualiceşte onest şi să rămîi ateu, dar asta este cu totul altă poveste.
Ce este deci un intelectual creştin evanghelic?
Mai întîi că nu poţi fi evanghelic fără să te declari creştin. Sînt termeni care trebuie să rămînă învecinaţi. La termenul evanghelic însă se încurcă povestea foarte tare.
Unii ar spune că termenul evanghelic se referă la denumirea unui grup de confesiuni neoprotestante. Da, este o posibilă accepţiune a termenului. Dacă este nevoie, revenim.
O altă accepţiune a termenului rezultă prin reacţie faţă de teologia liberală. Teolog evanghelic este acela care nu este teolog liberal. Teolog evanghelic este acela care îşi articulează sistemul filozofic pornind de la presupoziţia că Biblia în întregimea ei este inspirată şi nu poate fi tratată doar ca un text literar. Aici este multă vorbă. Voi căuta definiţiii mai precise, dacă mă ajutaţi.
Cert este că teologii evanghelici se văd pe ei înşişi metaconfesional, nu ecumenic, ci dincolo de graniţele propriei denominaţii. Exempli gratia – teologi anglicani, luterani, baptişti, penticostali, creştini după evanghelie etc. se numesc pe ei înşişi evanghelici, reuniţi fiind în jurul acestei idei legate de autoritatea Sfintelor Scripturi.
Dacă aşa stă cazul cu teologii evanghelici (presupunînd că teologii evanghelici sînt şi ei intelectuali 🙂 ), atunci putem extinde analiza la situaţia intelectualului evanghelic.
Iată deci o posibilă definiţie de lucru.
Intelectualul evanghelic este
– un intelectual (autentic, sperăm noi)
– un intelectual credincios faţă de Dumnezeul Trinitar al creştinilor, în consecinţă este:
– un intelectual creştin care îşi organizează actul intelectual pornind de la premisele teologiei evanghelice (Inspiraţia Scripturii etc.)
Acum se ridică o altă întrebare: orice intelectual baptist este şi evanghelic?
Nu, nu orice intelectual baptist este neapărat evanghelic stricto sensu. Sînt teologi baptişti liberali, spre exemplu, deci intelectuali baptişti, dar nu evanghelici. Nu-mi cereţi o listă!!! 🙂
Cum arată un teolog baptist liberal? Seamănă a oximoron, dar asta e. Teologia bate realitatea. Asta este o întrebare foarte grea pentru că mă îndoiesc că un intelectual care şi-a pierdut încrederea în inspiraţia Sfintelor Scripturi mai poate fi baptist, tot stricto sensu. Cred că un teolog baptist liberal este o creaţie la fel de ciudată ca un intelectual necredincios şi acesta, la rîndul lui, este o creaţie la fel de ciudată ca „struţo-cămila”.
