h1

Blogul şi ghitara….

Octombrie 1, 2007

Luna asta fac un an de blog. Să îmi fie de bine!

Tot stau şi mă cuget şi caut să mă dumiresc dacă trebuie să încetez cu chestia asta sau nu mai ales după discuţiile de aseară.

Cam aşa a arătat evoluţia blogului pînă acum şi mă întreb unde va ajunge. Încă nu ştiu.

patratosu-pe-saptamini.jpg

şi iată ce s-a întîmplat în 12 luni

patratosu-pe-luni.jpg

unde-o s-ajungă aşa?

Nu ştiu pentru că nu mă interesează prea mult topurile, după cum v-am mai spus.

O chestie ca asta te sileşte să treci la profesionişti.

Am mai luat cel puţin o dată în viaţă decizia asta cînd am renunţat la a deveni chitarist profesionist.

Acum „face această decizie” , vorba romârcanului, din nou să vedem ce iese.

Sigur voi trece de la „profesionişti” la „amatori”. Asta-i sigur.

Dacă mă las cu totul de blogging mai vedem.

Deocamdată sper să se întîmple cum cu chitara.

PS. update la ora 16.00

Menţionez că acest post a fost scris aseară, înainte a citi comentariul de azi al fr. Nelu Tutac în care mă sfătuieşte să mă las de blogging.

Anunțuri

10 comentarii

  1. Marius, ma tot muncesc cu ideea de a imi da si eu cu parerea cu privire la blog-ul tau. Pentru ca in ultima instanta nu stiu daca e treaba mea. Adevarul e ca nu conflictele si discutiile de pe blog ar trebui sa decida. Daca ai blog atunci pentru asta ar trebui sa fie. Pentru discutii, fie ele chiar infierbintate.

    Dar ma tot gindesc (cind incerc sa caut timp sa scriu si eu in blog-ul meu care este folosit pentru marketing) la cite obligatii ai tu in viata. Parinte, sot, pastor, profesor (in ordinea preferata de mine). Eu nu am atitea pe capul meu si mi-e greu sa gasesc timp sa citesc ce scrii darmite sa mai si le gindesc si sa le scriu. Ma gindesc ca una din obligatiile de mai sus trebuie sa fie neglijate in vederea functionarii blog-ului. Ca sa nu vorbim de sanatatea ta. Cam atit! Iarta-ma daca ma bag unde nu-mi fierbe oala.

    PS Imi place enorm blog-ul tau si personal imi e chiar folositor.


  2. Draga Patratosu,
    nu cred ca Blogul in sine e rau.
    Cred ca subiectele din el conteaza.
    As considera o pierdere „disparitia” lui.
    Personal, am o mica-mare neplacere.
    Ultimele postari si comentarii.
    Atat.
    Atat de mult imi place sa poposesc pe blogul lui Ted Pope. E plin de pace, dar si de provocare spirituala pozitiva.

    Domnul cu noi!


  3. draga Daniel,

    foarte bun comentariul tau.
    da, nu pentru conflicte de genul asta am facut eu blog.
    Am un post pe tema asta.

    https://patratosu.wordpress.com/2007/06/11/de-ce-mi-am-facut-blog/

    Este un proiect căruia i-am dedicat un an din viaţa mea, muncind în acelaşi ritm ca la alte proiecte.
    De data asta am deschis uşa atelierului
    Nimeni n-a văzut cum am muncit la Augustin sau la altele, dar acum am lăsat să se vadă cîte ceva.

    De vreo 20 de ani am încercat să urmez obiceiul de a citi cam 20 de pagini pe zi (orice) şi să scriu cam 4.
    Nu am reuşit întotdeauna, dar a fost un bun exercţiu premergător pentru blog.

    din această pricină mie nu mi-a luat aşa de mult timp cît îţi imaginezi, dar mi-a luat destul timp ca să nu fac alte lucruri.

    FAmilia şi-a păstrat locul ei. A fost un exerciţiu de familie. Numai soţia mea nu are blog. 😉

    Am folosit în munca pastorală blogul, de asemenea, în munca de predare.

    Ce am neglijat?
    Vreo două proiecte profesionale foarte importante pe care le-am amînat.
    De asemenea, am întîrziat cu unele deadlineuri.

    Mai am un avantaj. Scriu foarte repede la computer, cu 10 degete. Uneori mai repede decît gîndesc 🙂 , din păcate. Asta ajută.

    În medie blogul îmi ia cam 1 oră şi jumătate pe zi, însumate fiind şi comentariile, pe care le fac cînd trec de la un proiect de lucru la altul.

    Îţi mulţumesc de întrebare. Bine ai făcut că te-ai băgat.

    este bine să ne purtăm sarcinile unii altora.


  4. Draga Andrei, îmi pare nespus de rău pentru ultimele comentarii.
    am intervenit o dată. Am încercat să sugerez schimbarea direcţiei de comentare şi a atmosferei.

    QED!

    Asta arată maturitatea noastră spirituală din păcate.

    Cred că fiecare dintre noi, după ce se duce valul, va trebui să facem o jertfă a tăcerii şi a curăţării buzelor şi vîrfului condeiului.

    De ce n-am şters acele comentarii acide şi lupta dintre Ben-Oni Ardelean şi Otniel Vereş?

    Ghici!

    Sper ca ce s-a întîmplat aici să ne fie o şcoală pentru toţi.
    De pe masa rotundă am învăţat cu toţii ceva. Poate şi de aici căpătăm mai multă umilinţă.

    Pînă acum, vreme de un an de zile, reuşisem să păstrez acest spaţiu ca un loc de dialog decent, deşi vivace.

    n-am vrut să sacrific viaţa şi mişcarea pentru serenitate, şi nici pacea pentru rating.

    Se pare că aceast „eveniment” a dezlănţuit în unii dintre noi energii care îmi aduc aminte de alte ciocniri din spaţiul public mai vechi.

    Speram să ne fi maturizat mai mult între timp.

    Da, şi mie îmi place Ted Doru Pope.
    Eu sînt altfel, dacă văd ceva strigător la cer, nici eu nu pot să mă uit în pămînt.

    Domnul să mă ierte!


  5. mie personal imi pare rau ca m-am lasat de pian … si m-am lasat din lipsa de timp ..acuma poate ca oricum nu as fi ajuns eu cine stie ce mare nivel de ‘profesionista’ (la pian tre’ sa fii foaaarte bun ca sa intri in clasa profesionistilor) insa acum stiu sigur ca nu voi trece de stadiul de ‘mare mica amatoare’

    …si totusi, de atunci unul din ‘motto-urile’ mele e „daca tot e sa faci un lucru, apoi fa-l calumea” ..fie ca e vorba de un proiect sau ceva din domeniu profesional…fie ca e vorba sa faci o prostie ( 🙂 )

    oricum…nu prea sfatuiesc lumea sa se ia dupa ‘sfaturile’ mele pentru ca nu ma simt in ‘papucii’ unei autoritati ale carei sfaturi sa merite luate in seama…

    atat vreau sa spun…imi place blogul si pentru mine a fost un soc (pozitiv 🙂 ) sa aflu ca un pastor poate fi abordat si in termeni mai ‘relaxati’ (multa vreme am avut fobie de pastori…odata cu blogul asta a inceput umpic sa se mai risipeasca din ea 🙂 )


  6. patratosule, in nici un caz sa nu renunti la blog…
    Lasa si pe altii sa se bucure de ce a pus Domnul in tine si sa guste putin din ironia ta ce pare mai dulce pe blog decat in real life :P…
    In rest toate cele bune, se spune ca timpul le rezolva pe toate…dar noi credem ca Domnul le rezolva.
    Har la bloguit!


  7. draga Mari,
    iti multumesc pentru incurajari,
    vin la momentul potrivit,

    asta am incercat,
    daca ma apuc de blogging sa il fac cit de bine pot.
    azi ar fi cea mai buna zi sa ma las.
    cind sint pe locul 1,
    dar nu este cea mai buna zi, pentru ca sint pe locul 1 din cauza unui lucru trist.

    Am incercat sa fac „toate lucrurile ca pentru Domnul”, binele pe care vreau sa-l fac, nu-l fac şi răul pe care nu vreau sa-l fac, iată ce fac.

    Am încercat să fiu consecvent unor principii pe care le-am predicat şi aici pe blog
    şi am încercat să fac ucenicie, aşa cum am fost învăţat, şi aici.

    unii mi-au spus azi: „vezi dacă n-ai avut de lucru, vezi dacă ai intrat în horă, aşa-ţi trebuie, ce treubia să ieşi tu în public cu blog… lucrurile astea se rezolvă „politic” la o ciorbă de burtă… la o masă de protocol, cu daruri etc. …. ”

    Ma bucur că am ajutat pe cineva totuşi!

    Poate că l-am ajutat pe pastorul tău, să nu îţi mai pară aşa de distant.


  8. Patratosule iti placea Satriani , Steve Vai , etc. ?
    Nu a ” iesit ” ptr. ca aveai alte prioritati ?


  9. ESte un post in care am enumerat citiva chitaristi si compozitori, cauta-l?

    Dintre compozitorii pentru chitara clasica?
    Villa-Lobos, fara sa ma gindesc prea mult

    Am considerat ca Dumnezeu ma pedepseste sa fac altceva si de asta am lasat chitara in cui o vreme.

    Acu cint din nou la clarinet. Invat cu copiii la vioara.
    La mandolina.
    sa vezi cum scade tensiunea cind incepi sa cinti la un instrujment….


  10. Si mie imi place sa conduc (masina), sa cant la orga si sa citesc pe patratosu. Asta e, nu te laud. Asa cum sotia mea este la zi cu toate stirile citind pe forum la desprecopii.com. In legatura cu problemele care apar pe blog … Cand soare, cand noros … Saptamana trecuta am trecut printr-o zi foarte incarcata (cu diverse probleme) si am fost cam abatut. Cand m-am „plans” unui coleg ca toate vin deodata, m-a imbarbatat astfel: ” las’ ca dupa aia o perioada scapi de ele”. Cred ca a avut dreptate. Eu te incurajez sa nu te dai batut.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: