Archive for 15 septembrie 2007

h1

Din nou despre piratare: să tragem „confuzia”!

septembrie 15, 2007

În urmă cu ceva timp am scris un post care a dat tuturor multă bătaie de cap. Era vorba despre un interviu al revistei Paşi. La acea vreme remarcam faptul că Vladimir Pustan, un lider spiritual, lua foarte uşor chestia cu piratarea softurilor.

Am discutat atunci, s-au adunat o grămăzime de comentarii, vreo 92.

Problema s-a stins cu timpul şi, probabil, stinsă ar fi rămas dacă revista Paşi nu încerca s-o scalde din nou. Este un fel de răspuns timi, cred eu, la chestiunea discutată pe aici. Din nou îi mulţumesc lui Alin, prietenului meu Alin C. (permiteţi-mi ca după întîmplările cu Bastrix să îl numesc aşa) pentru că mi-a dat revistele.

Iată despre ce este vorba.

Florin Iosif scrie un articol care se intitulează For Downlo@d .

Interesant, binişor scris numai că după ce se întoarce de cîteva ori pe loc, ba că-i aia, ba că-i aialaltă, se teme să tragă o concluzie fermă. Aterizează brusc şi dintr-o dată în ceva de genul „cumpăr soft de creştere spirituală”. Cam asta-i esenţa!

Articolul începe promiţător. Pare că autorul are gînduri solide. Recunoaşte că legile statului sînt serioase, că sînt agenţii care ne pot prinde, constată că deşi „se condamnă, se explică, (despre piratare e vorba) însă ciudat, lucrurile nu se prea schimbă”. Asta este bine, este rău? Încă nu ne dăm seama, dar s-ar putea să fie o tehnică de întreţinere a suspansului.

De asemenea, autorul recunoaşte că problema apare atunci cînd trebuie să tragem linia: e sau nu păcat să foloseşti softuri piratate? Da, aşa este. Acolo este problema. Şi? Tragem sau nu linia? Autorul articolului se hotărăşte să tragă o linie ondulată, curbată, zbîrcită şi, pe alocuri, neclară.

Se încearcă definiri de termeni, înlocuirea lui a pirata cu a haiduci, de parcă acest termen ar fi mai pozitiv. Se vorbeşte de „tirania drepturilor de autor, mult invocatele drepturi de autor” (da, şi ce-i cu asta!) şi în felul ăsta se pregăteşte covata pentru dus la scăldat subiectul.

Citez:

„Apoi discuţia se rezumă la două principii: cultură pe gratis? (adică cineva să muncească să facă un sofware, un videocplip, un film, un album de muzică şi tu să-l downloadezi de pe undeva) versus înăbuşirea culturii şi creativităţii (nu ai bani ca să îţi iei programu, nu ai parte de el)?…..

Niciodată în istrorie, un număr aşa de mic de persoane nu a controlat mai mult dezvoltarea culturii noastre. Întotdeauna vor sări în sus cei care au astfel de afaceri. În numele culturii, la care mulţi din ei sînt afoni, vor invoca drepturi.”

Dacă îmi traduceţi şi mie ce vrea să spună autorul prin cele două pasaje, dau iar premii, dacă reuşiţi!

Autorul spune că nu vrea nici să încurajeze piratarea, dar nici nu vrea să se dea cu politica anti-piratare. Vrea să vorbească despre cîteva chestiuni  „care să te pună pe gînduri.” Le-am căutat. Nu m-au pus pe gînduri chestiunile, pentru că nu le-am găsit, dar stilul şi confuzia semănată (voit?), da!

Îmi pare rău că nu pot reproduce cumva tot articolul, este o monstră de evitare a subiectului cum rar am mai văzut.

Articolul se încheie, eu aş zice „se termină”, într-o dulce interogaţie de genul „şi dacă ai piratat, nu-i aşa că puteai şi fără, la ce ţi-a folosit să piratezi, la nimic, nu eşti mai spiritual”. Eu mă consider un tip destul de inteligent, Florin Iosif, dar după articolul tău, tot nu ştiu ce concluzie să trag. S-ar putea să am eu un puseu de prostie, dar tot nu mă dumiresc! Am stat şi m-am gîndit vreo trei zile, înainte de cafea, după cafea, după ceai negru, fără ceai verde, cu ginko biloba, am luat şi lecitina şi tot n-am găsit răspunsul.

Eu ştiu cîteva softuri foarte bune care, piratate fiind, chiar mi-ar fi de folos. Softuri ca BWorks, ultima versiune, Logos, etc. Tu ce părere ai, de ce îmi vorbeşti de Florin Salam, că nu mă interesează, şi oricum e ieftin. Nu mă buigui de cap, dragule!

Deci, piratăm sau nu piratăm! Asta să îmi spui, ca să tragem şi noi odată o confuzie clară.

Reclame
h1

Pătratul rotund

septembrie 15, 2007

Calc după Adrian Miroiu.

Există mai multe categorii de obiecte, cele care există şi le putem vedea, dar mai sînt unele neglijate de teoreticieni: care pot fi imaginate, dar care nu există, (calul înaripat) după teoria obiectelor a lui Meinong. Sînt unele care pot fi numite şi care nu pot fi nici măcar imaginate, cum ar fi pătratul rotund, care subzistă pentru că îl numim, dar nu există, sau să îi spun că supra-zistă

Domnul Miroiu m-a luminat într-o discuţie, pornită de la una dintre cărţile dînsului, asupra acestei distincţii între ceea ce se poate imagina şi numi şi ceea ce se poate numi şi nu se poate imagina.

Spre exemplu molochete şi morochete şi care este diferenţa dintre cele două. Pe acestea le pot numi, le pot chiar imagina.

La fel şi calul înaripat, dar pătratul rotund nu se poate imagina, chema în fiinţă sau imagina.

Calul înaripat poate trimite spre imaginanţia noastră într-un spaţiu comun în care putem selecta culorile calului, felul penajului (calul poate fi alb, verde sau roşu, aripile pot fi cu pene sau poate ca cele ale deltaplanului?) dar aproximăm cu toţi imaginea în acelaşi fel, în jurul unei cabaline.

Numirile fără imagine, ne lasă un spaţiu gol, cum numim acele lucruri? Este ca imaginarea pătratului rotund.

Mai este o categorie la care ne putem gîndi. A acelor Existenţe care nu trebuie numite decît prin pseudonim şi le este interzisă imaginarea. Acesta este Dumnezeu. Iahwe. Acesta este un nume ascuns de un lexem care acoperă adevăratul nume al lui Dumnezeu care este mai presus de orice nume. Numele lui Dumnezeeu sînt pseudonime. El se numeşte pe Sine „Cel ce este” şi Numele Său este mai presus de orice nume care poate fi pronunţat.

Meinong împarte clasa obiecteleor în cele posibile,– calul înaripat – denotabile şi imaginabile, şi cele doar denotabile, pătratul rotund este inimaginabil. Meinong spune că dacă este inimaginabil este imposibil. Deci, nu există?

Nu are dreptate. Dumnezeu este in-imaginabil, dar este posibil.

Întrebarea lui Russell este dacă teologia ar putea să admită unicorni, mai mult decît face zoologia. Zoologia, nu; teologia, nu; dar mitologia, da. Poate admite zoologia lăcuste cu păr de femeie? Nu; teologia, da.

Iată deci, ceea ce poate fi numit, poate fi şi asumat? Nu! Putem inventa nume, putem inventa posibile existenţe. Putem numi ceea ce nu putem imagina şi nu putem nici numi, nici imagina ceea ce există.

Pătratul rotund sau sfera cubică…putem vorbi despre lucruri care nu există, nu vor exista niciodată, şi nici imaginate. Este folositor acest fel de vorbire? Spune Scriptura că vom fi traşi la răspundere pentru orice vorbă nefolositoare. Da, este folositor, este mai mult decît fitness pentru minte.

%d blogeri au apreciat asta: