„Ţara lu Papură Vodă”

Ieri, în timp ce scriam despre Remeş, tot îmi venea chestia asta pe care am auzit-o din copilărie. Mama o tot spunea. Cu frică pe vremea aia, că nu aveam vodă, ci ceauşesc, „Ţara lu Papură Vodă”.

Habar-n-am de unde vine!

S-ar putea să fie vreo legedă care să explice asta. Voi ştiţi, poate îmi spuneţi şi mie.
Eu cred totuşi că este legat de mentalitatea de baltă coclită a acestor plaiuri.

Mai ales cînd mă gîndesc la justiţie,  la chestii din astea în care trebuie să te faci izvor şi cascadă, atunci, noi românii, „o lăsăm baltă”. 

Ne apucă mila! Şi de Omar, că are copii mulţi şi el, săracu, şi de Năstase, că s-a operat de glandă şi şi-a făcut şi el blog, e simpatic, şi de Băsescu, că e simţitor şi lăcrămează repede.

Hai „s-o lăsăm baltă”, fraţilor! Bine, s-o lăsăm baltă, dar lîngă baltă creşte stuf şi papură! Stuffstock, Stuffstock! 🙂
Vă miraţi atunci că ţara devine ţara Împăratului Papură? (Cum ar suna: casa princiară von Papura 🙂 )
Stuf şi papură peste tot să ascundă broscăraia gălăgiasă a politicienilor şi şerpăria şmecherilor.

Aşa-i românul, bun. „O lasă baltă” ca să facă stuf şi papură să pună peste jeg.  E bun la suflet, îi acoperă pe toţi.

Să vedeţi dacă în ţara lu Papură Vodă nu scapă şi Remeş şi Mureşan cu toate televiziunile şi diaconeştii lor pe cap. Să vedeţi.

Un singur lucru bun în ţara lu Papură vodă, se poate „da la peşte”.

Asta-i! Stăm degeaba cu plăcere. Toţi „nea gicii” de prin faţa blocului de pe la mine „dau la peşte” toată ziua şi cînd s-au săturat de dat la peşte, se duc să pescuiască de-adevăratelea la Criş. Sîntem un neam de pescari amatori şi de profesionişti la table şi şah.

Concluzie: noi nu sîntem un neam montan,  cu fruntea ca Carpaţii, între izvoare curate şi lacuri adînci, noi sîntem un neam care se simte cel mai bine în jurul bălţii. Aşa neam, aşa ţară, aşa bărbaţi, aşa stăpîni peste noi: Papură.