h1

„Dedicatie cu ocazia deciziei Patratosului…”

Octombrie 6, 2007

Ieri am primit o dedicaţie. Iarăşi de la cine nu m-am aşteptat.

Celebrările astea două, 1 an de bloggind 2 sute de mii de vizite, 4 sute de posturi şi 5 mii de vizite, mi-au adus o mulţime de surprize.

Am deschis cadourile ca un copil rîzgăiat. M-am simţit ca alintăturile alea de copii duşi la MacDonalds „ca să le facă ziua de naştere…” 🙂

Cînd deschid pachetul „Cuvintelor la schimb”, ce văd?

O dedicaţie de la Alin Cristea.

„Dedicaţie cu ocazia deciziei Patratosului

.de a continua sa scrie pe blog…

(spre linistirea mea si a altora care ne intrebam cum sa facem sa copiem blogul)

…si de a ne suprinde (ne) placut si in anul care „vine, vine, calca totul in picioare…”

O, om!… ce mari raspunderi ai
de tot ce faci pe lume!
– De tot ce pui in scris sau grai,
de pilda ce la altii-o dai,
caci ea mereu spre iad sau rai
pe multi o sa-i indrume!

Ce grija trebuie sa pui
in viata ta, in toata,
caci gandul care-l scrii sau spui
s-a dus… si-n veci nu-l mai aduni,
dar vei culege roada lui
ori viu, ori mort odata.

Ai spus o vorba! – vorba ta,
mergand din gura-n gura
va veseli sau va-ntrista,
va curati sau va-ntina,
rodind samanta pusa-n ea
de dragoste sau ura.

Scrii un cuvant! – cuvantul scris
e-un leac sau e-o otrava!
Tu vei muri, dar tot ce-ai zis
ramane-n urma-un drum deschis
inspre Infern sau Paradis
spre-ocara sau spre slava.

Arati o cale! – calea ta
in urma ta nu piere.
E calea buna sau e rea
va prabusi sau va nalta,
vor merge suflete pe ea
spre rai sau spre durere.

Traiesti o viata – viata ta
e una, numai una,
oricum ar fi tu nu uita
cum ti-o traiesti vei castiga
ori fericirea-n veci prin ea
ori chin pe totdeauna!…

O, om! – ce mari raspunderi ai
tu vei pleca din lume!
Dar ce scrii azi, ce spui prin grai,
ce lasi prin pilda care-o dai,
pe multi, pe multi mereu spre rai
sau iad o sa-i indrume.

O, nu uita!… fii credincios
cu grija si cu teama!
– sa lasi in urma luminos
un grai, un gand, un drum frumos! –
Caci pentru toate ne-ndoios,
odata, vei da seama!…

Traian Dorz”

Eh, s-ar putea să fie şi plăcute şi neplăcute. La scriituri mă refer. Depinde pentru cine.

Singura mea grijă este să fie plăcute Domnului toate posturile astea.

Un lucru e clar: De cînd a început Cubuletz să îmi citească blogul, înainte, după şi tot timpul, mi-a mai citit Cineva fiecare cuvînt: El Însuşi.

Ei, de aia mă temeam eu cel mai tare să continui…

4 comentarii

  1. O dedicatie excelenta. Fie sa luam toti aminte la ea. Cred ca aceeasi raspundere o avem toti copiii lui Dumnezeu, fie ca avem sau nu blog, fie ca predicam sau nu, fie ca scriem carti sau nu, fie ca predam sau nu… dar gandul nostru, vorba noastra, fapta noastra este vazuta si ii atinge si afecteaza pe cei din jurul. Sa ne ajute Domnul sa influentam in bine pe cei din jurul nostru prin tot ce facem.


  2. Da, Nicule, o dedicatie cu adevarat buna, care ne aduce aminte ca vom da seama de orice vorba nefolositoare.
    Eu am aici vreo 120.000 de cuvinte.

    Judecata mea va fi un pic mai lunga… aveti răbdare, staţi la rînd…

    Mă rog lui Dumnezeu să îmi dea gîndurile cele bune.
    Am nevoie de un singur lucru ca să pot continua:

    „Paharul meu este plin de dă peste el”


  3. Dragă Pătrăţosule!

    Se cuvine să îţi zic şi eu „Happy blogging! pe lângă toţi ceilalţi care au făcut-o deja. Mă bucur tare mult că n-a ieşit ca în parodia mea cea buclucaşă! Sincer, aş fi resimţit în mod dureros un eventual abandon. Lumea noastră, a celor care veghează (şi) netul ar fi devenit mult mai săracă. Cred că oricine ar fi plecat din nou la drum, de la zero, ar fi fost talonat îndeaproape de un gând greu: „până şi Pătrăţosu’ a trebuit să renunţe”. Slavă Domnului că nu e aşa!

    Cred că atât primul mandat, cât şi cel de-al doilea, se aplică şi în cyberspace. Creşteţi, înmulţiţi-vă, umpleţi pământul… mergeţi în toată lumea… Lume multă pe net în ziua de azi, poate nu ştim încă cum să ajungem la ea, dar măcar încercăm. Între timp, hai să mai creştem, să mai umplem puţin din gol. Până nu se umple cu ce nu trebuie. Copiii noştri au nevoie de alternative. Fiindcă ei sunt iGeneration şi trebuie să veghem să devină ChristGeneration.

    Probabil că unii sunt trişti din cauza deciziei tale, dar cei mai mulţi se bucură, chiar şi unii care te mai contrează, care poate nu sunt întotdeauna de acord cu tine, dar cărora le place să bea din când în când o cafea în sufrageria ta virtuală. Până când, undeva, cândva, pe-o gură de rai, vom petrece o veşnicie împreună. Fără vreo intrigă mioritică, între baciul moldovean şi cel ungurean… Psst!… am uitat că s-a închis subiectul!

    Ne mai blogorisim noi!


  4. Draga Mihai,
    nu-i nici o supărare. Ne-am mai contrat noi! 🙂
    Da, abandonul meu ar fi însemnat un semnal prost pentru mai mulţi şi în multe direcţii, ai intuit foarte bine mecanismele deciziei mele.
    În primul rînd pentru studenţii mei, pe care îi îndemn la disciplină, consecvenţă, perseverenţă etc.

    Da, mi-ar place să văd mai mulţi blogeri serioşi, disciplinaţi etc., eu sînt doar un deschizător de drumuri. CA Alecsandri în poezie sau ca fraţii Văcăreşti (nu-mi place nici Alecsandri, nici fratii V.), astept sa se ridice Eminescu-ul blogurilor evanghelice. Cine ştie, poate la ora asta se spală pe dinţi şi habar-n-are că va fi cel mai mare blogger român 🙂

    Da, cu siguranţă unii sînt trişti din cauza asta. Asta nu cred că este vina mea. E vina lor. Nici demisia nu mi-o dau de unde vor dînşii 🙂 Cine ştie cunoaşte despre ce vorbesc.



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: