Archive for 8 octombrie 2007

h1

„Stiri baptiste” pe luna octombrie

octombrie 8, 2007

Se pare că azi din nou este o zi dedicată Uniunii.

De AICI se poate face download pentru Ştirile BAptiste pe luna octombrie.

Reclame
h1

„Apel către Conducerea Uniunii”

octombrie 8, 2007

Pastorul Vasile Alexandru Taloş ne trimite următorul APEL.

Încerc să nu mai comentez nimic (mărturisesc că este foarte greu), pentru a nu mai fi interpretat în vreun fel păgubitor.

Nu mai vreau să stîrnesc patimile, dar am stat mult în cumpănă dacă „să ascund” această foaie, care reprezintă strigătul îngrijorat al unui fost preşedinte al Cultului sau să o aduc la cunoştinţa voastră.

Apelul este adresat nu numai celor din Consiliul Uniunii, ci, după cum veţi observa, tuturor credincioşilor din bisericile noastre care au fost reprezentaţi în Congres şi care doresc binele şi înaintarea lucrării.

Este un apel la presiune? Nu cred. Este din nou sămînţă de scandal? Asta depinde de maturitatea fiecăruia dintre noi.

Dacă moşmondim lucrurile şi le acoperim „ca să nu se poticnească frăţietatea”, nu cred că mergem pe calea cea dreaptă. Frăţietatea se maturizează gîndind, nu punînd-o la post de informaţii.

Aceste rînduri reprezintă un apel la aceeaşi acţiune pe care am iniţiat-o şi eu cu puţin timp în urmă: chemarea la socoteală unii către alţii, responsabilizarea faţă de ceea ce s-a decis deja în Congres.

Da, s-ar putea să fie interpretată prost şi de data asta, dar cred că o tăcere vinovată este de sacrificat pentru o glăsuire care s-ar putea să nască vociferări neînţelepte. Isteria mulţimii va trece, dar trecerea pe lîngă un asemenea document cu silenţiozitate ne va fi trecută în rechizitoriu de generaţiile următoare.

Prefer un prieten scandalizat puţin acum, decît un nepot care să mă întrebe peste ani, cum i-am întrebat şi eu pe ai mei: „Şi dacă aţi ştiut aceste lucruri, de ce aţi tăcut?”

Dacă într-un Consiliu avem timp să discutăm dacă sînt sau nu necesari expertul financiar şi cel juridic şi nu avem timp să discutăm urgenţa, Statutul votat la Congres, … atunci… (AUTOCENZURAT!)

După cum veţi citi în acest apel, miza votării statutului este una mult mult mai mare decît autosuspendarea sau demisia. Şi una şi alta au fost votate de Congres.

Putem alege acum să mergem după agenda impusă prin „consultarea” cu diferite comunităţi post Congres sau după cea încredinţată de frăţietate în data de 19 mai. Congresul a mandatat actuala conducere a cultului să ducă la îndeplinire sarcinile pe care Congresul ni le-a pus pe umeri, nicicum ceea ce noi vom considera că este de bine şi plăcut după cîteva discuţii în vizitele prin ţară. Consultarea ţării, vocea poporului s-a făcut deja şi este exprimată în acte şi hotărîri care trebuie duse la îndeplinire, nu în fraze de genul „fraţii ar dori” sau „în cutare adunare fraţii ne-au sugerat să… „.

Menţionez că acest mesaj a ajuns deja în inbox-urile conducătorilor Uniunii Baptiste.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune!

PS. vă rog să vă cîntăriţi bine comentariile în dreptul acestor rînduri. Spiritul ludic poate fi lăsat să zburde în dreptul altor posturi, nu aici.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

h1

„Stau pe gînduri”

octombrie 8, 2007

V-am mai spus că m-am bătut cu gîndul. Tare.

După ce-am făcut isprava asta…. de fapt chiar atunci, cînd era cu cîrpa-n gură, m-am aşezat călare pe el. Am şezut pe el. Pur şi simplu.

Simţeam cum se înmoaie, i se strivea voinţa.

Atunci mi-am adus aminte de cea mai potrivită imagine pentru stat pe gînduri.

Mamaia, bunica noastră din partea mamei ne trimitea prin toate cotloanele hambarului să căutăm cuiburile. Una dintre ele „căzuse cloşcă”, fără programare, fără nimic.

M-am apropiat de ea. A cîrîit ameninţător. S-a aşezat mai bine. Eu cu soră-mea, nimic, voiam să vedem cum arată un ou clocit.

Am prins-o, am ridicat-o, i-am luat un ou şi hîîîîîş cu el spre gura podului.

Pfiu ce putoare, ce gălbenare… ca un gînd neterminat…

Mă aşez din nou pe gînduri. Stau pe ele, ca cloşca aia din podul hambarului. Stau pe ele. Dacă nu le strivesc, o să iasă pui. dacă se sufocă, să le fie de bine… asta-i! Să trăiască puii de gînduri care merită să trăiască.

%d blogeri au apreciat asta: