h1

„Compromisul ecumenic”

August 24, 2007

Ce este ecumenismul?

Greu de răspuns. Cîte organizaţii atîtea dicţionare. Ecumenismul este o „mişcare religioasă care are ca scop unirea tuturor bisericilor”. Eh! A tuturor bisericilor creştine? asta este un fel de ecumenism, a tuturor religiilor, altfel de ecumenism.

Care este scopul am văzut. Care este preţul?

Nu există o unire a tuturor mişcărilor religioase fără o negociere dogmatică. Se pot negocia dogmele? Să fim serioşi! Răspunsul cinstit al tuturor teologilor ar fi NU! Şi atunci de ce pierd timpul pe la tot felul de conferinţe şi simpozioane? Glumesc!

Sînt baptiştii ecumenici?

Tradiţional vorbind, nu prea. Acum? Este ceva mişcare timiduţă care poate ajunge pînă la oribilissimul gest ca la întîlnirea dintre un pastor baptist şi un preot ortodox, pastorul să se repeadă să-i sărute mîna preotului. Noroc că preotul a avut bunul simţ de a retrage mîna la vreme, într-un gest de înţelegere a diferenţelor mai adîncă decît gestul de pricepere a relevanţei din partea pastorului cu pricina. Asta este gest ecumenic? Mă îndoi!

Baptiştii au fost de la bun început radicali, fără să arate cea mai mică disponibilitate spre negocierea dogmelor.
La ultimul Congres al baptiştilor s-a votat ieşirea dintr-o organizaţie ecumenică bine cunoscută.

Există ecumenism autentic? La nivelul declaraţiilor, da. La nivel teoretic, din punct de vedere teologic, mai este de discutat! Aţi văzut ultima declaraţie care a scandalizat pe toată lumea trimisă din partea Papei? Fiecare Biserică cu „bisericuţa ei”. Fiecare crede că adevărul lui este cel mai adevărat.

La nivel practic? La nivelul „de jos”, al enoriaşilor simpli? Departe de declaraţiile comisiilor şi consiliilor canonice? Asta este cu totul altă treabă.

Depinde ce înţelegem prin simpozioane, conferinţe, şcoli de vară, proiecte ştiinţifice etc. Depinde ce înţelegem prin faptul că beau o cafea şi discut despre Evanghelie şi Cristos sau petrec 10 ore în maşină pe un drum infernal cu un ortodox sau cu un catolic. Asta puteţi să o numiţi cum vreţi, dar numai încercare de unificare a bisericilor nu este.

N-am rezolvat în cele 4 zile de şcoală de vară problemele dogmatice ale bisericilor din care facem parte, ortodoxă, catolică, greco-catolică, baptistă, creştini după evanghelie, penticostală (am uitat vreuna?) şi nici n-am pus de-o unire. Nu ne-am minţit unii pe alţii promiţînd negocieri ale dogmelor şi nici tratate şi protocoale prin care să ne angajăm că o lăsăm mai moale cu propovăduirea propriilor credinţe.

Nimeni n-a încercat să negocieze nimic, nici dogme, nici teologumene. Ne-am informat unii pe alţii despre felul în care interpretăm un text ca Evrei 6 (vezi prezentarea lui C. Simut!). Am dezbătut perspectivele diferite asupra felului în care înţelegem mîntuire, dar de aici şi pînă la „compromisul Ecumenic” este cale lungă.

Vă rog să mă ajutaţi dacă am înţeles eu greşit ecumenismul. După părerea mea ecumenismul la nivel instituţional este o minciună sfruntată, după cum ne demonstrează pe viu actualul Mitropolit al Moldovei şi viitor Patriarh. Una spunem la conferinţe, alta se întîmplă pe teren.

Ce se va întîmpla de aici încolo?

Probabil că vom continua să ne adunăm enoriaşi cu enoriaşi, baptişti, cu penticostali, creştini după evanghelie, ortodocşi, catolici, greco-catolici, reformaţi, luterani să citim Biblia împreună. Simplu, pornind de la textul grecesc. Vom urmări istoria interpretărilor acestui text pornind din secolul II şi pînă la noi, vom citi şi Vechiul TEstament în ebraică, text după text. Cine ştie ce iese de aici?

Poate că vom ajunge să discutăm şi despre mîntuire şi Cristos şi Sfînta Treime fără a ne arunca anateme unii altora.

Dacă asta numiţi compromis, atunci înseamnă că voi continua să trăiesc într-un dulce şi binefăcător „compromis”!

Dacă asta numiţi ecumenism, atunci ori trebuie să mai consultăm încă o dată dicţionarele, ori admiteţi că am inventat un nou sens al termenului!

Precizez la sfîrşitul acestui mesaj că tot ce am scris nu este un dialog conflictual cu dr. Bulboacă, care ieri şi-a cerut scuze pentru atacul la adresa mea.

Rămîn la convingerea că în cele spuse de dînsul au un substrat seminal pentru dezbaterea autentică.

31 comentarii

  1. din punctul meu de vedere nu poate exista ecumenism(in sensul de unire a bisericilor crestine sau al religiilor)decat la nivel teoretic,asa, ca un fel de aspiratie utopica.In practica poate exista doar un dialog care sa duca la o mai buna cunoastere a celuilalt si a credintei sale, dar cam atat.Rugaciunile comune si altele de acest gen mi se par o mare inselare si o relativizare a adevarului, fiindca nu se pot ruga impreuna doi oameni care nu sunt in acelasi duh, sau care, mai rau, nici macar nu cred in acelasi Dumnezeu.Se pot ruga unul langa altul, dar nu impreuna :).


  2. Ce sa-ti spun… ca-ti dau dreptate?
    Aici ai pus degetu’ pe buba „Nu există o unire a tuturor mişcărilor religioase fără o negociere dogmatică”. Din pacate buba asta supureaza. Nu se pot negocia dogme. cu ajutorul unei dogme se pot obtine 3 religii diferite:
    1. Fie scot dogma respectiva din sistemul de dogme si obtine o religie mai saraca
    2. Fie o admin in sistem ca fiind adevarata
    3. Fie o inlocuiesc cu negata ei si obtin o noua religie

    Unde ajungem? Pana la urma adevarul absolut e Hristos.
    Adevarul perceput de noi e diferit. Adevarul e ca o suprafata poliedrala, iar noi percem doar reflexia de pe o sufrafata.
    Pana la urma si unii si altii avem loc sub cerul asta. O pasare daca ar avea 2 aripi lipite ar mai putea zbura?
    Judecati-matzi pt. relativism…


  3. Nu stiu, Nicu,
    Da, adevarul absolut este Cristos si totusi… uite in cite feluri I se interpreteaza cuvintele.

    Nu este chiar asa simplu cu dogmele cum sugerezi tu.
    dar mai discutam si in alt post.

    frumoase metaforele tale, dar metaforele intotdeaujna sint consecvente argumentelor, urmeaza dupa acestea,
    nu vad argumentele din comentariul tau.

    sa mai incercam o data!


  4. sincer nu ma asteptam ca „patratosu” sa abordeze aceasta tema.dorinta Domnului Isus a fost ca ucenicii sa mentina unitatea Biserici Sale.Dorinta omului a fost de a aborda o cale mult mai larga decit Domnul i-a trasat-o.din gradina Edenului, omul a dorit mai mult.ecumenismul dorinta lui Adam Eva , Turnul babel. Manase regele lui IUda a dorit ecumenism si a adus altarul pagin in Templu.putem noi fii uniti in Cristos cu cei care sunt idolatrii (iconoclastii)? nu facem ca Manase ?
    traim un timp cind toti alergam dupa succes dorim apreciere seculara, am dorii un mesaj care sa stirneasca aprecierea celor din jur.nu as accepat compromisul pentru nimic in schimb. privind in istoria bisericii vad ca cei care l-au avut numai pe Cristos au cistigat milioane de suflete pentru Cristos.cei ce au sustinut ecumenismul dezbat si vor mai dezbate mult dupa ce noi nu vom mai fii pe acest pamant.
    oare putem fi uniti in Cristos cu cei ce se inchina la idolii, cu cei ce propovaduiesc cultul mortilor..?cu cei care fac o teologie a moastelor si se ocupa mai mult de mortii decit de vii, fac din propovaduirea lor un mijloc de a cistiga banii?putem fii una cu cei care rup bibliile doar pentru ca Isus este scris cu un singur „I”.si unde este reactia celor cu care dialogam pe „greaca veche” vizavi de cei care ne rup bibliile ca Isus este scris cu un singur „I”.Dragii mei eu stiu de unde vin , am fost botezat ca si copil, am fost spovedit , stropit cu agiazma ,sfintit , blagostovit apreciat de preorul din parohie un singur lucru mi-a lipsit.. Domnul Isus.El s-a descoperit mie si-l voi propvadui curat pina voi inchide ochii pe acest pamint sa-i deschi in Glorie Cu Domnul Isus ,Domnul meu.


  5. Domnule Libiu,
    Vedeti ca faceti confuzii terminologice grave: „iconoclasti” sint cei care sfarama icoanele, neidolatri deci, in conceptia dvs.
    Noi, astia idolatri, ne numim iconoduli si asta ati vrut dvs. sa scrietoi acolo. Cineva insa-nu stiu cine-v-a jucat o mica festa, asa incat ati ajuns sa vas numiti confratii „idolatri”.


  6. C.N.I aveti dreptate ma gindeam la iconoduli, acesta era sensul, multumesc


  7. Draga domnule Nicu,

    Adevarul absolut e Cristos, iar asa cum Adevarul intrupat a dus o viata fara de pacat, la fel Adevarul scris este fara greseala.

    Scriptura este adevar propozitional, autentic, autoritar si absolut comunicat oamenilor de catre Dumnezeu. Sa nu reducem adevarul doar la persoana intrupata a lui Cristos caci atunci vom avea o cunoastere limitata la manifestarea pamanteasca a Fiului lui Dumnezeu(pe care o vom rastalmaci cum vrem)


  8. „Scriptura este adevar propozitional, autentic, autoritar si absolut comunicat oamenilor de catre Dumnezeu.”
    Evident ca aceasta propozitie este in sens strict, extra-scripturala, deoarece Scriptura, asa cum o avem astazi, o colectie de cateva zeci de carti, numarul variind de la biserica la biserica- nu prea face declaratii referitoare la propria sa unitate, inspiratie si infailibilitate.
    Acestea sint presupozitii extra-scripturale in cea mai mare parte.


  9. Iar in ce priveste ecumenismul as dori sa relatez o mica intamplare 😀

    Anul trecut, John MacArthur a facut un tur prin Europa si a predicat pe rand, la Witenberg, la Zurich si la Geneva, in bisericile celor 3 mari reformatori: Luther, Zwingli si Calvin.

    Dupa ce a predicat (o predica expozitiva in stilu-i caracteristic) intr-o duminica dimineata la catedrala Sf. Petru din Geneva (cea la care a activat Jean Calvin), cineva l-a abordat la iesirea din biserica si i-a spus: „Domnule pastor, in biserica asta nu a mai predicat nimeni Biblia de 30 de ani, ultimul eveniment pe care l-am avut aici a fost unul budist”.

    Mno.. deci asta ii ecumenism „pur sange” 😀 Asta nu inseamna ca formele mai moderate nu pot fi numite tot ecumenism. Din cate am auzit, la Sibiu, pe data de 9 Septembrie, un pastor baptist va organiza un eveniment ecumenic.

    Cred ca un dialog intre oameni angajati in sfera academica este sanatos si nu poate fi catalogat drept ecumenism. Ecumenism s-ar numi, daca fratele Cruceru ar invita un preot ortodox sau catolic sa predice la biserica baptista din Alesd… Atunci sa fie acuzat de ecumenism! Sa speram ca nu se va intampla niciodata 😛

    [imi cer iertare daca par sa dau verdicte la probleme complexe care is „out of my league”.. am incercat doar sa imi exprim opinia…]


  10. domnule CNI,
    exista dovezi interne(din textele biblice) si dovezi externe(marturia parintilor bisericii, conciliul de la Niceea, scrisoara de paste a lui Atanasius) cum ca doar cele 66 de carti canonice sunt inspirate de Dumnezeu. Apocrifele nu au avut parte de o asemenea recunoastere..


  11. Ca un bun protestant as raspunde: parerea Parintilor Bisericii nu ma priveste.
    Insa eu nu sint , nu am fost si nu voi fi protestant.
    Sinodul de la Niceea nu discuta canonul Scripturii, ci sinodul din Laodiceea.
    Sinodul din Cartagina aseaza in canonul Scripturii si cartile pe care dvs. le numiti „apocrife”.
    Si chiar in cazul in care „anaghinoscomena” (si alte carti) ocupa un loc secund in ierarhia cartilor biblice, ele fact parte din Scriptura oricum. Este o inovatie protestanta de secol XIX tiparirea Bibliilor fara „anaghioscomena”. Mai inainte de acest secol si bibliile protestante le contineau. Nu mai vorbesc despre vechile codexuri, lectionare etc.


  12. se poate sa fi incurcat conciliile 😀 si imi cer iertare pentru aceasta

    Dar aveti o informatie gresita. Protestantii nu au inclus niciodata apocrifele in Bibliile lor. La adresa http://www.reformed.org/documents/wcf_with_proofs/ aveti marturisirea prezbiteriana de la 1647 (daca nu incurc iarasi lucrurile).

    In ea si in alte marturisiri protestante se specifica o atitudine clara fata de apocrife..


  13. Traducerea King James le continea pana inspre mijlocul veacului 19, cu toate ca erau privite ca fiind inferioare celorlalte carti ale Scripturii.
    La asta ma refer.


  14. marturisirea helvetica (1536) chiar si in cele 39 de articole anglicane (1563) se afirma ca apocrifele nu sunt inspirate..


  15. Plus ca protestantismul nu se reduce la calvinism.
    bibliile tiparite de catre luterani de asemenea, contin si ‘apocrifele”.


  16. ma indoiesc de ceea ce spuneti…


  17. ultimul coment l-am trimis mai demult si nu este rapsuns la comentul dumneavoastra anterior.. nus de ce l-a pus wordpresul numai acum


  18. in legatura cu Bibliile anglicane si luterane, ele contin apocrifele, dar ca o categorie separata, preluata fiind ideea lui Ieronim care spunea ca sunt folositoare pentru edificare dar nu sunt demne de incredere pentru stabilirea doctrinei… deci nu intra sub incidenta a ceea ce eu am spus despre adevarul scris ca fiind absolut, autoritar etc, etc..


  19. […] “Compromisul ecumenic” […]


  20. Căile ecumenismului duc spre Roma

    In timpul primelor secole ale crestinismului acest articol nu si-ar fi avut rostul pentru ca nu exista un grup (specific) de destinatari care sa fie avertizat de pericolul Miscarii ecumenice. Secole la rand aceasta miscare a fost inexistenta pentru ca ea s-a nascut din dorinta cultelor protestante de a se uni pentru a duce Evanghelia pana la marginile Pamantului, conform Marii Trimiteri din Matei 28:19-20. Acestei dorinte arzatoare i s-au alaturat in timp si catolicii care, de ceva vreme, parasisera fata dictatoriala, plini de speranta ca prin aceasta colaborare îi vor aduce din nou in sanul Bisericii Mama pe „fratii separati”.
    Miscarea ecumenica a luat fiinta in doua etape: prima, in 1846 in Londra cand s-au pus bazele Aliantei Evanghelice Mondiale; iar a doua, in 1910 la Edinburgh. Mai tarziu (1948) Miscarea a devenit Consiliul Mondial al Bisericilor.
    Acestea au fost zilele inceputurilor slabe ale Miscarii ecumenice din apusul Europei care, mai tarziu, au luat o amploare de nebanuit pentru fondatorii săi.
    Privind in trecut doresc sa vedem daca primele biserici ce stau la baza Miscarii ecumenice sunt biserici ale lui Hristos si daca bisericile ce formeaza Alianta Evanghelica din Romania sunt implicate in ecumenism si implicatiile ecumenismului pe termen lung.
    La o privire sumara, scopul acestei miscari pare a fi convertirea lumii necrestine inainte de revenirea Domnului Isus. Privind mai atent se pot ridica cateva interogaţii:
    a) este miscarea ecumenica formata din biserici nou-testamentare autentice?
    b) functioneaza ele fiecare in parte cu autoritate de la Domnul Isus Hristos?
    c) au prigonit ele Biserica Domnului Isus?
    La inceputurile ei miscarea ecumenica a fost compusa printe altii din: prezbiterieni, luterani, anglicani, metodisti etc.
    Protestantii sunt grupari iesite din sanul Bisericii Catolice, grupări ce nu si-au dus reforma pana la capat. Ele au aparut datorita gravelor abateri doctrinare ale catolicismului si pe baza ideii ca, de-a lungul veacurilor, Biserica a cazut in apostazie si Dumnezeu a ridicat un om din mijlocul ei sa o readuca la viata, corectand unele abateri. Prin insasi ideea de Reforma se neaga intentionat si se trece cu vederea existenta adevaratei Biserici, Biserica ce il are fondator pe Domnul Isus si care isi va incheia existenta la Rapire.
    La despartirea lor din corpul bisericii mama, toate bisericile protestante au marturisit ca aceasta era cazuta de mult timp in apostazie si ca Domnul Isus nu mai era Capul ei. Şi, logic, dacă o biserica nu-L mai are Cap pe Isus Hristos, atunci nu mai are dreptul de a predica, de a-si exercita randuielile si de a întemeia biserici de aceeasi credinta, doctrina si practica cu ea. Stim cu totii ca botezul este acela care te face membru intr-o biserica.
    Daca autoritatea celor ce au fondat bisericile protestante a fost primita de la catolici sau de la protestanţi înşişi, aceasta autoritate nu este recunoscuta de Hristos Isus; in concluzie, o biserica formata fara autoritate de la El nu este biserica nou-testamentara. Daca cel ce boteaza nu are autoritate scripturala, atunci nici botezul nu este valid.
    Luther, Calvin, Zwingli, Henric al VIII-lea (fondatorul Bisericii Anglicane), John si Charles Wesley (fondatorii metodistilor) si altii au fost membri ai Bisericii Catolice si chiar au murit fara a fi botezati cu un botez valid care sa includa următoarele elemente:
    a) un candidat scripural (o persoana matura si nascuta din nou);
    b) un motiv scriptural (botezul este pur simbolic, nu spala pacatele si nu mantuieste pe nimeni);
    c) un mod scriptural de oficiere (afundare totala sub apa);
    d) un administrator scriptural (succesiunea baptismala a bisericii ce efectueaza insarcinarea nu trebuie sa se intersecteze cu Biserica Romei sau cu vreo biserica falsa si trebuie sa aiba o succesiune neintrerupta inapoi pana la prima Biserica fondata de Domnul Isus).
    Astăzi avem mai multe feluri de botez care, de fapt, originează de la mai mulţi fondatori umani care marturisesc felurite credinte.
    Însă, să vedem ce spun Scripturile:
    Matei 16:18:

    Si Eu iti spun: tu esti Petru si pe aceasta piatra voi zidi Biserica Mea si portile Locuintei mortilor nu o vor birui!

    Efeseni 3:21:

    A Lui sa fie slava in Biserica si in Hristos Isus, din neam in neam, in vecii vecilor! Amin!

    Acest fel de biserica are continuitate de-a lungul veacurilor pana in ziua Rapirii. In ziua aceea se va incheia cu bisericile locale neo-testamentare. Cat despre cele false ai caror membri nu au avut parte de har, ele vor ramane ca si Curva cea Mare cu acelasi domn, credinta si botez.
    Al treilea motiv pentru care nu cred ca bisericile protestante ce au fondat miscarea ecumenica sunt biserici ale lui Hristos este urmatorul: au prigonit pana la extrem Mireasa lui Hristos. Istoria este plina de marturii despre modul în care Biserica Universala –atât ramura sa de Apus, cat si cea de Rasarit (ortodoxia) – au prigonit si martirizat milioane de membri ai Bisericii Domnului care, de-a lungul veacurilor, au purtat diferite nume dupa cum gasim: montanisti, novatieni, donatisti, paulicieni, waldenzi, albigenzi, anabaptisti si baptisti. O data cu aparitia protestantilor pe scena lumii a crescut si numarul celor ce ii persecutau: anglicanii, luteranii, prezbiterienii, urmasii lui Zwingli, toti au avut controverse cu anabaptistii asupra botezului si a altor doctrine.Vazandu-se inferiori si neputandu-si apara crezurile doar cu ‘Sola Scriptura’, au apelat la traditie, la intimidari, represalii si, nu in ultimul rand, la tortura si rug. Calea sângelui de J. M.Carroll, Istoria baptistilor, de John T.Christian si celebra Oglinda Martirilor sunt marturii graitoare ale inaintasilor nostri care si-au pecetluit credinta cu sangele lor. Crestinii de azi care sunt din valul protestant sau din cel „restaurator de adevar”, care nu isi cunosc bine nici propria lor istorie dau ca martiri ai lor pe ai nostri baptisti (anabaptisti). Atat penticostalii, cât şi adventistii, fratii de la Plymouth („Crestinii dupa Evanghelie”), metodistii, nazarinenii, martorii, „Bisericile lui Dumnezeu”, carismaticii, si altii asemenea lor, nu se identifica in origine doctrina si practica cu aceia care au in urma o succesiune neintrerupta de Biserici pana la cea fondata de Isus din Nazaret.
    In partea a doua a acestui articol voi arata ca TOATE cultele din Alianta Evanghelica din Romania fac parte din miscarea ecumenica si sunt implicate activ in activitatile ei. Ideea infiintarii Aliantei a avut-o pastorul baptist Iosif Ton si a fost pusa in aplicare dupa Revolutie, in anii 90. Precursoarea A.E.R. a fost Federatia Cultelor Evanghelice infiintata prin 1950. Dupa Revolutie, adventistii au parasit aceasta alianta si locul lor a fost luat de latura protestanta a ortodoxiei numita Oastea Domnului. La ora actuala Alianta este compusa din: penticostali, baptisti, Crestini dupa Evanghelie, Oastea Domnului, biserica luterana romana de la Bucuresti, cu apartinatori numarand in jur de un milion de membri. Alianta Evangelica din Romania face parte si are stranse legaturi cu Consiliul Mondial al Bisericilor si Alianta Evanghelica Mondiala. Pe fondul tratatelor semnate si eforturilor facute s-au facut si primii pasi mici dar siguri spre unificare si o cat mai stransa colaborare. Vizita Papei Ioan Paul al II-lea in Romania, din data de 7 mai 1999 a fost primul pas spre unificare intre ramura apuseana si cea rasariteana a vechii Biserici Universale. A fost primul mare pas al catolicilor intr-o tara majoritar ortodoxa. La miting au participat aproximativ un milion de persoane care, dupa terminarea liturghiei, toti intr-un duh, si-au exprimat singura dorinta din 1054 pana azi: UNITATE! La scurt timp după aceasta, Patriarhul Teoctist (Toader Arapasu) i-a intors Papei vizita.
    Al doilea si cel mai mare eveniment ecumenic din istoria de peste 2000 de ani de crestinism (asa cum le place ortodocsilor sa se laude) a Romaniei s-a petrecut intre 15-16 iunie 2000 la Palatul Parlamentului din Capitala unde a avut loc Conferinta Bisericilor Crestine din Romania, ce a chemat la pocainta si rugaciune TOATE bisericile din tara. Tema principala a fost: „Urmarea lui Isus Hristos in viata de zi cu zi.” Aceasta conferinta a fost initiata de World Vision Romania si a adunat peste 1000 de participanti: pastori, preoti, slujitori si credinciosi ai TUTUROR bisericilor crestine din tara. Vorbitorii principali care au intrat in istorie la acest prim eveniment de amploare au fost: din partea Bisericii Catolice, Nuntiul Apostolic, Monseniorul Jean Claude Perisset; din partea Bisericii Greco Catolice, preot profesor Ioan Bota; reprezentantul Bisericii Ortodoxe –Oastea Domnului a fost preotul Vasile Mihoc; din partea bisericilor protestante din Romania ce compun A.E.R. a fost Vasile Talos si, nu in ultimul rand, din partea Bisericii Ortodoxe a fost actualul Patriarh al Romaniei, Daniel Ilie Ciobotea. Printre reprezentantii de marca ai baptistilor la acea vreme s-au numarat: Danut Manastireanu, Ioan Peia, Daniel Maris; de la penticostali: Emil Bulgar, Vali Iacob; de la Crestini dupa Evanghelie: Romeo Vasilache, iar de la adventisti: Viorel Dima.
    Al treilea si cel mai mare eveniment ecumenic la nivel national ce a implicat de aceasta data si membrii de rand, a fost cel de lunile trecute, din 4-6 iulie. Stadionul Dan Paltinisanu din Timisoara a gazduit „Festivalul Sperantei” al lui Franklin Graham. Pe langa implicarea cultelor ce formeaza A.E.R. si-au adus aportul din plin biserici carismatice independente si cele doua mari biserici surori – Catolica si Ortodoxa. La eveniment au fost implicate si autoritatile locale in frunte cu o seama de politicieni ai momentului si chiar cu personalitati din lumea sportului.
    “Evanghelizatorul” principal fiind francmasonul Franklin Graham, fiul binecunoscutului Billy Graham care pe timpul regimului comunist (septembrie 1985) a ‘evanghelizat’ si el Romania venind in tara pe filiera Bisericii Catolice. In cele trei zile de evanghelizare au asistat din tribune de fiecare data aproximativ 20 000 de persoane din tara si strainatate. Principalii promotori ai evenimentului au fost: Otniel Bunaciu –Presedintele Uniunii Baptiste; Ionel Tutac –Secretar General al Uniunii Baptiste; Pavel Rivis Tipei – Cultul Crestin Penticostal Biserica lui Dumnezeu Apostolica din Romania; Virgil Achihai – Presedintele Cultului Crestin dupa Evanghelie; Ioan Moldovan –Presedintele A.E.R.
    Exemplele pot continua cu ‘saptamana mondiala de rugaciune‘ pe care o practica toate bisericile neo-protestante din tara; pana la mitingul de solidaritate crestina baptisto-ortodox, din Piata Operei din Timisoara, de sprijinire a Mitropolitului Banatului – Nicolae Corneanu, ce urma a fi anchetat de o comisie B.O.R. pentru ca s-a impartasit in public la o messa catolica. (Ultimul eveniment de acest gen avusese loc in 1700, cand unii ortodocsi din Transilvania s-au reunit cu Biserica Catolica.)
    Unirea si colaborarea se indreapta cu pasi marunti si ireversibili catre acea biserica mare al carei cap cu intaietate intre episcopi va fi Prezbiterul Romei care azi este ACELA CARE TINE LOCUL FIULUI LUI DUMNEZEU PE PAMANT (VICARIUS FILII DEI).
    Incep să apară şi cazuri de persecuţie îndreptată impotriva celor ce au un dinte impotriva ecumenismului: cel mai surprinzator si, in acelasi timp, si socant, caz de acest gen, s-a petrecut anul trecut, in ajunul evenimentului ecumenic european de la Sibiu: o studenta de religie ortodoxa, care distribuia pliante si CD-uri impotriva ecumenismului, a fost luata cu forta de un sef de post si dusa la sediul politiei unde i s-a confiscat materialele de propaganda, dupa care a fost eliberata. „Curatenia” a fost facuta sub atenta privire a Mitropoliei care nu dorea răzmerita in preajma unui eveniment cultural de o asemenea anvergura, mai ales ca se anuntase si prezenta Papei Benedict al XVI-lea (Joseph Alois Ratzinger) care, ulterior, si-a desemnat un delegat sa-l reprezinte. Daca asa se comporta acum acest copil rasfatat (ecumenismul) ce se va intampla cand se va maturiza si va racni ca un leu tanar ?
    In al treilea rand vreau sa ne gandim la implicatiile ecumenismului pe termen lung. Daca esti membru al uneia din aceste biserici ce fac parte din aliante implicate in Miscarea ecumenica, nu te insela singur: si tu contribui intr-un fel sau altul la lucrarile sale. Din moment ce esti in partasie sau colaborezi cu o biserica apostata marturisesti prin atitudinea ta următoarele:
    a) esti de acord cu doctrina si practica ei si ai depasit mental punctele controversate;
    b) acea biserica iti devine sora de credinta si este cel putin egala cu a ta;
    c) aveti aceleasi scopuri in plan spiritual si financiar;
    d) ii recunosti slujitorii ordinati ca adevarati trimisi ai Domnului;
    e) faci parte din acelasi trup cu ei si sunteti madulare unii altora;
    f) marturisiti ca sunteti manati si insufletiti de acelasi duh;
    g) suferiti aceeasi ocara si veti primi aceeasi rasplata.
    Din pacate, sunt multi copii ai Domnului care fac parte din culte oficiale si, temporar, sunt inselati de aceasta cursa intinsa de Vrajmas. Cea mai ingrijoratoare categorie o reprezinta, insa, aceia care cu nici un chip nu nu vor sa recunoasca implicarea in ecumenism. Daca esti membru de rand, gandeste-te ca esti dator sa veghezi la bunul mers al adunarii tale; daca esti in varsta si nestiutor de carte ai datoria sa-i intrebi pe altii pentru ca, este in joc destinul tau. Daca esti pastor sau unul care predici din Cuvant, ai o responsabilitate imensa, pentru ca tu le esti busola si intr-o zi o sa dai socoteala de modul în care i-ai hranit. Poate esti unul care deja se confrunta cu aceasta problema si cei mai buni si scumpi prieteni te-au parasit, postul si sponsorizarile iti sunt in pericol, esti pe punctul de a pierde locuinta pastorala, familia nu te mai sustine si devii vulnerabil in fata santajului… Nu te teme, Domnul îţi va purta de grija: El nu inchide o usa pana nu deschide alta. Nu fiti ca niste stele ratacitoare, carora le este pastrata negura intunericului pentru vecie.
    Incurcatura (Babilonul) este mare! Sper ca Domnul sa iti dea har si putere sa iesi din ea, sa nu te faci partasi la pacatele ei si sa nu fi lovit cu urgiile ei. Cel ce are urechi spirituale, sa auda; cine nu, sa se intineze si mai departe. Tu nu poti sa distrugi acest sistem al Curvei celei Mari: cele zece coarne si fiara vor uri pe Curva si o vor pustii (Ap. 17:15-18). Tie ti se cere doar atat: SA IESI DIN EL!

    De Aurel Munteanu


  21. Si totusi Domnul Isus nu va veni inainte de a se intampla toate acestea,numai ca trebuie sa fim tari si sa nu facem compromisuri cu dusmanul.
    O,daca toti pastorii ar avea acesata grija,sa pastoreasca pe Calea dreapta oile,ajutandu-le
    sa vada ce e ecumenismul acela care ii uneste
    pe cei care au prigonit biserica cu cei ce au fost prigoniti.
    Cat despree „ecumenismul neoptrotestant”cred eu,ca
    daca se unesc cei care au pe Hristos ca si Cap,
    nu mai este acelas lucru,ca doar trebuie sa fim intr-un cuget,Biserica lui Hristos,are madulare
    pretutindeni.


  22. Draga Elisa doar in Romania exista termenul de neoprotestanti in afara exista doar protestanti(toti care au iesit ca si reformatori din catolicism).La randul lor din protestanti au iesit valul restaurator de adevar.In Romania protestanti sunt:LUTERANII , CALVINII,ANGLICANII,SWINGLIENII,OASTEA DOMNULUI valul restaurator sunt:adventistii,penticostalii, c. dupa evanghelie,nazarinenii,branhamistii,fratii de la Plimouth,bisericile lui Dumnezeu,si mai nou carismaticii.(Bisericile baptiste din uniune se dau azi ca si biserici protestante).Biserica lui Cristos este una locala si vizibila nu este un trup imprastiat pe tot pamantul locuit asa cum invata conceptul de biserica universala (cel catolic) si de biserica universala invizibila(cel protestant).


  23. Cum poate fi biserica lui Hristos,cea locala,se stie doar ca sunt multi nenascuti din nou,biserica adevarata nu este cea a celor nascuti din nou,indiferent unde se afla ei la un moment dat?


  24. Nu voiam sa imi vad numai numele meu..pe aici..ma gandeam sa ma abtin sa comentez…vad ca citesc multi,dar tac!
    Insa mergand la acest Petru Clej,mi se pare neortodoxa
    inscriere involuntara la aprecierea articolului,pe care
    nici un crestin nu l-ar aprecia…decat ca blasfemie, erezie…spune ca Domnul Ius n-a spus niciodata ca e Fiul lui Dumnezeu…tot ce cuprinde acel articol e nedemn si doar sa-l citesti,dar sa-l aprobi….
    Numai ca nu poti iesi de acolo,numai dand clicul respectiv,dupa care te trezesti cu „ati votat articolul”Este o noua metoda,ca si cele comuniste,de a vota fara voia ta?

    Asa ca pe aceasta cale,ma disociez total de orice apreciere a cestui articol,recomandat aici de Petru Clej.


  25. Draga Elisa apreciez foarte mult ca esti o persoana care inca mai studiaza si se preocupa cu lucruri spirituale.Presupun ca faci parte din cultele ce compun Alianta Evanghelica si ai fost instruita ca toti ceilalti membrii in doctrina bisericii .Tot sistemul de predare la institut are linia care ti-a fost explicata si tie si pe care nu stiu cat o intelegi.Dar cu bunavointa si acordul tau asi incerca sa-ti explic ORIGINEA SI EVOLUTIA CONCEPTULUI DE BISERICA UNIVERSALA VIZIBILA SI INVIZIBILA.Eu fac parte dintr-o biserica ce urmeaza linia stravechilor anabaptisti si sunt de acord(si impartasesc) cu conceptul de biserica locala si vizibila.Eu le pot doar expune ,tu si ceilalti vizitatori va rog sa le cantariti.E
    xpresia „biserică universală, invizibilă” are o utilizare foarte răspândită în lumea creştină contemporană. De exemplu, romano-catolicii recunosc aspectul invizibil al bisericii, dar cu toate acestea, ei insistă asupra faptului că biserica invizibilă nu o precedă pe cea vizibilă. În plus, protestanţii sunt ataşaţi de acest concept de „biserică universală, invizibilă,” deoarece acesta este afirmat într-un mod expresiv în Westminster Confession. Mai mult decât atât, acest concept a pătruns şi în teologia şi practica baptistă. De exemplu, John Broadus, marele predicator şi erudit baptist face referire la acest concept în studiul său despre Matei 16:18 şi versetele următoare. De asemenea, baptiştii au asimilat acest concept în practica lor prin angajarea în ecumenism. Mai mult chiar, unii dintre baptişti susţin idea nescripturală potrivit căreia Duhul Sfânt îi botează pe credincioşi în „trupul invizibil, universal al lui Cristos.” Acest concept de „biserică” subminează nu numai teologia şi practica bisericii nou-testamentale locale pe care o găsim în ecclesiologia baptistă, ci şi moştenirea baptistă la care ei ar trebui să adere.

    ORIGINEA CONCEPTULUI DE „BISERICĂ VIZIBILĂ, UNIVERSALĂ”
    D
    eoarece nu există nici o menţiune biblică pentru termenul de “biserică invizibilă, universală,” se ridică evident întrebarea, „de unde a apărut această terminologie?” Pentru a răspunde la întrebare trebuie să recunoaştem că această terminologie este rezultatul evoluţiei ecclesiologiei începând încă din secolul al doilea. La puţin timp după încheierea perioadei ultimilor apostoli, termenul şi conceptul de „biserică catolică (universală)” a pătruns şi în ecclesiologia părinţilor ante-niceeni. Îmbrăţişarea de către Irineu a doctrinei succesiunii apostolice, precum şi evoluţia ierarhică în ecclesiologie, determinată de prea marea atenţie care i se acorda şi de idea nescripturală a episcopatului au dus la apariţia acestui concept eronat. În ceea ce priveşte cea de-a doua cauză, Ciprian a subliniat că episcopii bisericilor locale erau „esse” (existenţa însăşi) a bisericii şi nu doar „bene esse” (bunăstarea) bisericii. Mai mult, el a afirmat că pentru a fi în biserică trebuie să sprijineşti episcopul şi să asculţi numai de el. Aceste idei false au dus astfel la conceptul de „catolic,” sau de „biserică vizibilă universală.” Acest concept a fost exprimat de Ignatius, primul care a folosit termenul de „catolic” alături de „biserică.” De fapt, în scrisoarea pe care a scris-o bisericii din Smirna, el afirma că „oriunde este Isus Cristos, acolo este biserica catolică.” În plus, termenul „catolic” era folosit şi într-o scrisoare din anul 155 a bisericii din Smirna, în care se descria martiriul lui Policarp.
    Aşadar, răspunsul la întrebarea de mai sus este evident. Unii dintre părinţii timpurii au aplicat la ecclesiologia lor înţelegerile greşite pe care le aveau din Scriptură, facilitând astfel răspândirea erorii. Deci, odată cu evoluţia ierarhiei ecclesiastice a apărut şi nevoia de a re-defini [cuvântul] „biserică.” Ekklesia nu mai însemna doar adunările locale, ci acest cuvânt includea şi conceptul de catolicism, care a continuat să progreseze cu ajutorul anumitor expresii, cum ar fi aceea a lui Ciprian „extra nulla salus ecclesiam” (nu există mântuire în afara bisericii). În gândirea părinţilor bisericii primare, acestea au susţinut stabilirea unei conexiuni între soteriologie şi ecclesiologie. La sfârşitul secolului IV, conceptul de „biserică catolică” era deja ancorat puternic în practica şi scrierile ecclesiastice. Astfel, soteriologic şi ecclesiologic vorbind, botezul cu apă îl integra pe individ în „trupul vizibil, universal al lui Cristos.”

    ORIGINEA CONCEPTULUI DE „BISERICĂ INVIZIBILĂ, UNIVERSALĂ”

    Î
    ncepând cu Augustin, ecclesiologia a deviat şi mai mult de la Scriptură. Augustin [354-430 d. Cr.], „marele teolog al bisericii de apus,” influenţat într-o mare măsură de neo-platonism a avut o controversă cu donatiştii. Aceştia criticau „biserica vizibilă” din cauza lipsei de puritate a membrilor ei, întrebând dacă biserica a fost în realitate divizată în două biserici, şi anume biserica impură din prezent şi biserica pură a viitorului. Percepând critica legitimă a donatiştilor cu privire la „biserica vizibilă” impură, Augustin a fost determinat să cupleze conceptul său de predestinare a celor aleşi cu conceptul ciprianic de „biserică catolică.” Prin urmare, „biserica” era „communion sanctorum,” comparată de Augustin cu o grădină închisă, echivalentul „unui anumit număr predestinat de sfinţi.” Berkhof sumarizează poziţia lui Augustin afirmând că „unitatea reală a sfinţilor şi, prin urmare, a bisericii este o unitate invizibilă.” Ingenuitatea lui teologică avea însă un efect dublu. Nu numai că l-a ajutat pe Augustin să se dea limpede la o parte din faţa criticii donatiştilor, ci de asemenea, ea a fost sursa erorilor ecclesiologice de mai târziu. Deşi Augustin nu a folosit termenul de „invizibil” alături de „biserica catolică,” de la el porneşte originea conceptului de „biserică catolică, invizibilă” şi aceasta din necesitate teologică. Astfel, prin secolul cinci existau cel puţin două concepte diferite ale [cuvântului] „biserică.” Pentru un „catolic,” care susţine regenerarea baptismală şi deci calitatea de membru neregenerat în biserică, adevărata biserică era universală, dar şi invizibilă. Pe de altă parte, pentru donatişti, care cereau şi practicau botezul credinciosului, precum şi calitatea de membru neprihănit în biserică, adevărata biserică era [adunarea] locală care practica disciplina bisericii şi alte concepte ale Noului Testament.

    UTILIZAREA CONCEPTULUI DE „BISERICĂ INVIZIBILĂ, UNIVERSALĂ” DE CĂTRE REFORMATORI

    Î
    n timpul erei creştine care a precedat Reforma, conceptul de „biserică” era cel puţin dublu. Anabaptiştii îşi susţineau conceptul lor de biserică locală, în timp ce catolicii îl susţineau pe al lor, şi anume, conceptul de „biserică universală (catolică).” Mai mult, rădăcinile acestui concept de „biserică catolică, invizibilă” îşi au originea în Augustin; cu toate acestea, nu a fost necesară popularizarea conceptului său până la Reformă. Când Luther s-a desprins de „Biserica Catolică,” el a păstrat totuşi câteva din doctrinele lor. În consecinţă, Luther a negat faptul că „biserica catolică” era externă în esenţă, subliniind însă că ea trebuia să se găsească în sfera universalului. Aşadar, pentru Luther, „biserica catolică invizibilă” era inclusă în biserica externă prin care Dumnezeu Îşi împarte harul Său. Reformatorii s-au mai abătut astfel cu un pas de la ecclesiologia Noului Testament, şi susţineau faptul că „biserica catolică, invizibilă” era dincolo de graniţele „bisericii catolice, vizibile.” „Ecclesia universalis” îi include astfel pe toţi cei care sunt salvaţi, indiferent dacă aparţin sau nu bisericii externe.

    CONCLUZII
    C
    onceptul de „biserică invizibilă, universală” îşi are originea în părinţii bisericii. În plus, de-a lungul secolelor, „biserica de stat” a contribuit la evoluţia acestui concept, abătându-se din ce în ce mai mult de la ecclesiologia Noului Testament. Se poate observa uşor că acest concept de „biserică catolică, vizibilă” a dus la cel de „biserică catolică invizibilă.” Romano-catolicii au avut ecclesiologia lor externă, vizibilă, protestanţii au avut ecclesiologia lor internă, invizibilă, iar anabaptiştii au avut ecclesiologia lor pură, vizibilă. Prin urmare, baptiştii ar trebui să evite integrarea în ecclesiologia bisericii lor locale a doctrinei protestante, care reprezenta o necesitate teologică împotriva dogmei romano-catolice şi care se baza pe filosofia platonică a lui Augustin, care în realitate şi-a folosit ecclesiologia lui pentru a submina învăţătura şi practica bisericii locale a înaintaşilor baptişti!Sper sa va ajut sa intelegeti diferenta dintre concepte .Har pace si multa indurare.


  26. Domnule Petru Clej autorul cartii trebuie intai sa fie regenerat spiritual ca sa vada lucrurile si sa le judece duhovniceste.Pana atunci poate sa caute tot felul de argumente.Sa nu uitam ca evreii sunt impietriti spre binele nostru al „barbarilor” impietrire care va tinea pana cand YHWH va pocai alesii ce compun numarul deplin al neamurilor.Azi ne sunt vrasmasi in ce priveste vestea buna (evangelia) spre binele nostru dar in ce priveste alegerea sunt iubiti din cauza legamantului facut de YHWH parintii lor .CITITI ROMANI 11 TOT CAPITOLUL.Autorul cartii si ceilalti care ii impartasesc ideile (si nu sunt putini) trebuie iubiti si purtati in rugaciune pt ca noi nu avem nici un merit personal ca DOMNUL ne-a adus la viata si ne-a facut partasii binecuvantarilor gloriei ceresti si vietii vesnice datorita jertfei FIULUI preaiubit.Evreul acesta trebuie inteles (asta nu inseamna ca sunt de acord cu ereziile ce le debiteaza ) si nu in ultimul rand sa nu uitam ca asa numitii” CRESTINI „(URMASII LUI CRISTOS) acei blestemati cu cruciadele lor au omorat milioane de evrei si musulmani pt ai increstina.Cititi istoria si vedeti cate au suferit din cauza catolicilor (crestini copii fidele ale lui CRISTOS) Sincer nici eu nu asi vrea sa primesc un asemenea cristos (uns).Nu nici odata daca mesagerii lui cu care intru in contact mi-L reflecta asa.Vreau sa-L cunosc tot mai profund pe CEL ce mil ofera Scriptura si sa-L inteleg in masura de har pe care mi-a randuit-o .Multa sanatate!


  27. Draga Elisa am gasit un articol tiparit de tipografia noastra care trateaza mai profund tema bisericii.Sper cu toata inima sa ajute la cresterea ta spirituala si la zidirea celorlalti care-l vor mai citii.Si nu in ultimul rand sper sa avem mereu atitudinea fratilor nostrii din Bereea.ÎN CĂUTAREA BISERICII UNIVERSALE ŞI INVIZIBILE Presbiter Milburn Cockrell Capitolul I SEMNIFICAŢIA TERMENULUI EKKLESIA În întreaga creştinătate protestantă predomină învăţătura că termenul “biserică” ar avea în Noul Testament o semnificaţie dublă. Se spune că uneori el este întrebuinţat în sensul unei biserici locale, iar alteori desemnează Biserica universală şi invizibilă, care este alcătuită din toţi credincioşii. Termenul este, astfel, forţat să aibă un sens literal şi unul figurat. Adepţii ideii Bisericii universale nu cad de acord asupra acestui concept de “Biserică invizibilă”. Dispensaţionaliştii stricţi ar defini conceptul cam în felul următor: „Adevărata Biserică, alcătuită din numărul tuturor persoanelor născute din nou de la ziua Cincizecimii şi până la prima înviere (I Cor. 15:52), unite între ele şi cu Hristos prin botezul Duhului Sfânt (I Cor. 12:12-13). Ea este Trupul lui Hristos al cărei Cap este El (Ef. 1:22-23). În această calitate, ea este templul sfânt în care sălăşluieşte Dumnezeu prin Duhul (Ef 2:21-22); este starea de a fi “un trup cu Hristos” (Ef. 5:30-31); şi logodit cu El „ca o fecioară curată cu un soţ” (II Cor. 11:2-4).” (Vezi The Scofield Reference Bible, nota de subsol de la Epistola către evrei, 12:23, p. 1304). Teologii care cred cu stricteţe în teologia legământului au o biserică mult mai mare decât au dispensaţionaliştii. Ei spun: „Biserica universală (sau catolică), care este invizibilă, constă din întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă sub Hristos, Capul său, şi este logodnica, trupul, plinătatea Celui ce plineşte totul în toţi” (Mărturisirea de credinţă a Bisericii Presbiteriene Unite, Cap. 25, Articolul 1, p. 36, din anuarul 1961-62). Timp de 117 ani de existenţă a sa, Convenţia Baptistă de Sud nu a avut un articol de credinţă privitor la Biserica universală şi invizibilă. Apoi, în anii 1950 şi 1960, teologii liberali au ajuns la putere şi în 1962 a apărut o Mărturisire revizuită care a fost adoptată şi care spunea: “Noul Testament vorbeşte despre Biserică şi ca fiind Trupul lui Hristos care-i include pe toţi răscumpăraţii din toate epocile” (Articolul VI). În esenţă, aceasta este concepţia strictă susţinută de teologii care cred în conceptul legământului. Dispensaţionaliştii fac ca Biserica să fie întregul număr de persoane născute din nou de la Ziua Cincizecimii până la prima înviere. Ei i-ar exclude din Biserică pe sfinţii Vechiului Testament, precum şi pe toţi sfinţii din perioada Noului Testament care au trăit înainte de ziua Cincizecimii. Adepţii „teologiei legământului” au o biserică mult mai mare, constând din întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă. Cu toate acestea, ambele şcoli de gândire au o Biserică universală şi invizibilă. Această concepţie este crezută de atât de mulţi încât orice persoană care îndrăzneşte s-o respingă este catalogat drept “fanatic rătăcit”. În această cărticică nu voi investiga în mod preponderent ce spun teologii şi crezurile despre Biserică. Nu există un crez lipsit de erori, şi nici vreun teolog infailibil. Tribunalul suprem este Biblia. Ceea ce spun oamenii despre Biblie nu este important. Marea întrebare este: care este concepţia Noului Testament privitoare la Biserică? Sprijină Noul Testament numai ideea bisericii locale, sau o sprijină pe cea a Bisericii universale şi invizibilă…sau poate ambele? Scopul meu este acela de a demonstra faptul că atunci când suntem dedicaţi numai Noului Testament, atunci doar o singură concepţie despre Biserică domină imaginea. În Noul Testament, biserica adevărată şi reală este un trup local, vizibil, de credincioşi botezaţi. O lecturare limitată a Noului Testament va demonstra faptul că Biserica a făcut ucenici (Mat. 28:19), i-a botezat pe aceşti ucenici în apă (Mat. 28:19) şi i-a învăţat ceea ce Hristos poruncise (Mat. 28:20). O biserică neotestamentară primea membri (Rom. 14:1), alegea slujitori (Fapte 1:23; 6:5), trimitea misionari (Fapte 13:1-4), respecta Cina Domnului (I Cor. 11), avea adunări regulate şi stipulate (Fapte 20:7; I Cor. 16:1-2), rezolva dispute (Fapte 15:1-41), excludea pe cei ce-şi trăiau viaţa în neorânduială (I Cor. 5:9-13; II Tes. 3:14), îi reprimea pe cei ce se pocăiseră (II Cor. 2:1-10) şi condamna învăţătura falsă (Rom. 16:17-18). Nici unul dintre aceste lucruri nu putea fi făcut de o biserică universală şi invizibilă. Întrucât sintagma „biserică universală şi invizibilă” nu există niciunde în Noul Testament, trebuie să spun că nu va trebui să mergem prea departe în cercetarea noastră. Însă pentru a ne asigura că termenul „biserică” nu redă niciodată vreo altă semnificaţie decât cea de „biserică locală”, trebuie să examinăm fiecare pasaj din Noul Testament privitor la acest subiect important. Să cercetăm Cartea şi să vedem ce i-a plăcut lui Dumnezeu să ne reveleze. Dacă biserică universală şi invizibilă are marea importanţă pe care i-o atribuie unii, atunci cu siguranţă Biblia va prezenta această doctrină în limbaj clar, astfel încât s-o priceapă toată lumea. În caz contrar, nu avem nici nevoie de biserica universală şi invizibilă şi nici loc pentru ea. Cuvântul „biserică” prezent în versiunea noastră (King James Version, o traducere foarte uzitată a Bibliei în limba engleză, n.tr.) este traducerea termenului grecesc ekklesia. În Noul Testament grecesc, termenul ekklesia apare de 115 ori. În versiunea noastră, „biserică” apare de 114 ori. Cu toate acestea, două dintre ocurenţe trebuie excluse din studiul nostru. În Fapte 19:37 sintagma grecească este hierosulosnot ekklesia. Acesta este cuvântul grecesc care desemnează un templu. Apoi, în I Petru 5:13 ekklesiadoes nu apare în textul grecesc. Cuvântul „biserică” este adăugat de traducători. În Fapte 19 ekklesia este tradus „adunare” de 3 ori. Astfel, trebuie să mai scădem două pasaje din versiunea King James: Fapte 19:37 şi I Petru 5:13, lucru care reduce numărul ocurenţelor la 112. Apoi adăugăm trei: Fapte 19:32, 39, 41. Deci, în Noul Testament grecesc termenul ekklesia apare de 115 ori. ÎNTREBUINŢĂRILE NECREŞTINE ALE TERMENULUI EKKLESIA Pentru a descoperi semnificaţia primordială şi literală a termenului ekklesia, să examinăm cu atenţie întrebuinţarea sa necreştină din Fapte 19:32: „…Căci adunarea (ekklesia) era în învălmăşeală…” Fapte 19:39 spune: „Se va hotărî într-o adunare (ekklesia) legiuită.” Fapte 19:41 declară: „…a dat drumul adunării (ekklesia).” Aici vedem că traducătorii competenţi ai versiunii King James credeau că semnificaţia literală a termenului ekklesia era cel de „adunare”. Ei nu au tradus acest termen ca fiind „cei chemaţi afară”. Wycliff (1380) traduce aceste trei pasaje drept „biserică.” Tyndale (1534), Cranmer (1539), Biblia de la Geneva (1557) şi versiunea Rheims (1582), toate traduc termenul din Fapte 19 drept „congregaţie”. Noua Versiune Internaţională (NIV), versiunea New English Bible, Noul Testament de Charles Williams, versiunea the Twentieth Century New Testament, traducerea „Centenary”, Noul Testament iudaic, versiunea Weymouth şi Moffatt, precum şi „Emphasized Bible”, toate traduc toate cele trei versete din Fapte 19 ca fiind „adunare”. Versiunea The Amplified New Testament traduce versetul 39 şi 41 „adunare”, dar în versetul 32 apare „strângere”. Versiunea New Berkeley traduce versetele 32 şi 39 „adunare”, dar în versetul 41 este „strângere”. Noul Testament în engleza fundamentală are „întrunire”, la fel ca Vestea Bună pentru omul modern (o traducere atât de proastă încât ar trebui să i se spună „Vestea proastă pentru orice om”). Niciuna din aceste versiuni nu traduce ekklesia „cei chemaţi afară”. Dacă am pretinde, aşa cum fac oponenţii noştri, că termenul înseamnă „cei chemaţi afară”, de ce niciunul dintre aceşti cărturari nu traduce termenul ca atare? Cu toate acestea, ei spun că toţi cercetătorii sunt de acord cu ei! Termenul ekklesia nu înseamnă „cei chemaţi afară”, ci „adunare”, „congregaţie”, „strângere laolaltă” sau „întrunire”. Această semnificaţie literală şi primordială exclude conceptul de „biserică universală şi invizibilă”. Nu există o adunare care nu se adună, sau o congregaţie care nu se întruneşte. Chiar semnificaţia termenului interzice o asemenea însemnătate. Biserica universală şi invizibilă nu s-a adunat şi nici nu se va aduna vreodată pe acest Pământ în acest veac al Evangheliei. Astfel, un asemenea lucru este un simplu concept scornit de minte, fără o existenţă reală în timp sau spaţiu. O singură dată în Noul Testament termenul „biserică” (ekklesia) este aplicat cu referire la congregaţia sau adunarea Israelului în pustie: „El este acela care, în adunarea israeliţilor din pustie, cu îngerul care i-a vorbit pe muntele Sinai, şi cu părinţii noştri, a primit cuvinte vii, ca să ni le dea nouă” (Fapte 7:38). Congregaţia din pustie nu era o biserică în sensul său neotestamentar, ci o adunare laolaltă, într-un loc vizibil, a unei mese de oameni. Aceasta nu poate însemna „întregul număr de persoane născute din nou de la Ziua Cincizecimii până la prima înviere”, şi nici „întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”. Ekklesia (biserica) îşi păstrează sensul său primoridal şi literal de adunare sau congregaţie. ÎNTREBUINŢAREA TERMENULUI EKKLESIA ÎN FORMA SA DE PLURAL Termenul Ekklesia în forma sa de the plural apare de 36 de ori în Noul Testament grecesc: Fapte 9:31; 15:41; 16:5; Romani 16:4, 16; I Corinteni 7:17; 11:16; 14:33-34; 16:1,19; II Corinteni 8:1, 18, 19, 23-24; 11:8, 28; 12:13; Galateni 1:2, 22; I Tesaloniceni 2:14; II Tesaloniceni 1:4; Apocalipsa 1:4, 11, 20; 2:7, 11, 17, 23, 29; 3:6, 13, 22; 22:16. Din câte ştiu, până acum nimeni nu a inventat încă doctrina bisericilor universale şi invizibile. Prin urmare, pluralul nu tolerează altceva decât ideea de biserică locală. Nu lasă loc nici bisericii universale şi invizibile a protestanţilor, nici bisericii universale şi vizibile a catolicilor. Aceste 36 de întrebuinţări ale termenului în forma sa de plural confirmă faptul că sensul literal şi primordial al cuvântului este corect. Acestea ne lasă cu celelalte 75 de pasaje. Unii fac mare caz de Fapte 9:31. ei spun că textul grecesc conţine aici biserică, la singular. Este adevărat că exemplarele greceşti variază între „biserici” şi „biserică”. Exemplarul Alexandrin, Vulgata latină, Syriacul, versiunea etiopiană şi alte câteva prezintă singularul. Textus Receptus, însă, are „biserici”. Eu cred că acesta este textul original, şi las lucurile aici. Însă chiar dacă cineva citeşte traducerea „biserică”, şi nu „biserici”, tot nu obţine o biserică universală şi invizibilă. Va obţine semnificaţia provincială a cuvântului „biserică”, lucru care va favoriza semnificaţia pe care i-o dau catolicii. BISERICA DINTR-UN ANUMIT LOC Termenul „biserică” este întrebuinţat de 20 de ori, indicând spre biserica sau adunarea care se întrunea într-un anumit loc. Aceste pasaje sunt următoarele: „…bisericii din Ierusalim” (Fapte 8:1); „…bisericii din Ierusalim” (Fapte 11:22); „În biserica din Antiohia” (Fapte 13:1); „…bisericii din Chencrea” (Rom. 16:1); „…bisericii care se adună în casa lor” (Rom. 16:5); „…biserica lui Dumnezeu care este în Corint” (I Cor. 1:2); „…bisericii din casa lui” (Col. 4:15); „…biserica laodiceenilor” (Col. 4:16); „…biserica tesalonicenilor” (I Tes. 1:1); „…biserica tesalonicenilor” (II Tes. 1:1); „…biserica din casa ta” (Film. 2); „…bisericii din Efes” (Apoc. 2:1); „…bisericii din Smirna” (Apoc. 2:1); „…bisericii din Pergam” (Apoc. 2:12); „…bisericii din Tiatira” (Apoc. 2:18); „…bisericii din Sardes” (Apoc. 3:1); „…bisericii din Filadelfia” (Apoc. 3:7); „…bisericii din Laodicea” (Apoc. 3:14); Aceste versete se referă cu certitudine la o biserică locală, o adunare de oameni care se întrunesc într-o localitate dată, un grup de credincioşi botezaţi. Nu există un lucru de genul unei biserici universale şi invizibile care se întruneşte într-un anumit loc. O biserică ce se adună într-un anumit loc este atât locală cât şi vizibilă. Aceasta ne mai lasă cu 55 de versete pe care le vom analiza. LOCALIZAREA ÎN CONTEXTUL IMEDIAT În alte 23 de pasaje, cuvântul „biserică” este localizat într-un loc anume în contextul imediat. Aceste versete sunt următoarele: „Domnul adăuga în fiecare zi la numărul lor” (biserica din Ierusalim) (Fapte 2:47); „O mare frică a apucat pe toţi (din biserica din Ierusalim)” (Fapte 5:5); „Saul, de partea lui, făcea prăpăd în biserică (din Ierusalim)” (Fapte 8:3); „…a pus mâinile pe unii din biserică (din Ierusalim) (Fapte 12:1); „…şi biserica (din Ierusalim) nu înceta să înalţe rugăciuni…” (Fapte 12:5); „După ce au fost petrecuţi de biserică (din Antiohia)…” (Fapte 15:3); „…au fost primiţi de biserică (din Ierusalim)…” (Fapte 15:4); „…a urat de bine bisericii (din Ierusalim)” (Fapte 18:22); „…a chemat pe presbiterii bisericii (din Efes)” (Fapte 20:17); „…bisericii care se adună în casa lor…” (Rom. 16:5). Numele acestei biserici este incert, dar era locală, deoarece se întrunea într-o casă. „…aceia pe care biserica (din Corint) nu-i bagă-n seamă…” (I Cor. 6:4); „…dispreţuiţi biserica lui Dumnezeu” (I Cor. 11:22). Pavel denumise biserica din Corint cu acest nume şi în I Corinteni 1:1. „…cine prooroceşte, zideşte sufleteşte biserica…” (din Corint) (I Cor. 14:4). „…pentru ca să capete biserica (din Corint) zidire sufletească” (I Cor. 14:5). „…în vederea zidirii sufleteşti a bisericii” (din Corint) (I Cor. 14:12). „Dar în biserică (cea din Corint), voiesc mai bine să spun…” (I Cor. 14:19). „…să tacă în biserică…” (cea din Corint) (I Cor. 14:28). „…o femeie să vorbească în biserică (cea din Corint) (I Cor. 14:35). „…să nu fie împovărată cu ele biserica” (efeseană) (I Tim. 5:16). „…Îţi voi cânta lauda în mijlocul adunării (din Ierusalim)” (Evr. 2:12). „…dragostea ta înaintea bisericii (efesene) (III Ioan 6). „Am scris ceva bisericii…” (efesene) (III Ioan 9). „…şi-i dă afară din biserică (cea efeseană) (III Ioan 10). BISERICA ÎN RAPORT CU ADUNAREA LAOLALTĂ Acum vom examina cele 32 de versete care ne-au mai rămas. De trei ori, cuvântul „biserică” este relaţionat la o adunare laolaltă. Lucrul acesta elimină conceptul de biserică universală şi invizibilă în maniera cea mai decisivă posibil. Ele mai demonstrează şi ce înseamnă o biserică în sensul Noului Testament. Aceste versete nu pot însemna nimic altceva decât o grupare locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi. Mai întâi, să luăm în considerare Fapte 11:26, care spune: „…Un an întreg au luat parte la adunările bisericii şi au învăţat pe mulţi oameni…” Se referă la biserica din Antiohia. Cu această grupare grupare locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi se adunau Pavel şi Barnaba; ei se adunau cu adunarea. Vedem, de asemenea, că biserica este locul unde se adună oamenii pentru a fi învăţaţi din Biblie. În al doilea rând, să privim Fapte 14:27: „După venirea lor, au adunat biserica, şi au istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei, şi cum deschisese Neamurilor uşa credinţei.” O biserică în sensul Noului Testament se poate aduna laolaltă într-un loc. În acest loc pot fi împărtăşite lucrurile lui Dumnezeu. O asemenea afirmaţie nu se poate face niciodată despre vreo presupusă biserică universală şi invizibilă. În al treilea rând I Corinteni 11:18 ne spune: „Mai întâi de toate, aud că atunci când veniţi la adunare (biserică), între voi sunt dezbinări. Şi, în parte, o cred” (Traducerea în limba engleză spune: “Mai întâi de toate, când vă adunaţi laolaltă în biserică…” N.tr.) O biserică este un loc unde oamenii se adună în acelaşi loc (I Cor. 11:20). A folosi cuvântul „biserică” despre o mulţime ideală, care niciodată nu s-a adunat laolaltă într-un singur loc, este absurd. Un asemenea lucru nu poate fi o biserică în sensul biblic; aceasta este doar o biserică mitică, o biserică făcută să existe în minţile religioase din necesităţi teologice. ÎNTREAGA BISERICĂ Au mai rămas 29 pasaje. Până acum nu am găsit nici măcar un lucru care să aducă vag a biserică universală şi invizibilă. Pentru adepţii bisericii universale, „întreaga biserică” constă din „întregul număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”. Dar în Noul Testament „întreaga biserică” „întreaga biserică” ca şi cum ar include pe toşi aleşii? Unde există autoritatea lor scripturală pentru această acţiune? Voi demonstra ceea ce am spus. „Deci, dacă toată biserica s-ar aduna la un loc, şi toţi ar vorbi în alte limbi, şi ar intra şi dintre cei fără daruri, sau necredincioşi, n-ar zice ei că sunteţi nebuni?” (I Cor. 14:23). „Întreaga biserică” de-aici se putea aduna într-un loc. Semnificaţia este totalitatea membrilor bisericii corintene. Observă şi Romani 16:23: „Gaius, gazda mea şi a întregii biserici, vă salută.” Aceasta era biserica ce se întrunea în casa lui Gaius, biserică ce-i putea saluta pe creştinii romani. Acelaşi uzaj poate fi întâlnit în Fapte 15:22: „Atunci apostolii şi presbiterii şi întreaga biserică au găsit cu cale…” Acest „întreaga biserică” din acest verset este biserica din Ierusalim. TERMENUL EKKLESIA ÎNSOŢIT DE ALTE CUVINTE Ne-au mai rămas de studiat 26 de pasaje. De două ori cuvântul „biserică” este însoţit de cuvântul „fiecare”. „Au rânduit presbiteri în fiecare Biserică…“ (Fapte 14:23). „…cum învăţ eu pe oameni pretutindeni în toate bisericile.” (I Cor. 4:17). O dată biserica este însoţită de „nici o”: „nici o biserică n-a avut legătură cu mine” (Fil. 4:15). Aceste versete mai indică şi spre o grupare locală şi vizibilă de credincioşi botezaţi. Aceste biserici aveau presbiteri şi trimiteau ofrande. Biserica universală şi invizibilă nu are presbiteri şi nu trimite ofrande, întrucât este o scornire a minţii, neavând o existenţă în timp sau spaţiu, şi nefiind un fapt istoric, ci doar o mulţime ideală, fără organizare, fără acţiune şi fără personalitate corporativă. Am văzut deja că în 92 din cele 115 ori în care termenul ekklesia (biserică) apare în Noul Testament grecesc, el înseamnă o grupare locală la fel de bine definită precum era adunarea legislativă a unei cetăţi libere greceşti (polis, n.tr.). Aceasta garantează faptul că ideea locală predomină în mod obişnuit şi exclusiv în Noul Testament. Cele 92 de versete din 115 favorizează poziţia mea: un argument foarte puternic în favoarea poziţiei Landmark. Dacă nu există motive solide chiar în Scripturi pentru a face ca termenul să preia o nouă semnificaţie, atunci trebuie întotdeauna să înţelegem că cuvântul „biserică” se referă la o grupare locală de credincioşi botezaţi. ALTE CINCI CONOTAŢII LOCALE Când privim atent alte cinci pasaje, vom vedea că şi ele indică spre o grupare locală. I Timotei 3:5 întreabă: „Căci dacă cineva nu ştie să-şi cârmuiască bine casa lui, cum va îngriji de Biserica lui Dumnezeu?” Aceasta nu poate fi marea biserică, întrucât nici un pastor nu ar putea avea grijă de o asemenea biserică. Iacov 5:14 spune: „Este vreunul printre voi bolnav? Să cheme pe presbiterii bisericii…” Şi aici este vorba despre adunarea locală, căci nimeni nu ar putea să-i numere pe presbiterii bisericii universale şi invizibile. Nici celelalte trei pasaje nu ne vor reţine atenţia prea mult timp: „Am prigonit biserica lui Dumnezeu” (I Cor. 15:9; Gal. 1:13). „În ce priveşte râvna, prigonitor al bisericii” (Fil. 3:6). Oricine ştie că Pavel nu i-a prigonit pe toţi aleşii din toate veacurile, unii fiind morţi, unii vii, şi unii încă nenăscuţi. Conform Fapte 8:1-4, Saul sau Pavel a persecutat biserica din Ierusalim. Şi aici sensul este local, neîndoielnic. Astfel, 97 din cele 115 de ocurenţe permit semnificaţia unei grupări locale şi vizibile de oameni. Ne mai rămân 18 versete. Capitolul al II-lea SEMNIFICAŢIA TERMENULUI EKKLESIA (Continuare) Am examinat pe larg uzajul termenului ekklesia din Noul Testament grecesc. Acest termen, ekklesia, este cuvântul grecesc tradus „biserică” în Biblia noastră. Cercetarea mea a revelat faptul că în 97 din cele 115 de ocurenţe termenul are semnificaţia primordială şi literală a unei adunări locale şi vizibile. În niciunul din aceste 97 de versete nu a fost vorba de biserica universală şi invizibilă constând din toţi aleşii. Mai rămân de studiat 18 versete. Acestea sunt pasajele controversate. Majoritatea teologilor susţin că termenul „biserică” preia o semnificaţie nouă în aceste versete. Ei spun că cele 18 pasaje care au mai rămas întrebuinţează termenul „biserică” în sensul său mai larg, însemnând „o biserică universală şi mare”. Această nouă semnificaţie este contrară celei primare şi literale a ekklesia-ei, şi acest înţeles nou este contradictoriu ideii locale, care traversează întregul Nou Testament. Ideea bisericii mari a fost inventată din necesitate teologică, nu din cerinţe etimologice. Dar oare autorizează cele 18 versete remanente o semnificaţie nouă a cuvântului „biserică”? Sau îşi păstrează cuvântul semnificaţia sa primară de grupare locală şi vizibilă a unor credincioşi botezaţi? Din ceea ce am văzut până acum, şansele sunt de 97 la 18 împotriva unei resemnificări. Cu toate acestea, răspunsul biblic poate fi descoperit numai după o examinare atentă a acestor 18 versete care ne-au mai rămas. Dacă cuvântul „biserică” are o semnificaţie nouă, atunci textul şi contextul ar trebui să ofere suficiente dovezi pentru a îndreptăţi acest nou înţeles. Pe de altă parte, dacă un asemenea nou înţeles nu este clamat, atunci avem toate motivele să respingem teoria bisericii universale şi invizibile ca fiind totalmente fără o justificare scripturală. ÎNTREBUINŢAREA GENERICĂ A UNUI TERMEN Eu cred că în unele din cele 18 versete care ne-au rămas, cuvântul „biserică” este folosit în sens generic. În acest caz, cuvântul poate fi la singular, fără a se referi, totuşi, la vreun obiect particular dintr-o clasă, ci la fiecare obiect din acea clasă. Voi ilustra ce vreau să spun prin folosirea abstractă, sau generică, a unui termen. „Căminul este o instituţie divină.” În acestă propoziţie, termenul „cămin” este folosit generic sau abstract. Articolul hotărât adăugat cuvântului nu înseamnă că există un anumit cămin, selectat dintre celelalte. Iar termenul „cămin” nu a preluat o semnificaţie nouă, ci şi-a păstrat sensul comun. Nu există vreun cămin universal şi invizibil. Termenul „biserica” este folosit în mod abstract în unele dintre aceste versete discutabile, fără a se referi la vreo anumită biserică în particular, din vreun loc definit, ci la biserică, în calitate de instituţie. Când se face o aplicare concretă a termenului, atunci trebuie să se refere la vreo biserică locală în particular. Majoritatea cercetătorilor biblici au ales să ignore uzajul abstract al termenului „biserică” în Biblie, deşi vor recunoaşte deschis că lucrul acesta e valabil în cazul altor termeni. În loc să permită termenului să-şi păstreze înţelesul obişnuit în întregul Nou Testament, un lucru foarte rezonabil şi logic, ei atribuie cuvântului un nou înţeles, spunând că trebuie să semnifice Biserica universală şi invizibilă. În scrierile greceşti, ekklesia n-a avut niciodată asemenea însemnătate. Această semnificaţie nouă este contrară semnificaţiei primare şi literale a termenului ekklesia. Dacă pot da unui cuvânt un înţeles nou, aşa încât să se potrivească crezului meu, atunci când înţelesul său are un sens clar, atunci pot schimba întreaga Biblie pentru a se potrivi închipuirilor mele, şi semenul meu poate face la fel! MATEI 16:18 Voi lua aceste versete în ordinea în care apar în cărţile Noului Testament. Primul verset analizat este Matei 16:18. În acest verset Isus a spus: „Şi Eu îţi spun: tu eşti Petru (greceşte: Petros), şi pe această piatră (greceşte: petra) voi zidi Biserica Mea, şi porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui.” Isus foloseşte aici termenul „biserică” în sensul său generic, abstract sau instituţional. El Se referă la biserică şi o consideră o instituţie dumnezeiască, pe care porţile Locuinţei morţilor nu o vor birui. Cu toate acestea, ascultătorii Săi înţelegeau aceasta într-un sens special, aplicabil lor. Isus vorbea aici discipolilor Săi (Mat. 16:13), compania credincioşilor botezaţi care-L urmau de la botezul lui Ioan (Fapte 1:21-22). Era acelaşi grup de ucenici botezaţi cărora le-a dat orânduirile disciplinei bisericeşti, Cina Domnului şi Marea Trimitere. Nu poate exista îndoială că Isus Îşi adresa cuvintele unui colectiv, un „trup” local şi vizibil de credincioşi botezaţi care constituiau prima biserică neotestamentară din lume. Semnificaţia sa obişnuită are un sens perfect valabil în Matei 16:18. Mai întâi, cuvintele erau adresate unui colectiv local şi vizibil de credincioşi botezaţi. Ele nu erau adresate aleşilor din toate veacurile. În al doilea rând, cei ce auzeau aceste cuvinte înţelegeau ekklesia în sensul său primar şi obişnuit. Spun aceasta pentru că nu cred că Învăţătorul Maestru intenţiona ca un cuvânt obişnuit să preia conotaţii noi fără da explicaţii. În al treilea rând, citind Evangheliile şi cartea Faptelor, vedem tipul de biserică pe care l-a zidit Hristos. El a zidit personal biserica aceea care mai târziu a devenit cunoscută ca Biserica din Ierusalim. Prin această biserică-mamă a edificat El alte biserici, şi toate acele biserici erau colective locale şi vizibile ca prima biserica. Al patrulea motiv pentru care cred că termenul ekklesia trebuie să fie înţeles în sensul său primar este pentru că Isus l-a folosit de 23 de ori, de 3 ori în Matei şi de 20 în Apocalipsa. În 21 din aceste ocurenţe termenul este recunoscut de cei mai mulţi ca având conotaţia sa obişnuită. Atunci, de ce i-am da o semnificaţie nouă în Matei 16:18? Amintiţi-vă, şansele sunt de 22 la 1 ca Hristos să-l fi folosit în înţelesul său primordial. Mi s-ar părea culmea nechibzuinţei să presupun că Domnul nostru să fi anunţat că va zidi o biserică universală şi invizibilă, ca apoi să nu fi menţionat această biserică, în timp ce în alte 22 de cazuri să fi vorbit despre o biserică pe care nu a promis că o va zidi! MATEI 18:17 Unii par să creadă că la această biserică mare se face referire în Matei 18:17. Pasajul spune: „Dacă nu vrea să asculte de ei, spune-l Bisericii; şi, dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi ca un vameş.” Aceasta este cu certitudine o referire la biserica pe care Hristos o fondase deja. O persoană poate spune despre o ofensă personală numai unei biserici locale de credincioşi botezaţi. Ar fi imposibil să spui despre o ofensă „întregului număr al celor aleşi care au fost, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”. Matei 18:17 revelează faptul că chestiunea poate fi spusă numai unei biserici, în vederea disciplinării unui membru. Aceasta nu poate fi valabil despre aşa numita Biserică mare a pedobaptiştilor. FAPTE 20:28 Apoi avem Fapte 20:28: „Luaţi seama dar la voi înşivă şi la toată turma peste care v-a pus Duhul Sfânt episcopi (sau: priveghetori), ca să păstoriţi Biserica Domnului, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” Aceste cuvinte au fost adresate presbiterilor bisericii din Efes (Fapte 20:17), şi ele pot indica numai spre biserica locală din Efes. Aceşti presbiteri aveau o turmă, o adunare locală. Ei trebuiau să hrănească această biserică şi să-i ţină pe eretici departe de ea (Fapte 10:29). Asemenea lucruri puteau fi făcute numi într-un colectiv local şi vizibil de credincioşi botezaţi. Cineva ar putea obiecta: „Această biserică a fost agonisită cu sângele lui Hristos. Asta trebuie să semnifice toţi aleşii pentru care a murit Hristos.” Nu-i chiar aşa! Alte Scripturi limitează sfera morţii lui Hristos la Israel (Ioan 11:51) şi la Pavel (Gal. 2:20). Fapte 10:28 ne învaţă că biserica efeseană fusese agonisită cu sânge, iar acest lucru este adevărat în cazul fiecărei biserici baptiste neotestamentare din lume. I CORINTENI 10:32 Următorul pasaj e I Corinteni 10:32, care declară: „Să nu fiţi pricină de păcătuire nici pentru iudei, nici pentru greci, nici pentru Biserica lui Dumnezeu.” Din nou, semnificaţia sa obişnuită are sens. De cel puţin două ori Pavel s-a referit la biserica din Corint ca la „biserica lui Dumnezeu” (I Cor. 1:2; 11:22). Este pur şi simplu logic şi adecvat să credem că aici el a folosit acest cuvânt, biserica, în acelaşi sens. Cineva ar putea obiecta: „Această biserică este biserica în sensul său cel mai larg, care include întregul număr al celor aleşi. Aşa trebuie să stea lucrurile, întrucât pasajul vorbeşte despre iudei şi neamuri.” Acest raţionament ignoră faptul că multe biserici aveau ca membri atât iudei cât şi neamuri. Iar pricina menţionată în acest verset era vizavi de indivizi dintre iudei şi dintre neamuri. Deci, trebuie să se fi referit la cei trăind în comunitatea în care era localizată biserica din Corint. Biserica nu trebuia să ofenseze nici diferitele grupuri rasiale, nici propriii săi membri. Ar fi fost imposibil ca ei să fie pricină de păcătuire pentru iudeii şi ne-evreii morţi, sau pentru cei nenăscuţi. I CORINTENI 12:28 Un alt pasaj este I Corinteni 12:28, care spune: „Şi Dumnezeu a rânduit în Biserică, întâi, apostoli; al doilea, prooroci; al treilea, învăţători; apoi, pe cei ce au darul minunilor; apoi pe cei ce au darul tămăduirilor, ajutorărilor, cârmuirilor, şi vorbirii în felurite limbi.” Adepţii bisericii universale şi invizibile susţin că apostolii nu erau slujitorii unei biserici locale. Ei afirmă că slujba apostolilor era pentru toţi credincioşii. Dar în ce sens s-ar putea spune că apostolii au fost slujitori pentru cei aleşi din timpurile Vechiului Testament? Căci, amintiţi-vă, biserica universală şi invizibilă „constă din întregul număr al celor aleşi care AU FOST, sunt sau vor fi adunaţi laolaltă”. Acest argument ignoră faptul că Domnul Isus personal a rânduit apostoli într-o singură biserică, si anume în prima, aceea cunoscută ca biserica din Ierusalim (Mat. 10:1-4; Fapte 8:1). Aceşti oameni au lucrat împreună cu alte biserici locale. Ei nu au lucrat nici măcar o dată cu aleşii „care au fost”. Termenul biserică din acest pasaj înseamnă biserica într-un sens instituţional, fără vreo referire particulară la biserica din Ierusalim. Cuvântul „biserica” din I Corinteni 12:28 are sens în sens local, şi nu avem motiv să căutăm vreun alt sens. De ce Pavel ar fi atribuit brusc cuvântului „biserică” o semnificaţie nouă în acest verset, fără a-l anunţa sau explica? Dacă ar fi făcut asta, l-ar fi înţeles corintenii? EFESENI 1:22 Adepţii bisericii universale consideră Epistola către efeseni ca fiind fortăreaţa lor. Un pasaj pe care se bazează pentru a-şi propovădui este Efeseni 1:22: „El I-a pus totul sub picioare, şi L-a dat căpetenie peste toate lucrurile Bisericii”. Aici termenul biserică este întrebuinţat generic, abstract, sau în sensul său instituţional. Afirmă un adevăr care se aplică fiecărei biserici nou-testamentare. Isus Hristos este Conducătorul suveran peste fiecare biserică, după cum este şi capul fiecărui bărbat (I Cor. 11:3). Unii încearcă să facă termenul să însemne în acest verset totalitatea tuturor răscumpăraţilor din toate veacurile. Contextul acestui verset, însă, nu permite o semnificaţie atât de largă: Hristos a fost făcut Capul bisericii după învierea Sa dintre cei morţi (Ef. 1:20-23). Aceasta exclude definiţia pe care adepţii teologiei legământului o dau bisericii. Şi nici nu există vreun motiv să vedem aici biserica universală şi invizibilă a dispensaţionaliştilor. Domnul conduce peste cei din bisericile Sale într-un mod mai concret decât peste toţi credincioşii. Acei credincioşi aflaţi în afara sferei bisericii sunt neascultători în ceea ce priveşte orânduirile. Când auzi pe cineva spunând: „Bărbatul este capul casei”, nu înţelegi că locutorul se referea la o casă mare, universală, constituită din toate căsuţele. Se ştie că vorbitorul a întrebuinţat cuvântul „casă” în sensul instituţional. Şi atunci, de ce nu se vede că termenul „biserică” este folosit în Efeseni 1:22 în sensul său instituţional? Capul bisericii este prezent în sens local şi vizibil în Ceruri, la dreapta Tatălui. Tot aşa de local şi de vizibil este şi trupul Său pe Pământ; altfel, am avea un Cap vizibil şi un trup invizibil, adică ar fi o monstruozitate, o biserică fantomatică! EFESENI 3:10 Apoi, v-aş solicita atenţia asupra pasajului Efeseni 3:10: „pentru ca domniile şi stăpânirile din locurile cereşti să cunoască azi, prin Biserică, înţelepciunea nespus de felurită a lui Dumnezeu”. Unii cred că termenul “biserică” este extins în acest verset pentru a-i cuprinde pe toţi cei mântuiţi. Un înţeles nou ca acesta nu este deloc necesar, decât dacă ai de apărat o teorie, pentru că termenul „biserica” este din nou întrebuinţat generic. Nici o biserică locală nu ar putea monopoliza o asemenea lucrare slăvită ca aceea la care se face referire aici. Instituţia bisericii este aceea care face cunoscută oamenilor şi îngerilor înţelepciunea lui Dumnezeu. Numai această instituţie are porunca lui Dumnezeu să propovăduiască toate lucrurile poruncite de Hristos cu autoritatea dată de Ceruri (Mat. 28:19-20). EFESENI 3:21 Versetul 21 din Efeseni 3 continuă: „A Lui să fie slava în Biserică şi în Hristos Isus, din neam în neam, în vecii vecilor! Amin.” Aceasta este o altă uzitare generică. Dumnezeu primeşte slavă prin biserică în calitatea sa de instituţie. El o primeşte în fiecare adunare locală de credincioşi botezaţi. Tot ceea ce se face în biserică în conformitate cu voia Sa revelată este spre slava Lui. Predicarea, învăţătura, cântările, dărnicia, ordinarea slujitorilor şi administrarea orânduielilor sunt toate spre slava lui Dumnezeu prin Isus Hristos (I Cor. 14:23-24; II Cor. 8:19-23). Dumnezeu nu poate să primească slavă de la o biserică invizibilă. Dar El poate primi slavă, şi chiar o primeşte, de la instituţia pe care a fondat-o „din generaţie în generaţie în vecii vecilor”. EFESENI 5:23-25, 27, 29, 32 Se spune despre Efeseni 5 că ar fi unul dintre textele de căpetenie ale adepţilor bisericii universale. Alţii văd în pasaj o biserică în perspectivă, denumită, în general, „Biserica din slavă”. Să citim pasajul: „bărbatul este capul nevestei, după cum şi Hristos este capul Bisericii, El, Mântuitorul trupului. Şi după cum Biserica este supusă lui Hristos, tot aşa şi nevestele să fie supuse bărbaţilor lor în toate lucrurile. Bărbaţilor, iubiţi-vă nevestele cum a iubit şi Hristos Biserica şi S-a dat pe Sine pentru ea, ca s-o sfinţească… ca să înfăţişeze înaintea Lui această Biserică, slăvită, fără pată, fără zbârcitură sau altceva de felul acesta, ci sfântă şi fără prihană… Căci nimeni nu şi-a urât vreodată trupul lui, ci îl hrăneşte, îl îngrijeşte cu drag, ca şi Hristos Biserica;… Taina aceasta este mare – vorbesc despre Hristos şi despre Biserică.” În această porţiune din Scriptură obiectul principal pe care-l vizează Pavel este căsnicia. Pentru a face aceasta, el foloseşte relaţia dintre Hristos şi biserică drept o ilustraţie a relaţiei care trebuie să existe între soţ şi soţie. (Vezi în special versetele 23-25). Ceea ce se spune în aceste versete este la fel de aplicabil în cazul fiecărei biserici, după cum ceea ce se spune despre căsnicie se aplică în mod egal tuturor soţilor şi soţiilor. În Efeseni 5 Pavel nu introduce o învăţătură nouă despre vreo biserică a universală şi invizibilă. Ar fi la fel de nimerit să pretindem din acest verset că există o soţie universală şi invizibilă, precum faptul că există o biserică universală şi invizibilă. Una este la fel de scripturală ca şi cealaltă. Să privim versetul: „bărbatul este capul nevestei”. Înseamnă aceasta că există vreo soţie mare, universală şi invizibilă care include toate celelalte soţii, eventual mai mici? Oponenţii noştri ar spune că nu. Dar după aceea-şi modifică atitudinea şi spun că restul versetului, „după cum şi Hristos este capul Bisericii”, înseamnă că există o biserică universală şi invizibilă. Ei ignoră sintagma „după cum”, care înseamnă „în acelaşi fel”. Pentru a fi consecvenţi, oponenţii noştri ar trebui să creadă atât într-o biserică universală şi invizibilă, cât şi într-o soţie universală şi invizibilă. Cu toate acestea, ar fi mai rezonabil şi mai scriptural să vedem că în acest verset termenii „soţie” şi „biserică” sunt întrebuinţaţi generic. Unii baptişti afirmă că termenul „biserică” este întrebuinţat în Efeseni 5 într-un sens larg, şi nu despre o biserică particulară. Ei spun că o asemenea biserică nu are acum o existenţă reală, decât în privinţa pregătirii membrilor săi. Ei spun că încă nu este o biserică, decât în scop, plan şi perspectivă, anticiparea unei biserici. Apoi ei continuă, spunând că biserica din perspectivă îi include pe toţi mântuiţii. Atare baptişti văd în Biblie două feluri de biserici, la fel cum văd şi protestanţii. Nu cred în aşa numita biserică din slava viitoare, după cum nu cred nici în biserica universală şi invizibilă din prezent. Mai întâi, aici apostolul nu vorbeşte despre biserică la timpul viitor. „Hristos este (nu „va fi”) Capul bisericii.” „Biserica este (nu „va fi”) supusă lui Hristos.” Folosirea relaţiei dintre Hristos şi biserică, ca ilustraţie a relaţiei care ar trebui să existe între soţ şi soţie, nu ar fi avut rost decât dacă exista deja o relaţie între Hristos şi biserică şi aceasta era înţeleasă bine de către biserica efeseană. COLOSENI 1:18, 24 Unii insistă că versetul 18 din Coloseni 1 învaţă despre teoria bisericii mari: „El este Capul trupului, al Bisericii. El este începutul, cel întâi născut dintre cei morţi, pentru ca în toate lucrurile să aibă întâietatea.” Aceasta înseamnă că Hristos este capul fiecărei biserici locale, după cum este şi capul fiecărui bărbat (I Cor. 11:3). Coloseni 1:24 scrie: „Mă bucur acum în suferinţele mele pentru voi; şi în trupul meu, împlinesc ce lipseşte suferinţelor lui Hristos, pentru trupul Lui, care este Biserica.” Unii fac mare tărăboi în privinţa termenului „biserică” din acest verset, insistând că ar fi un mare colectiv universal constând din comunitatea generală a tuturor credincioşilor. Nu neg faptul că biserica este trupul lui Hristos. Biserica din Colose era trupul lui Hristos, iar biserica, în sensul său instituţional, este trupul lui Hristos. Pentru a înţelege un simbol, trebuie mai întâi să înţelegem realitatea acelui simbol. Trupul unui om este atât local cât şi vizibil. Acelaşi lucru se poate spune despre trupurile plantelor şi animalelor. Niciunde termenul „trup” nu înseamnă un nimic universal şi invizibil. Nu există ceva de genul „trup împăştiat, invizibil, mistic, nefuncţional”. Un morman de capete, mâini şi inimi nu constituie un trup. Elemente diferite, împrăştiate, disparate, nu formează un trup. Nici membri invizibili, împrăştiaţi prin lume şi trăitori în veacuri diferite nu pot forma trupul lui Hristos. Fiecare biserică locală din epoca apostolică era trupul lui Hristos din acea localitate. Biserica corinteană era „trupul lui Hristos” din cetatea Corint (I Cor. 12:27). Trupul din Efeseni 1:23; 4:4,12,16; 5:30 era trupul bisericii din Efes. Pavel a denumit biserica efeseană „toată clădirea, bine închegată” (2:21), „zidiţi împreună” (2:22) şi „bine închegat” (4:16). O asemenea apropiere se poate spune doar despre un colectiv local de credincioşi botezaţi, nu despre o biserică viitoare care încă nu s-a închegat. Chiar şi aşa, „trupul” despre care se vorbeşte în Coloseni înseamnă biserica din Colose (1:1-2). Tot trupul din Colose era „bine închegat” (2:19), şi toţi fuseseră „îngropaţi împreună cu El în botez” (2:12). Conform Efeseni 4:4, „Este un singur trup” în ceea ce priveşte acest veac al Evangheliei. Dacă trupul acesta este universal şi invizibil, atunci nu există un trup local şi particular. Pe de altă parte, dacă trupul este local, (învăţătură care se armonizează cu definiţia biblică despre trupul lui Hristos din I Corinteni 12:27), atunci nu există un lucru de genul „trup universal şi invizibil”. Trebuie să renunţi fie la conceptul de biserică locală, fie la cel de biserică mare. Nu există două feluri de trupuri ale lui Hristos, după cum nu există două feluri de credinţe sau două feluri de Dumnezeu. Botezul care plasează un om într-un trup în Efeseni 4:5, este botezul în apă, care urmează credinţei: „Este un singur Domn, o singură credinţă, un singur botez.” Botezul în apă îl plasează pe individ într-o biserică locală, nu într-una invizibilă. I TIMOTEI 3:15 Un alt verset discutabil este I Timotei 3:15, care spune: „Dar dacă voi zăbovi, să ştii cum trebuie să te porţi în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlpul şi temelia adevărului.” Unii vor să înţeleagă „biserica Dumnezeului celui viu” ca fiind biserica mare. Alţii extind sintagma „casa lui Dumnezeu” la întregul colectiv, întregul trup al credincioşilor. Total greşit. Începând din capitolul I al Epistolei, vedem că biserica Dumnezeului celui viu este biserica din Efes. În capitolul 3 contextul tratează despre presbiteri şi diaconi, slujitorii bisericii locale. Astfel, Pavel îi spune lui Timotei despre conduita în biserica din Efes. Cum ar fi putut Timotei să fie responsabil în privinţa unei conduite adecvate într-o biserică universală şi invizibilă? Conduita adecvată într-o biserică universală şi invizibilă e o noţiune absurdă! Cum ar putea milioane de credincioşi, despărţiţi de secole şi de doctrine antagonice, să fie consideraţi „stâlpul şi temelia adevărului”? Numai o biserică locală adevărată care ţine strâns învăţătura sănătoasă poate fi considerată stâlpul şi temelia adevărului. EVREI 12:22-24 Dovada de căpătâi fie pentru biserica universală şi invizibilă, fie pentru biserica din slavă se presupune că se află în Evrei 12:22-24. Este scris: „Ci v-aţi apropiat de muntele Sionului, de cetatea Dumnezeului celui viu, Ierusalimul ceresc, de zecile de mii, de adunarea în sărbătoare a îngerilor, de Biserica celor întâi născuţi, care sunt scrişi în ceruri, de Dumnezeu, Judecătorul tuturor, de duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi, de Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii, care vorbeşte mai bine decât sângele lui Abel.” Mulţi sunt absolut siguri că aici „biserică” înseamnă ceva foarte diferit decât este semnificaţia sa obişnuită din aceste versete. „Aici”, spun ei, „în mod cert se face referire la biserica universală şi invizibilă.” Alţii cred că textul se referă la biserica slavei viitoare, constând din toţi credincioşii. O scurtă examinare a acestor versete, însă, va exclude ambele idei. Nu se poate ca pasajul să se refer la biserica universal şi invizibilă a tuturor credincioşilor, întrucât scriitorul spune „v-aţi apropiat”. Biserica invizibilă nu s-a adunat încă împreună, pentru că unii dintre membrii săi încă nu s-au născut. Nici nu se poate să indice spre vreo biserică din slava viitoare, care va fi adunată în Ceruri cândva în viitor. „V-aţi apropiat” militează cu categoric împotriva acestei idei: scriitorul nu vorbeşte aici despre o biserică a viitorului, ci despre una din prezent. Această secţiune din Evrei 12 pune în contrast dispensaţia Vechiului Testament cu Noul Testament, muntele pământesc Sion cu muntele spiritual Sion. Scriitorul arată faptul că atributele excelente ale Noului Legământ sunt net superioare celor ale Legământului Legii, şi el face acest demers pentru a-i face pe evrei să persevereze în mărturia creştinismului lor. Nu putem înţelege că aceşti evrei creştini se apropiaseră literalmente de Muntele Sion din Ierusalim, fapt care era la fel de adevărat pentru întreaga naţiune iudaic, precum şi pentru cei cărora li se adresa apostolul. Nici nu putem înţelege că ei erau în Ceruri ad-litteram, căci cei cărora le scria nu erau încă în Ceruri. Trebuie să se fi referit la faptul că evreii creştini făcuseră aceste lucruri pe baza caracteristicilor noii dispensaţii. El arată binecuvântările care aparţin în prezent dispensaţiei Evangheliei. Acestea nu sunt viitoare, ci prezente. De aceea spune el: „V-aţi apropiat”. Muntele Sion vorbeşte despre biserica Evangheliei ca fiind o instituţie dumnezeiască. Evreii veniseră la Muntele Sion devenind membrii ai bisericii Noului Testament. „Cetatea Dumnezeului celui viu” este o altă referinţă la biserică. Aici, biserica este comparată cu o cetate (Mat. 5:13-16) şi cu o clădire (Mat. 16:18; I Cor. 3:9; Ef. 2:19-22). „Ierusalimul ceresc” vorbeşte despre biserica întrucât ea este casa viitoare a miresei (Apoc. 21:9-10). „Zecile de mii de îngeri adunaţi pe deplin” (traducere îmbunătăţită) arată modul în care credincioşii botezaţi dintr-o biserică sunt închinători împreună cu îngerii (I Cor. 11:10; Ef. 3:10). Toate acestea se înfăptuiseră pentru că ei intraseră în biserica întâilor-născuţi. Cei din biserica din epistolă erau înregistraţi în Ceruri, dar încă nu erau acolo. „Dumnezeu, Judecătorul tuturor” arată că Dumnezeu este Judecătorul tuturor, calificat pentru această funcţie, şi îndeosebi al celor din biserică (I Petru 4:17). „Duhurile celor neprihăniţi, făcuţi desăvârşiţi” înseamnă oameni îndreptăţiţi, făcuţi desăvârşiţi în Hristos. Biserica este o părtăşie a asemenea oameni şi, în Hristos, ei sunt la fel de desăvârşiţi pe Pământ pe cât vor fi şi în Ceruri (Col. 2:10). „De Isus, Mijlocitorul legământului celui nou, şi de sângele stropirii” înseamnă faptul că evreii creştini veniseră la Hristos prin credinţă (Rom. 3:25), fiind stropiţi cu preţiosul Său sânge (Evr. 10:22). Membrii bisericii simbolizează această relaţie binecuvântată prin ţinerea Cinei Domnului într-o biserică locală (Mat. 26:27-30). OBSERVAŢII Am încheiat, astfel, examinarea fiecăruia dintre cele 115 versete din Noul Testament care tratează biserica. Din toate cele 115 nu am găsit nici măcar unul care să vorbească despre biserica universală şi invizibilă. Prin urmare, conchid că sintagma „biserică invizibilă” este inadecvată, întrucât biserica mare nu este de găsit în nici un loc din Noul Testament. Nu găsim nici o referinţă care să nu fie inclusă conceptului de biserică locală, sau uneia dintre derivatele sale logice, adică ideea locală într-o altă formă. Biblia este cu desăvârşire inocentă faţă de conflictul lăuntric al teoriei unei biserici universale şi invizibile. Ea este pretutindeni consecventă cu sine însăşi. Poziţia Landmark este afirmată în mod copleşitor de Cuvântul lui Dumnezeu. Impresia produsă de bunul simţ în lecturarea textelor în care apare biserica şi o examinare critică a pasajelor îndoielnice demonstrează faptul că biserica reală a Noului Testament este o societate locală şi niciodată nimic altceva decât o societate locală. Adevărata biserică a lui Hristos este un trup local, care are o constituţie doctrinară clară, întrucât aceasta este indispensabilă „unităţii Duhului” a Cărui întruchipare este ea. Eu cred că acestea sunt învăţăturile Sfintelor Scripturi şi ma voi baza pe ele, chiar dacă cei mai mulţi mă numesc „un fanatic rătăcit”. Capitolul III Racilele teoriei bisericii universale În toată creştinătatea, oamenii vorbesc despre binecuvântările credinţei în teoria bisericii invizibile şi universale. Cea mai mare parte a acestor binecuvântări sunt imaginare. Realmente, nu există nici nevoia, nici locul unei asemenea biserici. Credinţa în această teorie a produs o mare neascultare faţă de Hristos şi vătămări de negrăit bisericilor baptiste neotestamentare. Voi prezenta câteva din aceste racile: 1. Această teorie propovăduieşte o biserică imaginară. Şi această afirmaţiei nu este făcută de un Landmarker singuratic. Oponenţii noştri sunt de-acord că aşa stau lucrurile în propriile lor scrieri. Edward T. Hiscox defineşte biserica universală şi invizibilă în care credea ca fiind „un concept închipuit de minte, care nu are o existenţă reală în timp sau loc, şi nu este un fapt istoric, fiind doar o mulţime ideală fără organizare, fără acţiune şi fără personalitate colectivă” (The New Directory Of Baptist Churches, p. 24). Această mărturisire este una de înaltă nobleţe. Ea admite că biserica mare există numai în minţile oamenilor, şi este incapabilă de a se manifesta în timpul prezent. 2. Această învăţătură falsă discreditează biserica locală a Noului Testament. Adepţii bisericii universale aplică bisericii mari termeni de genul „trup”, „casă”, „zidire” şi „mireasa lui Hristos”. Prin asta, ei ratează marile învăţătuir despre trupul local şi vizibil de credincioşi botezaţi. Aceste metafore ale bisericii sunt pervertite şi abuzate până când îşi pierd învăţătura practică. Se accentuează mult „adevărata biserică” (cea universală, invizibilă şi mitică), ca fiind dumnezeiască, în timp ce biserica locală este „biserica omului”. Unii dintre teoreticienii bisericii universale consideră biserica locală ca fiind „un rău necesar”. Alţii nu sesizează nevoia de a frecventa sau a fi membru într-o biserică locală: ei vizionează programe TV sau merg la clubul de golf, în timp ce „neînsemnata” biserică locală se întruneşte în ziua Domnului. Îşi trimit zeciuielile şi darurile la vreo asociaţie evanghelistică, board de misiune, fundaţie creştină sau colegiu creştin. Învăţătura bisericii creştine a jefuit multe biserici locale de membrii săi activi. Dacă oamenii ar duce această învăţătură până la concluziile sale logice finale, ar închide uşile tuturor bisericilor locale şi ar pleca, lăsându-i pe predicatorii lui Dumnezeu fără o biserică în care să predice. La pagina 1299 din Scofield Reference Bible există o notiţă: „Biserica (vizibilă) sumar: pasajele care vorbesc despre Biserica lui Dumnezeu (aici şi I Cor. 10:32) se referă la acel trup vizibil de credincioşi mărturisitori, denumiţi în mod colectiv ‚biserică’, deşi biserica există sub multe nume şi diviziuni bazate pe diferenţe de doctrină sau de cârmuire. Adevărata biserică, Trupul lui Hristos, a existat, în cea mai mare parte a sa, în cadrul acestei biserici istorice.” Din această notiţă este clar că domnul Scofield nu consideră biserica locală ca fiind „adevărata biserică”. Aceasta ar sugera că fiecare biserică locală este o biserică falsă şi nu adevărata biserică a lui Hristos. Aceasta este o palmă îngrozitoare dată fiecărei biserici locale care e o biserică adevărată, autentică şi genuină. 3. Conceptul de biserică universală şi invizibilă Îl jefuieşte pe Dumnezeu de slava Sa. Biblia ne învaţă că Dumnezeu Îşi primeşte slava în epoca aceasta prin biserică (Ef. 3:21). Dar biserica locală nu are loc, sau are prea puţin, în majoritatea şcolilor moderne, a programelor radio sau a eforturilor misionare. Oamenii îşi însuşesc slava care aparţine lui Dumnezeu în biserica Sa şi prin ea. Ei se fălesc în micile lor turnuri Babel, cârmind nasul cu dispreţ de la biserica pe care a zidit-o de fapt Domnul Isus. Toate aceste organizaţii extra-scripturale, despuiate de autoritatea bisericii şi lipsite de încuviinţarea Cerurilor, nu sunt altceva decât paraziţi pe spatele bisericilor locale. Ele nu contribuie cu nimic la adevăratele biserici, dar jecmănesc mult de la ele. Făcând acest lucru, Îl jefuiesc pe Dumnezeu de slava Sa. 4. Această teorie este responsabilă pentru o mare parte din neascultarea privitoare la orânduiri. De ce atât de mulţi dintre creştinii mărturisitori nu sunt membri într-o biserică? De ce atât de mulţi membri nominali trăiesc fără un botez nou-testamentar? De ce există atât de puţină dorinţă, sau chiar deloc, să se pomenească moartea Domnului (prin Cina Domnului, n.tr.)? Este pentru că mulţimi imense au fost convinse că sunt deja membri ai marii biserici imaginare, şi că aceasta este lucrul cu adevărat important. Aceste suflete nebotezate, neascultătoare, rătăcite, se mândresc în a fi o parte din „adevărata biserică”. Pentru mulţi dintre aceşti oameni, orânduirile sunt „neesenţiale”, lucru care spintecă grav trupul lui Hristos. Ar fi sub demnitatea lor să se preocupe de asemenea „fleacuri”. Ei simt că au botezul Duhului Sfânt şi că aceasta este tot ce contează. Dar orice sistem de învăţătură care-i face pe oameni să respingă botezul administrat aşa cum a fost botezat Hristos nu onorează Capul bisericii. 5. Această teorie este responsabilă pentru o mare parte din inter-confesionalismul şi non-confesionalismul acestei generaţii. Conform gândirii moderne, a fi „nesectar” înseamnă a deveni un înger printre diavoli! Predicatori eretici şi entuziaşti ai unirii şi-au fondat toate mişcările pe premisa că toţi creştinii sunt „în adevărata biserică”. Ei spun că „creştinii ar trebui să renunţe la ‚meschinele diferenţe’ dintre ei şi să conlucreze pentru progresul ‚cauzei lui Hristos’. La o parte cu bisericuţa locală care stă în calea ‚unirii bisericii’. Să-i invităm pe toţi la ‚masa Domnului’, indiferent de credinţa sau lipsa lor de credinţă mântuitoare. Să acceptăm scufundarea fiecăruia, indiferent de ceea ce învaţă ei. Doctrina nu este importantă. Nu avem un crez, Îl avem pe Hristos.” Acesta este strigătul adepţilor bisericii universale şi invizibile din această generaţie, chiar şi printre rândurile aşa-zis baptiste. Dintr-o adunare de unire, bisericile baptiste nu au nimic de câştigat, dar au totul de pierdut. Prin asemenea întâlniri, baptiştii declară că bisericile făcute de mâini omeneşti sunt tot biserici ale lui Isus Hristos, deşi multe dintre ele predică exact contrariul a ceea ce predica Hristos! Sub pretextul care caută să mulţumească pe toţi, cum că „nu există diferenţe” bisericilor baptiste li se cere cu afecţiune să renunţe la doctrine suveranităţii lui Dumnezeu, a mântuirii prin har şi a botezului credinciosului. Motivul pentru care trebuie să facem acestea, ni se spune, este faptul că suntem cu toţii membri ai marii biserici, trupul mistic al lui Hristos, format din toţi credincioşii. Pentru baptişti, a se uni cu ereticii înseamnă a spune că eroarea este la fel de bună ca şi adevărul, neascultarea ca şi ascultarea, întinăciunea la fel de bună ca şi neprihănirea. Dar toţi ştiu că nu aşa stau lucrurile. Adevărul este un adevăr sacru pe care noi, baptiştii, nu avem dreptul să-l trădăm pentru nici o cauză şi în nici o circumstanţă. 6. Această teorie promovează Mişcarea Ecumenică, care este destinată să devină „curva cea mare”, biserica apostată din cartea Apocalipsei. Cei familiarizaţi cu scrierile liderilor ecumenici ştiu că aceşti liberali pledează pentru o unire vizibilă a tuturor bisericilor pe baza faptului că toţi credincioşii fac parte din biserica universală şi invizibilă. Aceşti susţinători ai super-bisericii ştiu că atât timp cât un creştin crede că biserica locală este biserica aceea sănătoasă doctrinar, el nu va deveni niciodată parte din mişcarea ecumenică. Liberalii din Convenţia Baptistă de Sud trudesc de ani de zile să se debaraseze de Landmarkism, sau de credinţa în biserica locală şi vizibilă, care exclude biserica universală şi invizibilă. Ei ştiu că Landmarkism-ul trebuie să dispară înainte ca bisericile din Convenţia de Sud să fie dispusă să intre în Coniliul Naţşional şi Mondial al bisericilor. W. O. Carver (1868-1954) a propovăduit ani de zile faptul că „biserica” folosită în Noul Testament se referă în mod primordial la „ biserica universală şi invizibilă, la credincioşii născuţi din nou, care constituie trupul lui Hristos.” Această învăţătură poate fi găsită într-un articol despre bisericile baptiste, scris de Carver pentru o carte editată de R. Newton Flew şi intitulată „Natura Bisericii”. Eseul domnului Carver făcea parte dintr-„un grup de eseuri pregătite ca material de discuţii purtate la A Treia Conferinţă Mondială despre Credinţă şi Ordine din Lund, Suedia, care abordează chestiunile specifice în nădejdea unirii bisericii în sânul creştinătăţii” (text în interiorul coperţii din faţă). Mai doriţi dovezi ale faptului că învăţătura bisericii universale şi invizibile pregăteşte baptiştii de sud pentru intrarea în Mişcarea Ecumenică? E. Glen Hinson, profesor universitar de Istoria bisericii la Southern Baptist Seminary, Louisville, KY, are o carte denumită The Integrity Of The Church (Integritatea bisericii). E plină de doctrine legate de biserica invizibilă şi de ecumenism. Hinson crede că baptiştii ar trebui să se angajeze în „dialog, cooperare şi comuniune” cu alte confesiuni (p. 87). Motivul pentru aceasta este acela că toţi creştinii sunt „într-un singur trup”. El mai spune: „creştinii pot învăţa multe de la alte credinţe şi ar trebui, astfel, să primească bine trendul curent spre dialog” (p. 95). La pagina 141 el menţionează „un dialog creştin – marxist care se poartă în Europa.” Domnul Hinson declară la pagina 33 că dacă considerăm că Biblia este infailibilă şi inerantă în toate părţile sale „vom apostazia de la ceea ce ne învaţă ea, lăsând ca bigotismul să creeze o scuză a zelului de a-i face pe toţi să creadă ceea ce credem noi.” La paginile 110-111 el justifică ordinarea femeilor în slujbele bisericii şi pledează în faţa bisericilor să grăbească ERA. La pagina 140 el spune: „A afirma evoluţionismul nu înseamnă a-L nega pe Dumnezeu …” La pagina 145 el spune că sarcina bisericii nu este aceea de „a-i câştiga pe cei pierduţi pentru Hristos”, ci de-a face „ca o persoană să fie bine integrată şi funcţională în contextul societăţii în care trăieşte.” Vă rog să luaţi aminte la faptul că acest liberal nu are probleme cu credinţa într-o biserică universală şi invizibilă. Toţi liberalii ţin la ideea marii biserici. Cu toate acestea, nici măcar o persoană care crede în biserica locală nu poate fi găsită printre teologii liberali. Măcar şi faptul acesta ar trebui să deschidă ochii unora. Dacă liberalii şi liderii Mişcării Ecumenice ar fi deposedaţi de biserica lor invizibilă, şi-ar pierde argumentul principal pentru super-biserica pe care caută s-o edifice. Şi aceasta s-ar cuveni să deschidă ochii unora. În plus, aş întreba: poate să fie de la Dumnezeu un sistem de învăţături care se potriveşte perfect teologiei liberale şi alimentează Mişcarea Ecumenică? 7. Această concepţie eronată îi nedumereşte teribil pe creştini. Îi face să creadă că în lume există două feluri de biserici, una locală şi vizibilă, în timp ce cealaltă este invizibilă şi universală. Când ei citesc Biblia şi ajung la cuvântul „biserică”, ei fiecare o pauză şi se întreabă: „La ce biserică se referă?” Pentru a da răspuns, ei nu-L vor consulta pe Duhul Sfânt, ci cărţi scrise de adepţii bisericii universale. Dar a învăţa că Hristos are două feluri de biserici vine în contradicţie cu Biblia. Efeseni 4:5 spune: „Este un singur trup”, referindu-se la felul său de-a fi. Adepţii bisericii universale şi invizibile cred în două trupuri! Conform I Corinteni 4:5, o biserică trebuie să se adune pentru a-şi îndeplini lucrările. Pavel spune că trebuie să se „adune laolaltă”. Aceasta se poate spune numai despre biserica locală. Biserica universală şi invizibilă nu s-a adunat niciodată, întrucât unii din membrii săi încă nu s-au născut. Cu toate acestea, teoreticienii bisericii invizibile insistă, spunând că o persoană trebuie să creadă că această biserică neadunată vreodată este „adevărata biserică” a lui Isus Hristos. Acest lucru este foarte derutant pentru orice persoană inteligentă care poate vedea din I Corinteni 5:4 că cei care nu se adună laolaltă nu pot fi consideraţi o biserică în sensul Noului Testament. Biblia ne învaţă că membrii bisericii care trăiesc o viaţă în neorânduială trebuie să fie disciplinaţi (Mat. 18:15-20; I Cor. 5:9-13; II Tes. 3:6; Tit 3:10). Aceasta, pentru a preveni ca biserica să fie întinată de păcatul lor. Aceasta este porunca lui Dumnezeu pentru biserica locală. Dar dacă ideea bisericii mari e adevărată, atunci Dumnezeu permite în „biserica adevărată” oameni pe care ne porunceşte să-i excludem din biserica locală! Asta ar face ca Dumnezeu să pară inconsecvent şi nechibzuit, lucru despre care ştim că nu se poate să fie aşa. Însă, dacă Domnul are un singur fel de biserică, biserica locală, atunci nu e nici problemă. 8. Această teorie este cu desăvârşire nepractică în predicarea Evangheliei într-o lume pierdută. Dacă există ceva de genul unei biserici universale şi invizibile, atunci membrii săi sunt cunoscuţi numai de către Dumnezeu. Ea nu s-a întrunit sau adunat în toată istoria lumii. Deci, nici nu furnizează credincioşilor loc pentru a se angaja în închinare publică (Evr. 10:25). Nu are un legământ al bisericii, întrucât un asemenea legământ poate exista numai între membrii unei biserici locale. Nu are orânduiri, nici slujitori, întrucât acestea nu sunt biserici reale. Nu are lăcaşe bisericeşti, nici cărţi de cântări, nici strane, nici amvon, nici cutii pentru ofrande. Nu are şi nu exercită autoritate pământească. Nu are nici o misiune în lume sau vreun mesaj pentru o lume pierdută. Nu a fost niciodată persecutată de lume, căci lumea nu a văzut-o. Nu poate nici primi, nici exclud
  28. Multumesc Aurel,cred ca asa cum inteleg eu,mai simplist „biserica lui Hristos”dupa Evanghelie,este
    Mireasa lui Htristos,aceatsa fiind Cea care se pregateste aici pe pamant sa se intalneasca cu Mirele ei.Ca oamenii au facut unele impartiri sau „adunari”
    sau au gandit la Scripturi in mod diferit,este totusi o problema.Cred ca ceea ce inteleg oamenii prin Duhul Sfant e indeajuns,,,si asa cum spune Scriptura ca trebuie sa traim,asa sa si facem,ca sa vedem”noi cei neprihaniti prin jertfa Domnului Isus,noi”Biserica Lui”
    savedem pe Mirele.
    Cred in ce priveste erezia,ca cei ce nu cred ca Isus Hristos,Fiul lui Dumnezeu si totodata Dumnezeu,
    sunt anatema,dar ca multi din cei care scriu,chiar „scriitori”nu au citit niciodata Scriptura,dar o comenteaza omeneste,ori ea nu se talcuieste decat prin Duhul Sfant,dar cum ei nu pot intelege ce este puterea Duhului Sfant,nu pot pricepe de ce „noi” in telegem altfel decat ei lucrurile esentiale ale existentei noastre pe pamant.


  29. Exista un singur Dunmnezeu,indiferent de ceea ce cred unii sau altii,El e divinitatea,El e inceputul si sfarsitul!
    Este mai interesant ca si dracii cred si se infioara,daca veti citi Scriptura cu atentie veti vedea si aceasta.
    Dracii cunosc f.bine Scripura si implicit faptul ca Dumnezeu Fiul,adica Domnul Isus Hristos,pe care pana si istoria Il recunoaste,numarandu-se anii dupa si inainte de Hristos,si acesti draci se infioara,pentru ca ei stiu,ca va veni Marea Judecata,la care vom participa cu totii,rai sau buni.
    De ce omul este mai prejos in aceasta privinta,fiind necredincios?
    pana si dracii cunosc Adevarul,a carui prezenta ii arde si acum si in vesnicie,au teama de Hristos
    care ii va arunca in Iazul de foc,ca sa arda in veci,impreuna cu cei care nu au crezut.
    Rabdarea lui Dumnezeu nu cunoaste margini,dar cand paharul nelegiuirii va fi umplut,citim in Apocalipsa
    despre tot ce se va implini intocmai.


  30. Nuuuuu,pilotul meu automat tocmai a plecat in Tanganica
    asa ca …. 🙂
    Rational este sa crezi ce zic oamenii?dintre care unii fiind chiar atei?
    Sau sa crezi pe Dumnezeu?
    Eu prefer sa cred pe Dumnezeu si fiind
    ca numai in El mi-am pus increderea,
    nu ma intereseaza parerile”rele” despre mine,
    stiu ca tot ce am ratiune,minte,putere,sanatate,le am de la El.
    Dar pentru ca eu am totusi nitica ratiune…permite-mi sa cred ca nu esti”Petru Clej”reporterul,ca e doar un pseudonim.


  31. orice forma de ecumenism este LEPADARE DE HRISTOS, MUCENICII nu au murit aparind ecumenismul



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: