Archive for 3 septembrie 2007

h1

Scena mea preferată

septembrie 3, 2007

Cineva m-a întrebat în urmă cu vreo cîteva luni care este scena mea preferată din filme. Am căutat mult, dar tot timpul mi-a dat de furcă cîte ceva.

Na, că am găsit-o!

Mi-am adus aminte! Problemă mare cu limbajul! Astupaţi-vă urechile la cuvinte şi ascultaţi muzica şi atmosfera!

Am văzut filmul în urmă cu vreo 2 ani, cred.

Este vorba de Legenda lui 1900. Este vorba de scena competiţiei dintre „inventatorul jazz-ului” şi „1900”, pianistul care nu coborîse niciodată de pe vas. Merită văzut tot filmul, mai ales pentru scena în care pianistul ezită … în faţa oraşului.

De ce asta?

Mai am şi altele, dar asta … îmi aminteşte de o scenă din … trecut.

Iată prima parte

şi acum a doua

Scuzaţi limbajul! 😦 Cel puţin 190 nu fumează ! 🙂 Tot mai are o şansă…

Reclame
h1

Vocale şi consoane

septembrie 3, 2007

 

Limba greacă nu are multe sunete ciudate, numai cîteva. Toate sînt pronunţabile de un român care nu suferă de boli ale laringelui. Nu trebuie să ne speriem.

Oricum noi proiectăm o pronunţare imaginată, “Socrate nici măcar n-ar bănui că este vorba de limba lui, dacă ar asculta cum se pronuţă în neogreacă”, cu pronunţarea erasmică ar bănui că este vorba de o limbă asemănătoare cu cea pe care va fi vorbit-o el.

Mai tîrziu despre asta.

În concluzie, pronunţarea noastră este aproximativă. Cel mai distractiv este să ne ascultăm unii pe alţii, la simpozioane internaţionale, francezi, nemţi, englezi, americani şi grecii, care cred că ei pronunţă corect. E ca la Turnul Babel. O distracţie! Fiecare pronunţă influenţat de fonemele propriei limbi.

Iată AICI două tabele.

Primul se referă la sistemul vocalic din limba greacă, aproape la fel ca în româneşte: a, e, i, o, u, ă, î, adică de la deschis spre închis, vedeţi, cînd pronunţăm, gura se face ca o pîlnie…. la fel în limba greacă: a, e, i, o, iu , pronunţat ca un u din acela nemţesc cu două punctuleţe deasupra, acela este y grecul, sau u psilon, un u scurt, ceva între i şi u. Vă trimit eu fişiere audio.

Noutatea limbii greceşti este că alfa şi e psilon, adică e-ul scurt pot avea un corespondent, e lung, eta.

La fel, o micron, adică o scurt, are drept corespondent pe o mega, adică o mare. Scris aşa, despărţit, o micron şi o mega. O scurt şi o lung.

Simplu!

Acelaşi sistem de vocale, fără ă şi î, dar cu două suplimente – o mega şi eta. Un lung, oo, şi un e lung, ee. La fel ca o mirare Ooo! sau, în cazul lui eta, ca la behăitul oii! Beee!

Consoanele?

Le reţineţi foarte uşor,

Sînt grupate deja în tabel.

Dacă aveţi întrebări despre ce înseamnă surd, labial, sonor, aştept. E simplu. Labial – buzele contribuie cel mai mult la emiterea sunetului, surdele sînt lipsite de flux de aer, p, t, k, Ia spuneţi! P, T, K, nu kappa, Cî! Pî, Tî, Cî! Cum sună? Surd.

Dar Fh, th, ch? Parcă scăpăm aerul printre dinţi, Nu? De asta li se spune aspirate.

Dar dentalele? T, D, Th, Limba se sprijină în dinţii din faţă, pe incisivi, nu-i aşa? De asta le spune dentale.

Gata cu teoria!

Cel mai uşor am reţinut eu sistemul ăsta în şcoală gîndindu-mă la un lucru deloc spiritual… dar funcţionează

Cu să reţii un tabel cu nouă sunete?

PTK

BDG

FThCh

Am reţinut primele două rînduri mai uşor (mulţumesc lui Marian C. pentru chestia asta, a lui a fost ideea!)

Iată

Poteca la bodega. ) PTK la BDG şi restul am dedus. Care sînt aspiratele acestora?

Spuneam formula magică şi imediat puteam reconstrui tabelul.

Ia încercaţi şi voi!

Cînd se întîlnesc acestea cu sigma! Ei, despre asta mai tîrziu, cînd facem viitorul simplu!

Deocamdată A, E, I, O, Iu şi Poteca la Bodega… )

h1

Împreună … finalmente! :)

septembrie 3, 2007

I-am prins pînă la urmă. Împreună.

Am alergat după chitară.

Apoi am visat violoncel.

Iată că am prins două chitări alergînd după un violocel.

Assad brothers şi Yo-Yo-Ma.

Sunetele aproape impecabile. La yo-yo se poate şi mai bine. Nu e la locul lui pe notele înalte.

Imaginaţi-vă. Are un Stradivarius. Violoncel Stradivarius. Nu are nici un fel de scuză.
Ba, cu el este o poveste cumplită. A mers cu taxiul, prin NY cred, şi A UITAT STRADIVARIUS-UL IN TAXI!!!
Din momentul acela, după ce am auzit povestea, ascult cu prudenţă Yo-Yo-Ma.
Oricum sună bine … împreună. Sunet continuu şi ciupit. Alteţa sa Regală, Violoncelul, şi o prinţesă fără sînge albastru, răscumpărată din mîinile ţăranilor din Spania, Principesa Chitara.

%d blogeri au apreciat asta: