h1

Mă apropii de 200.000

Octombrie 5, 2007

Pun mîinile pe marginea toboganului şi nu pot opri. Se duuuuceeeeee…..

Iar va fi cineva care va contabiliza: „Primul blogger baptist care a trecut de 200.000 ” 🙂 . Sînt bune şi socotelile de felul ăsta.

Ce înseamnă chestia asta?

Nu ştiu. Acestea sînt numere. Click-uri. Dincolo de click-uri sînt prieteni. Dincolo de nick-name-urile pe care voi le vedeţi sînt feţe pe care eu le ştiu, oameni care au avut curajul autenticităţii sub poreclă.

Zilele acestea, cu bunele şi relele lor, am descoperit şi redescoperit o mulţime de fraţi. Nu mulţi prieteni, că mulţi prieteni sînt spre nenorocire, dar o mulţime de fraţi şi surori.

Scrisoarea prietenului meu cu alegerea versetelor a produs cîteva comentarii. Nu cred că cele 433 de posturi, cu cele 5143 de comentarii au fost pierdere de timp pentru mine şi pentru voi (astea sînt cifrele azi), dar un lucru sînt sigur: eu nu m-am sărăcit. Cu seriosul şi cu joaca, cu ironii şi supărări, cu împăcări şi tensiuni, cu vorbe, dar şi cuvinte.. iată am ajuns aici.

Am cîştigat atîtea lucruri, am învăţat atîtea… am şi pierdut, dar dacă ar fi să pun în cumpănă pierderile şi cîştigurile, balanţa s-ar înclina şi talerul pe care scrie cîştiguri ar lovi cu zgomot pămîntul.

Cineva mi-a spus că am făcut criza de inimă din cauza solicitării şi muncii extrem de intense peste care am pus munca asta cu blogul.

Nuuuu! Blogul a fost staţiunea mea de „odihnă şi tratament”.

A avut dreptate un prieten care mi-a spus după Congres: „Vezi, de-asta ai avut fibrilaţii, că n-ai scris, tu trebuie să scrii ca să elimini răul din tine… ”

Da, cu toate împunsăturile şi împroşcările (şi azi am primit una pe care am moderat-o), mă simt mai întreg şi mai curat după un an de zile. De multe ori mi-am şters scuipatul de pe faţă şi totuşi mă simt mai demn, de multe ori am simţit ameninţarea, mă simt mai curajos.

Cineva scria…. „De ce îmi plac blogurile?”. Am citit cu interes. Are dreptate în multe lucruri.

De ce îmi place blogul meu? Pentru că acolo a rămas o bună parte din mine, o bună parte, dar şi o parte bună (şi o parte rea 😦 ) şi partea aia bună îmi place mai mult decît cea rea care a rămas.

După ce închei un proiect, o carte, un post, simt că am un pic mai mult dreptul de a muri.

Cu blogul acesta simt că am mai cîştigat un pic dreptul să mă duc….

Acum ascult Aurelian Octav Popa cu al său clarinet fermecător, Romanza de Poulenc şi Cîntecul indian al lui Rimski-Korsakov.

Se potriveşte atît de bine cu seninătatea acestei seri de toamnă grasă şi zîmbitoare.

Anunțuri

19 comentarii

  1. Fain!
    Poate, totusi, imi fac un blog.
    Da cu moderare.
    Sa am si eu drepturi. Sic!


  2. Marius,
    se pare ca nu prea ai de ales: tre’ sa continui. Se pare c’ai ajuns unul din cei mai cititi scriitori din lumea evanghelica romaneasca. Felicitari si la mai mare!
    Eu cel putin te lecturez cu placere.
    In aprox. 95% din situatii sunt de acord cu tine.
    Restul de 5% arata ca suntem (inca) normali.


  3. O intrebare: Cineva care nu are cont (sau blog) pe wordpress poate vedea statisticile de care amintiti uneori? NU ma refer doar la nr de click/uri – asta se vede pe blog – ci la top/urile si graficele respective.
    Felicitari pentru 200 000. Domnul sa va ajute in continuare, la mai multe posturi si la relatii si interactiuni sanatoase.


  4. draga Nicu, nu, doar proprietarul blogului poate vedea.
    dar iti pot face poze, daca vrei, le afisez.

    Multumesc,


  5. draga Dan, multumesc, mai ales multumesc ca esti normal si faptul ca tu esti normal, adica nu esti de acord cu mine, ma linisteste si pe mine, inseamna ca si eu sint normal 🙂

    desi uneori am indoieli.
    da, voi continua. Azi am decis.

    Draga Andrei, fa-ţi blog, este un test foarte bun pentru caracter.

    Romanul s-a nascut poet, neamtul s-a nascut harnic si perseverent,

    un blog este un test de perseverenta si harnicie, nu de inspiratie, ci de disciplina.


  6. draga Patratsos,
    felicitari pentru 200.000, si mult(e) inainte!

    Ar fi interesante beneficiile unui blog personal, dar sincer, nu cred ca orice roman e poet. eu unul sunt departe de ei… asa ca, pana sa imi fac un blog (ceea ce, daca se va intampla, va fi peste muuuulta vreme 🙂 )prefer sa il citesc pe asta. Zilnic.

    Cred ca, din perspectiva noastra, a cititorilor fosti studenti ai dvs, blogul acesta e extrem de util. Continuam scoala, dar la un alt nivel. Si vedem toate invataturile cu alti ochi. Asa ca, sper sa gasim aici aceleasi lucruri bune, si dupa 18, sau 19…


  7. Felicitari si din partea mea pentru cele 200.000 de vizite si mai ales pentru decizia de a continua.
    Va citesc si eu cu placere (si zilnic) chiar daca nu comentez decat f f rar.

    Dumnezeu sa va aiba in paza si sa va dea mereu gandul cel bun in a scrie dupa voia sa si pentru planul sau urmarind mereu prin postarile dvs „dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia”.

    Ionel, CJ.


  8. Paul, tu poate esti neamt si nu stii 🙂
    sau alta natie :))))


  9. Paul, tu poate esti neamt si nu stii 🙂


  10. Desi iti mai scrisesem inainte cu privire la posibilitatea ca blog-ul este un stress adaugat „necazului zilei” (si in acelasi timp marturisind ca sunt un cititor consecvent eu insumi), dupa ce am citit acest post incep sa inteleg ca intr-adevar nu ne este folositor numai noua ci si tie ca scriitor.
    Darul tau este sa comunici si cred ca oameni ca tine nu pot si nu ar trebui sa tina atita creativitate sub obroc ci au nevoie sa se exprime.
    Cit priveste beneficiul pentru noi cei „communication challenged”, cred ca si noi invatam ca se poate….. Poti sa te uiti chiar la lucrurile mici din viata proprie si le folosesti sa te intelegi mai bine pe tine insuti, iar apoi sa inveti sa le comunici si altora.


  11. Andrei, das ist doch murclich, oder? Cineva sa ma corecteze, ca sunt paralel… 🙂


  12. Slava Domnului ca ati decis asa. E in voia Lui. Nu sunt prooroc, dar stiu asta. 🙂
    Intr-o alta zi, cand o sa mai am resurse, ca acum nu mai am, o sa zic si eu de ce revin si citesc zilnic acest blog, ba chiar de mai multe ori pe zi.

    Domnul sa va dea izbanda maine si sa putei da si lua cina cu pace in suflet duminica.


  13. Sa fiti binecuvantat si in acelasi timp sa fiti si binecuvantare!


  14. Mulţumesc, Mircea, Ontzi, Paul, DAniel, Ionutz, Andrei, DAn,

    dar rugaţi-vă, am impresia ca pot gasi un loc in imparatia lui Dumnezeu si pentur bloggeri si pentru bloguri ca un fel de slujire si ca un mod de a ne folosi talantii.

    Sper sa o facem cit mai bine si mai cu folos.

    Aseara am primit o dedicatie interesanta pe care o voi afisa diseara.

    Asa sa ma ajute Dumnezeu


  15. Tot m-am gandit care e liantul care ma atrage si ma tine zilnic pe acest blog. Nu am gasit intocmai un raspuns. Mai caut. Pana atunci il citesc de pe unde umblu ptr noua tehnologie ne da si facilitati benefice. Multumesc lui Dumnezeu ptr el si fratelui Marius ptr timpul, resursele atat materiale cat mai ales intelectuale/spirituale pe care le foloseste.


  16. Nicu S, poate te ajuta http://www.botd.wordpress.com


  17. draga CAlin. M. Si eu ma gindesc care este impulsul care ma face sa scriu zilnic. Cred ca am un raspuns.

    Multumesc pentru gindul incurajator.
    Sint citiva dintre voi care au fost foarte convingatori sa purtam aceasta povara impreuna.

    S-ar putea ca la un moment dat sa se „coclească” chestia asta. Să se învechească şi să nu mai fie ceea ce trebuie să fie.

    Am încredere în voi că atunci îmi veţi spune la fel de onest: „Gata, moşule, ajunge!” 🙂


  18. Din nou ma bucur! Ma bucur enorm ca ati hotarat sa continuati. E ca un dar pe care ni-l faceti noua, celor carora ne este drag si folositor sa va ascultam si sa „va citim”. Peste un timp nu stiu daca voi mai avea acces la net…dar sper sa va pot asculta mai mult. Insa pentru cei care nu va mai pot „auzi” decat pe blog, chiar cred ca se merita sa ramaneti. dar nu imi plac statisticile. nu imi plac si gata.


  19. draga Ela, si daca nu ai acces la net, daca Il cunosti pe Domnul pe care il cunosc si eu, atunci n-ai nevoie de net, sintem in acelasi Duh si … gata.

    Statisticile nu, nu-mi plac nici mie, nici topurile şi totuşi în fiecare an îmi număr anii … la fel este şi cu numărătoarea asta.

    Cînd creşte numărul ăla sună un semnal de alarmă care îţi spune: mai multa grijă!!!



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: