„Un Domn, o credinţă, un botez” era una dintre inscripţiile des întîlnite în altarele noastre. Deasupra amvonului, pe amvon, pe ştampile…
Aceasta era una dintre expresiile care adunau într-o singură frază ideea de unitate a credincioşilor baptişti în jurul aceluiaşi tip de cunoaştere de Dumnezeu (theologia), aceleaşi doctrine şi aceleaşi practici (ethos).
Lucrurile s-au mai schimbat între timp, tocmai de asta se vorbeşte despre mai multe feluri de baptişti. N-am schimbat Dumnezeul, doar doctrina şi practica pe alocuri, dar nu într-atît încît să fim aproape de fracturi ireparabile.
Americanii ne-au adus cîteva dezbateri de la dînsii: calvinism versus arminianism şi a devenit moft de cafea să deschizi discuţia asupra acestui „topic” sau, şi mai şi, escatologia, „pre-post-a milenist?”
Desprea astea altă dată!
Una dintre discuţiile care au încălzit atmosfera la consiliu a fost legată de direcţiile noi de slujire: tineret, femei, biserică şi societate şi calendar.
Este de discutat în dreptul fiecărei direcţii de slujire/departament. Pentru fiecare dintre acestea se discută înfiinţarea sau reînfiinţarea. Ce este de discutat?
1. Oportunitatea şi eficienţa
2. Dacă ajungem la concluzia că este oportun să se înfiinţeze, atunci trebuie discutată forma cea mai potrivită de implementare.
Să luăm cu ce este mai uşor:
Calendarul.
S-a propus o nouă direcţie de slujire în cadrul uniuniii în dreptul Educaţiei Biblice. E bine!
În urmă cu 20 de ani toate bisericile din România, precum celelalte biserici din România, aveau un calendar unic. Oriunde te duceai în ţară ştiai cam ce se studiază. Era bine!
Prin anii 90 fr. Beniamin Fărăgău a fost delegat să articuleze un astfel de calendar spre folosul tuturor bisericilor.
De aici încolo lucrurile n-au mai mers ca înainte. Mai întîi s-a produs o fractură pe zone din ţară. Unii au mers după „Mia şi Costel Oglice”, alţii după calendarul de la Lugoj, alţii au rămas cu „Istoria Binecuvîntării”, alţii au mers după „Bordul de şcoală duminicală de la Oradea” alţii, este cazul bisericii pe care o păstoresc, au ales să îşi facă un calendar propriu, adaptat nevoilor bisericii locale. Toate bune şi frumoase!
În biserica noastră am ales noi calendarul. De vreo 10 ani de zile funcţionează excelent. În fiecare an analizăm situaţia bisericii, maturitatea credincioşilor, problemele care ne confruntă şi decidem asupra unui calendar de studiu. Mergem pe cărţi: epistolele pauline, Isaia, Apocalipsa, anul acesta Geneza etc.
Acum?
Ne aflăm în anul 2007. Bisericile s-au împărţit (trebuie să admitem asta, nu?) în cîteva direcţii teologice şi au format grupuri grupuri, fiecare cu calendarul şi direcţia exegetică aleasă: studiul inductiv, bun; studiul pe carţi, bun; studiul tematic, bun; studiul pe teme practice, bun şi el.
Întrebarea mea este următoarea: este realist să încercăm la acest moment să impunem din partea uniunii un calendar unic? Să presupunem că se va putea, deşi eu sînt destul de sceptic, urmează o a doua întrebare: dacă va fi primit de către biserici, va fi oare acesta eficient? Eficient la ce?
Eu sînt gata să propun bisericii un serviciu un plus. Duminica studiem după calendarul nostru propriu, un grup din biserică studiază Istoria Binecuvîntării, vinerea studiem după „bord”, putem să studiem miercurea seara după calendarul uniunii. Vă rog să mă convingeţi că merită. Să vedem întîi pagina web a noului calendar. Dacă va fi mai bună decît ceea ce studiem noi cu biserica sînt gata să mototolesc programul nostru propriu şi istoria şi bordul şi să adoptăm acel program.
Dar voi face acest lucru, după ce am judecat şi am decit cu cei din comitet că este cel mai bun lucru pentru biserica noastră. Credeţi că toate bisericile se vor uita la program şi îl vor adopta numai pentru că vine din partea Uniunii?
Este realist să ne gîndim că toate bisericile sînt la fel? Au aceleaşi nevoi? Au aceeaşi direcţie, au aceleaşi provocări? Să presupunem că da? Merită să le ţii pe toate la nivelul firelor de tensiune, cînd pot zbura la 10.000 de m altitudine? Poţi să tragi toate bisericile în sus, la nivelul zborului de vulturi, cînd cele mai multe au nevoie de lapte duhovnicesc? O biserică de 230 de membri din Bihor, cu una de 4000, cu una de 21 de membri au aceleaşi capacităţi şi daruri duhovniceşti în ceea ce priveşte învăţătura?
Am o altă întrebare: în toată această diversitate de curente şi direcţii, unul mai BIG ca altul 🙂 , lucrează calendarul la unitatea de conştiinţă şi credinţă a credincioşilor? Este aceasta cea mai bună metodă? Nu cădem iarăşi în ispita de a rezolva probleme adînci prin activităţi, probleme spirituale prin construcţii, probleme de unitate teologică prin hotărîri pripite? Dăm o hotărîre, facem o foaie, trimitem o circulară şi rezolvăm o grămadă de probleme: nunţile, botezurile, înmormîntările şi studiul biblic.
Trăim într-o vreme în care fraţii din biserici nu se mai înfioară că „aşa au spus fraţii de sus, de la Uniune”. Trăim o vreme în care cei mai mulţi spun „şi ce dacă!!!”.
Sînt absolut convins că acum bisericile aşteaptă o direcţie clară teologică exprimată altfel decît prin calendarul de perete. Sînt absolut convins că acum enoriaşii noştri aşteaptă o statură morală a lui DA, care este DA, şi a lui NU, care este NU, atît în politica bisericească cît şi în altfel de politici din partea liderilor noştri.
Sînt convins că acum credincioşii baptişti aşteaptă legarea unor răni care dor foarte tare: divorţuri în familiii tinere, familii decapitate prin emigraţia economică, rebeliunea copiiilor împotriva părinţilor, mărturia pătată etc. Prea puţin îi doare de organizarea unor imitaţii de Peniel şi tabere de Brădăţel. (vine, vine la discuţia despre direcţia de slujire Tineret)
În urmă cu cîţiva ani cineva spunea, ce atîta „calendar calendar, o să ni se facă capul calendar cu calendarul, o să ajungem să scriem pe ştampile Un Domn, o credinţă, un botez… un calendar… ”
Avea sau nu avea dreptate?
Mă tem că încercăm să legăm cu foaie de calendar rănile adînci ale Bisericii care trebuie tratate cu apa Cuvîntului şi undelemnul Duhului Sfînt.
