h1

Nea Ghiţă-„Bată-l Maica Domnului!” ne-a binecuvîntat

Septembrie 7, 2007

La Groşi de Arad l-am întîlnit pe nea Ghiţă. Un om de 70 de ani care arăta ca de 50.

Ne-a dat tîrcoale. A trecut de vreo două ori în sus, în jos. Avea chef de vorbă. Ne-a văzut orăşeni, ne-a iscodit din priviri.

I-am dat curaj. L-am întrebat „de vorbă”, cum se spune. Natalia a stat mai mult de vorbă cu el şi a început să-l iscodească ea.

Abia a aşteptat. Şi-a dat drumul.

Ne-a povestit despre cătun, despre mere. Aşa mere n-au mai fost de vreo şase-şapte ani. Muuulte! „să culegeţi, să luaţi acasă!”

Ne-a povestit de ploi şi lupii care dădeau altădată tîrcoale gospodăriilor din sat.”Acum nu mai este niciunul. Au murit toţi şi va muri şi satul, în vreo 30 de ani….”

Din cînd în cînd, povestind despre vreun om din sat, despre vreun cumnat, simpatic sau duşman, spunea „Bată-l Maica Domnului!”.

Asta am înţeles. Cum te poate bate Maica Domnului? Asta este de bine! Bună urare! Logica este următoarea: mamele se ocupă cu bătaia copiilor, că tot stau mai mult pe-acasă, dar cea mai bună bătaie dintre toate, bătaie să fie, dar să fie bună, trebuie să fie bătaie celei mai de seamă mame din lume, Maica Domnului. O exprimare învecinată cu oximoronul, de o tensiune greu de purtat, dacă stai prea mult pe gînduri asupra ei.

La un moment dat a spus „mînce-l frate-su”. A spus-o cu ciudă şi nesaţ. Era despre un fost vecin.

Cine-i frate-su? Frate-su cui? Am eu o idee, dar mă tem să mă gîndesc la ea….

Nea Ghiţă ne-a binecuvîntat în stilul lui personal la plecare:

„Bucură-vă Dumnezeu!”

Nea Ghiţă avea tot felul de binecuvîntări.

Anunțuri

5 comentarii

  1. Avem o seva bogata ca romani, si cred ca au ramas inca neexplorate multe din bogatiile pe care le avem ca (denomi)natiune. Oare cum ar arata satul romanesc peste 50 de ani? Multe(multi) s-au nascut la sat: Creanga si altii. Nu am reuşit niciodata sa il inteleg pe Petre Tutea cand a zis ca taranul este omul absolut. Oare de ce?


  2. Mai prost va arata peste 50 de ani. Mobilitstea nu incurajeaza pastrarea traditiilor. Nici televizorul, nici internetul, nici mersul (prea)mult la scoala etc.
    Oare cati dintre noi inca avem bunici care pot fi numiti „tarani” in toata puterea cuvantului?


  3. Poţi să rămîi cu sufletul neatins, ţăran, în sensul bun al cuvîntului şi în plină junglă de asfalt.

    TUtea întrebat de Liiceanu

    „Ce ati simtit atunci cînd nu eraţi liber?”
    „Eu? Eu cînd n-am fost liber? Eu am fost liber întotdeauna şi cînd am fost în puşcărie!”

    Aşa este şi cu puritatea sufletului vechi, românesc. Poate fi spurcat şi în vîrful muntelui, ca şi în oraş, poate fi pur şi în blocul cu 30 de familii ca şi în cătunul din Apuseni.

    Omul contează, nu locul.


  4. parca „morometii” disparusera candva in primi ani ai comunismului …si totusi ii mai regasim si azi …

    ma intreb , uneori ma ingrozesc, ce „morometi” vor mai gasi generatiile care merg acum la gradinita …
    e bine , e rau? cum e cu inteleciunea satului de odinioara, dar si de azi, cum e cu progresul … … cum le imbinam,… ce vor culege generatiile urmatoare?

    uneori imi vine un gand nebun, individualist, ca odinioara lui Ezechia: bine ca macar in timpul vietii mele/generatiei mele inca este bine…


  5. Draga Ionel,
    acum am avut interviurile pentru botez în faţa comitetului parohial.

    Au fost adolescenţi de 14, 18 ani, o femeie de 36 de ani.

    Încă mai este speranţă pentru ţara asta. Îţi spun cu mîna pe inimă!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: