Archive for 9 octombrie 2007

h1

Crizele şi viitorul nostru

octombrie 9, 2007

Pe o pagină a apărut un articol intitulat Viitor baptist român.

O analiză şi cîteva previziuni.

Sper să am timp mîine să vă spun de ce nu sînt de acord nici cu metodologia de analiză, deci.. nici cu rezultatele şi nici cu previziunile, din moment ce analiza în sine suferă.

Articolul este interesant la citit, captivant. Autorul are vervă, dar ….

Uite o chestie: dacă se va rupe cultul, sigur nu de la teologie se va rupe… din păcate.

Dacă s-ar fi rupt de la teologie cel puţin am fi avut o scuză nobilă: am fi făcut sinoade, conciliuţe şi am fi rămas fiecare lîngă ce-am crezut. Am fi avut dezbateri, am fi analizat (o rupere pe motive teologice presupune şi că alinierile în spatele tendinţelor teologice ar fi pe baza unor convingeri şi pe baza unei echipări teologice solide.. etc.)

Mă iertaţi că sînt aşa sceptic, dar nu cred că este cazul.

Dacă se va rupe cultul, Doamne fereşte, nu se va fractura pe linia Arminieni-Calvinişti. Dezbaterile noastre, după cum vedeţi sînt de etică, cel puţin deocamdată, nu de teologie. Cine a minţit? Cine a plagiat? Etc.

Frămîntările noastre sînt legate de ethos-ul intern, batic, cercei, fuste, prea puţin sînt tensiuni pe linia relaţiei cu diaspora românească.

De acord. Pepiniera pastorală aduce roade nedorite, pentru că este pepinieră. Pomii de Crăciun cresc în pepiniere. Cine îşi ia pastori din pepinieră sfîşeşte prin a-i face nişte caraghioşi, împodobiţi ca pomul de Crăciun, fără roade autentice, numai cu staniol gol de bomboane de pom.

Aşa le trebuie. Copacii adevăraţi nu cresc în pepiniere, ci în vîrful munţilor, în ucenicia adevărată, în vifor şi ger, în ploi şi vînt, lîngă pastori adevăraţi şi încercaţi. Acolo cresc adevăraţii pastori, prin ucenicia de la om la om, şcoala sînt doar bigudiurile ca să îi facem uin pic mai frumoşi, ambalajul final, împachetarea cadoului. Un tinerel ucenicit şi fără şcoală are şanse să ajungă un pastor decent. Unui tînăr îngîmfat şcoala îi vin precum bigudiurile la chelie. N-are ce face cu ea.

Ecumenismul se sufocă singur, nu ne sufocă pe noi. Nu-i purtaţi grija.

Dar vă las pe voi să analizaţi articolul. Mai bine!

Eu cred că altundeva stau crizele noastre şi altfel arată şi viitorul nostru. Dar .. deocamdată mă abţin!

PS.

Vă rog din suflet, data asta nu mă trimiteţi la Matei 18 🙂

Reclame
h1

Decebal şi Traian şi….Remeş

octombrie 9, 2007

„Toată lumea are o mamă şi un tată, numai noi avem doi taţi: Decebal şi Traian.”

Asta spunea odată un comic român, făcînd aluzie la etnogeneza poporului român.

Aşa cum Mioriţa merită analizată şi de-romantizată, la fel etnogeneza poporului nostru ar merita de-mitologizată.

Sîntem o salată de popoare. Asta e clar.

Am luat cîteva lucruri de la unii, cîteva de la alţii, nu întotdeauna cele mai bune de prin genele fiecărui popor.

Am luat ceva şi de la Daci, de la urmaşii lui Burebista şi Decebal: bem vinul neîndoit, fără apă şi cît mai mult.

Am luat ceva şi de la Romani, dar nu isteţimea de a face drumurile, ci aplecarea spre petreceri, circ şi bucuria de a mînca pîine. Circ şi pîine.

Un personaj care apare zilele astea la televizor poartă numele celor doi taţi ai noştri, Decebal şi Traian, şi poartă sîngele acestora în vine, asta-i evident.

Se exprimă greoi, se enervează rapid (Dacia n-a fost cucerită de Cicero, ci de cei pedepsiţi pentru infracţiuni la Roma), se bîlbîie cînd e vorba de explicaţii, dar este ferm cînd spune „NU”.

Nu ştiu dacă este vinovat sau nu. Asta va hotărî justiţia.

Cert este că, fie acuzat pe nedrept, se poartă penibil în public. Dacă este nevinovat, se poartă ca şi cum ar fi vinovat. Dacă este vinovat, ar trebui să încerce să înveţe să mintă ca un politician adevărat.

De ce oare românii sînt mediocri la cam tot ce se poate, inclusiv la actorie şi minciună?

N-aţi observat că politicienii români mint prost? Adică ne dăm seama cu toţii că mint?

Genele lui Decebal cel sincer, gena lui Traian cel irascibil s-au adunat în trupul lui Remeş şi acum, la acuzaţia că este un mic găinar (15.000 de Euro? se merită să îţi rişti cariera pentru 15.000 de euro??? Mărunţiş…. Uite, aici Năstase a fost mai deştept, cu a lui mătuşa Tamara… de la un milion în sus e cazul… ), cum cînd este acuzat că este un mic infractor, reacţionează de un penibil desăvîrşit.

Avem politicienii pe care îi merităm.

Avem ministrul agriculturii pe care îl merităm. Aşa pîtcav cum îi este ministrul, la fel de bîlbîită este strategia agricolă a „Grînarului Europei”.

Să ne trăiască mitomanii, micii infractori, şmecheraşii, parveniţii, doctorandul de ministru al învăţămîntului care n-are habar decît de emisiunile la care ar mai putea fi programat să apară, penibilul, şi cît pe ce penalul, ministru al justiţiei, toţi izvorîţi din vîna lui Decebal şi vintrele lui Traian.

Decebal şi Traian, amîndoi sînt prezenţi la nivel molecular, genetic, celular, nu ştiu cum, în Remeş şi Chiuariu şi Năstase şi Iliescu şi Băsescu şi Tăriceanu.

Mie îmi place să cred că sînt turc!

PS.

Aţi văzut vreunul dintre politicienii noştri de vreo 17 ani încoace să recunoască că a minţit? 🙂

h1

de-a dreapta sau de-a stînga

octombrie 9, 2007

Azi am primit una dintre cele mai frumoase scrisori din partea unui student.

Totul a pornit de la o întîmplare care, în alte condiţii, ar fi uşor de trecut cu vederea.

El spune:

„L-am intrebat pe Prietenul meu cel mai apropiat: „Pe unde umbli si cu cine?” Mi-a raspuns cu o voce articulata de un suflu de aroganta: „Calatoresc cu maestrul meu in stanga mea!” Eu l-am infruntat cu dojana si i-am spus: „Nu cred! Poate maestrul tau umbla avandu-te la dreapta sa!”

Cine alaturi de cine sta? Cine este reperul?

copilul la dreapta tatalui,
femeia la dreapta barbatului,
Fiul (Isus Hristos) la dreapta lui Dumnezeu…
ucenicul la dreapta maestrului.

Nu mentorul calatoreste cu ucenicul ci ucenicul merge cu cel care-l calauzeste, urmandu-i directia. Cel care se asociaza este ucenicul, cel mic, nestiutor, cel in formare. Cel care stabileste drumul de mers, cel care stie unde trebuie sa ajunga, cel care are ce sa dea… este maestrul.”

N-are dreptate cu totul acest ucenic!

Uneori învăţătorul stă la dreapta ucenicului, lăsîndu-se călăuzi de întrebările acestuia.

%d blogeri au apreciat asta: