Că americanii sînt primitori, că dreptul la libera exprimare este mai presus de orice alt criteriu de judecată a unui om şi a faptelor lui?
Ce mesaj comunică un decan de la Columbia studenţilor săi?
Că oricine poate să vorbească despre ceea ce crede oriunde, oricînd, în faţa oricui?
sau
Că oricine poate căpăta o tribună într-o universitate pentru răspîndirea ideilor sale?
Că o universitate este numai un spaţiu public, dar că nu este un spaţiu politic?
Că ideile sînt neutre?Că un om care a încălcat drepturile omului, chiar dreptul la libera exprimare, poate să vorbească şi trebuie să fie aplaudat?
Nu este important evenimentul în sine, ci mesajul din spatele lui.
Decanul cu pricina a pus paie pe foc astăzi şi a spus că l-ar fi invitat şi pe Hitler, dacă ar fi fost în viaţă să le vorbească studenţilor săi.
Atunci Şeful Rabin al New York-ului de ce nu este chemat acolo săptămînal, sau Papa, sau Dalai Lama? Să facem dreptate tuturor religiilor.
Da de ce să nu facem drept la libera exprimare tuturor categoriilor de oameni. De ce, în numele dreptului la libera exprimare, şefa celui mai mare bordel din Amsterdam nu este chemată şi ea să le vorbească studentelor, de ce un traficant de copiii din Indonezia nu este invitat la facultatea de asistenţă socială sau un mafiot din Sicilia la facultatea de ştiinţe politice, de ce?
Pe cînd o conferinţă a lui Osama? Unde? Despre ce?
Ştiţi ce? Încă n-am ales universitatea la care îmi voi trimite copiii, dar Columbia a căzut în seara asta de pe listă.
De ce? Ghici!