Seminţele lui Liviu

Iată că am obţinut acordul artistului pentru a împărtăşi cu voi proiectul său.

Seminţele, 5 în prima variantă, cîte una pentru fiecare continent, au crescut în număr, la 7.

Ideea este descrisă în postul acesta.

Iată descrierea proiectului. De ce vi-l prezint? Poate că înălţaţi o rugăciune pentru reuşita călătoriei acesteia „cu 7 sculpturi în jurul lumii”.

The project consists in creating a number of 7 sculptures. The objective is to express the teaching of the Lord Jesus Christ about eternal life (John 12) using the metaphor of the seed. The settings will be those where God’s heart dwells the most.

 

1. a hospital – to bring hope to sick people

name of the project: Bartimeus, the blind man

continent: Australia – the first continent where the sun rises (New Zealand)

project: an imposing sculpture to express hope

 

2. an orphanage – to bring joy and hope to orphans

name of the project: Onisim, the „son” of Paul,

continent: Asia – second continent where the sun rises

project: a playing ground with forms like seeds. Children will be involved in the process

 

3. a cemetery – to strengthen faith in eternal life

name of the project: Lazarus, the resurrected man

continent: Africa, the third continent where the sun rises. (Egypt)

Project: a sculpture in the proximity of the pyramids.

 

4. a church – to strengthen the hope of Christians

name of the project: Simon, the martyr

continent: Europe – the forth continent where the sun raises. (Romania, from the pressure of Communist atheism to the postmodern relativism of EU)

project: a seed sculpture to be placed next to a church that for many years is under the water of a dam lake in Transylvania – Romania

 

5. a jail – to bring hope to prisoners

name of the project: Barabas, the liberated prisoner

continent: America – the fifth continent where the sun rises. (In one of the severe jails in USA )

project: a dark object through which to be able to see the sky

6. Bethlehem – to reaffirm that Jesus Christ is the center of the universe

name of the project: Jesus Christ, the seed of the world

place: the Holy Land – Bethlehem, the town where the Seed of the World was plant

project: a seed will be placed partially in the ground, partially over the ground.

As an ancient fountain the pit will have stairs that will offer to people the possibility to get down for meditation

happening: I am going to stay myself for few days in the pit before the sculpture will be placed.

 

7. In Heaven – after my death

name of the project: Liviu, dead and risen through Jesus Christ

place: The Kingdom of Light

project: totally unknown but awaited in faith

www.liviumocan.com
i am striving to polish mirrors for heaven

the clash of civilizations

În urmă cu ceva timp SAmuel Huntington a scris un text prin care lansa conceptul de „clash of civilizations”, „ciocnire a civilizaţiilor.”

Pe 21 februarie 2006, la televiziunea Al-Jazeera, a fost invitat psihologul american Wafa Sultan, pe care „au scăpat-o de sub control”.

O femeie extrem de inteligentă, cu o putere de analiză şi de expresie foarte bine structurată, face nişte afirmaţii care trebuie să ne dea de gîndit atunci cînd vorbim despre culturi, civilizaţii, religii şi chiar atunci cînd am putea visa un ecumenism general (pentru toate religiile) şi nu doar unul creştin (între bisericile creştine)

Wafa Sultan, provenită din cultura arabă, locuind în Statele Unite ale Americii, face o analiză a conflictului dintre Arabi şi Evrei, dar şi a faptului că fiecare are dreptul să creadă sau să nu creadă, să creadă în Isus, Allah sau pietre, pe care să le arunce în alţii. Oride asemănare cu situaţii din lumea creştină este pur întîmplătoare.

Puteţi urmări dialogul AICI.

„Compromisul ecumenic”

Ce este ecumenismul?

Greu de răspuns. Cîte organizaţii atîtea dicţionare. Ecumenismul este o „mişcare religioasă care are ca scop unirea tuturor bisericilor”. Eh! A tuturor bisericilor creştine? asta este un fel de ecumenism, a tuturor religiilor, altfel de ecumenism.

Care este scopul am văzut. Care este preţul?

Nu există o unire a tuturor mişcărilor religioase fără o negociere dogmatică. Se pot negocia dogmele? Să fim serioşi! Răspunsul cinstit al tuturor teologilor ar fi NU! Şi atunci de ce pierd timpul pe la tot felul de conferinţe şi simpozioane? Glumesc!

Sînt baptiştii ecumenici?

Tradiţional vorbind, nu prea. Acum? Este ceva mişcare timiduţă care poate ajunge pînă la oribilissimul gest ca la întîlnirea dintre un pastor baptist şi un preot ortodox, pastorul să se repeadă să-i sărute mîna preotului. Noroc că preotul a avut bunul simţ de a retrage mîna la vreme, într-un gest de înţelegere a diferenţelor mai adîncă decît gestul de pricepere a relevanţei din partea pastorului cu pricina. Asta este gest ecumenic? Mă îndoi!

Baptiştii au fost de la bun început radicali, fără să arate cea mai mică disponibilitate spre negocierea dogmelor.
La ultimul Congres al baptiştilor s-a votat ieşirea dintr-o organizaţie ecumenică bine cunoscută.

Există ecumenism autentic? La nivelul declaraţiilor, da. La nivel teoretic, din punct de vedere teologic, mai este de discutat! Aţi văzut ultima declaraţie care a scandalizat pe toată lumea trimisă din partea Papei? Fiecare Biserică cu „bisericuţa ei”. Fiecare crede că adevărul lui este cel mai adevărat.

La nivel practic? La nivelul „de jos”, al enoriaşilor simpli? Departe de declaraţiile comisiilor şi consiliilor canonice? Asta este cu totul altă treabă.

Depinde ce înţelegem prin simpozioane, conferinţe, şcoli de vară, proiecte ştiinţifice etc. Depinde ce înţelegem prin faptul că beau o cafea şi discut despre Evanghelie şi Cristos sau petrec 10 ore în maşină pe un drum infernal cu un ortodox sau cu un catolic. Asta puteţi să o numiţi cum vreţi, dar numai încercare de unificare a bisericilor nu este.

N-am rezolvat în cele 4 zile de şcoală de vară problemele dogmatice ale bisericilor din care facem parte, ortodoxă, catolică, greco-catolică, baptistă, creştini după evanghelie, penticostală (am uitat vreuna?) şi nici n-am pus de-o unire. Nu ne-am minţit unii pe alţii promiţînd negocieri ale dogmelor şi nici tratate şi protocoale prin care să ne angajăm că o lăsăm mai moale cu propovăduirea propriilor credinţe.

Nimeni n-a încercat să negocieze nimic, nici dogme, nici teologumene. Ne-am informat unii pe alţii despre felul în care interpretăm un text ca Evrei 6 (vezi prezentarea lui C. Simut!). Am dezbătut perspectivele diferite asupra felului în care înţelegem mîntuire, dar de aici şi pînă la „compromisul Ecumenic” este cale lungă.

Vă rog să mă ajutaţi dacă am înţeles eu greşit ecumenismul. După părerea mea ecumenismul la nivel instituţional este o minciună sfruntată, după cum ne demonstrează pe viu actualul Mitropolit al Moldovei şi viitor Patriarh. Una spunem la conferinţe, alta se întîmplă pe teren.

Ce se va întîmpla de aici încolo?

Probabil că vom continua să ne adunăm enoriaşi cu enoriaşi, baptişti, cu penticostali, creştini după evanghelie, ortodocşi, catolici, greco-catolici, reformaţi, luterani să citim Biblia împreună. Simplu, pornind de la textul grecesc. Vom urmări istoria interpretărilor acestui text pornind din secolul II şi pînă la noi, vom citi şi Vechiul TEstament în ebraică, text după text. Cine ştie ce iese de aici?

Poate că vom ajunge să discutăm şi despre mîntuire şi Cristos şi Sfînta Treime fără a ne arunca anateme unii altora.

Dacă asta numiţi compromis, atunci înseamnă că voi continua să trăiesc într-un dulce şi binefăcător „compromis”!

Dacă asta numiţi ecumenism, atunci ori trebuie să mai consultăm încă o dată dicţionarele, ori admiteţi că am inventat un nou sens al termenului!

Precizez la sfîrşitul acestui mesaj că tot ce am scris nu este un dialog conflictual cu dr. Bulboacă, care ieri şi-a cerut scuze pentru atacul la adresa mea.

Rămîn la convingerea că în cele spuse de dînsul au un substrat seminal pentru dezbaterea autentică.

Regulile unei polemici civilizate

Îi mulţumesc lui Teofil pentru că a trimis această sinteză.

S-ar putea să ajute!

Regulile polemicii civilizate:
(stabilite de Universitatea din Oxford [n-are vreo legătură, Doamne fereşte, cu disputa -comică- “ba taică-meu e mai tare ca taică-tău”] în anul 1890)
1. În orice polemică ştiinţifică, socială sau politică, discuţia trebuie să se rezume la schimbul de idei şi numai la acele idei care au contingenţă cu problema respectivă.
2. Părţile aflate în polemică folosesc drept argument fie teorii ştiinţifice, fie fapte concrete din realitate, care sunt relevante în ce priveşte problema discutată.
3. Părţile nu au dreptul să aducă în discuţie caracterul, temperamentul sau trecutul adversarului, deoarece acestea nici nu infirmă, nici nu confirmă validitatea ideilor pe care le susţine.
4. Părţile nu au dreptul să pună în discuţie motivele care determină atitudinea ideatică a adversarului, deoarece aceasta abate discuţia de la problema în sine.
5. Etichetarea adversarului, prin menţionarea şcolii de gândire, clasei sociale, organizaţiei profesionale sau partidului politic din care acesta face parte, constituie o încălcare a regulilor polemicii şi dezvăluie slăbiciunea lipsei de argumente. Într-o polemică civilizată contează numai argumentele invocate de adversar ca individ şi nu ca membru al unei şcoli sau organizaţii. Nu ai dreptate pentru că eşti gânditor materialist, patron sau laburist, ci dacă argumentele tale sunt convingătoare sau nu.