Archive for 23 septembrie 2007

h1

Şi totuşi prefer… „De-a v-aţi ascuns…”

septembrie 23, 2007

Între Mioriţa şi Mioritza eu prefer ACEASTĂ VARIANTĂ, dar mai presus şi mai mult decît toate îmi place

De-a v-aţi ascuns, de Arghezi…

Nu-i aşa că tema e aceeaşi, un bărbat care îşi simte moartea inevitabilă?

Ce diferenţă, ce prăpastie, ce hău se cască între cele două perspective cea a ciobănaşului şi aceea a tatălui care îşi invită copiii la jocul ciudat!!!

Merită explorată posibilitatea unui studiu comparativ, eu nu ştiu, poate că s-au scris deja teze de doctorat pe chestia asta, ştiu că Şerban Cioculescu deja s-a exprimat asupra chestinii.

Nu mă pot abţine să nu o împărtăşesc cu voi, în acest final de duminică sau la începutul prime zile din noua săptămînă.

De-a v-ati-ascuns…

Dragii mei, o sa ma joc odata
Cu voi, de-a ceva ciudat.
Nu stiu cand o sa fie asta, tata,
Dar, hotarat, o sa ne jucam odata,
Odata, poate, dupa scapatat.

E un joc viclean de batrani
Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,
Joc de slugi si joc de stapani,
Joc de pasari, de flori, de cani,
Si fiecare il joaca bine.

Ne vom iubi, negresit, mereu
Stransi bucurosi la masa,
Subt coviltirele lui Dumnezeu.
Intr-o zi piciorul va ramane greu,
Mana stangace, ochiul sleit, limba scamoasa.

Jocul incepe incet, ca un vant,
Eu o sa rad si o sa tac,
O sa ma culc la pamant.
O sa stau fara cuvant,
De pilda, langa copac.

E jocul sfintelor Scripturi.
Asa s-a jucat si Domnul nostru Isus Hristos
Si altii, prinsi de friguri si de calduri,
Care din cateva sfinte tremuraturi
Au ispravit jocul, frumos.

Voi sa nu va mahniti tare
Cand ma vor lua si duce departe
Si-mi vor face un fel de inmormantare
In lutul afanat sau tare.
Asa e jocul, incepe cu moarte.

Stiind ca si Lazar a-nviat
Voi sa nu va mahniti, s-asteptati,
Ca si cum nu s-a intamplat
Nimic prea nou si prea ciudat.
Acolo, voi gandi la jocul nostru, printre frati.

Tata s-a ingrijit de voi,
V-a lasat vite, hambare,
Pasune, bordeie si oi,
Pentru tot soiul de nevoi
Si pentru mancare.

Toti vor invia, toti se vor intoarce
Intr-o zi acasa, la copii,
La nevasta, care plange si toarce,
La vacute, la mioare,
Ca oamenii gospodari si vii.

Voi cresteti, dragii mei, sanatosi,
Voinici, zglobii, cu voie buna,
Cum am apucat din mosi-stramosi.
Deocamdata, fetii mei frumosi,
O sa lipseasca tata vreo luna.

Apoi, o sa fie o intarziere,
Si alta, si pe urma alta.
Tata nu o sa mai aiba putere
Sa vie pe jos, in timpul cat se cere,
Din lumea ceealalta.

Si, voi ati crescut mari,
V-ati capatuit,
V-ati facut carturari,
Mama-mpleteste ciorapi si pieptari,
Si tata nu a mai venit…

Puii mei, bobocii mei, copiii mei!
Asa este jocul.
Il joci in doi, in trei,
Il joci in cate cati vrei.
Arde-l-ar focul.

Reclame
h1

Iarăşi Mioriţa, de data asta „Mioritza”

septembrie 23, 2007

Ia uite cum sună..

Mioritza

translation by W. D. Snodgrass

MIORITZA

translation by W. D. Snodgrass)

Near a low foothill

At Heaven’s doorsill,

Where the trail’s descending

To the plain and ending,

Here three shepherds keep

Their three flocks of sheep,

One, Moldavian,

One, Transylvanian

And one, Vrancean.

Now, the Vrancean

And the Transylvanian

In their thoughts, conniving,

Have laid plans, contriving

At the close of day

To ambush and slay

The Moldavian;

He, the wealthier one,

Had more flocks to keep,

Handsome, long-horned sheep,

Horses, trained and sound,

And the fiercest hounds.

One small ewe-lamb, though,

Dappled gray as tow,

While three full days passed

Bleated loud and fast;

Would not touch the grass.

‘Ewe-lamb, dapple-gray,

Muzzled black and gray,

While three full days passed

You bleat loud and fast;

Don’t you like this grass?

Are you too sick to eat,

Little lamb so sweet?’

‘Oh my master dear,

Drive the flock out near

That field, dark to view,

Where the grass grows new,

Where there’s shade for you.

‘Master, master dear,

Call a large hound near,

A fierce one and fearless,

Strong, loyal and peerless.

The Transylvanian

And the Vrancean

When the daylight’s through

Mean to murder you.’

‘Lamb, my little ewe,

If this omen’s true,

If I’m doomed to death

On this tract of heath,

Tell the Vrancean

And Transylvanian

To let my bones lie

Somewhere here close by,

By the sheepfold here

So my flocks are near,

Back of my hut’s grounds

So I’ll hear my hounds.

Tell them what I say:

There, beside me lay

One small pipe of beech

Whith its soft, sweet speech,

One small pipe of bone

Whit its loving tone,

One of elderwood,

Fiery-tongued and good.

Then the winds that blow

Would play on them so

All my listening sheep

Would draw near and weep

Tears, no blood so deep.

How I met my death,

Tell them not a breath;

Say I could not tarry,

I have gone to marry

A princess ‘ my bride

Is the whole world’s pride.

At my wedding, tell

How a bright star fell,

Sun and moon came down

To hold my bridal crown,

Firs and maple trees

Were my guests; my priests

Were the mountains high;

Fiddlers, birds that fly,

All birds of the sky;

Torchlights, stars on high.

But if you see there,

Should you meet somewhere,

My old mother, little,

With her white wool girdle,

Eyes with their tears flowing,

Over the plains going,

Asking one and all,

Saying to them all,

‘Who has ever known,

Who has seen my own

Shepherd fine to see,

Slim as a willow tree,

With his dear face, bright

As the milk-foam, white,

His small moustache, right

As the young wheat’s ear,

With his hair so dear,

Like plumes of the crow

Little eyes that glow

Like the ripe black sloe?’

Ewe-lamb, small and pretty,

For her sake have pity,

Let it just be said

I have gone to wed

A princess most noble

There on Heaven’s doorsill.

To that mother, old,

Let it not be told

That a star fell, bright,

For my bridal night;

Firs and maple trees

Were my guests, priests

Were the mountains high;

Fiddlers, birds that fly,

All birds of the sky;

Torchlights, stars on high.’

Pentru iubitorii de franceză, Aici

„Geniul nu are buton de oprire”,  nu m-am putut abţine să nu pun un link la interpretarea genialissima a lui Tudor Gheorghe. E rudă cu Ada Milea. Aceeaşi genă. 🙂

%d blogeri au apreciat asta: