h1

„Mă bate gîndul… „

Octombrie 5, 2007

I-am pus o întrebare Gîndurarului: Cum adică „mă bate gîndul”?

Cum poate să te bată ceva care nu are formă şi greutate?

Cît de tare poate să te bată gîndul?

Gîndul te bate la cap, ca o nevastă cicălitoare? Ca un tată cu palmă grea care-şi ridică copilul de la pămînt cînd îl plesneşte pe fese? Ca o mamă disperată care-şi primeşte fiul acasă la trei noaptea după ce a golănit prin oraş şi îl bate peste cap cu baticul, cu o gestică largă, dar cu atingere uşoară?

Cum te poate bate gîndul? Ca un pantof nou care face bătături, sîcîitor? Ca un picur de ploaie în streaşină? Ca o curea de raniţă soldăţească la drumul lung?

Cum te poate bate gîndul? Cum bate vîntul? Cum bate boarea rea de primăvară sau cea grea de toamnă?

Zilelea astea m-a bătut gîndul!

Foarte tare. Numai în gură şi în cap. M-a bătut cu picioarele şi cu pumnii şi la un moment dat, cînd tocmai dădeam să mă scol, a sărit pe mine şi ne-am tăvălit prin ţărînă dintr-o parte în alta ca luptătorii mongoli, unşi cu grăsime şi praf.

Ne-am luptat ziua şi noaptea. Sînt tot plin de vînătăi.

Gîndul este tare. Dacă-l laşi să crească, se duce repede în sus, cît alţii-ntr-un an, el într-o zi. Ca Făt Frumos creşte sau ca Zmeul cel Viclean.

Cînd e copil e uşor de stăpînit. Dacă şi-o ia în cap, dacă „ţi-o ia în cap”, mai bine zis, atunci ….. atunci e greu.

Aşa, cum vă ziceam, m-am bătut cu gîndul. Zi de toamnă pînă-n seară şi-apoi am luat-o de la capăt. A sărit sîngele pe pereţi.

La un moment dat l-am lovit la încheietura coapsei. Aşa m-a învăţat Cineva. Cică merge-ntodeauna.

Ştiţi cum s-a chircit? Gemea şi nu putea să respire. L-am încălecat, i-am pus căluşu-n gură şi l-am făcut rob, rob ascultării...

M-a privit cu ochii vineţi. Eu gîfîiam într-o parte, el se sufoca sprijinit pe celălalt perete cu petecul ăla de cîrpă-n gură. L-am sufocat aproape că tot voia să devină vorbă. Eu îl încălecasem să devină cuvînt, el, nimic, tot vorbă voia. Eu, cuvînt, el, vorbă şi tot aşa.

L-am dus la socoteală. L-am dus la piaţa de sclavi. Mi l-a cumpărat Cine mă învăţase cum să birui cu el. Zicea că El ştie ce să facă cu el.

I l-am dat şi ne-am dus să prînzim. Mi-a povestit povestea Lui.

El a fost dintotdeauna Adevăratul Gînd devenind Logos.

Anunțuri

9 comentarii

  1. Gandul este ca un supererou, se poate transforma in vorba, fapta, amintire, plan, poate sa’si faca cuib sau sa traga doar un zbor pe deasupra, poate fi ţipător sau transparent, pozitiv sau negativ, puternic sau slab.

    Cum poti sa lupt impotriva gandului? Cu alt gand? Cu o vointa bine conturata? Cu principiile? Cu credinta? Cu ignorarea sau ignoranta? Poti sa’l modelez ca si pe plastelina? Pot sa’l folosesc drept virus si sa’l raspandesc in jurul meu?

    Gandul vine din mine sau din exterior? Ma reprezinta cand e bun si ma invadeaza cand e rau?


  2. Gîndul trebuie luat prizonier si facut rob ascultării de Cristos.

    Gîndul vine şi de la noi, uneori „celălalt” se uită la noi şi cînd vede ce gîndim se miră, probabil spunînd

    „cehstia asta nici chiar mie nu mi-ar fi trecut prin cap”


  3. Luptă grea. Te epuizează şi de secătuieşte de puteri. Şi măcar dacă ai birui, şi să rămâi epuizat şi fără puteri. Dar nu iese tot timpul.
    Cum îl faci rob ascultării? Cum îl faci rob ascultării cât mai devreme? Înainte să distrugă, să dărâme, înainte să nu mai ştii ce e drept şi ce nu, ce e de la tine, ce e de la El, ce e de la „celălalt”…? Cum îţi opreşti mintea la timp?
    E înţelept să te lupţi cu gândul? Dar oare îl poţi face rob fără luptă?


  4. Noi rasturnam izvodirile mintii si orice inaltime, cari se ridica impotriva cunostintei lui Dumnezeu; si orice gind il facem rob ascultarii de Hristos. 2 Corinteni 10:5

    Gindul celui nebun nu este decit pacat, si batjocoritorul este o scirba pentru oameni. Proverbele 24:9

    Cind ginduri negre se framinta cu gramada inlauntrul meu, mingiierile Tale imi invioreaza sufletul. Psalmii 94:19

    Cerceteaza-ma, Dumnezeule, si cunoaste-mi inima! Incearca-ma, si cunoaste-mi gindurile! Psalmii 139:23


  5. Dar ce facem daca gandul este mai tare decat noi?


  6. Nu-i mai tare decît Cristos, Andy!

    Scriptura spune să ne facem gîndurile roabe ale ascultării de Cristos, nu roabe ale ascultării de noi, atunci ar fi yoga.


  7. […] Către o critică estetică “pocăită”? October 7th, 2007 Azi e duminică. Mă bate alt gînd şi nu vreau să îl las să crească prea tare ca să ajungem iar la bătăi cu strigături (eu cu […]


  8. Eu sunt Anti-

    Anti-eu. Am niste ganduri care se bat in mine si sunt impotriva lor, dar uneori parca gandul invinge si atunci parca nu mai stiu cine sunt eu. Un tip mi-a zis odata: „Be true to yourself, but be true to your true self”. Atunci mi se parea ca abereaza, dar in timp am inteles ce-a vrut sa zica si cand nu mai stiu cine sunt, fac liniste, ma intorc la adevaratul Eu, la cel care sopteste in mine si ascult. Dupa aceea stiu cine sunt si sunt impotriva celui care pretinde ca sunt eu si atunci sunt Anti-eu.


  9. […] e duminică. Mă bate alt gînd şi nu vreau să îl las să crească prea tare ca să ajungem iar la bătăi cu strigături (eu cu […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: