h1

În sfîrşit şi-a văzut şi Paul Negruţ dosarul…

Septembrie 8, 2007

Şi ce e cu asta? Iar o să fiu acuzat că ţin cu el, că jucăm la dublu 🙂 şi alte alea… le citiţi pe unde puteţi…. Cel puţin de o acuză am scăpat, că îi fac campanie electorală, lui şi acoliţilor lui.

De ce este acesta un subiect de discutat? Ei, o să vedeţi.

În principiu dosarul de la securitate trebuie cerut. Fără asta nu se poate.

Dacă cererea este făcută corect, în primul rînd ţi se răspunde frumos şi elegant şi cam într-un an de zile ai acces la o lume … foarte interesantă. Îţi vezi viaţa prin ochii prietenilor, celor pe care i-ai crezut prieteni, prin ochii unora despre care ai crezut că niciodată nu au fost interesaţi de tine, prin ochii duşmanilor, prin ochii unora pe care nu i-ai bănuit niciodată a fi duşmani. O lume a ta pe care n-o ştiuseşi încă.

Cînd au deschis dosarele unii au plîns discret, alţii au urlat, alţii au leşinat, un cetăţean a avut chiar o criză epileptică. Băieţii tineri şi drăguţi de pe acolo ar putea să se specializeze şi în prim ajutor. Ar fi necesar. Şocul este devastator.

Majoritatea prietenilor mei au primit răspunsul foarte repede din partea arhivelor şi apoi, la maximum un an, au avut posibilitatea de a-şi vedea propriile dosare. De ce atîta timp, un an? Pentru că dosarele trebuie „pregătite”. Numele celor în viaţă trebuie radiate, şterse cu cerneală, notele celor care încă sînt cadre active sînt pur şi simplu scoase din dosar etc.

Şi totuşi procedurile funcţionează!

Birocraţii de la arhive au răspuns insistent NU doar în dreptul unor nume. Cereri repetate, ani la rînd. Alese, acele nume, după ce criterii?

În sfîrşit, după ani de insistenţe, după zeci de cereri, după multe refuzuri s-au hotărît să îi dea dosarul şi lui Paul Negruţ.

De ce acum? Probabil că domnii securişti consideră că nu mai este o persoană atît de importantă, pentru că nu mai este preşedintele Uniunii. Deci este momentul să se relaxeze şi dumnealor.

Azi am discutat cu „împricinatul” la telefon. Surprize mari? Nu foarte mari, dar destule. Şi bucurii, surprize plăcute, dar şi dezamăgiri.

Unele sînt doar confirmări. Merită făcute publice descoperirile? Dacă „proprietarul” dosarului doreşte, cine ştie? El ştie.

Probabil că nu merită, după părerea mea. Bunul simţ nu poate fi forţat să iasă la iveală. Nici pocăinţa nu iese cu forţa. Ar merita ca cei care „au dat cu subsemnatul” să mai cîştige încă 23 de ani de pocăinţă, pe lîngă cei 17, care deja au trecut, ca să se facă 40 de ani ai pustiei? Nu ştiu. Oricum atunci vor fi morţi cu toţii. Nu vor fi morţi, sînt deja morţi.
Istoria se va dovedi interesantă şi de aici încolo. Interesantă şi comică.

Ce este comic în toată povestea asta? Că unii vin „să discute”, vin la negocieri, fără să ştie dacă sînt în dosar sau nu. Unii tac mîlc. Unele dosare au fost „curăţate”, aşa că unii, activi fiind încă, sînt scutiţi de deconspirare, dar, slabi de înger, îşi dau în petec, devin vocali, fără să le-o ceară nimeni.

Băieţi, daţi telefon la organe întîi să vedeţi dacă vor să scape de voi sau nu.

Spor!

Şi încă ceva interesant: nu-i curios că tocmai acum, după Congres, şi lui Gigi Dobrin i s-a dat în sfîrşit dosarul? Nu-i ciudat?

Foarte ciudat!!!

12 comentarii

  1. Sunt de acord cu time ca este folositor, daca nu chiar necesar, sa ne vedem dosarul. Nici eu n-am avut mari surprize, in afara de una, de care ti-am spus. N-am aflat insa numele informatorilor. Si din dosar lipsesc total anumite piese, mai ales din ultimul an. De aceea insist sa le vad si pe acelea si sa se faca deconspirarea celor care au dat informatii despre mine.
    Si eu am asteptat aproape trei ani, desi nu sunt nicidecum atit de important ca Paul, si daca nu apelam la un mem bru al Consiliului se poate sa ni8-l fi vazut nici acum.
    Ma indoiesc de faptul ca motivul intirzierii in predarea dosarului este faptul ca Paul nu mai este Presedinte de uniune. Este plauzibil, dar improbabil.
    De asemenea, se vede ca n-ai fost la CNSAS sa-ti vezi dosarul, daca ai cumva unul. De ce spun asta>
    Intirzierea predarii dosarului la cercetare nu este determinata de radierea unor nume din dosar. Acest lucru se face nu pe original, ci pe copiile dosarului, daca ai cerut cumva asa ceva. De aceea nu poti primi copiile pe loc, ci trebuie sa astepti cel putin o luna.
    In rest, numai bine.


  2. draga Danut, s-ar putea ca tocmai continutul dosarului sa raspunda la framintarea ta si altora referitoare la motivul intirzierii. Cred ca cel mai bine stie cel in cauza, nu?

    Da, intirzierile birocratice din Romania… etc. inteleg si totusi.. P.N. nu este una dintre cele mai putin vizibile persoane din Romania ca sa ii fie uitat dosarul prin vreun birou din cauza ca o secretara s-a impiedicat s-a lovit la cap, l-a scapat acolo si din cauza loviturii la cap a uitat unde l-a pus.

    Putem sa ne dam cu parerea la nesfirsit asupra cauzelor intirzierii. Eu am propus o explicatie motivata de citeva fapte, spun eu, obiective.

    Sa vedem, sa vedem!


  3. Citeva fapte, ca sa nu batem cimpii degeaba.

    1. PN si-a facut cerere catre arhive inca din 1999 (una mie noua sute noua zeci si noua, dupa Cristos). Socotiti citi ani sint

    2. exista un istoric al interpelarilor organelor in drept, cereri si raspunsuri la scrisori

    3. Nu-i ciudat ca primele raspunsuri au fost in urmatoare directie: nu aveti dosar la securitate?

    4. Si totusi, in 2004 s-a confirmat ca exista un dosar si, la cererea urmaritului a fost dat certificatul de buna purtare din partea CNSAS: PN nu a colaborat cu organele de securitate si nici nu a facut politie politica. Deci existau si dosare

    5. acum, la deschiderea dosarelor, prima surpriza a fost armata de informatori pusa pe urmele respectivului 15 (cincisprezece) pagini cu lista informatorilor. Nu vi se pare un motiv destul de solid pentru a nu deschide dosarul catre urmarit pina acum?

    6. Decizii – s-a cerut deconspirarea lor si nici o declaratie publica. Deocamdata, si asa cred ca este corect, se ia legatura cu fiecare dintre cei aflati inca in viata, cu fiecare in parte pentru a le oferi sansa rezolvarii pastorale.

    Orice alta decizie de a-i face de ris in ciuda, fara avertizare, poate fi un abuz.

    Deci, informatorii au inca o sansa la pocainta. O vor face? Iertati-mi scepticismul, dar nu cred. Poate citiva totusi vor fi pascuti de gindul cel bun… Sa speram.


  4. Ma bucur pentru decizia de a nu desconspira pe nimeni pina la rezolvarea pastorala. Mi-a placut atitudinea fratelui Paul care a lasat totul in mina Domnului.


  5. Asta inseamna ca cei in cauza vor continua (unii…) sa slujeasca in biserici?
    Eventual sa tina predici despre curaj, credinciosie si urmarea lui Christos, chiar daca asta implica un pret care trebuie platit?
    Daca e vorba de pocainta, ca anume i-a impiedecat sa o faca in ultimii 17 ani? A…se vor pocai acum dupa ce au fost deconspirati; si asta in secret, nu cumva sa le fie afectata imaginea.


  6. da, exact, Dane, ei vor continua.
    Aşa cum au facut-o si pina acum.
    N-ai vazut reactia pe care au avut-o fata de o incercare timida de deconspirare, fata de Pigmei si Uriasi, o simpla colectie de documente?

    N-au facut-o in ultimii 17 ani si nici n-o vor face.

    se vor uita in ochii nostri si vor spune
    „voi nu intelegeti cum a fost atunci”
    „altfel nu se putea”
    „noi am facut bine, de fapt, daca nu eram noi, erau altii mai rai ca noi”
    „toti au tradat, nu este nici unul mai bun, toti sintem rai”
    etc.

    nici dupa ce vor fi deconspirati nu vor avea decenta sa se dea jos de pe unde sint cocotati,
    uita-te la ce se intimpla cu ierarhia ortodoxa acum,
    ba, isi gasesc sustinatori care spun ca totul este de fapt o poveste inventata,
    ca toate dosarele sint niste creatii fantastice,

    TOp Tupeu 2007.

    Ai vreo alta solutie?
    Eu m-am luptat cu asta in ultimii doi ani.
    Crede-ma ca este oripilant ce descoperi.
    Mi-este rusine sa ii numesc frati, dar asta este.

    Cel mai decent si cavaleresc mi se pare sa le dai inca o data sansa, si inca o data, si inca o data.


  7. Cateva posibile raspunsuri:

    “voi nu intelegeti cum a fost atunci” – posibil. De aceea trebuie sa incercam sa intelegem si vom face asta punand in discutie subiectul si nu ascunzand-ul si pretinzand ca nu exista.

    “altfel nu se putea” – se putea. Unii au reusit. Dar a fost un pret de platit si pretul n-a fost mic. Cum m-as fi comportat eu intr-o situatie similara? Hm…nu stiu. E inca un subiect deschis pentru mine.

    “noi am facut bine, de fapt, daca nu eram noi, erau altii mai rai ca noi” – sau mai buni…Ipoteza poate functiona in ambele sensuri de vreme ce nu este demonstrata.

    “toti au tradat, nu este nici unul mai bun, toti sintem rai” – astea sunt in general, argumentele celor care refuza confruntarea cu realitatea si umilinta pocaintei:
    cine esti tu sa ma judeci (ca doar scrie; „nu judecati ca sa nu fiti judecati”)?
    esti mai bun?
    toti suntem pacatosi
    etc.
    Adica vinovatia concreta si personala este distribuita unui numar cat mai mare de indivizi – de preferinta tuturor – pentru ca argumentul sa-si piarda forta.

    Am discutat in urma cu cateva saptamani cu o sora: es sustinea ca o carte de genul „Pigmei si Uriasi” n-ar trebui sa existe. Ca nu e corecta, obiectiva, etc. Ca nu intelegem cu adevarat vremurile.
    I-am spus printre altele ca e o sursa. Limitata – cu siguranta; incorecta – poate (partial). Dar e un inceput, zgandaraste gramada de gunoaie care a prins crusta in toti acesti ani. Sper sa se gaseasca si altii care sa abordeze subiectul, fie si numai pentru a demonstra ca autorii respectivi se inseala. Vor crea alte carti care la randul lor vor fi provocari si surse pentru cei ce cauta adevarul.
    In cazul acesta cea mai rea optiune este tacerea. Sa pretindem ca nu s-a intamplat nimic,ca totul e OK; sa mergem inainte. Vom constata – deja o facem – ca nu se poate merge inainte decat in adevar.
    Da, e bine sa le mai dam o sansa. Dumnezeu o face mereu si pune o singura conditie: pocainta, cu tot ce inseamna aceasta.


  8. Cand vezi un dosar de securitate, vezi nu doar nume si „supranume”, ci vezi actiuni, metode, tactici. Vezi un sistem, cum lucra, cum era intretinut, cum isi arata uneori limitele. Vezi cum a fost posibil.
    A fost posibil cu oameni ca noi. Daca n-ar fi venit schimbarea de regim peste Romania, va dati seama ca si sistemul ar fi functionat mai departe? Cred ca securitatea, aia veche, inca lucreaza cu aceleasi metode, poate nu prin institutiile de profil, ci prin alte structuri (prin colegii de „arme”, prin cei „retrasi” la vatra, prin tot felul de asociatii si asocieri paralele etc.), este adevarat, cu efective reduse si posibilitati mai mici.
    De aceea, zic, este bine sa-ti vezi dosarul, chiar sa vezi dosarul altuia, ca sa intelegi cum au stat (si uneori chiar mai stau si acum) lucrurile. Ca sa intelegi de ce se „intampla” intr-un anume fel lucrurile si astazi.


  9. da, asta este, Cristi, cînd deschizi dosarul vezi porcarii, inveti sa te pazesti, iti dai seama cum au lucrat (subliniez trecutul) pentru ca acum lucreaza altfel. Tocmai de asta se pot deschide dosarele acum, pentru ca tehnicile sint invechite si inlocuite.

    Cei vechi, securistii, sint acum parlamentari, oameni de afaceri, s-au aranjat bine, cei mai multi dintre ei, unii sint niste simpli ratati, isi maninca pensia in liniste. Ii cunosc pe citiva, si dintre unii si dintre altii.

    In 1996 am primit confirmarea ca dosarul meu este activ si bine merci, sint in continuare urmarit. NU 1986 CI UNA MIE NOUA SUTE NOUA ZECI SI SASE, adica dupa REbeliutia din 1989.

    Cam asta-i.


  10. CLARIFICAREA RELATIEI DINTRE LIDERII BISERICILOR/CULTELOR RECUNOSCUTE IN ROMANIA SI SECURITATEA COMUNISTA

    La adresa de mai jos am postat un comunicat de presa legat de cererea asociatiei noastre
    catre Consiliul National pentru Studiarea Arhivelor Securitatii privind clarificarea relatiei dintre
    liderii tuturor bisericilor din Romania si organele de represiune comuniste:
    http://www.humanism.ro/articles.php?page=62&article=200

    Remus Cernea
    Director executiv
    Solidaritatea pentru libertatea de constiinta
    http://www.humanism.ro
    tualegi.eu@gmail.com
    Tel: 0727.583.594

    CLARIFICAREA RELATIEI DINTRE LIDERII BISERICILOR/CULTELOR RECUNOSCUTE IN ROMANIA SI SECURITATEA COMUNISTA

    Ruptura violentă a societăţii româneşti faţă de fostul regim comunist, în decembrie 1989, a creat aşteptări legitime cu privire la desprinderea de marile culpe morale a dictaturii. Această transformare politică radicală ar fi trebuit să conducă la profunde schimbări de mentalitate şi la promovarea, la vârful instuţiilor publice, a unor persoane care nu au avut legătura cu represiunea comunistă. Acelaşi lucru este de dorit şi la nivelul conducerilor unor organisme cu impact social important precum bisericile.

    Suspiciunile faţă de colaboraţionismul unor înalte feţe bisericeşti cu Securitatea comunistă au fost alimentate de rezistenţa acestora faţă de aflarea adevărului şi de deschiderea dosarelor. Întârzierea procesului de deconspirare a poliţiei politice, inclusiv a celei care a acţionat prin intermediul unor înalţi reprezentanţi ai unor culte religioase, nu poate fi decât de rău augur pentru evoluţia societăţii româneşti. Statul nu trebuie să se amestece în treburile interne ale bisericilor, dar cetăţenii trebuie să fie informaţi corect în privinţa unor astfel de aspecte.

    Din aceste motive, asociaţia “Solidaritatea pentru libertatea de conştiinţă” a cerut, în data de 16.03.2007, Consiliului Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii, informaţii în legătură cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică, a fiecăruia dintre şefii actuali ai cultelor religioase recunoscute de lege.

    Cererea este întemeiată pe prevederile art. 2 lit. ţ), în condiţiile şi termenele stabilite prin art. 5 şi 15 din Legea nr. 187/1999, modificată şi completată prin O.G. nr. 16/2006 şi în conformitate cu prevederile art. 5, lit. a) şi ale art. 17, lit. e), 18, 34 şi 38 din Hotărârea nr. 17/2000 a Parlamentului României. Deocamdată CNSAS un a formulat un răspuns, dar precipitarea lucrurilor şi mediatizarea intensă legată de alegerea unui nou Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române, demonstrează o dată în plus legitimitatea cererii noastre şi caracterul imperativ al clarificării acestei situaţii.

    Persoanele pentru care am solicitat informaţii în legătură cu calitatea de agent sau de colaborator al organelor securităţii, ca poliţie politică, ocupând funcţia de şef al unui cult religios sunt:

    1. Nume: ARĂPAŞU; Prenume: TOADER; Nume de călugăr: TEOCTIST; Patriarh al Bisericii Ortodoxe Române;

    2. Nume: MOGÂRZAN; prenume: VLASIE; Arhiepiscop şi mitropolit al Bisericii Ortodoxe de Stil Vechi din România;

    3. Nume: PANTELIĆ; prenume: LUKIJAN; Epsicop al Episcopiei Ortodoxe Sârbe de Timişoara;

    4. Nume: ROBU; prenume: IOAN; Arhiepiscop şi mitropolit romano-catolic de Bucureşti;

    5. Nume: GHERGHEL; prenume: PETRU; Cleric romano-catolic, conduce Episcopia Romano-Catolica din Iaşi;

    6. Nume: MUREŞAN; prenume: LUCIAN; Arhiepiscop major al Arhieparhiei de Făgăraş şi Alba-Iulia (cu sediul la Blaj), cel mai înalt ierarh al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică;

    7. Nume: TŐKÉS; prenume: LÁSZLÓ; Episcopul Eparhiei Reformate de Piatra Craiului, al Bisericii Reformate din România, cu sediul în Oradea;

    8. Nume: GÉZA; prenume: PAPP; Întâistătătorul Episcopiei Reformate din Ardeal (sau Episcop al Ardealului), al Bisericii Reformate din România;

    9. Nume: HUŢANU; prenume: TEODOR; Preşedinte al Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea din Romania;

    10. Nume: SZABÓ; prenume: ÁRPÁD; Episcop al Bisericii Unitariene din Transilvania;

    11. Nume: IUSUF; prenume: MURAT; Muftiu, preşedintele Sura-i Islam, Cultul Musulman din Romania;

    12. Nume: SANGHIRAI; prenume: BAGAS; Muftiu, conducătorul oficial al musulmanilor din România;

    13. Nume: ZIKELI; prenume: DANIEL; Prim-preot al Bisericii Evanghelice C.A. (Lutherană) din Bucureşti;

    14. Nume: KLEIN; prenume: CRISTOPH; Episcop al Bisericii Evanghelice de Confesiune Augustană din România;

    15. Nume: NEGRUŢ; penume: PAUL; Pastor, preşedintele Cultului Creştin Baptist – Uniunea Bisericilor Creştine Baptiste – din România;

    16. Nume: TIPEI; prenume: PAVEL RIVIŞ; Preşedinte al Uniunii Penticostale din România;

    17. Nume: VAINER; prenume: AUREL (în alfabetul ebraic אאורל ויינר); Preşedintele Federaţiei Comunităţii Evreieşti din România;

    18. Nume: CIOATA; prenume: MIRCEA; Preşedintele Bisericii Creştine după Evanghelie, din România;

    19. Nume: SZABÓ; Prenume: ÁRPÁD; Episcop al Bisericii Unitariene din Transilvania;

    20. Nume: MARDICHIAN; prenume: DIRAYR (din botez Dikran); Teolog armean, arhiepiscop al Bisericii Armene Gregoriene din România;

    21. Nume: BOGDAN; prenume: PAUL; Preot, vicar eparhial al Arhiepiscopiei Armene din România.

    Contact:

    Emil Moise – emfilia@yahoo.com 0747.034.431

    Remus Cernea – tualegi.eu@gmail.com 0727.583.594

    http://www.humanism.ro


  11. Excelent, domnule Cernea, doar ca trebuie sa aduceti la zi lista dvs. Arapasu Teoctist ne-a lasat, Paul Negrut si Mircea Cioata nu mai sunt presedintii cultelor respective. Au fost inlocuiti cu Otniel Ioan Bunaciu, baptist, si Virgil Achihai (daca nu ma insel), crestin dupa evanghelie.
    Ma numar printre cei care asteapta cu interes rezultatele demersului dumneavoastra.


  12. si eu, abia astept sa vedem ce iese,
    ca tot este moda pariurilor,
    pariez ca nu iese nimic?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: