Archive for 11 octombrie 2007

h1

Altă întîmplare faină…

octombrie 11, 2007

Îmi scrie în vară un fost student. A fost cuminte ca o fată toată facultatea. Discret, adînc, s-a strecurat printre bănci fără să facă mult zgomot, dar a făcut la sfîrşit o lucrare de diplomă strălucitoare.

S-a dus să slujescă într-o biserică.

A stat de vorbă cu presbiteriatul şi au început să discute problema plăţii.

Cultul din care face parte a acceptat plata de la stat.

S-a frămîntat toată vara, să accepte plata de la stat sau să îi încurajeze pe fraţii mai în vîrstă , cu mai multă experienţă, fără a fi luat drept obraznic, să urmeze cuvîntul Scripturii: „vrednic este lucrătorul de plata lui”, plata lui dăruită de biserică…

A decit în cele din urmă.

A respins salariul de la Uniune, salariu care vine dintr-o relaţie de compromis cu statul, şi le-a propus să lucreze voluntar, lăsîndu-se „la buna mila lor”. Dacă vor dori să îi ofere ceva, bine, dacă nu, se încrede în Domnul.

Mi s-a făcut milă de el, dar m-am bucurat pentru el. Are credinţă şi curaj!

Sînt sigur că i-a pus la mirare şi gînduri pe cei din presbiteriat.

Spune el: „a fost greu să decid astfel, dar acum mă simt liber în a sluji fără nici un fel de constrîngeri”.

Mă rog pentru el să nu i se termine curajul atunci cînd i se va termina pîinea.

Întîmplarea asta aduce din nou pe tapet problema salarizării de la stat. Grea treabă, complexă situaţie.

Mie îmi convine să mă dau pe mîna unei biserici darnice şi educate bine, dar ei… foştii mei studenţi, ei ce vor face cînd ajung în biserici de cîte doi sau trei sau două zeci de membri?

Spuneţi voi!

Reclame
h1

Uite-aşa conducător vreau…

octombrie 11, 2007

În urmă cu două zile mi s-a întmplat o chestie extraordinară.

A venit la mine un student care luase 8 la un examen. Nu contează la ce. Un examen la care avea eseu.

Mă tot căuta de cîteva zile. Mi-a spus că e o chestie urgentă.

Azi am fixat o întîlnire.

A început să vorbească despre ceva care l-a frămîntat toată vara. I-au dat lacrimile la un moment dat.

Mi-a cerut să îi anulez nota la examenul respectiv pentru că nu crede că este cinstit ce a făcut faţă de Dumnezeu, faţă de el însuşi, faţă de colegi, faţă de mine.

A lucrat la examen şi acolo unde nu a mai ştiut l-a ajutat cineva, dar nota aceea nu reprezintă numai munca lui.

Mi-a spus apoi: “Nu vreau sa imi cladesc lucrarea pe mici compromisuri!”

Am stat puţin în cumpănă. Am luat rapid o decizie. Ne-am rugat împreună şi l-am lăsat să plece fără povară.

Am rămas tăcut în birou şi mi-am dorit un singur lucru: să trăiesc ziua, după multe alte zile în care sper să nu se strice acesta, în care un tînăr ca acesta să ajungă să conducă destinele Uniunii, Comunităţilor, Bisericilor din România şi de ce nu…. poate un astfel de politician. Cred că pînă atunci mediul politic rămîne destul de septic unii dintre cei care au fost formaţi în şcolile de teologie să aleagă o carieră politică.

Şi acum îmi doresc un astfel de conducător… dar mă tem că nu va fi posibil decît peste vreo 15-20 de ani.

PS.

voi ce aţi fi făcut în locul meu?

Nu vă spun ce-am decis eu, aştept să văd ce-aţi fi hotărît, dacă aţi fi fost în locul meu.

%d blogeri au apreciat asta: