h1

Ce este cel mai fain la Securitate?

Septembrie 13, 2007

Că e lucru dracului! Aia! Şi aşa-i uşor de dibuit! Asta este bine!

Diavolul alege de multe ori să fie evident. Apeşi un buton şi-ţi năvăleşte în casă. Dumnezeu este subtil, se aşează nu în tunet, nici în cutremur, nici în fulger, ci într-un susur de vînt.

Diavolul este scandalagiu, vocal, isteric, îşi marchează prezenţa.

Dumnnezeu este tăcut, discret, şoptit, îşi face prezenţa şi în absenţă.

Dar gata cu meditaţia. Să trecem la treabă:

E lucrul Satanei şi comportamentul slujbaşilor de acolo, de la Securitate, este întocmai ca al Satanei: „Fă-o, tăică, că nu ştie nime…Na, ca-i făcut-o…..Ţi-am promis eu că nu te dau în gît?”.

Aia e! Te foloseşte şi te mototoleşte ca să te arunce la coş.

Pălăria

Scenă. Un singur act

Colaboratorul, informatorul, urcă gîfîind treptele instituţiei pe care n-o mai vizitase demultişor.

Nu s-au schimbat multe lucruri. Mozaicul frecat altă dată de soldaţi cu cremă de ghete este înlocuit de podea melaminată, fişetele grele din fier sînt înlocuite de computerele destul de curăţele. Cam acelaşi miros greu de draperii impregnate cu fum de ţigară. Au apărut nişte fîţe care fumează ca turcii în locul ordonanţelor în termen de altă dată. Feţele s-au mai schimbat, unii au murit, alţii s-au pensionat, alţii au fost pensionaţi, despre vreo doi se spune că „au fost sinucişi”, în rest cam toate la locul lor. Aceeaşi atmosferă de „muncă cu mijloace specifice”. Cîte un conţopist se plimbă cu cîte un dosar sau cîte o foaie în mînă numai aşa, ca să pară că are treabă.

Colaboratorul nostru (de fapt al lor) cere audienţă. Ştie procedurile. A rămas cu acelaşi reflex. Se uită în stînga în dreapta cu  emoţii, măturînd holul în stînga şi în dreapta ca nu cumva să se întîlnească cu vreun confrate „luat” pe nevestite din casă sau de la piaţă şi adus pe-aici. De obicei ştia cînd erau aduşi, dar acum… acum s-au stricat toate lucrurile.

Aşteaptă ore întregi. Nu mai este ca altă dată. Altă dată avea prioritate, era chemat de urgenţă înăuntru şi aşteptat cu cafea bună, cum nu prea era nici prin shop-uri. Ehe, nici Securitatea nu mai e la fel.

În sfîrşit, vechea sa cunoştinţă îl primeşte. Rece.

„Da, spuneţi, despre ce este vorba?”

Timid, colaboratorul lor, bine educat, nu îndrăzneşte să se aşeze, pentru că nici vechea cunoştinţă nu se aşează. . Îşi întoarce pălăria între degete tot timpul. Este între revoltă nouă şi frica cea veche. Amar amestec. Greu de înghiţit.

„Domnu locotenent, ce este circul ăsta din presă, domnule, doar mi-aţi promis, mi-aţi spus atunci, că nu va şti nimeni, ce este cu telefoanele, doar m-aţi promis….ne-aţi promis, noi am făcut tot…. ”

Începuse hotărît, cu un ton ferm, care a degenerat spre sfîrşitul frazei într-un fel de miorlăială jalnică.

„Domnu colonel, îl corectează ferm cunoştinţa, nu locotenent, atunci eram locotenent, cade briciul vocii…Ce v-am promis, „tovarăşe” şi izbucneşte într-un rîs sacadat… Glumesc, domnu, ce v-am promis….?”

„Ştiţi, deconspirarea… ”

„Aha, eh, ştiţi s-au schimbat vremurile, nici dumneavoastră n-aţi mai trecut pe la noi, avem cadre tinere, de nădejde, ştiu engleză, ştiu să lucreze la computer, vedeţi şi dumneavoastră…. inchide uşa, Ginuţa, avem treabă cu domnul, dar nu-l reţinem mult…lăsaţi, nu vă necăjiţi, şi aşa acu vine pensia, copiii vă iubesc, nepoţii habar-n-au ce-i aia, ştiţi dvs…. Timpul trece…. nu vă necăjiţi. Ştiţi şi cu deconspirarea asta. Trebuie să jucăm şi jocul ăsta. Sînt sacrificii, ştiţi… trebuie… înţelegeţi. ”

Apropiindu-se de el ca să îl ia de subraţ, pentru a-l conduce afară…

„vă mai pot ajuta cu ceva?”

„Deci…?”

„Ginuţa, condu-l pe domnu…”

„Dar, domnu colonel… şi cu mine, cu mine, cu noi… cum rămîne?”

„Puteţi declara ce vreţi dumneavoastră, noi nu vom contrazice ce spuneţi. Ne pare rău, numai cadrele active sînt protejate de protocol….”

„Bun, şi cum pot deveni cadru activ… ”

„Domnu, v-am spus, efectivele sînt complete, ne pare rău … trebuie să mergem înainte, nu ne mai interesează obiectivul şi sectorul pe care „l-aţi lucrat” dumneavoastră… şi avem alte metode de lucru acum. Vă rog!”

Colaboratorul lor iese dezorientat. Toamna a venit mai devreme. Dintr-o dată s-a răcit. Săptămînile trecute erau temperaturi foarte mari. A pierdut mult calciu din pricina transpiraţiilor abundente. Poate din cauza asta ameţeşte acum. Se clatină şi se aşează pe banca din faţa instituţiei. Au înlocuit-o pe cea masivă, grea din fontă, pe care s-a prăbuşit şi a stat patru ore, prima dată cînd a venit pe aici…Acum este una suplă, din ţeavă pătrată, rece. Mai rece ca aia veche. Stă, îşi sprijină capul în mîini. O doamnă care croşetează macrameu se uită de cîteva ori lung la el şi, într-un tîrziu întreabă:

„Vă e rău, domnu?”

„Nnn, nu!”

„M-aţi speriat, sînteţi galben. Nu vă doare braţul stîng? că aşa l-a durut pe bărbatu-miu înainte de infract, fie-i ţărîna uşoară, că bun om a fost… ” şi începe să vorbească tot mai ascuţit într-un început de plîns….

„Nu, lăsaţi-mă doamnă-n pace…”

S-a scuturat, s-a ridicat, conştient că fusese bădăran, că doar era bine crescut…A încercat să alerge după autobuz, dar vîntul i-a zburat pălăria de fetru şi i-a tăvălit-o vreo cîţiva metri printre frunze şi noroi.

A ridicat-o înciudat, şi că a pierdut autobuzul, dar şi că s-a lipit mîzga şi găinaţii de porumbei de pălărie. Era veche, dar bună, material bun….A scuipat puţin pe ea ca s-o cureţe.

„Ptiu, aşa rămîne, pătată, nenorocita…”

Anunțuri

10 comentarii

  1. Imi plac subiectele reale dar de data asta chiar mi’as dori sa fie o fictiune fara nici o legatura cu realitatea. Sa fie doar rodul unei minti inventive si stimulate de ciocolata.

    Din pacate cred ca este o poveste sablon a realitatii.


  2. Unii spun că am o imaginaţie prea bogată. Eu spun că am văzut prea multe pentru scurtul timp pe care l-am trăit.
    Cunosc personajul real.

    E foarte foarte foarte trist.

    Ce crezi că va face? Va încerca să îşi cureţe pălăria? Va ignora mizeria de pe ea? O va schimba cu alta?


  3. Cred o va lăsa aşa. Mă rog să o arunce şi să o schimbe cu alta.


  4. Sper sa aiba curaj sa dea cu basca de pamant si sa zica: „Pana aici cu compromisul!” …Si toata lumea ar fi castigata.

    Mi se spune ca sunt un optimist dar cu Ava care e atotputernic cum as putea sa nu fiu?


  5. Să dea Dumnezeu, Ioa şi DAni, să dea Dumnezeu, de 17 ani aşteptăm chestia asta.
    Ni s-au ridicat copiii de la pămînt, sînt adolescenţi deja şi ne întreabă de bunicii lor, să dea Dumnezeu să schimbe pălăria sau să dea cu ea de pămînt.


  6. Granita dintre victime si agresori de cele mai multe ori este nu o linie ci o zona. Victimele tind sa devina agresori iar agresorii au fost, in multe cazuri, mai intai victime.
    Malraux spunea ca nimeni nu rezista torturii. De aceea exista tot felul de nuante ce trebuiesc descoperite, studiate, intelese cand este vorbim de relatia cu securitatea (era sa spun cu diavolul).
    De ce au facut-o cei care au facut-o? Care a fost miza? Ce era de castigat? Dar de pierdut? Au fost amenintati? Au fost torturati? Le-a fost amenintata familia? Sau au vrut pur si simplu o slujba mai bine platita, butelie, o punga de cafea, un apartament mai pe centru? Cum m-as fi purtat eu intr-o situatie similara? Cum tratez ideea compromisului in viata de zi cu zi, in situatii mult mai putin stresante si amenintatoare?
    Tradarea nu se rezuma doar la relatia cu securitatea, nu? Are de-a face cu micile magarii cotidiene, cu aprecierea excesiva pe care o aratam celor puternici si ignorarea celor neinsemnati; cu lupta surda pentru putere din bisericile noastre si cu zidirea imparatiei personale in numele imparatiei lui Dumnezeu. Si de asemeni are de-a face cu o imaginea personala promovata obsesiv.
    Ei au esuat atunci, in vremuri incomparabil mai grele decat cele in care traim in prezent. Pacat…
    Atatia insa esueaza acum…un altfel de esec, ce-i drept, dar nu mai mic sau mai putin vinovat.


  7. DAn. H.
    Vorbesc despre subiectul asta pentru ca mi s-a intimplat in familie. Cei care stiu istoricul blogului stiu la ce ma refer.

    Ai foarte mare dreptate in ceea ce spui, este foarte greu sa judecam conditiile de atunci. Tatal meu se pare ca a cedat in urma unor presiuni repetate si mai ales cu referire la ce s-ar putea intimpla familiei. Acela a fost un punct slab, a mai avut si alte puncte slabe, dar am evitat sa ii ridic stergarul in public. Abia asta ar fi hamism. L-am aparat cum am putut, incercind sa nu sacrific adevarul.

    Este foarte complex fenomenul. Tocmai de asta merita sa fie vazute dosarele de securitate.

    Abia atunci vom intelege si vom putea sa ne raportam cu mai multa obiectivitate la ce s-a intimplat atunci. Ne vom putea imagina si cum ne vom fi purtat, daca am fi fost pusi in acea situatie.

    Aici este partea grea. TRAdarea nu se rezuma numai la ce s-a intimplat atunci.
    Mie mi se pare mult mai grav sa traiesti in minciuna cind ai libertatea sa spui adevarul, decit sa traiesti in compromis cind esti cu sabia deasupra capului.

    Ce este de condamnat – incapatinarea de a nu recunoaste, de a nu scoate nici un cuvintel de genul „iertati-ma!!!”

    Scuze penibile si cam atit.

    Asta mi se pare amendabil si de judecat pe buna dreptate.

    Continuare de a trai in compromis si minciuna mi se pare cea mai grea pedeapsa pentru cei care sint in aceasta situatie.

    Dumnezeu sa ii ierte!


  8. Stiu Marius, ti-am citit articolul….

    Dan H.


  9. […] Am citit tot felul de chestii. La Patratosu am citit o “scena intr-un act” foarte faina aici (apropo, alt post al lui Patratosu care ne-a starnit sa ne gandim la tot felul de chestii e asta; […]


  10. […] atît de urmărit și urît în anumite perioade, patima și discuțiile purtate în jurul acestui trist subiect. Iosif Țon, Nicolae Gheorghiță, Petru Dugulescu, Ioan Bunaciu, Vasile Talpoș, toți aceștia au […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: