Am un aparat de fotografiat destul de bunicel. Satisfăcător. Un Nikon Coolpix 8700. Am şi un Olympus WS 331 M. Cu unul înregistrez imaginile, cu celălalt sunetele. Nu-mi trebuie cameră de filmat. Astea sînt pentru nunţi. Un fotograf bun te scuteşte de filmuleţe în care lumea simte nevoia să se scălîmbăie.
Am poze, o mulţime, cîteva mii. Nu prea mai ştiu cum să le grupez şi să le arhivez.
Am fişiere audio, cu tata, cu mama, cu predici, cu chitara, cu povestiri, cu duhovnici, cu păsări, cu greieri, cu ape şi cascade, clipoceli, fîşnituri, de toate. ZEci de giga.
În călătoria asta spirituală pe care am numit-o concediu mi-a venit o altă întrebare în mintea mea simplă de SAncho, destul de pătrată de altfel:
De ce nu se inventează ceva şi pentru reţinut mirosurile?
Aşa mi-ar place să păstrez mirosul de pădure umedă, mirosul dulceag de ceaiuri puse la uscat, mirosul de cîmp înrourat, mirosul din casa veche de la Băuţar cu urme de ceară de albine veche topită, mirosul de brînză proapătă de la Prilipeţ, de mere în coptură de la Groşi, de miere răscoaptă şi faguri de la tata, mirosul de bulz cu brînză de burduf de la Perla Păltinişului, mirosul de cîine ud care mi-a alergat înainte, mirosul de unsoare de bicicletă, mirosul de paie din podul casei vechi a lui nea Florea.
De ce am ajuns pe lună şi vedem stelele şi nu pot să îmi păstrez mirosurile dragi?
Cine poate inventa ceva care să memoreze mirosurile. Deschizi un capac, îl laşi cîteva minute acolo, închizi capacul, tastezi nişte butoane „save as mirosul prafului de puşcă” şi cînd vrei, deschizi un alt capa, bagi nasul acolo şi te îmbeţi cu amintirile.
Să inventeze cineva odată odor-memorizatorul sau inventaţi voi alt cuvînt, olfactomemorizatorul. Nu ştiu, dar pînă mor aş vrea să îl inventeze cineva. Vă gîndiţi ce succes ar avea în industria cinematografică? La fiecare film să se sprayeze în sală mirosurile corespondente scenei? Dacă vedeţi spaghetti în „Naşul”, să miroasă a spaghetti? Sau, cînd îi împuşcă sau îi loveşte cu parul în cap să miroasă a praf de puşcă şi a sînge?
Da în industria turismului, a relaxării? Să te duci la un terapeut şi să te trateze de scîrbe şi de greţuri cu mirosurile preferate. Aromoterapia este numai la început… Să te linişteşti nu cu mirosurile de levănţică sau ale altor plante pentru molii, ci cu mirosul muşchiului udat de apă, de cascadă etc.
Hm! S-a putea ca asta să păstreze Dumnezeu numai pentru Rai, din moment ce n-a trecut prin capul inventatorilor chestia asta.
Nu-i stimulent mai puternic al amintirilor decît mirosul! La cîţiva ani după moartea tatei, în costumul pătat de sînge păstrat de mama împăturit încă rămăsese o urmă din mirosul lui. Mama credea că este ascuns. Eu am descoperit cămaşa aia şi mapa pătată de sînge şi ultima schiţă de predică murdară de noroi şi cu urme de bocanci pe ea.
Îmi aduc aminte mirosurile, dar ca pe imaginile pe care n-am reuşit să le fotografiez niciodată.
Dacă ți-a plăcut:
Apreciază Încarc...
