Archive for 16 septembrie 2007

h1

Erezia nu este periculoasă pînă nu devine învăţătură

septembrie 16, 2007

Adică obiect al uceniciei.

Erezia este o imaginare a lumii, Fiinţei şi lucrărilor lui Dumnezeu neconformă cu realitatea descrisă de Sfintele Scripturi.

Nimeni nu îşi pune în cap să creeze o erezie, erezia devine erezie în momentul în care, după confruntarea comunitară, scapă şi se întăreşte şi devine împărtăşire de grup, atunci cînd faci pe unul dintre aceşti micuţi să cadă într-o minciună.

Şi cum ştim că este minciună? Asta este o discuţie separată, dar comunitatea eclesială are aici un cuvînt de spus, sincronic (comunitatea vieţuitoare acum) şi diacronic (tradiţia interpretărilor Scripturii)

De exemplu – o erezie se poate naşte din creativitate, nonconfomism, plictis, prea multă imaginaţie,

să spui fraza – Dumnezeu se spală, face o baie şi se piaptănă.

Este o erezie?

Da, petnru că Dumnezeu nu se poate pieptăna, pentru că este duh, nu are nevoie să se spele pentru că el este Curat, sfînt şi nu face mătreaţă,

Să spunem că gîndeşti un astfel de lucru – poate fi imaginat, poate fi apropiat, antropomofizat Dumnezeu, şi am obţinut un Dumnezeu simpatic într-un moment al închinării cu frică şi cutremur, asta-i voie, pentru tine

dar dacă începi să propovăduieşti un Dumnezeu pieptănînd-Se, cu blugi şi cămaşă în carouri, atunci poţi, din multe motive, prin căderea limbajului şi lipsa de sensibilitate şi capacitate de recorecţie a imaginii lui Dumnezeu prin Scriptură şi Biserică, poţi să produci o erezie.

Şi dacă mai şi începi să o propovăduieşti, smintind pe aceşti micuţi, atunci, da este o erezie cu acte în regulă, adică învăţătură mincinoasă.

Reclame
h1

Oare Dumnezeu cîntă?

septembrie 16, 2007

Oare cîntă Dumnezeu? Dacă tot cerul cîntă, Dumnezeu cîntă şi El? Sau El tace şi numai cerul şi heruvimii şi serafimii cîntă? Oare sfinţii vor cînta Lui şi El nu intră în corul de cîntăreţi? Lui Dumnezeu I se cîntă.

Să admitem că şi Dumnezeu cîntă şi co-liturghiseşte împreună cu îngerii şi oamenii. Ca preotul împreună cu biserica

Oare cum cîntă Dumnezeu?

Cît de lung şi cît de tare? Cît de sus, cît de jos? Cu ce fel de voce? Oare Dumnezeu poate cînta deodată pe mai multe voci, ca un cor cu mii şi mii şi mii?

Cel care ne-a creat după chipul Său şi noi cîntăm, ar putea El să nu cînte cumva?

Dacă ar cînta Treimea, ar cînta oare pe patru voci?

Una în plus s-ar auzi – umanitatea lui Isus. Tatăl, Fiul şi Duhul Sfînt.

Şi totuşi nu ar fi distinctă, ar fi în armonia care nu ne-ar da voie să auzim o altă voce diferită de cea a Fiului, vocea lui Isus nu ar fi nici mai sus nici mia jos, nici mai înaltă decît vocea Fiului, dar vocea Tatălui şi a Duhului s-ar distinge în aşa fel încît să auzim o singură cîntare, o armonie perfectă.

Nu este un dacă – Dumnezeu cîntă, cîntă o melodie la care El a scris partitura şi pe care nu o va sfîrşi niciodată şi nu a început-o niciodată, dacă am spune că Dumnezeu ar începe să cînte, atunci nu am putea imagina felul în care ar sfîrşi melodia.

Melodia lui este întotdeauna nouă, nu este un da capo al fine, cuprinde registre pe care nu le putem auzi, pe care nu le putem imagina.

Cheia în care cîntă Dumnezeu este diferită de a tuturor fiinţelor cereşti. Nu este cheia sol, nici fa, nici cheia Do.

Ne putem oare imagina un Dumnezeu doar receptor al laudelor, al cîntecelor – Dumnezeu trebuie să răspundă în liturghia cerească corului.

Sînt sigur că Dumnezeu cîntă!

Vreau să îl aud!

%d blogeri au apreciat asta: