h1

Către o critică estetică „pocăită”?

Octombrie 7, 2007

Azi e duminică. Mă bate alt gînd şi nu vreau să îl las să crească prea tare ca să ajungem iar la bătăi cu strigături (eu cu gîndul, cum am mai păţit 🙂 ).

Ce fac dacă găsesc, spre exemplu, o poezie proastă? Publicată. M-am mai dat la un poetaş care nu-şi merita numele, dar ce mă fac dacă descoperirea mea este „alor noştri”? Ce să fac dacă găsesc pe Cuvinte la schimb, spre exemplu, un frate drag care suferă în formă şi ideaţie?

Să îl iau pe Ionatan, că are un nume deja, poate nu se supără. Dacă scrie o poezie proastă? Ce fac? Spun că e bine pentru că mi-e prieten? Vorbesc întîi între mine şi el, ca să respect Matei 18? Dar poezia e publicată, dragii mei! Porumbelul a zburat.

Ce să fac dacă am ajuns deja la convingerea fermă că Adi. G. n-are ce căuta în interpretare muzicală? Poate să cînte în biserică, să Îl laude pe Domnul cum doreşte, dar promovarea lui pe unde radio s-ar putea să facă deservicii mari muzicii pop-folk-„mnşc” în general. Nu-l ajută vocea, compoziţiile lui sînt previzibile. Ce trebuie să fac? Bucata muzicală e înregistrată. E deja în spaţiul public şi poluează sonor maşinile noastre. Să mă fac că nu aud? Dacă mă întreabă studenţii să zîmbesc „blînd”, spunîndu-le că „şi el îl iubeşte pe Domnu”?

Să merg să discut între mine şi el?

Noi evanghelicii nu avem o critică estetică conturată. Nu avem o şcoală de critică literară, muzicală, de film. Punct. De-asta am luat aşa de repede de bun filmul lui Mel Gibson (meseriaş făcut, dar cu un mesaj discutabil, l-am criticat, bine că regizorul nu e de-ai noştri, că avem scandal 🙂 ) şi n-avem nici o reacţie la discutabila producţie realizată după Evanghelia lui Luca. (Îmi veţi spune „tu ai habar cîţi l-au cunoscut pe Domnu prin filmul ăla?”. Aia este altă discuţie, nu vreau să intru în ea acum. )Aşa se explică şi multele creaţii discutabile (aici m-am autocenzurat, e de vină noul ambreiaj pe care l-am schimbat la 200.000 🙂 ) care apar pe posturie noastre de radio sau în literatura pe care am început să o scriem.

Puteţi, vă rog, să îmi daţi exemplu de un roman creştin bun? Romanesc. Citibil! Fără iz de telenovelă şi care să producă scurte smiorcăieli sentimentale.

Un album muzical care să fi „rupt gura tîrgului” prin calitatea muzicii, versurilor? Românesc. Ceva care să stea în topuri alături de celealalte albume ale altor artişti, dar remarcabil prin calitatea artistică? Am văzut ce s-a întîmplat cu Vitamina C.

Din cauza temerilor noastre de a face critică artistică „fraţilor şi surorilor” am ajuns în situţia în care înghiţim orice „că-i despre Domnu Isus”, că „ce-o să zică lumea dacă îl criticăm?”. Sîntem în situţia în care promovăm mediocritatea şi lălăiturile, micile improvizaţii de salon, poezia de cenaclu literar de şcoală generală, muzica compusă prin garaje numai pentru „că-s de-ai noştri”.

Greşit. Este calea cea mai sigură pentru ghettoizare şi crearea unei subculturi în care cei mai străluciţi dintre noi să fie submediocri faţă de standardele de calitate general acceptate.

Ah, o să spuneţi: „păi ce noi îi cîntărim pe fraţii noştri după valorile lumii?”. Nu, dar un Mi bemol este Mi bemol oriunde şi a-l lua exact nu este o chestie de pocăinţă, ci de tehnică, fie că eşti în Biserică sau la un concert rock. A falsa n-are nimic de-a face cu pocăinţa, a cînta prost la un instrument este o chestie condamnabilă, dacă vrei să devii star, înregistrat şi promovat. Dacă stai cuminte şi cînţi sub duş, n-are nimeni nici o problemă, dar în momentul în care creatorul şi creaţia doresc „să iasă” din cămăruţa de părtăşie, atunci avem o problemă şi aici mă bate gîndul să încercăm să formăm o şcoală de critică estetică pentru creaţiile noastre.

Ce însemnă critica artistică? Cum poate deveni aceasta constructivă?

Ei, tocmai începusem un proiect pe tema asta în cadrul cursului de literatură religioasă pe care îl predau studenţilor mei. Era o propunere de estetică literară creştină, dar după întîmplările din ultimele zile, după care mi s-a recomandat ca actele din spaţiul public să fie tratate în privat, încep să mă tem să mai spun orice ar putea fi considerat „atac la persoană”.

Ce să fac? Spunem lucrului prost „rău” sau, în numele dragostei, încercăm să acoperim găurile şi îl prezentăm ca o producţie literară, muzicală excelentă, spunînd răului „bine” şi întunericului „lumină”.

Nu cred că în domeniul creaţiei artistice „intenţia contează”. Cineva poate să fie foarte bine intenţionat. Excelent, atunci să se apuce să-l laude pe Domnul făcînd altceva.

De asemenea, nu cred că aş încuraja să meargă la studioul de înregistrări chiar dacă îmi spune: „asta ştiu eu să fac cel mai bine, asta fac”. Cel mai bine pentru tine poate însemna prost pentru alţii.

Dragostea creştinească şi îngăduinţa intră în conflict cu sistemul nostru axiologic?

Oare nu este asta o altă cale, mai lungă, mai ascunsă, mai subtilă spre o altă formă de fariseism şi făţărie?

Mă lupt cu gîndul acesta. Este încă mic, este încă educabil.

110 comentarii

  1. „Dragostea creştinească şi îngăduinţa intră în conflict cu sistemul nostru axiologic?”

    Religia are un marele rol in societate, anume sa-i faca pe oamenii simpli sa se multumeasca cu putin, sa creada ca si putin e foarte mult.

    Dupa parerea mea, e inutil ce ai scris.


  2. erata: mare rol 🙂


  3. Balauru, eu nu zic că-i inutil, eu zic că oricum nu mă ascultă nimeni.

    În rest, cu religia…. părerea ta.
    Părerea mea este că nu sînt de acord cu părerea ta. 🙂


  4. Dacă prin religie se înţelege set de practici bazate pe conştientizarea realităţilor spirituale destinate creării disciplinei spirituale comunitare şi individuale, atunci religia îşi are rostul.

    Înţelegerea învăţăturilor Scripturii cere dedicare. Dacă, din nou, dedicarea este ancorată în înţelegerea realităţii spirituale, atunci învăţătura va fi „grea” ca smochin plin de roadă bună care astâmpără foamea şi întăreşte trupul. Partea „fenomenală” a învăţăturii despre Dumnezeu se adresează atât minţii cât şi inimii, dar nu uită de suflet.

    Pentru a discerne adevărul este nevoie de înţelepciune. Apostolul Iacov îndeamnă ca acest tip de înţelepciune să fie cerut de la Dumnezeu pentru că nu există în om, şi nu poate fi creată de om. Iată cum se face că biserica discerne lucruri care sunt descoperite (nu în sensul de descoperire asemenea revelaţiei Scripturale ci o aducere aminte şi o legare a informaţiilor în aşa fel încât realitatea situaţiei să devină cât se poate de evidentă) de Duhul Sfânt, dar care sunt ininteligile şi imposibil de însuşit, sau de interiorizat de cei nemântuiţi.

    Învăţătura Scripturii nu este uşoară. dacă ar fi nu s-ar fi scris atât de mult. Orice om, de orice vârstă poate înţelege mesajul fundamental al Scripturii, dar nu toţi pot înţelege totul despre Scriptura. De aceea Dumnezeu i-a dat pe învăţători şi păstori…

    e multă „greutate” în Cuvânt…cu atât mai mult cu cât Cel care L-a scris este viu.


  5. Eu nu cred ca e inutil ce ai scris si nici ca nu te asculta nimeni. Noi crestinii ar trebui sa fim primii in toate si orice facem sa facem cu excelenta. Mai ales ca noi ar trebui sa facem totul ca pentru El. Pai pentru El nu putem face orice, oricum, nu putem face lucruri de mana a doua slabe calitativ…etc. Vrem sa iesim din umbra, din anonimat, vrem sa aratam ca pocaitii nu sunt inculti…si asta nu o putem face prin falseturi. Dar in acelasi timp e sensibila problema cu fixarea criteriilor de apreciere… Intrebarea e: Dupa ce standard vor fi ele fixate? Al cui „cel mai bine” si „cel mai prost” se va lua in calcul? Cine va hotara ce e cu adevarat arta? ….Sunt multe la care trebuie gandit si cantarit cu obiectivitate si nu numai…….dar merita gandit.


  6. Da, Ela, chiar, care sînt standardele.
    Nişte prieteni la care ţin mult au încercat să facă un fel de platformă-program pentru poezia creştină contemporană.

    Am aşteptat-o şi o aştept încă cu mare emoţie.
    Aici trebuie incluse şi standarde de calitate, cu siguranţă.

    De acord cu tine, trebuie să batem spre excelenţă.
    Atunci, paradoxal este şi nu-mi pot explica deloc de ce arată cum arată, se aude cum se aude, sună cum sună, pictura, muzica, poezia noastră.

    De ce?

    Pentru că între noi nu sînt mulţi înţelepţi în felul veacului?
    NUUU!

    pentru că între noi sînt mulţi care şi-au îngropat talanţii în nisip şi aşteaptă ziua judecăţii ca să îl scoată din ştergtar şi să îl dea nefolosit Stăpînului care vine să secere de unde n-a semănat.

    Cumplită zi în care Domnul ne va cere picturile pe care nu le-am pictat, poeziile pe care nu le-am scris, sculpturile pe cxare nu le-am cioplit, romanele la care n-am asudat.

    Cumplită zi.

    … şi blogurile pe care nu le-am scris 🙂


  7. daca un crestin s-ar apuca sa scrie romane in stilul lui Umberto Eco (la ei) sau a lui Petru Cimpoiesu (la noi), sigur ar fi condamnat ca unul care „se aseaza pe scaunul
    celor batjocoritori”; parerea mea proprie si personala e ca acest scaun e foarte confortabil 🙂 (dar nu e etic) 🙂
    mi se pare ca in bisericile noastre este prezenta o teama de a gindi cu capul propriu, in lumina Bibliei, nu ca Kant 🙂 si mi se pare de asemeni, sper sa gresesc, ca nu prea avem curajul sa ne folosim imaginatia (desi uneori, folosind-o, rid singur si crede lumea ca o problema la mansarda); acesta este motivul pentru care cred ca nu vom vedea prea curind o mare creatie literara scrisa de unul dintr-ai nostri.


  8. Da, ai dreptate, Ionut, dacă eu m-aş apuca să scriu un roman autobiografic ar spune lumea că am înnebunit.

    DAcă aş scrie un roman aşa cum îl vreau eu.. ..

    dar uite care-i planul. Romanul este deja în sertar. este un roman de dragoste. Autobiografic.

    O să vă spun unde l-am pus. Îl las soţiei să îl publice după ce mor. Sînt sigur că nici ea nu va dori asta. 🙂

    Dar vă spun unde-l pun.
    Îl publicaţi după ce mor!

    O să mă întorc ca un ventilator în mormînt de rîs văzînd reacţiile fariseilor şi cărturarilor 🙂 la apariţia romanului.


  9. roman crestin romanesc- „Funiile dragostei”:D sau „Dumnezeu imi cunoaste masura”, mi se par de calitate:)
    si album cred ca Bornagain cel cu Dincolo de nori?:D ce ziceti de ele?


  10. O cunosc bine pe autoarea lui „Dumnezeu îmi cunoaşte măsura…”

    Ea este mai fascinantă ca romanul.
    Trust me!
    Silvia este o fiinţă absolut fascinantă, cu un dar de povestitor şi cu un optimism, ambele ieşite din comun.

    Dar… deocamdată numai producţii cu mult „roz bonbon”. No offense!

    Viaţa are mai multe culori şi mai multe tipuri de personaje decît cowboy-ul cu pălărie neagră şi cel cu pălăria albă.

    Viaţa are mai multe feluri de sfîrşit decît happy end-uri….


  11. :)))))


  12. Hei, Pătrătosule, ce faci, îmi iei painea de la gură?!
    Dar câtă dreptate ai… Tocmai citeam nişte producţiuni ce se pretind a fi poezii. Tot nu se înţelege că una e literatura, şi alta, zidirea bisericii. Bine că explici şi tu, că eu m-am săturat… Îţi mulîumesc că-mi ridici aşa de elegant mingea la fileu.

    Am un articol pe blog (am eu mai multe la temă, dar îl recomand pe ăsta: http://ionatan.wordpress.com/2007/05/26/cerere-si-oferta/
    unde încerc să explic ce gândesc eu în această situaţie.
    Din păcate, copii teribili – şi nu numai copii – din bisericile noastre, care cred că tot ce zboară se mănâncă, inclusiv Duhul Domnului, nu pot fi convinşi că poezia – fiindcă asta e specialitatea mea – necesită nu doar talent (şi nici măcar nu e cazul la cei mai mulţi dintre teribilii ăştia) şi Duhul Domnului, ci şi multă muncă şi experienţă, ca orice meserie… creştină.


  13. Ionatan, drag prieten, ai dreptate.
    pentru poezie nu trebuie doar talent, nu trebuie doar dicţionarul cu neologisme şi nici măcar hărnicia singură nu este de-ajuns.

    Mulţi cred că poezia „îţi vine”, şi dacă nu „te poţi ţine”, îi dai drumul şi gata.

    Nu, nimic nu vine de la sine. E foarte multă muncă, pregătire.

    Nu ştiu cum se pot gîndi unii să scrie poezie fără să fi citit poezie.

    Nu ştiu cum pot unii să se gîndească la scris fără să fi citit.

    Le „vine inspiraţia”.
    Este şi ceva bun în chestia cu copiii teribili. După 25 de ani le trece. Brusc şi dintr-o dată.
    Slavă Domnului!
    este ca şi cum Dumnezeu ar roti de un buton. Swich Off!
    Gata!

    Aşa a scăpat lumea de o mulţime de poetaşi rataţi.

    cine continuă să scrie poezie şi după 30 de ani are şanse să gîndească despre sine că ar putea într-o bună zi să absolve şcoala de meşteşugit cuvinte.


  14. ok.Poate sunt doar bunicele, dar Ionut, ca sa poti sa razi trebuie sa le fi citit/ascultat in prealabil + sa scoti ceva mai bun la interval.
    i dare you.


  15. Adi G e Adi Gliga ? 🙂

    Hmm O formatie romaneasca care scoate calitate cred ca e Born Again.Au vreo 3 albume originale cu continut teologic si armonie.

    Romane nu stiu, dar daca se poate vb de nuvele, Steinhardt aminteste La tiganci ca fiind plina de incarcaturi spirituale.


  16. E adevarat ca evaghelicii au o preconceptie legata de conceptul de criticare.


  17. Mare lucru si estetica asta, dom’le. Scrie unu’ o poezie/cantec. O citeste/canta cuiva apropiat, prieten, ruda, n-are importanta. Ca sa nu-l supere, ala zice: „Tii, da frumoasa e, de ce n-o spui/canti in biserica? Ce s-ar zidi fratii/surorile.” Si uite-asa iese productiunea in public. Si fratii/surorile napadesc mai apoi pe autor. Simtul lor estetic anesteziat de versificatii si lalaielile obisnuite ii imping sa-l incurajeze: „Sa mai scrii/canti ca tare frumos a fost.” Si incepe autorul sa creada ca intradevar are talent si chemare. Aproape ca se gandeste sa lase meseria cu care aduce bani acasa si sa se apuce de scris/compus. Se mai gasesc doi-trei „esteticieni” de ocazie sa-l incurajeze sa publice/inregistreze si un sponsor cu finantarea si gata treaba. Avem volumul/albumul. Pleaca cu el in promovare, pe la amvoane, pe la intruniri. Si uite-asa ajungem sa punem in CV-uri puzderie de op-uri sau albume. Ca sa nu mai vorbim de cat de sus i s-a ridicat intre timp organul mirosului autorului in cauza…


  18. continuare:
    si, Doamne fereste, sa-i zici ceva de lipsa de talent sau chemare ca iti da cu stiva de carti/CD-uri in cap (evident, nu la propriu, ca suntem pocaiti). Cum sa faci critica pe blog? Ai ceva cu el. Tu ce-ai scris/compus?, te va intreba. N-ai dreptul sa discuti. Mai intai sa ai o gramada comparabila de lucrari si abia atunci poti vorbi.


  19. draga Cristi. B, ce imaginezi tu este foarte aproape de realitate.

    Am incercat sa opresc o astfel de cintareata si sa imi exercit „darul de descurajare” pe care Dumnezeu mi l-a dat.

    A fost greu, mai ales ca era doamna si veche in bransa.

    N-am reusit!
    Dupa ce i-ai facut cuiva vint… salut. … se tot duce pe calea celebritatilor de sătuc.

    Emanuel, ştiu Born Again, da, au un sound mai bun ca alţii, cu versurile stau mai prost. Prea facile, prea dau uşor cheia la poezie.

    Criticarea la noi la romani.. o problema. Ori o facem cu rautate, si atunci au dreptate scepticii, ori nu o facem … decit cu altii, fara confruntare, si atunci sintem birfitori, ori nu o facem deloc, si atunci sintem nepasatori sau … de ce nu, incompententi.
    Nu toata lumea poate critica. Si pentru asta trebuie competenta.


  20. da’ poate rideam de ce-am scris eu…:)
    fiecare cu darurile si talentele lui; n-am pretins niciodata ca sint poet, compozitor sau romancier…dar sa nu pretinda nici alti mediocrii ca mine 🙂
    dar de ce sa mai comentez literatura, ca doar nu-i de competenta mea, la o adica.


  21. draga Ionut, fiecare barbat are dreptul sa devina poet cel putin o data in viata: cind este la inceputurile dragostei lui.

    Dupa aceea devine „cititor”. Cititor în ochii iubitei, cititor de gînduri…

    Din păcate unele căsnicii mor pentru că unii bărbaţi devin poeţi pentru cîteva seri, după care devin cititori de „Sportu”.

    Acolo se termina totul!


  22. :))))


  23. Păi, cred că ai un talent de a pune punctul pe i.

    Dar dacă ne culturalizăm copiii cu mandolina, nu putem avea pretenţii ca ei să devină competitivi în muzica ce se caută pe piaţă la ora asta. Puţinele excepţii nu sunt decât o confirmare a regulii.

    Totuşi avem şi muzicieni buni, pe nişa lor, dar nu sunt foarte cunoscuţi, din cauza unei probleme mari. Muzica lor e taxată de cei din biserici drept „lumească” iar de cei din lume drept „pocăită”, aşa că nu găsesc suport pentru a-şi promova creaţiile.

    Aş aminti aici pe Emil Kindlein (sorry, e din Timişoara…:-)). Cântă folk şi rock de o foarte bună calitate, iar după părerea mea, ceea ce reprezintă Ionatan pentru poezia românească reprezintă Emil pentru muzică. Adică e apreciat doar de cunoscători şi ignorat de ceilalţi. Emil a participat la diverse concursuri laice, unde a luat mereu premii. Dacă îmi aduc aminte, acum vreo 10 ani a luat premiul II sau III la „Om Bun” al lui Victor Socaciu. Compune muzică, versuri, până şi muzică pentru copii, (care e foarte nostimă, fără a fi ‘childish’) cântă şi în engleză pe versurile lui James Blake… Şi nu foloseşte versificaţie gen vitamina Tze. Este cu adevărat un muzician, dar păcat că nu va avea şanse să concerteze vreodată în faţa studenţilor tăi. 😦


  24. daca va spun ca abia astept sa va citesc romanul, sa nu intelegeti prin asta ca abia astept sa muriti! 🙂


  25. :)))


  26. Andrei, cred ca stiu ce urmeaza sa iti spuna: stai sa vezi cand te apuci tu sa traiesti unul ce bine o sa fie… 🙂


  27. hazliu, frate, hazliu


  28. Draga Ionut, nuuuu… nu trebuie sa mor eu, ca si daca mor…
    trebuie sa te insori tu.
    Nu-l vei putea citi neinsurat.
    este ca Cintarea Cintarilor. Trebuie sa fii insurat ca s-o pricepi. Altfel nu se poate.


  29. Draga Mihai, stiu de Emil, sper ca vorbim de aceeasi persoana.

    si totusi ma incapatinez sa spun ca … mai avem un pic pina unde-ar trebui.

    Habar-n-ai ce cint eu!!! 🙂
    Habar-n-ai cine si ce le cinta studentilor mei! 🙂
    Nici ce asculta!
    Trust me!

    Te „esprimezi” in necunostinta de „motif”

    Pe de alta parte.
    Nu toata muzica este de cintat in biserica.

    eu, spre exemplu, nu imi cint muzica la biserica pe care o pastoresc.
    Asta este alta treaba.

    Problema pe care am ridicat-o eu este CALITATEA.
    Continui sa afirm ca avem o criza mare de talente si de muzicieni cu tehnica buna.

    Sa luam un domeniu tabu: bateria.
    Se pare ca am avut un baterist bun si acela a murit anul acesta intr-un accident de motocicleta.

    In rest, toti bateristii pe care i-am vazut pina acum erau un fel de „micu tobosar”. Penibili, penibili!
    Mai bine foloseau betele alea ca scobitori.

    hai, inca ceva. Ca la baterie nu ma pricep prea ..
    Chitaristi?
    Tohu va bohu! Pustiu şi gol, ca la începutul creaţiei.
    În afară de acorduri tonica, dominanta, subdominanta, am mai vazut niste solo-uri cu waw waw-uri care imitau Compactul sau Irisul si cam atit.

    Nu mă trimiteţi, vă rog, la fraţii Decean sau la alte trupe de genul asta. I-am văzut in direct.

    Voci? Voci?
    N-aud!
    Asta înseamnă că stau bine cu nervii 🙂


  30. frate Marius, eu 50% sint insurat, ca eu am spus Da 🙂


  31. Eu am organizat cândva un concert la care a venit Emil împreună cu un baterist pre nume Adilică Şchiopu (sorry, tot timişorean!… ce să fac dacă niciun orădean nu m-a impresionat la muzică, încă? 🙂 Poate că n-am avut şansa să te ascult!).

    Pot să spun în cunoştinţă de cauză, fiindcă m-am ucenicizat în tinereţe cu Deep Purple, Pink Floyd, Led Zeppelin şi alţii din acelaşi gen, că Adilică al nostru e băiat de soi. A dat un recital solo de nu se auzea nici musca, de parcă eram la operă şi nu la un concert rock. Nici vorbă de ‘micul toboşar’.

    Părerea mea este că avem totuşi talente, dar în lipsa unui cadru în care să se exprime şi să găsească apreciere pentru ceea ce fac, ori se pierd în lume, ori se lasă de sportul acesta, fiindcă ei nu sunt de acord să migreze spre muzica comercială de ‘pocăială’.


  32. Apropos de muzica noastra comerciala: de ce fratilor nostri le place muzica de aia de scoate doua albume pe zi? Se simt mai putin complexati de lipsa de cultura muzicala sau aia e buna de ascultat orinde si oricand (gen: la cules, pe bicicleta, la coada la brutarie, etc.). Pe cand un pas mai marisor spre putina cultura muzicala in biserici. Am fost la un prieten si m-a chemat sa vad ce muzica asculta; eu, ca un roman patriot am spus ca nu ascult muzica englezeasca. Dupa ce mi-a pus cateva formatii gen Cathidros(scuze daca nu se scrie asa) am ramas lipit de ecran. Ce shtiau sa cante aia …


  33. Dacă pe cineva îl interesează un baterist sadea, să încerce să asculte Dream Theater. Şi dacă cineva vrea să ia exemplu de chitarist să caute tot la aceeaşi formaţie.


  34. Bai, voi sinteti o comunitate de pocaiti?


  35. Am citit si eu poezii scrise f.f.prost, agramat, dar publicate…mi-era rusine! mi-am adus aminte de versul lui Eminescu „e usor a scrie versuri/cand nimic nu ai a spune/ insirand cuvinte goale/ ce din coada au sa sune”.Si din motivul asta nu citesc literatura scrisa de”noi”.
    a citit cineva „Incognito”? – romanul lui Petru Dumitriu (cel care a scris „Cronica de familie”-roman interzis/ars dupa ce a fugit din tara). As fi vrut ca PD sa fi fost pocait…


  36. Intrebare: care e/ar fi reteta unei literaturi crestine – protestante, mai exact, baptiste, mai specific – de calitate?
    si ce ingredient ii confera calitate?
    Raspunsul sa-l extrapolam la toate formele de expresie artistica (inclusiv pictura,sculptura)?


  37. Eu cred că problema este educaţia estetică.
    Marea masă a „pocăiţilor” nu au citit şi nu citesc literatură universală, nu ştiu să recite măcar o strofă de poezie, nu au ascultat şi nu ascultă altă muzică decât cea „creştină românească”.
    Majoritatea nu au fost niciodată la un concert simfonic, nu au auzit un cor de Requiem…
    Cu ce să compare propriile lor „creaţii”? Ei nu ştiu care este excelenţa.
    Cum facem educaţie estetică?


  38. da, Balaurule, aşa ne porecleşte lumea.

    Ioa, pentru tot există un început, nu ar trebui să ne mai complacem în starea asta.

    Cred că şi tu exagerezi un pic. S-a dus vremea cînd majoritatea evanghelicilor admirau performanţele unui lăcătuş mecanic, muncitor categoria VII-a ca cel mai strălucit dintre ei sau la o asistentă medicală care era considerată, intelectuală. Nu fie cu supărare, n-am nimic cu muncitorimea. Mama a fost asistentă, o rudenie lăcătuş mecanic, priceput om.

    Acum avem o gramadă de cultivaţi cu diplome. E adevărat, unii tot analfabeţi d.p.d.v cultural, dar cel puţin au fost duşi cu forţa la concertele simfonice şi, din snobism, mai cumpără „PAtapievici-Pleşu-Cioran-Liiceanu-etceterao”, ca să fie acolo în biblitecă, că dă bine la musarfiri.

    Situaţia nu este aşa de neagră cum spui tu, mai citeşte lumea, se mai duce la concerte. La noi, la Emanuel, la concertele de muzică clasică e plin întotdeauna, n-ai unde să pui maşina.
    La filarmonică mă întîlnesc cu mulţi evanghelici.

    Nu asta-i criza cea mai mare acum, lumea a început să se cultive.
    Problema este cu instituţiile care promovează mediocritatea. Studiouri de înregistrări, radio etc.


  39. Cipri, şi poezia românească laică este în criză. Aşa că nu te îngrijora. Moare şi capra vecinului,

    ca un poet să fie de succes azi trebuie să scrie despre orificii, organe, lichide, scursuri, orgii, decapitări, violuri. S-au dus opzeciştii. Am mai publicat un post despre poezia douămiistă, muststr-o Domnul şi pe poeţii ei, de asemenea.

    Cîteva aventuri printr-un parc în întuneric şi gata, „ai muză”.


  40. protestantii din afara Romaniei se pot lauda cu multi scriitori; o carte care mi-a placut foarte mult, chiar daca este de mici dimensiuni, scrisa de un calvinist, este „Dr. Jekyll and Mr.Hyde”, a lui Robert Louis Stevenson (in engleza, ca nu stiu daca a fost tradusa)…recomandata tuturor calvinistilor 🙂


  41. Nu-s ingrijorat…pt ca nu ma mai preocupa(de cand auzeam versurile poetei din CJ -LD- la RVE, aceeasi textura,aceleasi teme, o „Speranta” a poeziei baptiste autohtone).
    Dar apreciez efortul tau de a initia si educa studentii pt a putea discerne si crea calitatea.
    Pt mine a contat de o mie de ori mai mult mentionarea ta de catre C.B. si Alex, aportul tau la Septuaginta(si de asta-mi pare rau acu’ ca n-am ramas la UEO sa studiez greaca/latina cu tine – incerc acum la FAM -CJ, dar nu mai am 25 de ani!), decat toate poeziile si romanele protestante romanesti contemporane.


  42. Da, am generalizat ceea ce văd în jurul meu. Am stat prea puţin prin mediile creştine din vest sau din Bucureşti. Ştiu cum e la Braşov doar.


  43. Pt. Ionut Purel: cartea e tradusa de mult, o citisem in gimnaziu, in preajma anilor ’90(vezi si „Comoara din insula”).
    Pt.Patratosu: nu sursele mizere ale poeziei actuale laice ar fi problema…si Baudelaire si-a gasit tot „pe-acolo” muza, nu-i asa?


  44. la ce editura? eu sint mult mai tinar…in ’90 aruncam inca cu oua clocite 🙂 dar am citit-o in original…merci oricumd de informatie


  45. eh, Ionut, trecura anii si trece-vor si pt tine! Eu am citit-o de la biblioteca din Alesd, asa ca daca esti din Oradea, sigur o vei gasi acolo…sau la orice alta biblioteca judeteana/oraseneasca. Dar daca ai citit-o o data? sau vrei sa verifici traducerea?
    in schim iti recomand Iris Murdoch.Ai citit-o?


  46. Cateva observatii:
    Avem literatura proasta pentru ca avem cititori pe masura. De ce sa publici carti bune pe care nu le citeste nimeni, cand ai la indemana melodrame care se vand. Nu mai zic de muzica – cred ca acolo situatia e mai catastrofala. Nu uitati ca suntem o tara a manelelor, telenovelelor sau, mai rau, a filmelor cu Arnold si Van Dame. E o realitate greu de digerat. E oarecum normal sa intalnim acelasi fenomen la o scara mai mica in curtea noastra – de…suntem minoritari. Nu cred ca exista o solutie pe termen scurt, eu cel putin m-am saturat sa fac cu nervii in fata agramatismelor de tot felul. Tind sa devin imun…
    Probabil ca tine de educatie, insa acesta este un process lung si anevoios.

    Inca ceva: problema valorii se pune, in ceeea ce priveste mediile crestine, in ambele sensuri: estetic si moral. Nu vreau sa vad in biserica un chitarist meserias care in viata privata este curvar. Daca ar fi sa aleg intre un foarte talentat cantaret sau autor de literatura despre care stiu ca este o persoana fara character, si altcineva, mai putin inzestrat etic, dar mai pocait, il voi alege fara sa clipesc pe acesta din urma.


  47. Draga Mihai, ajuta-ma sa inteleg de ce ar trebui sa devenim „competitivi în muzica ce se caută pe piaţă la ora asta”? Eu chiar sper sa n-o vad (aud) in biserica. Duca-se pe pustii!
    Mi-a fost dat sa aud „the winner takes it all”, in biserica, evident cu alt text; prefer de o mie de ori varianta originala. Oameni buni, lasati-o asa cum a fost cantata de Abba ca n-o puteti face mai buna si de convertit cu forta, n-are rost…
    Am mai vazut si inchinare pe piese lansate la raposatul canaclu Flacara.
    Nu mai vreau asemenea traume!!!


  48. Erata la penultimul meu comentariu: in ultima fraza in loc de „etic”, as se citi „tehnic”.


  49. Da, ai dreptate, Dane H!un prieten de-al meu, la varsta inconstientelor nevinovate, a cantat intr-o seara, inaintea Cinei, „pustoaico, tu ai sange de vipera”, binenteles era despre sangele lui Isus; „efortul” lui artistic a oprit – undeva la tara – pe cativa frati sa intinda mana-n blid…dar s-o faci voit, si asteptand onoruri, e grav!
    In legatura ca nu avem public de calitate, e adevarat partial: cu o crasa doza de subiectivism, imi place sa ma consider intre cei care stiu aprecia calitatea.Si mai sunt „vreo 7000 de barbati” ca mine!


  50. hazliu! [în primă fază]
    Poate vreo 0007 😀


  51. pt Ioa : e o sintagma; te poti numara si tu printre „barbatii” in cauza!


  52. draga Ciprian, multumesc pentru recomandare; am citit doar „males” pina acum, dar voi incerca sa fiu politic corect, macar de ochii lumii 🙂


  53. Din ce motiv, Andrei, ai citit doar „males”… ? Taaaare curioasa.


  54. pentru ca aveau nume faine 🙂


  55. Hegel, Purel…cam pe-acolo :))


  56. right 😛


  57. 🙂 bine, ca eu nu-mi permit sa beau tapi de bere ca Hegel 🙂 si n-o sa ajung niciodata ca el, dar am dreptul sa visez (am auzit intr-o piesa de la Voltaj) 🙂


  58. Dan,

    Încurcăm borcanele… Pătrăţosu’ a pus problema că nu avem cântăreţi care să urce în topuri… mă rog, ceva de genul acesta… Păi n-au cum să urce în topuri dacă ei cântă altceva decât e în vogă acum. Ei, mai sunt pocăiţi care cântă manele, 🙂 dar nu la ei mă refer eu…

    Nici eu nu vreau să aud muzica de anumită factură în biserică, dar cine a zis că trebuie să avem doar muzică de biserică? Tu nu citeşti şi beletristică? Doar Biblia? În mare parte, poezia lui Ionatan nu e de spus în biserică. Dar e poezie de cea mai bună calitate. Eu unul cred că ar trebui să avem o persectivă mai generoasă asupra culturii, nu să zicem că dacă asta nu merge în biserică, nu merge de loc.

    Încă ceva, eu vorbeam de muzicieni care compun muzică de calitate şi folosesc versuri de calitate. Nu m-am referit la folkişti de ocazie care siluiesc şlagăre pre limbaj creştin… Asta face parte dintr-o altă discuţie.

    Şi dacă tot zice Pătrăţosu că n-avem valori… muzicale… Pe vremea tinereţii mele, o folkistă foarte bună, îmi scapă numele ei acum, a luat o piesă din Cartea Neagră, mai necunoscută, anume „Învaţă de la ape” şi a transformat-o în şlagăr. Era mereu pe la radio, pe la Cenaclu,… dar tovarăşii de la Cultură habar nu aveau că e un cântec pocăiesc 100%. Culmea era că nici pocăiţii nu ştiau că acela e un cântec din cartea lor 🙂 Asta da lacună!


  59. hmm… eu sunt cam suparat ca Hristos, ca unul care venea de sus si prin urmare inzestrat si cu multi talanti, nu ne-a lasat nimic scris in afara de o mazgalitura in nisip, stearsa si aceea imediat dupa consumarea evenimentului; mai mult a folosit niste neciopliti in vorbire, oameni necarturari si de rand ca sa lase marturia Evangheliei pe care o citim astazi, „in fiecare zi de sabat”. Ba inca Pavel ne spune cum ca El alege lucrurile slabe si josnice ale lumii, printre cei alesi nefiind multi intelepti in felul lumii, nici multi de neam ales, ca sa faca de rusine intelepciunea lumii.

    Sa nu inteleaga nimeni ca prefer mai degraba mediocritatea si lipsa de educatie (culturala), in schimbul bunului gust, bunului simt, randuielii. Si pe mine ma deranjeaza la fel de mult autorii cu pretentii de geniu a lucrarilor de prost gust dar afisate cu multa opulenta, grotescul lucrarilor cu pretentie de arta superioara. Dar fiindca traim intr-o lume care isi lasa tot mai mult amprenta pe productiile bisericilor noastre, va trebui sa incepem aceeasi lupta pe care intelectualii de astazi o duc contra curentului vremii noastre: vezi cazul Pruteanu, Liiceanu, Paler, Patapievici… de muzica nici nu mai spun.

    BANII VORBESTE…iata ca nici aici nu am scapat de acest microb.

    Subscriu in totalitate initiativei pornite de Patratos.


  60. Dragul meu Don Quijote,

    Pana si tu esti tributar culturii, mărturie îţi stă chiar nick-ul ales.

    Faptul că Hristos a zis că omul nu se hrăneşte doar cu pâine nu înseamnă că a avut o atitudine dispreţuitoare faţă de pâine, sau nu înseamnă că pâinea nu e importantă. Tot aşa faptul că el nu a scris decât nişte semne pe nisip, nu înseamnă că aşteptarea Lui de la noi este să facem acelaşi lucru.

    Isus ne-a trimis să câştigăm lumea pentru El. Lumea asta implică atât un domeniu social cât şi unul cultural. Nu poţi câştiga lumea pentru Hristos ignorând domeniile acestea.

    Copiii noştri cresc în aceatsă lume şi nu-i putem izola de cultură. Cu cât cultura este mai puţin reprezentată de creştini, cu atât va fi lupta mai mare şi mai grea pentru ei.

    Când eram în facultate, profesoara de „socialism ştiinţific” îşi bătea joc cât putea de creştini. La prima oră de seminar, prima ei întrebare a fost dacă în clasă se află credincioşi. A fost înfuriată când a văzut că eram câţiva şi l-a luat la întrebări pe unul dintre noi care era liderul promoţiei: „Cum tu care ai 10 la matematică şi fizică poţi să fii în rândul obscurantiştilor…” La care colegul meu i-a răspuns frumos: „tovarăşa profesoară, cei mai mari matematicien şi fizicieni ai lumii au fost creştini, şi a început să-i enumere…” Ei da, în vremuri din acelea găseam suport în asemenea informaţii.

    S-au schimbat vremurile dat copiii noştri au nevoie să găsească, la rândul lor, suport în cultura actuală. Nu mai au profesori de socialism ştiinţific, dar sunt destui care încearcă să destabilizeze credinţa lor.

    Într-un interviu pe care i l-am luat acum 15 ani lui Ioan Alexandru, el susţinea foarte tare această idee: „lumea are nevoie de pantofari ceştini, de poeţi creştini, de poliţişti creştini, de muzicieni creştini, de politicieni creştini, de fermieri creştini, etc…” El nu a zis: biserica are nevoie, ci lumea are nevoie. Cred ca nu trebuie să privim mereu doar din punctul de vedere al unuia care îşi petrece viaţa în sfera bisericii şi care crede că aceea este ‘toată lumea lui’ ci să vedem un pic imaginea de ansamblu.


  61. Sunt perfect de acord cu tine, Mihai. Eu doar imi puneam niste intrebari cu privire la exemplul pe care ni l-au lasat primii 12 in frunte cu liderul lor, si pe care suntem indemnati sa-i luam ca si modele. Primul instinct ca si ucenic este acela de a ma compara cu ei, pentru a intelege cum au abordat ei problemele vietii si a aplica aceleasi principii in trairea mea.

    Nu pun la indoiala importanta pe care o are cultura in vietile noastre si este de dorit „ca sa deschida mintea cuiva”. Traim sub blestemul acesta si datoria noastra este sa rasumparam arta din mana celor rai si sa o manuim cum trebuie. Dar nu acesta trebuie sa fie scopul nostru. Bineinteles ca trebuie sa privim cu un „ochi critic” tot ce se proclama in bisericile Domnului si nu ma refer la duhul de judecata si abilitatea de a vedea paiele in ciuda barnelor, ci la acel dar de deosebire a duhurilor, la acel zel pe care-l aveau crestinii din Berea, la ceea ce spune ap. Pavel: „…ceilalti sa judece” (1 Corinteni 14:29)
    Patratosul ne marturisea cum a incercat el sa convinga pe cineva ca nu este chiar atat de daruit, si ca ar trebui sa mai exerseze (munca). Numai ca, cei criticati astfel au impresia ca in critica ta se ascunde un spirit de invidie la adresa darului si un atac la persoana lor.

    Revenind la scopul nostru ca si crestini in lume cineva a spus: „Există o singură artă creştină, care nu-i nici gotică, nici romantică, nici barocă, arta de a purta crucea” (Franz von Baader).

    Cat de sublim. Noi putem fi o epistola vie, scrisa pe niste inimi de carne, opera lui Dumnezeu, adevarata arta. Ceva este evident aici: apa sarata nu poate da apa dulce. De ce mai asteptam atunci ca arta si cultura noastra sa fie de o calitate superioara (cereasca) atunci cand vietile noastre sunt atat de sarace.

    Mai am o mare dilema. Imi aduc aminte de ceea ce a spus Solomon:  Căci unde este multă înţelepciune, este şi mult necaz, şi cine ştie multe, are şi multă durere (Eclesiastul 1:18) iar in alta parte: „dacă ai voi să faci o mulţime de cărţi, să ştii că n-ai mai isprăvi, şi multă învăţătură oboseşte trupul” (Eclesiastul 12:12)
    Porunca lui Dumnezeu pentru israeliti suna astfel: „Dacă-Mi vei ridica un altar din piatră, să nu-l zideşti din pietre cioplite; căci cum îţi vei pune dalta în piatră, o vei pângări.” (Exod 20:25) – ma gandesc daca are vreo legatura cu arta, dar alte versete sunt evidente:

    – Exod 23:24  Să nu te închini înaintea dumnezeilor lor şi să nu le slujeşti; să nu te iei după popoarele acestea, în purtarea lor, ci să le nimiceşti cu desăvârşire şi să le dărîmi capiştele.
    – Exod 34:13  Dimpotrivă să le dărîmaţi altarele, să le sfărîmaţi stâlpii idoleşti şi să le trîntiţi la pământ idolii.
    – Deuteronom 7:5  Dimpotrivă, iată cum să vă purtaţi cu ele: să le surpaţi altarele, să le sfărîmaţi stâlpii idoleşti, să le tăiaţi pomii închinaţi dumnezeilor lor şi să ardeţi în foc chipurile lor cioplite.

    Este evidenta legatura organica dintre arta si spiritualitate (religia omului)

    Dimpotriva cortul era facut dupa chipul care i s-a aratat pe munte lui Moise. Si nu oricine a fost nominalizat la facerea cortului in afara de Betaleel si alti cativa meseriasi alesi pe spranceana, in care Dumnezeu pusese Spiritul Sau.

    In fine, insusirile nevazute ale lui se vad lamurit de la facerea lumii, cand te uiti cu bagare de seama la ele, in lucrurile facute de El.

    Arta lui Hristos a fost de a gasi pilde pentru vietile noastre in lucrurile pe care El insusi le crease cu scopul acesta: crinii imbracati cu slava mai ceva ca Solomon in toata splendoarea sa, vrabiile care nu aveau nevoie sa se ingrijoreze de hambare (vezi psalmii cu atatea exemple din viata faunei si a florei, din astronomie, biologie, etc). Creatia este arta a lui Dumnezeu si ea este suficienta pentru a ne infatisa icoanele intelepciunii, bunatatii … puterii Cuvantului.

    Stau la calculator si imi dau seama ca timp de 5 zile nu stiu ce-i aia stea, luna, pisica, pasare.. etc. Alergarea aceasta continua nu ne mai lasa sa admiram intelepciunea Lui.

    Intotdeauna voi citi cu placere o carte buna si folositoare, voi asculta acordurile placute ale unei orchestre simfonice, voi admira cu incantare bogatia culorilor unui tablou reusit… dar mult mai incantat voi fi de perfectiunea si frumusetea unei petale, a unei frunze, a unui ochi de apa, a zborului de vultur.

    Imi cer scuze de lungimea comment-ului. Dar aceasta tema va fi intotdeauna insuficient explorata si discutata.


  62. inca odata: cum explicati inexistenta vreunei opere de arta care sa-l aiba ca autor pe Hristos, ca fiu al omului, cel in care se ascundeau toate comorile stiintei si ale intelepciunii? (aici nu intra in discutie Scriptura insuflata de El)


  63. Cine ştie ce scaune extraordinare a făcut… 🙂


  64. Cine ştie ce scaune extraordinare a făcut… 🙂


  65. Cred ca multi pocaiti si-au limitat „cutia” la biserica si tot ce gandesc ei se invarte in jurul comunitatii din biserica. Cantam si ascultam doar ce se canta in biserica, recitam si ascultam doar ce se recita in biserica samd. Biserica a ajuns o piata de desfacere si tot ce se produce de catre membrii ei este directionat inspre biserica. Si atunci bineinteles ca nimeni nu se gandeste sa scrie/compuna altceva decat ceea ce se cere in biserica pentru „consumul intern”. Pentru muzica de calitate interpretata de artisti crestini care sa ia premii la concursuri laice, sau pentru poezii bune, ca cele ale lui ionatan foarte putina lume simte nevoia si deci nu se cere, pt ca nu se poate canta/recita in biserica, sau mai degraba pentru ca nu se canta/recita asa ceva in biserica. cand o sa renuntam cel putin partial la produsele exclusiv pentru biserica si o sa incepem sa facem ceva „crestinesc” pentru cei din afara bisericii atunci o sa se simta acut nevoia de ridicare a standardelor calitatii. Si aici nu ma refer doar la poezie/cantare ci la „pantofari ceştini, poeţi creştini, poliţişti creştini, muzicieni creştini, politicieni creştini, fermieri creştini, etc…”
    in mod ciudat, cand scriam randurile astea mi-am adus aminte de „episodul” cand Hristos intra in templu si darama mesele comerciantilor care erau amplasate (daca bine-mi aduc eu aminte) in Curtea Neamurilor.
    poate vi se pare ca am scris numai bazaconii, dar pentru mine au sens. Se pare ca am o mare deficienta in a-mi exprima ideile.
    Pentru Don Quijote: forza Faru!


  66. In timp ce un „do major” este „do major”, idiferent daca e vorba de muzica clasica sau hard-rock, arta crestina trebuie sa fie diferita de cea necrestina in insasi esenta ei. In Vechiul Testament arta era un auxiliar al inchinarii si nu centrul acesteia, mijloc si nu scop. De asemeni, arta in varianta poporului Israel era de inspiratie divina – vezi Betaleel si modul in care a aparul cortul intalnirii. Nu mi-i imaginez pe mesterii evrei tragand cu ochiul la templul lui Baal si cautand acolo modele. Sau pe Asaf ascultand muzica Astarteiei si adaptand-o?
    Sau macar ravnind intre in „top ten”-ul Canaanului? Sa fim seriosi….


  67. iaca stilul cum te da de gol…


  68. Na ca v-ati aprins! 🙂

    Ce sa mai intervin eu?
    @N-O, da, cred ca asta este un raspuns bun si pentru Mihai, muzica de calitate, pantofii de calitate sint peste tot de calitate, nu numai in cercul nosru strimt.

    @Mihai, faptul ca sintem pocaiti nu este cauza faptului ca nu ne sint recunoscute productiile. Problema nu este trendul. Arta autentica a fost recunoscuta intotdeauna.
    Ma gindesc la Liviu Mocanu. Toata lumea alearga dupa Seminte si sint gata sa faca recenzii, critica etc.
    Probabil cam pe acolo trebuie sa tindem, nu?
    El nu merge in trend, nu?

    Nu, nu trebuie sa avem doar muzica de biserica, dar unde este poezia de dragoste pentru nevestele noastre, buna, stralucitoare. Putem imagina o poezie de dragoste pocaita? HA? Nu ma refer la poezie erotica, ca avem destul in Cintarea Cintarilor.

    Putem imagina un roman crestin care sa nu fie lacrimogen si cu tipicul de conflict in care baietii buni intotdeauna cistiga?

    La asta ma refer.


  69. Don Quijote, spui

    „hmm… eu sunt cam suparat ca Hristos, ca unul care venea de sus si prin urmare inzestrat si cu multi talanti, nu ne-a lasat nimic scris in afara de o mazgalitura in nisip, stearsa si aceea imediat dupa consumarea evenimentului; mai mult a folosit niste neciopliti in vorbire, oameni necarturari si de rand ca sa lase marturia Evangheliei pe care o citim astazi, „in fiecare zi de sabat”. Ba inca Pavel ne spune cum ca El alege lucrurile slabe si josnice ale lumii, printre cei alesi nefiind multi intelepti in felul lumii, nici multi de neam ales, ca sa faca de rusine intelepciunea lumii. ”

    Isus ne-a lasat oameni excelenti, nu carti excelente,
    si ceea ce au facut acestia a fost excelenta, toti ucenicii si-au atins cele mai inalte performante.
    Cristos, ucenicii, Pavel ar fi cele mai bune contraexcemple impotriva mediocritatii,


  70. Tocmai d’aia am spus ca banii sunt problema. Acestia vor cobori standardul intotdeauna… si mi-e teama ca bisericile devin pesteri de talhari. Comertul genereaza supeficialitate deoarece profitul este tot ce conteaza.


  71. da, Don, eu nici nu ii primesc la biserica pe cei care vin sa ne vinda casete dupa ce se termina serviciul de la biserica.

    vin, cinta vreo citeva cintari si apoi fac tirg la usa bisericii, fara chitante, fara timbru de studio, fara nimic, niste „pirati” imbracati in piele de oaie.

    Din pacate singurul subiect de vorba pe care il gasesti cu ei este desre „scule”: chitari, boxe, putere, Watts-i, etc.

    N-am nevoie de circari din astia prin sanctuar.


  72. draga Dan, spui

    „In Vechiul Testament arta era un auxiliar al inchinarii si nu centrul acesteia, mijloc si nu scop. De asemeni, arta in varianta poporului Israel era de inspiratie divina – vezi Betaleel si modul in care a aparul cortul intalnirii. Nu mi-i imaginez pe mesterii evrei tragand cu ochiul la templul lui Baal si cautand acolo modele. Sau pe Asaf ascultand muzica Astarteiei si adaptand-o?
    Sau macar ravnind intre in “top ten”-ul Canaanului? Sa fim seriosi….”

    Arta in Vt era un mod de afirmare a identitatii culturale

    Cortul si mantiile preotesti au fost facute cu totul si cu totul diferit fata de culturile din jur.
    Dumnezeu a incercat, prin crearea unui tipar diferit, dar EXCELENT, de asemenea, sa faca cultura Cortului si TEmplului competitiva si atractiva pentru evrei.

    Le-a dat culori, fascinanta combinatie, purpuriu, auriu, albastriu, le-a ametit glandele olfactive, le-a rapit ochii prin frumusete, i-a complicat o gramada, ca sa le farmece privirile, narile.

    Dumnezeu le-a dăruit premisele pe care s-a putut construi o cultură care ne-a luat toate premiile Nobel


  73. Patraţosule,

    Cred că te pripeşti. Eu cred că trendul cultural este o problemă. Fiindcă cultura este ‘vie’, se metamorfozeaă de la o generaţie la alta. Şi întotdeauna există un trend al epocii dpdv cultural. Cu siguranţă, creaţia lui Liviu Mocan se încadrează perfect în trendul artistic actual. Ce anume te face să crezi că opera lui ar fi contra curentului? Repet, mă refer doar la criteriile estetice.

    Eminescu este poetul nostru national, dar daca scrii in stilul lui, nu te va lua nimeni in seamă azi.


  74. Tocmai asta este, Mihai, opera lui nu se incadreaza prin tematica in curent, prin structurile de expresie (si el foloseste aceeasi piatra ca unul care sculpteaza timpenii, la fel cum aceleasi piei de vitel puteau fi folosite pentru construirea unui altar pagin)

    Nu stiu exact ce intelegi tu prin contra curentului si in mijlocul curentului.
    Deocamdata eu am ridicat problema #calitatii#, perfromantei, dincolo de tematica, folosirea tehnica a structurilor de expresie artistica.

    BTW, nici eu nu am crescut cu manele 🙂 (imi povesteai de muzica cu care ai crescut, iti povestesc alta data depre ce am ascultat… pacatele tineretilor.. )


  75. daca tot este despre frumos si urît.

    Ce părere aveţi de vorba lui Dosto…
    „Frumuseţea va salva lumea”?

    SAu

    „frumuseţea este în ochii privitoruli”, e frumos ce-mi place mie.

    „s-ar putea imagina o operă de artă realizată cu sîngele unui avorton”. Aceasta ar fi o operă de artă?
    Un copil decapitat prin smulgerea cu forceps-ul şi apoi, un pictor foarte priceput să realizeze un tablou in care sa reprezinte dialogul dintre viaţă şi moarte.

    Este o operă de artă? Etc.

    Dacă tot discutăm estetică, să intrăm in problematică, prieteni.
    asta-i problematica.


  76. Cand devine un act/ o expresie, arta? si ce intelegi prin arta? Ce confera valoare unui act artistic? Cine stabileste tiparele?
    …si oare nu super-extrapolam cand incercam sa explicam natura si sensul creatiilor evanghelice prin exemple extreme, valabile in contextul larg?
    Cred ca trebuie sa ne concentram spre Sursa!


  77. Daca „frumusetea va salva lumea” e doar o afirmatie poetica, platoniciana, atunci…aiurea! Cristos e singurul care a biruit si totodata salvat lumea. Daca Frumusetea va salva lumea o luam ca afirmatie teologica, in estetica teologica a lui Balthasar pana la David Bentley Hart („The Beauty of the infinite”), in care Frumusetea e metafora pentru Cristos Insusi, atunci, da, Cristos-Frumusetea desvarsita a salvat lumea sau, in eschaton, o va salva/mantui definitiv

    „Frumusetea e in ochii privitorului”. Da si nu. Daca spun „da” m-am asezat deja pe toboganul relativismului estetic care ma duce fix la conservele si pishoarele lui Andy Warthol & co. , daca spun nu, atunci ar trebui sa le spun multor prieteni ca si-au ales iubite urate. Daca mi-ar impartasi standardul frumusetii si ar fi onesti, mi-ar da dreptate si apoi m-ar palmui bine. Daca nu mi-ar impartasi standardul, daca n-ar crede in obiectivitatea frumusetii, m-ar palmui pur si simplu fara sa-mi dea dreptate.


  78. Draga Ciprian, ca sa putem coborî la discuţia noastra despre ce este bun şi ce rău, trebuie să o luăm de sus în jos şi de la extreme spre centru.
    am apelat la aceste exemple extreme ca să aduc din nou discuţia pe făgaş.

    Îi multumesc lui Natanm pentru comentariul la subiect.

    E un punct de pornire


  79. Apreciez, Marius, ca cenzurezi intrarea in biserica a trubadurilor-comercianti. Eu detest forma asta de „misiune”. Vanzarile scad, se pare, in tara, asa ca au pornit sa zideasca „diaspora”(aia cumpara, daca-s sensibilizati temeinic, orice made in tara).
    De ce nu pornesc spre Est, unde tare s-ar bucura fratii sa fie „misionati”?


  80. patratosu intreba la inceput: „Ce să fac? Spunem lucrului prost “rău” sau, în numele dragostei, încercăm să acoperim găurile şi îl prezentăm ca o producţie literară, muzicală excelentă, spunînd răului “bine” şi întunericului “lumină”.”
    o sa incerc sa raspund cu o intrebare, dar intai aduceti-va aminte de versetul:”…fie ca faceti altceva, sa faceti totul spre slava lui Dumnezeu” Parca Dumnezeu cerea excelenta de la copii lui. Parca Biserica trebuia sa il reprezinte pe Dumnezeu in societate, nu?
    Si acum intrebarea: Cand Il slavesti pe Dumnezeu, cand spui lucrurilor rele, „rele” sau cand promovezi mediocritatea?

    Natanm. referitor la „Frumusetea e in ochii privitorului”, raspunsul tau pare mai degraba „nici da nici nu” decat „Da si nu”. Iar in partea de dupa „daca spun nu” mi se pare ca tot relativism se cheama, pt ca analizezi lucrurile tot dupa standardul tau, nu dupa ceva absolut.


  81. Draga Ciprian,
    Nu merg spre Est ca fratii aceia nu au bani la fel de grei sa le dea.


  82. Citat Patratosu: „Isus ne-a lasat oameni excelenti, nu carti excelente,”. Imi place sa cred ca aceasta este concluzia care se poate trage din mesajul meu anterior cu tema „Ce ne-au lasat ei ca mostenire?”

    Fara putinta de tagada ca fiecare doreste excelenta in ceea ce face, dar ce sa-i faci? „cand glasul meu n-a mai putea / suspinul meu te-a lauda”

    Asocierile de culori in cazul constructiei cortului par daca nu bizare, atunci cu siguranta contrare oricaror principii elementare de care s-a tinut vreodata cont in designul si decoratiunile din modele (citeste fashion/trend) succedate de-a lungul secolelor.
    Este adevarat ca templul a fost admirat de toti paganii din zona fiind o capodopera prin excelenta.

    Concluzie – Estetica adevarata si placuta lui Dumnezeu (nu neaparat si oamenilor) vine si este insuflata de Spiritul lui Hristos, despre care altii au intrebat mirati: Ce are iubitul tau mai mult ca altii, o tu, cea mai frumoasa-ntre femei? (Cantarea Cantarilor 5,9)

    Subliniez inca odata necesitatea existentei unui cerc de critica a esteticii in cazul productiilor crestine. Intrebarea mea este cine va trasa si cum se vor stabili criteriile de apreciere a calitatii/esteticii unor asemenea lucrari? Cu siguranta vor diferi pentru fiecare tabara: ortodocsi, catolici, evanghelici.


  83. Daca estetica adevarata este insuflata de Spiritul lui Hristos, atunci de ce sa difere pentru ortodocsi, catolici, evanghelici. o poezie buna e o poezie buna, indiferent cine o scrie. Si o poezie care il slaveste pe Dumnezeu e o poezie care il slaveste pe Dumnezeu, indiferent daca e scrisa de un ortodox, catolic sau evanghelic. Atunci… de unde sa apara diferenta? poate doar din relativizarea esteticii adevarate.


  84. exact de acolo de unde au aparut si diferentele/partidele


  85. si atunci… ce facem ca sa ne ghidam dupa „the real thing” si nu dupa ceva filtrat prin convingerile noastre?
    Liviu mocanu face arta de calitate? Dupa cum spune patratosu, el face arta autentica (daca inteleg eu bine ce-a spus el), dar unii din colegii lui artisti au catalogat in cuvinte foarte colorate (and i mean that in a verry bad way) Stalpii impuscati din cluj. Nu stiu ce parere au acestia despre Seminte, dar la urma urmei, care e standardul dupa care apreciem calitatea?
    inspiratia data de Spiritul lui Hristos? e ceva care poate fi interpretat intr-un sens foarte larg, dovada diferentele/partidele, dupa cum spune Don.
    Ciprian spune sa ne concentram spre Sursa, dar ce faci daca te bate gandul si iese ceva distorsionat?

    Va rog sa fiti pe cat posibil ingaduitori, lumea blogurilor e brand new pentru mine


  86. Ai vazut ca tot la gusturi ne-am intors?
    Unii au gusturi mai fine, altii le au mai brute, iar ceilalti deloc. Ce ne facem??? Na ca revenim la discutia despre oamenii excelenti.


  87. draga Don,

    tu spui

    „Asocierile de culori in cazul constructiei cortului par daca nu bizare, atunci cu siguranta contrare oricaror principii elementare de care s-a tinut vreodata cont in designul si decoratiunile din modele (citeste fashion/trend) succedate de-a lungul secolelor.

    Subliniez inca odata necesitatea existentei unui cerc de critica a esteticii in cazul productiilor crestine. Intrebarea mea este cine va trasa si cum se vor stabili criteriile de apreciere a calitatii/esteticii unor asemenea lucrari? Cu siguranta vor diferi pentru fiecare tabara: ortodocsi, catolici, evanghelici.”

    Da, estetica propusa de Dumnezeu a fost o lectie de educatie pentru poporul evreu.
    Educatia ca popor ales a presupus si smulgerea ochilor de pe culorile neamurilor Canaanului, astuparea urechilor etc.

    da, uite, ar fi cazul sa incercam sa facem un fel de cerc de critica, macar sa nu mai cada toate numai in capul meu, ca pina acum numai asa am patit.

    daca este CERCUL PATRAT, cerc de critica estetica evanghelica 🙂 atunci este mai usor, nu? 🙂


  88. NO, diferenţa apare in tematica, fiecare curent cultural, fiecare miscare are o tematica, aici e diferenta

    da, stiu ca Liviu a primit critici, nu numai pentru stilpi, pentru seminte de asemenea.
    Critica mare l-a apreciat,
    Ah, ca au fost citiva indivizi, competitori, frustrati cca nu li se cumpara lucrarile… aia este altceva.

    una dintre critici a fost ca este prea brincusian, prea aproape de pasarile lui Brincusi.

    Poate, in perioada de incepu, probabil.
    Fiecare artist are perioadele lui.

    Admirabil la Liviu este unitatea tematica.


  89. bunaoara, de la ce vine N-O ???


  90. don,
    NO! vine de la faptul ca asta e raspunsul meu preferat :)) si coincidental sun initialele mele. Daca te ajuta cu ceva… sunt O-din-JOE.

    Patratosule,
    legat de cercul asta de critica, am impresia ca tu cunosti cativa oameni capabili de a initia CERCUL PATRAT


  91. don,
    NO! vine de la faptul ca asta e raspunsul meu preferat :)) si coincidental sun initialele mele. Daca te ajuta cu ceva… sunt O-din-JOE.

    Patratosule,
    legat de cercul asta de critica, am impresia ca tu cunosti cativa oameni capabili de a initia CERCUL PATRAT. poate cativa chiar din cei care comenteaza pe blogul tau. Aduna-i si mai vedeti voi dup-aia…


  92. Sincer prefer turcii… dar hai sa nu transformam blogul patratosului intr-un chat.


  93. da, cunosc oameni care ar putea ajuta la asta. Fiecare dintre ei sint destul de ocupati, ca toti oamenii care au de lucru, dar putem incerca.

    unii dintre ei sint adunati deja. Fac critica de poezie, altii fac critica muzicala, altii sint redactori la TV, la Radio, oameni care lucreaza in media de 10-15 ani etc.

    Masina de tocat exista, ce sa-i dam sa toace, asta-i treaba grea.


  94. Chiar ca: ce tocam? Eu ma prind mai greu. hehehe!


  95. NO! binee dara… As zice ca respectivii sa inceapa sa critice ce apare pe piata dedicata bisericii… sa aprecieze calitatea, sa desfiinteze kitsch-ul. Sa incurajeze talentele si sa puna la locul lor pe cei care n-au ce cauta in domeniu!
    Ce parere aveti de un CERC PATRAT asemenea Junimii? intai definirea unor principii pentru arta crestina si apoi promovarea unor artisti care faca arta autentica… si mai departe Dumnezeu cu mila!
    Stiu ca nu mai suntem pe vremea Junimii, dar totusi… credeti ca s-ar putea realiza?


  96. N-O, da, se poate imagina un asemnea cerc.
    Acestia ar trebui sa fie si teoreticienii, se poate realiza, sigur.

    Cine se inscrie? 🙂


  97. Apropos: evreii ce opere au „creat” in afara de un sistem religios si tot ce este legat de el? Se poate vorbi de arta iudaica? Dupa aceea revenim si la baptisti.


  98. da, se poate vorbi de arta evreiasca…doar cauta
    un sfat dat de Max Brod (evreu) privitor la scrierile lui Kafka (evreu): trebuie ctite in cheie teologica (indepartarea evreului de religia lui); acest exemplu mi-a fost foarte la indemina…
    sint foarte multe exemple; esti mult mai cistigat daca le cauti singur…


  99. Nu zic ca nu au excelat in toate domeniile abordate. Cele mai mari nume din istorie raman totusi cele evreiesti. Intrebarea mea este daca exista o relatie care sa aduca toate creatiile lor la un singur numitor comun: arta evreiasca. Un fenomen interesant este ca ei s-au inegrat perfect in orice natiune in care i-a risipit Dumnezeu si acolo au dat ce aveau mai bun (sau mai rau: Karl Marx, Engels, Lenin, etc). In timp ce, la protestanti (mai cu seama la calvinisti), asa cum era discutia pe un alt post, nu se poate vorbi de o activitate artistica foarte prolifica, dimpotriva, este destul de seaca.
    Poate gresesc. Cel putin asta am inteles eu.

    Deci, ce se poate face pentru stimularea acestui gen de activitati in randul tinerilor baptisti?


  100. scrie jewish art pe google, sa veti ce multe pagini iti apar…nu ii putem compara pe calvinisti (sau pe baptisit) cu evreii, ca sint prea noi 🙂
    mai ales dupa Auschwitz, arta evreiasca are un mare numitor comun…este noul lor Templu


  101. Pe calvinisti nu prea-i putem compara nici cu luteranii sau anglicanii. De ce oare?


  102. ii putem compara mai mult cu luteranii; unul dintre profesorii foarte buni de exegeza a NT era un luteran (american)…in ce sens nu iii putem compara pe calvinisti cu luteranii?


  103. la capitolul „productie in campul artei” 🙂


  104. Aha! am prins ideea cu Templul. Ca bine zici. Cred ca ma luptam cu morile de vant…

    Am cautat pe net si mi-a placut citatul urmator:

    Were I not a Jew, I would not be an artist at all, or I would be someone else altogether. (MARC CHAGALL)

    Revenind la oile noastre…


  105. draga CNI, nu cred ca vreun baptist poate fi atita de batut in cap (sau poate ca ma insel, dar nu cred), incit sa faca ceea ce a facut Calvin la Geneva; nici unul dintre mai marii nostri (ai baptistilor) nu ar disruge monumentele ortodoxe daca am ajunge majoritari (sint sgur de asta)


  106. Referitor la citatul gasit de don pe net, putem sa zicem noi sau, mai degraba artistii pocaiti ca daca nu ar fi pocaiti, nu ar fi de loc artisti sau, ma rog ar fi altcineva? Ar fi asta un punct de plecare pentru cercul ala de critica?
    Criticam pe blog ca la coltul strazii, ca doar am mutat banca de pe ulita in casa. Calificam piesa lui Chris ca „sub orice critica”(patratosu), ba ca vocea e aiurea, ba ca mesjul e „intre”(Adama) ba ca una ca alta. uite ce se intampla cand nu avem repere…
    Nu sunt afon la muzica. La literatura sunt mai putin decat paralel (aproape necoplanar). La arte vizuale, imi mai dau si eu cu parerea prin fotografie, ca un biet amator. La arte plastice… hai sa zicem ca am ramas corigent la desen:))(joke). Peste toate astea, simt nevoia de arta buna atat ca forma cat si ca mesaj, chiar daca nu pot s-o fac eu. Din partea pocaitilor adica… Patratosu a lasat o provocare ca o gluma – cine se inscrie :D. Hai sa dam o finalitate discutiei asteia, sa putem zice ca nu am vorbit fara rost si sa nu moara ideea din fasa
    asa, intr-o doara…


  107. eseul tau pune punctul pe „i” cum nu se poate mai bine. sunt intru totul de acord in ceea ce priveste necesitatea conturarii unei critici estetice crestine. in biserica in care am fost in iasi am incercat sa aplic acest gen de critica si am fost usor-usor indepartat si considerat un element nedorit in programul oficial al serviciului divin.
    faptul ca sunt poet si ca lucrez in domeniul editorial si mai ales ca am niste studii de hermeneutica literara, dar mai ales faptul ca sunt crestin m-au facut sa caut sa ajut din punctul de vedere al cunostintelor mele tineretul bisericii in care ma aflam.
    si la fel ca dumneavoastra ma intreb: oare Dumnezeu este un Dumnezeu al nonvalorii, al mediocritatii generalizate? si sincer nu am raspuns dar daca intr-adevar este asa, atunci nu vreau sa fiu in vesnicie cu un astfel de Dumnezeu si nici cu astfel de frati si surori. pentru ca asta, fara aroganta o afirm, ar fi o bataie de joc la adresa vietii mele si a eforturile personale in maturizarea ontologica. si viata pe care o traiesc n-o traiesc degeaba.


  108. Emanuel, bine ai venit pe aici, nu ştiu cum a trecut holocaustul peste comentariul tău: mea culpa.

    Înţeleg sentimentul, mai ales atunci cînd „simplitatea” este confundată cu ignoranţa şi prostia cu „spiritualitatea”.

    Nu, Dumnezeul nostru este un Dumnezeu care vrea de la noi totul şi vrea să Îi dăm excelent.

    N-O, care-i finalitatea, dacă producem, să producem mai bine, să ne educăm gusturile şi să fim consumatori mai pretenţioşi de artă.
    Iar „chichiurile” să fie amendate fără milă. Cam asta ar fi finalitatea.

    Nu s-ar produce manele daca n-ar exista cumpărători de astfel de produse, nu?

    asta-i şi cu manelizarea poeziei şi cîntecelor aşa zis „creştine”.

    Pentru mine o melodie proastă, cîntată prost, dar cu versuri bune este o jignire la adresa lui Dumnezeu.


  109. […] alte postări din trecut am ridicat problema relaţiei dintre operă şi autor. Există vreo legătură sau ar trebui să facem vreo legătură între operă şi viaţa […]


  110. D-le Cruceru, daca va trimit cateva poezii scrise de mine, vreti sa le criticati?



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: