Archive for 11 septembrie 2007

h1

Îmi spuneţi şi mie cum se vede?

septembrie 11, 2007

Pe blogul de greacă fac tot felul de experimente cu fonturile greceşti.

Se pare că ce se vede cu mozzila, nu se vede cu Internet Explorerul.

Aştept idei, pînă acum se părea că Titus, ca font este o alegere foarte bună, dar aruncă accentele spre dreapta.

Uite aici trei variante de inserţie de text

1. Direct din cadrul E-Sword

1Jn 1:1 ῞Ο ἦν ἀπ᾿ ἀρχῆς, ὃ ἀκηκόαμεν, ὃ ἑωράκαμεν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν, ὃ ἐθεασάμεθα καὶ αἱ χεῖρες ἡμῶν ἐψηλάφησαν, περὶ τοῦ λόγου τῆς ζωῆς·

2. Cu utilitarul din wordpress de insertie doc.word.

1Jn 1:1 ῞Ο ἦν ἀπ᾿ ἀρχῆς, ὃ ἀκηκόαμεν, ὃ ἑωράκαμεν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν, ὃ ἐθεασάμεθα καὶ αἱ χεῖρες ἡμῶν ἐψηλάφησαν, περὶ τοῦ λόγου τῆς ζωῆς·

3. Inserat întîi în word, copy în Word şi paste direct în wordpress.

1Jn 1:1  ῞Ο ἦν ἀπ᾿ ἀρχῆς, ὃ ἀκηκόαμεν,

ὃ ἑωράκαμεν τοῖς ὀφθαλμοῖς ἡμῶν,

ὃ ἐθεασάμεθα καὶ αἱ χεῖρες ἡμῶν

ἐψηλάφησαν,

περὶ τοῦ λόγου τῆς ζωῆς·

Reclame
h1

ha, ha, ha, rost de făcut bani

septembrie 11, 2007

Da, uite-un pont. Prietenul meu, A.S., ca mi l-a dat! Mulţumesc A.S., eşti un AS 🙂

Uite cum se poate face rost de bani!

Se poate paria pe orice. Se poate paria la cursele de cai, pe echipele de fotbal, pe tot ce vrei şi pe tot ce crezi, în tot ce crezi.

Cu ocazia asta distanţa distanţa dintre Casino şi biserică s-a scurtat considerabil.

Într-o tabără de vară i-am prins pe nişte adolescenţi baptişti jucînd cărţi. Ştiţi, de la Calvin încoace pe la noi nu se prea poartă cărţile, se poartă mai ales acelea între coperţi 🙂 , dar mai sînt unii care se cultivă şi între cărţile de joc. Să ridice primul piatra cel care a văzut pădure fără uscături.

I-am întrebat de ce joacă „Faraonu”, jocu diavolului etc.

Mi-au răspuns senini:

„Ah, nu, jucăm numai jocuri religioase, uitaţi Cruce, Popa prostu

Mi-am muşcat buza de sus, dar pînă la urmă m-am scăpat într-un hohot de rîs
Şi acum PONT-ul .

h1

Coranul on line în limba română

septembrie 11, 2007

Iată, pentru cei interesaţi de Coran, cartea de căpătîi a unui sfert de omenire este disponibilă on line. În excelenta traducere a lui George Grigore, Coranul este oferit cititorilor români într-o limbă română cursivă, frumoasă, vără abuzuri de neologisme (cum sînt ispitiţi traducătorii unor alte texte religioase), fără arhaisme care să încarce textul prea mult.

Mă veţi întreba: „De unde ştii tu că este o traducere bună, ştii şi araba?”

Nu ştiu araba, dar am citit recenziile unora care ştiu araba. L-am cunoscut la o sesiune de comunicări ştiinţifice pe autorul traducerii. Un om de o modestie care concurează cu ştiinţa sa de carte. Am un exemplar hard-copy al Coranului chiar din partea dînsului, cu semnătură, dar tot voi fi tentat şi de versiunea on-line.

Atenţie la precizări:

George Grigore, translator, „CORANUL” © 2007 George Grigore ® All Rights Reserved.
Apart from any fair dealing for the purposes of research or private study, or criticism or review, this work may not be reproduced, stored or transmitted, in any form or by any means, without the prior permission in writing of the translator.

h1

Un blog extrem de interesant!

septembrie 11, 2007

Iată un blog extrem de interesant!!! Am încercat să las un coment, n-am putut, dar oricum, subiectele sînt tari! 🙂

Oricum, am înţeles mai multe decît din unele texte scrise de unii compatrioţi. Nu-i aşa că este estetic? Asta gîndeşte şi o mîţă în faţa calendarului.

Vă daţi seama ce înseamă să scrii de mînă asta? Încercaţi. O să căpătaţi respect pentru cei care şi vorbesc ce scrie acolo.

PS.

Am mai găsit unul.

h1

Odormemorizatoru

septembrie 11, 2007

Am un aparat de fotografiat destul de bunicel. Satisfăcător. Un Nikon Coolpix 8700. Am şi un Olympus WS 331 M. Cu unul înregistrez imaginile, cu celălalt sunetele. Nu-mi trebuie cameră de filmat. Astea sînt pentru nunţi. Un fotograf bun te scuteşte de filmuleţe în care lumea simte nevoia să se scălîmbăie.

Am poze, o mulţime, cîteva mii. Nu prea mai ştiu cum să le grupez şi să le arhivez.

Am fişiere audio, cu tata, cu mama, cu predici, cu chitara, cu povestiri, cu duhovnici, cu păsări, cu greieri, cu ape şi cascade, clipoceli, fîşnituri, de toate.  ZEci de giga.

În călătoria asta spirituală pe care am numit-o concediu mi-a venit o altă întrebare în mintea mea simplă de SAncho, destul de pătrată de altfel:

De ce nu se inventează ceva şi pentru reţinut mirosurile?

Aşa mi-ar place să păstrez mirosul de pădure umedă, mirosul dulceag de ceaiuri puse la uscat, mirosul de cîmp înrourat, mirosul din casa veche de la Băuţar cu urme de ceară de albine veche topită, mirosul de brînză proapătă de la Prilipeţ, de mere în coptură de la Groşi, de miere răscoaptă şi faguri de la tata, mirosul de bulz cu brînză de burduf de la Perla Păltinişului, mirosul de cîine ud care mi-a alergat înainte, mirosul de unsoare de bicicletă, mirosul de paie din podul casei vechi a lui nea Florea.

De ce am ajuns pe lună şi vedem stelele şi nu pot să îmi păstrez mirosurile dragi?

Cine poate inventa ceva care să memoreze mirosurile. Deschizi un capac, îl laşi cîteva minute acolo, închizi capacul, tastezi nişte butoane „save as mirosul prafului de puşcă” şi cînd vrei, deschizi un alt capa, bagi nasul acolo şi te îmbeţi cu amintirile.

Să inventeze cineva odată odor-memorizatorul sau inventaţi voi alt cuvînt, olfactomemorizatorul. Nu ştiu, dar pînă mor aş vrea să îl inventeze cineva. Vă gîndiţi ce succes ar avea în industria cinematografică? La fiecare film să se sprayeze în sală mirosurile corespondente scenei?  Dacă vedeţi spaghetti în „Naşul”, să miroasă a spaghetti? Sau, cînd îi împuşcă sau îi loveşte cu parul în cap să miroasă a praf de puşcă şi a sînge?

Da în industria turismului, a relaxării? Să te duci la un terapeut şi să te trateze de scîrbe şi de greţuri cu mirosurile preferate. Aromoterapia este numai la început… Să te linişteşti nu cu mirosurile de levănţică sau ale altor plante pentru molii, ci cu mirosul muşchiului udat de apă, de cascadă etc.

Hm! S-a putea ca asta să păstreze Dumnezeu numai pentru Rai, din moment ce n-a trecut prin capul inventatorilor chestia asta.

Nu-i stimulent mai puternic al amintirilor decît mirosul! La cîţiva ani după moartea tatei, în costumul pătat de sînge păstrat de mama împăturit încă rămăsese o urmă din mirosul lui. Mama credea că este ascuns. Eu am descoperit cămaşa aia şi mapa pătată de sînge şi ultima schiţă de predică murdară de noroi şi cu urme de bocanci pe ea.

Îmi aduc aminte mirosurile, dar ca pe imaginile pe care n-am reuşit să le fotografiez niciodată.

%d blogeri au apreciat asta: