Archive for Octombrie 2007

h1

Veşnicia lor …

Octombrie 31, 2007

Da, au şi ei „ţara lor”, se cheamă „countryside” şi „farm”. Au şi veşnicia lor… de americani!

Au şi ei vaci şi cai.

Şi la ei era frumos şi familia era altfel cu ceva timp înainte.

Şi la ei la ţară era născută veşnicia, şi la ei a murit puţin cîte puţin.

De fiecare dată cînd ascult cîntecul ăsta, deşi este sălţăreţ, muzică country, mi se umezesc ochii.

Au şi ei veşnicia lor care a murit de cînd a dat „civilizaţia” peste ei, dar tot le-a rămas ceva, ca şi nouă: nădejdea veşniciei, nădejdea cerului (nu-i aşa că sună frumos: In the sky, Lord, in the sky!). O să fim împreună din nou!

În audiobox l-am pus pe Johnny Cash (bun de tot) cu chestia asta.

I remember when I was a lad,
times were hard and things were bad.
But there’s a silver lining behind every cloud.
Just poor people, that’s all we were.
Trying to make a living out of black land dirt.
We’d get together in a family circle singing loud.

Daddy sang bass,
Mama sang tenor.
Me and little brother would join right in there.
Singing seems to help a troubled soul.
One of these days and it won’t be long.
I’ll rejoin them in a song.
I’m gonna join the family circle at the Throne.
No, the circle won’t be broken.
By and by, Lord, by and by.

Daddy sang bass,
Mama sang tenor.
Me and little brother would join right in there.
In the sky, Lord, in the sky.

Now I remember after work,
Mama would call in all of us.
You could hear us singing for a country mile.
Now little brother has done gone on.
But, I’ll rejoin him in a song.
We’ll be together again up yonder in a little while.

Daddy sang bass,
Mama sang tenor.
Me and little brother would join right in there.
Cause singing seems to help a troubled soul.
One of these days and it won’t be long,
I’ll rejoin them in a song.
I’m gonna join the family circle at the Throne.
Oh, no the circle won’t be broken.
By and by, Lord, by and by.

Daddy sang bass,
Mama sang tenor.
Me and little brother would join right in there.
In the sky, Lord, in the sky.
In the sky, Lord, in the sky.

h1

Noi perspective asupra Universităţii Emanuel :)

Octombrie 31, 2007

Iată una.

Recunoaşteţi cantina? E de pe wikipedia. Nu ştiu cine a făcut-o, dar este una dintre cele mai spectaculose poze cu fulgere.

Click pe poza pentru varianta mare. E copyleft!

lightning_over_oradea_romania_21.jpg

A doua este din aer. Ne-a trimis-o cineva! Varianta mică. Mulţumim!

Dacă doriţi să ştiţi cine este, vă spun, Ovidiu Pop.

Este bine să fii văzut de sus!

_mg_6095-2.jpg

h1

Pitt Popovici la UEO

Octombrie 30, 2007

Pastorul Pitt Popovici este unul dintre „patriarhii” noştri.

pitt-popovici-sursa-dezvaluiri.jpg

Are 90 de ani.

pitt-popovici-la-ueo.jpg

Este uimitor prin lucididate, coerenţa discursului, prin sistematizarea subiectelor. Aici predică dintr-o schiţă pe care am văzut-o. Sînt şapte puncte înşiruite unul după altul şi restul … Duh.

1. Reducerea la zero – smerenia.

2. Atirnarea de Domnul.

3. Cunoasterea Cuvintului.

4. Obtinerea mesajului divin.

5. Cunoasterea vremii in care traim.

6. Formarea unei biserici misionare.

7. Sa fiti mesageri ai păcii.

Merită să ascultaţi mesajul.

Este AICI.

Citeşte din Biblia cu nişte caractere foarte mici fără ochelari.

Stă în picioare 90 de minute, fără nici un fel de probleme.

Are putere în voce şi nu-i tremură glasul decît de emoţie.

„Plin de suc şi verde!”. Nescîrbit, neacrit, cu multă veselie şi simţ al umorului.

Merită să îmbătrîneşti aşa!

h1

Între vinil şi vinil (vinilin?)

Octombrie 30, 2007

Am crescut cu discurile de vinil.

Poveştile la pick-up. Muzica. Am crescut cu vinil de Electrecord, dar şi cu alea aduse de la Timişoara, pe şest, cu trupe tari şi coperţile lucioase.

M-am îndrăgostit ascultînd cîntece pe vinil.

Am ascultat la Casa Pogor din Iaşi cîntece interzise pe vinil.

Am trăit vremurile în care libertatea noastră era exprimată pe negru de vinil. Aveam Phoenix-ul cu „Canarul galben ca un gălbenuş”, aveam Mugur de Fluier şi Pink Floyd.

Am înţeles foarte bine despre ce vorbea Pittiş cînd se referea la libertatea pe care o cîştigase ascultînd Led Zeppelin pe ascuns.

În perioada aceea am mai descoperit un fel de vinil. Tot negru.

Coperţile unei biblii pe care am pierdut-o. Mi-a fost pierdută. Am dat-o la o expoziţie, pentru că avea autograful lui Dumitru Cornilescu pe ea.

Biblia aceea mi-a schimbat viaţa.

Mi-a dăruit un altfel de libertate.

Eu am ascultat şi Phoenix, “Canarul galben ca un galbenuş” şi am spart colivia fără să îmi frîng pieptul cu o nădejde dincolo de discurile de vinilin. Chiar pe vremea aceea, pe vremea comunismului.

Pittiş a lăsat comoara lui în urmă, discurile negre de vinilin, care l-au ajutat să rămînă oarecum liber.

Eu am avut o carte în coperţi negre din vinil! Aceea m-a făcut cu adevărat liber.

Iubesc discurile mele de vinilin, am pendulat între negrul lor şi negrul vinilinului de pe cartea aceea pînă m-am dat cu capul de paginile în care am găsit cea mai frumoasă muzică pentru suflet.

Între vinil şi vinil am ales ce este înter coperţile de vinilin.

h1

TV-eşnicia s-a născut la ţară!

Octombrie 29, 2007

„Veşnicia s-a născut la ţară!”. Ce prostie!

Veţi sări iar pe mine ca la Mioriţa! 🙂

Rar mi-a fost dat să aud o asemenea enormitate. Un prieten are o tolbă în care adună ce i se pare lui că este o „tîmpenie”. Nu comentez acum criteriile de adunare, dar o asemenea spusă este demnă de atare tolbă.

Noroc să se repetă rar. Mai des se repetă pe România Cultural, la emisiunile despre etnologie, etnografie etc.

Exemplu.

La Carrfour este promoţie. 200 lei (RON) televizorul.

Care credeţi că sînt cei mai fometoşi clienţi. Cei care se plîng că nu ştiu cît costă hectarul de arat etc.

Unii, nu toţi, dar unii spun de lene asta.

De ce?

Pentru că toate satele din Ilfov şi Dîmboviţa s-au umplut de televizoare, cîte unul pentru fiecare cameră. Pleacă ţăranii noştri cu veşnicia în inimă, dar cu tembelizoarele, cîteştrele bucăţele,  în maşini ca să îşi smintească mintea şi copiii.

Vai de tata ei de naţie! (Că noi taţi avem, n-avem mame ca naţiune, ca să spunem „vai de mama ei de naţie”, vă aminţiţi, Decebal şi TRaian! 🙂 )

Vai de noi! Ce viitor are ţara asta cu un neam care se prosteşte pe zi ce trece în faţa televizorului? Zi şi noapte!

„De ce cumpăraţi, domnu, atîtea televizoare? ”

„Păi, d-aia, că vine iarna, ce să facem în casă, eu, la meci, muierea la telenovele, copiii la carton…., aia-i, dacă ne-a dat bonuri şi astea e eftine acu…. ce să facem.”

„Păi şi cînd se termină iarna le vindeţi?”

„Nooo, da ce-s prost! Iau dividiu şi dividiuri cu Vacanţa Mare şi cu Leana şi Costel, mai punem aşa … cum a fost vara asta. N-a fost multe zile de muncă, cald, domnu, cald, nu puteam să stăm decît în casă. Dacă ne dă aştia de la guvern bani de semănături, nu sămînţă, bani, dacă ne dă, atunci iau şi aer rece, trăim ca orăşenii…. că avem şi baie-n casă.”

Veşnicia s-a născut la sat?

Diferenţa este că violurile acolo se întîmplă în porumbi, nu în scara blocului, dar rădăcina acestor fapte sînt aceleaşi filme care corup şi mintea golanului de cartier şi mintea nemernicului de la sat.

Veşnicia s-a născut la sat, ai? Prostii!!!

h1

Ce am de spus?

Octombrie 29, 2007

Iată ce am de spus! De scris am scris, de spus am o predică.

Mi-aţi cerut candelabre. 🙂

Nu ştiu dacă este făcut cu maiestrie, cum mi s-a cerut, dar este făcut cu muncă şi chin.

Candelabru am făcut. Aveţi răbdare că e lung! Eu zic că merită cîntecele de la sfîrşit, dacă aveţi răbdare.

Ieri am săvîrşit o predică în două părţi.

Una de dimineaţă: primele trei braţe ale Menorah-ului din Matei 13.

După amiaza: mijlocul şi ultimele trei braţe. Partea a doua, cu un cîntec reuşit la urmă!

Apăsaţi pe link-uri şi problema este rezolvată!

Este o singură predică, nu sînt două!

Eu zic să începeţi cu partea a doua, dacă vreţi să faceţi economie de timp pentru că fac rezumatul primei părţi la începutul părţii a doua!

Puteţi să apăsaţi pe fişier şi să faceţi download.

Cam asta am de spus serios în perioada asta. Restul sînt glume!

Daţi mai încet că vorbesc cu multă …. „pasiune”.

Andrei, înţelegi de ce nu sînt la radio? din cauza „accientului moldovinesc” 🙂

Pentru cei care nu sînt acomodaţi cu acest tip de discurs, cam aşa se întîmplă lucrurile într-o biserică „a pocăiţilor”.

PS.

Am reuşit la PODOMATICU MEU. Puteţi căuta şi pe calea asta.

AICI ESTE PRIMA PARTE!

AICI ESTE A DOUA PARTE!

h1

Ba îl dau pe azi pentru mîine

Octombrie 29, 2007

Aici este cîntecul superb al lui Alexandru Andrieş la care făceam referire în predica de ieri.

Da, sună frumos, dar tocmai asta-i ideea: eu îl dau bucuros pe azi pentru mîine.

Mă gîndesc chiar să îi scriu un cîntec replică. Eu îl dau pe azi pentru mîine!

Îl dau pe azi pentru mîine, pentru că acum stau într-un trup care se face mai urît azi ca ieri şi mîine va fi mai putred ca azi.

Îl dau pe azi pentru mîine, pentru că „mîinele” meu este fără sfîrşit.

Îl dau bucuros pe azi pentru mîine, pentru că nu voi mai sta în odaie şi în baie.

pentru că nu-mi vor mai dormi copiii.

pentru că am cerul decupat de geam, în mîinele meu este tot cerul al meu.

Îl dau pe azi pentru mîine penru că nu mai am nevoie de pat şi nici de pîine.

pentru că mă duc la ospăţ necurmat….

Nu voi mai avea nici geamantan, nici praf, nici covor, nici calendar vechi şi nici nou, nici ciucuri.

Îl dau pe azi pentru mîine pentru că voi sta tot timpul cu fata pe care o iubeam 🙂 , pe care o iubesc, fosta mea prietenă, Natalia 🙂

Oricum cîntecul lui Andrieş este superb, dar ….. foarte trist! foarte trist!

Ei, tocmai de aceea noi avem ideea asta fixă cu „escatologia”, MÎINE e mai bine!

%d blogeri au apreciat asta: