Cineva care a văzut titlul blogului m-a întrebat:
„De ce ai pus titlul ăsta? Nu crezi că unii, cunoştinţe de-ale tale se vor simţi jignite că le-ai pomenit numele acolo? Oricum blogul tău sună ca „greaca pentru ochişori micuţi” sau ca „Noul testament pe înţelesul tuturor”, dar ar putea fi interpretată ca o jignire….”.
Da, este adevărat, s-ar putea simţi jigniţi cei cîţiva Ghiţă pe care îi cunosc, cei cîţiva Nelu, cele cîteva Lenuţe.
Ghiţă, Nelu şi Lenuţa sînt nişte personaje fictive care impersonează totuşi oameni dragi pe care îi iubesc. Ghiţă, Nelu şi Lenuţa de pe blogul meu reprezintă un amestec al unor personaje reale.
Ghiţă
Ghiţă este de la Gheorghe, socrul meu, tîmplar, apicultor, om simplu, pe care îl respect foarte mult. Ghiţă este soţul Danei de la Aleşd. Ghiţă este numele pe care îl poartă mai mulţi fraţi scumpi din parohia mea, toţi oameni dornici de învăţătură şi în stare să dea învăţătură.
Ghiţă este, să spunem, un meşteşugar care îşi face foarte bine lucrul şi care vrea să se perfecţioneze. Este încă neliniştit şi curios. Vrea ceva nou. Nu vrea să moară devreme după ce va fi pensionat. Ghiţă este genul care a crescut 8 sau 10 copii. N-a avut tim de carte, dar îşi face liceul la seral, ia bacul cu 10 şi apoi vrea să dea la facultate. Ghiţă rîde frumos, are politeţea naturală a ţăranului care n-a fost contaminat de urbanitatea nesimţirii.
Nelu
Nelu este cumnatul meu preferat, dar este şi numele „stîlcit” al apostolului Ioan.
Nelu este inginer deja. Este genul de inginer care ar fi putut să facă foarte bine ştiinţe umaniste. Este interesat de teologie. A făcut deja un master. Este hirotonit şi vrea să se adîncească tot mai mult în cuvînt. Are exerciţiul scrisului şi cititului şi o minte bine organizată, matematic, inginereşte. Nelu întrupează chipul majorităţii pastorilor laici ordinaţi înainte de 1989, oameni pasionaţi de lucrare şi de oameni, care n-au intrat în lucrare pentru că tocmai „terminaseră o diplomă de teologie” şi nu aveau ce să lucreze.
Lenuţa
Aşa o strigă apropiaţii pe mama mea. Cum să-mi bat joc de maică-mea care ne-a crescut văduvă de la 27 de ani? Coana Lenunţa din jurnalele lui Cristian Bădiliţă există şi ea. Am cunoscut-o la Valea Iaşului. Frumos personajul, mai frumoasă persoana reală!
Lenuţa este tipul casnicei, a pensionarei timpurii. Încă frumoasă, cochetă, croşetează, coase goblenuri, face prăjituri excelente, sarmale în foi de viţă, borş, creşte nepoţii, dar caută ceva noi de făcut. Lenuţa este genul care atunci cînd află că are cancer la sîn se apucă să înveţe la pian, că „şi-aşa mi-am dorit să fac asta toată tinereţe şi, cine ştie, poate în Rai îmi trebuie, că am aflat că se cîntă şi eu nu ştiu la nici un instrument.”
Ghiţă este oltean.
Nelu este ardelean.
Lenuţa este munteancă sau moldoveancă.
S-ar putea ca să vină şi Petrică şi Viorel şi Mărioara.
Cine vrea „să ia” personajele? Să scrie sub masca lor? Mare responsabilitate!
La patratosu 