Archive for 31 august 2007

h1

Ce putem învăţa unii de la alţii în domeniul teologiei?

august 31, 2007

S-ar putea ca nu mare lucru şi totuşi…

Dialogul civilizat, exorcizat de talibanisme şi purtat cu argumente, nu cu epitete, ne-ar putea aduce mari cîştiguri. Aşa cum am mai precizat şi alte dăţi, nu sînt un ecumenic entuziast cînd vine vorba de ecumenismul instituţional.

Cred însă din toată inima că o întîlnire a unor oameni de diferite confesiuni care citesc textul inspirat al Noului Testament în original, ne poate oferi multe surprize.

Am făcut asta cu atei, de ce n-aş face-o cu persoane care aparţin altor confesiuni creştine?

Este un exerciţiu foarte util să vezi textul, acelaşi text, şi prin ochii şi ochelarii teologici ai altuia. Între a pune mîinile în urechi şi a a-mi asculta „adversarul religios”, prefer a doua variantă.

Cîştigul poate fi mult mai mare dacă sîntem oneşti şi recunoaştem că studiile biblice nu au început de la noi, la Buteni.

Ce putem învăţa unii de la alţii? De la călugării iezuiţi care au lucrat pe text pot învăţa disciplina şi acribia, de la protestanţii care au pus problemele hermenuticii teoretice, elasticitatea gîndirii analitice, de la patrologul ortodox pot învăţa despre istoria interpretării unui text de-a lungul istoriei interpretării.

Cei mai buni meseriaşi constructori sînt aceia care au perspectiva de ansamblu. Zidarul zideşte în aşa fel pentru că ştie că după el vor veni electricianul şi instalatorul, instalatorul munceşte cu grijă pentru că „vede deja” prin ochii celui care finisează.

Eu încerc să văd produsul finit, respect munca celor care mi-au făcut dicţionarele de greacă, concordanţele, ediţiile de text şi recunosc smerit contribuţia altora chiar dacă nu îmi sînt coreligioanari. Egoist fiind, ascult şi ce au de zis alţii, numai pentru a mă îmbogăţi. Aici sînt incurabil! 🙂 Numai la mine mă gîndesc! 🙂

Nu există tărie a credinţei fără dezbatere în afara spaţiului confesional propriu. Marii autori de teologie au scris ce au scris pentru că au intrat în dialog, în polemică, la graniţa dintre credinţe.

Răspund acum şi la întrebarea Cum luptăm pentru credinţa care a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna?. Cu siguranţă pentru a şti mai bine ceea ce credem şi de ce credem ceea ce credem, sînt necesare întîlniri periodice cu oameni care au alte convingeri. Atacurile împotriva credinţei creştine au cristalizat adevărurile dogmatice. Marile adevăruri teologice s-au spus după confruntare, nu au rezultat din sera proprie  şi nici din întîlniri „ecumenice” la care ne bem cafeaua împreună, ne zîmbim fariseic pentru a continua să ne bîrfim şi să ne ciomăgim pe teren.

Teologia autentică n-a rezultat din întîlniri în care a fost promovat political corecteness-ul de genul celor care se întîmplă zilele acestea într-un mare oraş din ţară, nici din protocoale şi tractate în care ne siluim conştiinţele, în strîmtarea convingerilor tuturor ca să rezulte fraze în care nu ne mai recunoaştem niciunul. Teologia n-a presupus încovoierea în compromis şi nici sacrificarea identităţii, dar nici alungarea dialogului şi renunţarea la înfruntarea civilizată.

Dacă nu se poate altfel, prefer prigoana şi sîngele, bărbăţia martiriului, afirmarea adevărurilor de credinţă prin piaţă cu voce profetică unei atmosfere blegi şi ipocrite, emasculate, un simulacru de dialog care lasă bisericile fiecăruia tot mai goale, dar umple arhivele de hîrtii şi dă de lucru la conţopiştii de pe lîngă  episcopii.

Reclame
h1

Mulţumesc, Segovia!

august 31, 2007

Mulţumiri lui Segovia, tătucul.

De ce?

pentru că unele dintre cele mai bune transcripţii Bach pentru chitară îi aparţin.

Au mai încercat şi alţii, dar digitaţia, prinderile (dacă a fost nevoie de schimbat gama a făcut-o) sînt cel mai bine realizate la Segovia.

Uite un exemplu:

Sonata BWV 1001-Adagio şi
Partita BWV 1006 -Gavota_en_Rondeau

h1

Există meşteri fără scule…

august 31, 2007

Există! Şi încă foarte talentaţi, dar cu atelierele pustii.

Dacă ne putem imagina un teolog care nu are acces la limbile clasice şi cel puţin la una dintre limbile de circulaţie internaţională, atunci ne putem imagina şi îi putem asemăna cu meşteri excelenţi, talentaţi, dăruiţi de Dumnezeu, dar fără scule.

Petrică C. îmi este drag. ESte un om foarte priceput. Din trei maşini defecte face una bună. Oricînd.

Am avut un Golf II, Diesel 1,6, albastru metalizat. A avut un defect greu de identificat. Se întîmplase ceva în cutia de viteze. O bunătate de maşină, o bijuterie de cutie. Schimbam viteza cu degetul mijlociu, împingeam puţin în faţă sau în spate, pişcînd ambreiajul.

S-a defectat. M-am dus la Petrică. A cercetat maşina, şi-a dat seama despre ce este vorba şi s-a uitat spre mine neputincios: „Degeaba, n-am scule să repar defectul ăsta… ştiu despre ce e vorba, dar n-am scule.”

S-a pus dăunăzi problema specialistului pe NT. Putem imagina un specialist în NT fără să fie cunoscător de limba greacă? Putem imagina un specialist în VT fără să fie cunoscător de ebraică?

În Romînika, da! Că toţi ne putem pricepe la toate! La datul cu părerea, la aflarea în treabă, cum am mai zis şi în alte dăţi.

Mă tem şi mă bucur că intrăm într-o epocă în care atotcunoscătorul va deveni un mit, o legendă frumoasă, dar de adormit tineri studenţi la teologie.

Există probleme care nu se pot rezolva doar cu patentul şi şurubelniţa. Există defecte pe care nu le poate remedia nea Gicu în faţa blocului, zvîrcolindu-se pe sub maşină pe pătura care a smuls-o, cu scandal, neveste-sii. Pentru o amărîtă de Dacie din 1979, da, se poate numai cu patentul, şurubelniţa şi o bucată de sîrmă. Pentruo maşină adevărată trebuie vinci, scule adevărate etc.

Pentru un anumit tip de desfacere a textului ne trebuie masa potrivită şi sculele potrivite. Greaca veche este absolut necesară.

Aici răspund şi la întrebarea Ce fel de cunoaştere au avut Reformatorii Luther, Calvin, Zwingli asupra Noului Testament? În mod clar majoritatea aveau şcoala bine făcută, ca şi părinţii Bisericii. Şi şcoala bine făcută însemna cunoaşterea limbii greceşti şi a limbii ebraice. Cel puţin.

%d blogeri au apreciat asta: