h1

„Apel către Conducerea Uniunii”

Octombrie 8, 2007

Pastorul Vasile Alexandru Taloş ne trimite următorul APEL.

Încerc să nu mai comentez nimic (mărturisesc că este foarte greu), pentru a nu mai fi interpretat în vreun fel păgubitor.

Nu mai vreau să stîrnesc patimile, dar am stat mult în cumpănă dacă „să ascund” această foaie, care reprezintă strigătul îngrijorat al unui fost preşedinte al Cultului sau să o aduc la cunoştinţa voastră.

Apelul este adresat nu numai celor din Consiliul Uniunii, ci, după cum veţi observa, tuturor credincioşilor din bisericile noastre care au fost reprezentaţi în Congres şi care doresc binele şi înaintarea lucrării.

Este un apel la presiune? Nu cred. Este din nou sămînţă de scandal? Asta depinde de maturitatea fiecăruia dintre noi.

Dacă moşmondim lucrurile şi le acoperim „ca să nu se poticnească frăţietatea”, nu cred că mergem pe calea cea dreaptă. Frăţietatea se maturizează gîndind, nu punînd-o la post de informaţii.

Aceste rînduri reprezintă un apel la aceeaşi acţiune pe care am iniţiat-o şi eu cu puţin timp în urmă: chemarea la socoteală unii către alţii, responsabilizarea faţă de ceea ce s-a decis deja în Congres.

Da, s-ar putea să fie interpretată prost şi de data asta, dar cred că o tăcere vinovată este de sacrificat pentru o glăsuire care s-ar putea să nască vociferări neînţelepte. Isteria mulţimii va trece, dar trecerea pe lîngă un asemenea document cu silenţiozitate ne va fi trecută în rechizitoriu de generaţiile următoare.

Prefer un prieten scandalizat puţin acum, decît un nepot care să mă întrebe peste ani, cum i-am întrebat şi eu pe ai mei: „Şi dacă aţi ştiut aceste lucruri, de ce aţi tăcut?”

Dacă într-un Consiliu avem timp să discutăm dacă sînt sau nu necesari expertul financiar şi cel juridic şi nu avem timp să discutăm urgenţa, Statutul votat la Congres, … atunci… (AUTOCENZURAT!)

După cum veţi citi în acest apel, miza votării statutului este una mult mult mai mare decît autosuspendarea sau demisia. Şi una şi alta au fost votate de Congres.

Putem alege acum să mergem după agenda impusă prin „consultarea” cu diferite comunităţi post Congres sau după cea încredinţată de frăţietate în data de 19 mai. Congresul a mandatat actuala conducere a cultului să ducă la îndeplinire sarcinile pe care Congresul ni le-a pus pe umeri, nicicum ceea ce noi vom considera că este de bine şi plăcut după cîteva discuţii în vizitele prin ţară. Consultarea ţării, vocea poporului s-a făcut deja şi este exprimată în acte şi hotărîri care trebuie duse la îndeplinire, nu în fraze de genul „fraţii ar dori” sau „în cutare adunare fraţii ne-au sugerat să… „.

Menţionez că acest mesaj a ajuns deja în inbox-urile conducătorilor Uniunii Baptiste.

Dumnezeu să ne dea înţelepciune!

PS. vă rog să vă cîntăriţi bine comentariile în dreptul acestor rînduri. Spiritul ludic poate fi lăsat să zburde în dreptul altor posturi, nu aici.

Vă mulţumesc pentru înţelegere.

19 comentarii

  1. Mai intai legat de AUTOCENZURA …. un lucru il stiu sigur: atunci cand Duhul Sfant umple mintea mea, gandurile care vin de la El nu am de ce sa le autocenzurez. Le pot exprima liber!!! Autocenzura survine atunci cand acele ganduri vin din firea pamantesca. Care a fost sursa gandurilor atunci cand ai zis STOP si ai scris AUTOCENZURAT? … am tot vorbit in ultimele zile despre „ganduri”


  2. Sunt membru intr-o biserica baptista „obisnuita”, si citind apelul fr pastor (si) la rugaciune din partea bisericilor, mi-am dat seama ca in biserica mea (si poate in multe altele) nu ne rugam pentru conducerea Uniunii. Cauza ar fi o perspectiva foarte ingusta cu privire la biserica si lucrarea lui Cristos. Tindem sa fin exlusivisti si egoisti in rugaciuni: EU, familia MEA, prietenii MEI, biserica MEA. Si atat!
    Avem nevoie de rugaciune … genunchii jos fratilor, cum zicea fratele Marcu. Atunci vom vedea mai lipede … si poate vom scrie si comentarii mai ….. pe bloguri.


  3. fratele Marcu si mai cum…? 🙂


  4. Marcu Nechifor


  5. As vrea sa ma ajutati sa pricep ce ar trebui sa inteleg prin „conducerea Uniunii” la care se refera fratele Talos in acest apel.
    Consiliul? Comitetul executiv? Presedintele si secretarul general? Presedintele?

    1. Cine nu vrea sau nu are interes sa respecte prevederile statutului si hotararile Congresului?
    2. Cine este conducerea Uniunii conform statutului? Dupa mine e Consiliul nu doar unul sau doi oameni din acesta. 🙂


  6. aaaaaaa. am inteles 🙂


  7. Permiteti-mi un anunt.

    Un frate crestin de culoare care provine din mediu islamic, se lupta prin Adevar cu cei ce dupa ce au plecat din crestinism acum incearca sa convinga si pe altii. (in lb. engleza)

    Pentru mai multe detalii intrati pe

    http://olodor.wordpress.com


  8. Eu cred ca cei care ar trebui sa faca presiuni pentru a definitiva aprobarea statutului este executivul Uniunii in primul rand.
    Acest executiv trebuie sa lucreze indeaproape cu Consiliul Uniunii si daca nu poate ca si executiv sa intervina sau sa faca presiuni…atunci sa apeleze la cei care sunt in consiliu, pentru sfatuire si ajutor.
    Eu cred ca inca fratele PaulNegrut si Onisim Mladin pot fi o voce de care executivul ar trebui sa tina cont…mai ales atunci cand este vorba de relatia cu autoritatile statului …si nu numai.
    Nu cred ca actuala conducere ar trebui sa se poarte arogant si sa spuna: „Nu avem nevoie de Paul Negrut” „Ne descurcam si fara Talos Vasile” „…si fara consilier juridic…si fara cel financiar…si fara…vechea garda…si fara…” , cred ca avem nevoie unii de altii si trebuie sa invatam sa ne ajutam unii pe altii in momentele dificile, altfel, cum va sti lumea ca suntem ucenicii Domnului?
    Eu cred ca ar trebui sa lucram impreuna si indeaproape mai ales atunci cand este vorba de problemele intregii fratietati


  9. „comentarii mai….”. Mai cum, Ezdrah?. Te-ai autocenzurat si tu?


  10. Stiti cine duce la bun sfarsit tot ce incepe…


  11. sa zicem „mai ….. duhovnicesti”. Nici vorba de autocenzurat!


  12. Frate VAsile Paul, nu stiu cum ar fi chestia asta „presiuni”, dar cred ca ar merita sa ne gindim la un mod decent, frumos in cre sa le cerem socoteala celor care au fsot alesi asupra lucrurilor pe care le-au promis.

    Stirile baptiste, dupa cum vedeti, continua sa fie un fel de jurnal de calatorie.

    Nici eu nu cred ca ar trebui sa se spuna „nu avem nevoie de…”, si totusi…


  13. Regret sa constat ca si comentariile venite la acest post sunt ocolitoare.
    Cred intr-adevar ca cei aflati in Consiliul Uniunii au datoria sa respecte hotararile luate de catre Congres si sa le aplice intocmai.
    Este trist ca aceste persoane, inca, actioneaza pe principiul ca pot face orice indiferent de hotararile luate in comun, tratand multimea credinciosilor ca pe un bun personal, ca pe niste copii fara minte luand hotarari in numele lor.
    Trist fapt ca sunt asa de departe de cei pe care „ii pastoresc”.
    Uita ca nu se afla in acele pozitii ptr a face ce-i taie capul ci ca sa duca la indeplinire o misiune ptr care trebuie sa dea si seama.


  14. Simplu, ai dreptate, cei din Consiliu trebuie sa ia primii atitudine.

    Dar si cei care sint reprezentati in Consiliu, cei din biserici, trbuie sa ia atitudine.

    Cred ca este cazul ca vocea bisericilor sa fie nu numai auzita, ci si ascultata.
    Noul Presedinte a demarat o campanie prin care, calatorind, spune ca vrea sa auda ce spune tara.

    Cred ca tara ar trebui sa se exprime pentru a fi auzita.


  15. Stimati colegi, frate Talos,

    Sunt foarte desamagit de modul absolut josnic prin care se incearca discreditarea unor lideri ce au ajuns intr-o anumita demitate. Este un atac concentrat asupra actualei conduceri a uniunii apelandu-se la metode foarte perfide. Se apeleaza asadar la forme de atac si barfa pe internet, ignorandu-se procedurile institutionale de interventie. Acum cateva zile tinta era secretarul general, acum presedintele uniunii. Sunt sigur ca stiti foarte bine frate Talos care sunt metodele institutionale de a rezolva o problema. Nicidecum internetul, grupurile de discutii, blog-urile, etc. Procedura asadar este o gafa imensa. Ma asteptam sincer de la alti folcloristi ai internetului, dar nu de la dumneavoastra, fost presedinte, iar pe langa studiile teologice si studii juridice. Alegerea acestei proceduri este mai degraba o forma de calomniere decat o procedura institutionala normala. Daca o luam crestineste, nu este o incurajare (asta fiind cuvantul „spiritual” folosit in inceput), ci o incercare de descurajare a conducerii prin denigrare.
    Referindu-ne strict la scrisoarea respectiva, acest apel este in primul rand o aberatie. Nu poate uniunea sub nici o forma sa fixeze agenda guvernului. Mai ales in situatia asta de haos general. Mai mult decat atat termenul de predare a statutelor celorlalte culte nu a expirat. Guvernul va lua in dezbatere statutele cultelor dupa expirarea termenului. Asadar, apelul este o eroare de calcul politic in acest context, o imposibilitate pentru care conducerea uniunii este invinovatita. „Termenul prevazut de lege” la care se face referire la finalul scrisorii este responsabilitatea guvernului. Responsabilitatea uniunii era sa il depuna la termen, ceea ce a facut acum doua luni, deci cu mult timp inainte de finalul termenului prevazut de lege.
    Legea cultelor este o mare gafa politica a guvernului. Este o lege criticata de toata lumea politica interna, societatea civila, dar mai ales de personalitati ai lumii politice internationale. Cu foarte putin timp in urma In raportul de tara al Departamentului de Stat American, Romania este criticata pentru aceasta lege discriminatorie si nedemocrata. Graba de a cere recunoasterea statutului este o confirmare tacita a acordului cultului cu o astfel de lege aberanta. Aplicarea ei in contextul actual este deja normativa din momentul publicarii ei in Monitorul Oficial. Pe baza legii cultelor actuale s-a incheiat acum cateva zile parteneriatul cu BOR, chiar daca BOR nu are nici cel putin depus statutul la guvern.

    Se da acestui „apel-atac” o aura juridica pentru a impresiona, realitatea insa trebuie citita printre randuri. Se pare ca fratele Talos ii mai degraba interesat sa ramana in Consiliul Uniunii. Am inteles insa ca dupa depunerea demisiei din pozitia de director al casei de pensii, practic a incheiat orice raport de munca ce l-ar mai valida in pozitia respectiva. Probabil ca prin acest demers incearca sa arate cat de indispensabil este persoana dansului pentru bunul mers al uniunii. Presupun ca la punctul 7 din apel ceva de genul asta vizeaza. Este jalnica lupta asta pentru functii.

    Pe de alta parte, ceea ce continui sa spun este ca cei mai multi pastori fac parte din generatia tanara, care nu a trecut calvarul comunist. Cred ca ii anormal sa fie infectati toti colegii de slujire tineri cu animozitati din acea vreme. Sunt mai putin de 5% pastori din perioada aceia. Cu toate acestea prin diverse forme folosesc o politica de dezbinare care numai spirituala nu este. Mecanismele sunt de trista amintire iar locotenentii lor nu isi dau seama de procedurile perfide folosite pentru a fi atrasi in cursa. Probabil ca cei care sunt foarte aproape de „centru” au impresia ca asta ii tot ce conteaza. Ma doare fiindca sunt fratii mei pentru care a murit Domnul.

    Domnul sa ne dea har!

    In El,

    Ben-Oni Ardelean


  16. Chiar daca nu vad utilitatea apelului pastorului Talos nu pot sa nu remarc in raspunsul „obraznicut” al altui pastor, cel putin asa inteleg de aici de pe blog ca ar fi pozitia semnatatului raspunsului de mai sus, un partipri de locotenent al actualei conduceri, cu toate ca ortografia nu-l recomanda printre „semnatarii” celebrelor ode adresate Marelui Caracter.
    As avea o intrebare pentru dl. Ardelean: Congresul baptist a impartit demnitati sau a incredintat slujiri?
    Dupa mine, demnitatea o obtii sau o pierzi, dupa caz, in functie de atitudine, comportament. Cunosc o multime de oameni, fara functii publice, dar cu demnitate, si invers, nenumarati oameni publici lipsiti de orice demnitate.


  17. printre rinduri se poate citi orice in ziua de azi; tine de gindirea paranoida -il citez pe Eco, nu fac demagogii cu nimeni, nu ma acuzati 🙂


  18. Andrei are cumplită dreptate. A devenit amuzant să vorbesc cu oameni, serios, şi apoi să îmi răspundă: las că ştim noi mai bine! (adică tu ne-ai spus ce ne-ai spus dar noi preferăm să citim prin rânduri.) Asta se întâmplă, cred, din două motive: odată că nu mai ştim să credem pe cuvânt, şi în al doilea rând dintr-un orgoliu născut din frustrarea că „există ceva dincolo de cuvintele tale.” E şi trist, dar a ajuns să fie aşa doar primele câteva clipe, după care zâmbesc a îngăduinţă. Inima mi se linişte, mintea nu se mai turează inutil. Îi las în plata Domnului. Zâmbesc astfel, doar când ştiu că ceea ce am spus nu are nimic ascuns. Partea cea mai ciudată este atunci când tot felul în care vorbesc şi mă comport sunt ferm convins de ceea ce spun…şi tot nu mă crede „nimeni”.

    Ce presupune „a crede pe cuvânt” pe cineva?


  19. […] Posted by interactiuni in Comunicare, D’ale baptiştilor. trackback Cu greu, am reusit sa diger “apelul” si “pozitia”. Am ramas cu niste […]



Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: